Sisteme suport de decizie bazate pe modele

3.4. Modelele predictive

Modelele predictive au ca scop anticiparea evoluţiei viitoare a sistemului

considerat, în funcţie de evoluţiile sale anterioare. Acest tip de modele se rezolvă de obicei
prin metode statistice.
În acest caz, legătura dintre variabile este denumită corelaţie, iar stabilirea
tipului de legătura dintre variabilele dependente de una sau mai multe variabile
independente, în statistică, se numeşte analiza de regresie.
Se cunoaşte că dependenţa dintre variabile poate fi liniară, exponenţială sau
pătratică, iar pentru fiecare tip de dependenţă există instrumente puse la dispoziţie de
statistică pentru a determina elementele modelului de regresie aferent

Pentru a alcătui un model de regresie se respectă următoarele etape:

- analiza pentru identificarea dependenţelor şi a tipurilor de
legături pe care le exprimă;
- specificarea prin care se caută cea mai optimă formă de
exprimare a variabilelor;
- estimarea parametrilor modelului;
- testarea semnificaţiei parametrilor estimaţi;
- validarea (verificarea) modelului;
- utilizarea modelului în operaţii de simulare şi predictie.
Dezavantajul principal al acestor metode statistice îl constituie
volumul mare de date necesar şi costul ridicat al colectării
acestora. Acest dezavantaj este remediat de apariţia noilor
tehnologii de analiză şiagregare a datelor (OLAP).

3.5. Sistemul de gestiune a modelelor

Sistemul de gestiune a modelelor (SGM) are de fapt facilităţi asemănătoare

cu cele ale unui sistem de gestiune a bazelor de date
 (SGBD).
Facilităţile oferite de un SGM se pot grupa în câteva categorii:
- stocarea modelelor;
- utilizarea modelelor deja existente;
- facilităţi de acces şi de regasire a modelelor;
- facilităţi de mentabilitate a modelelor existente cu posibilităţi de
păstrare a soluţiilor;
- construirea unor modele noi pe baza celor existente;
- flexibilitate, care consta în trecerea rapida de la o abordare la
alta;
- consistenţa; care oferă posibilitatea ca acelaşi model şi
aceleaşi date să fie accesate de mai mulţi utilizatori.

Aceste facilităţi definesc şi o serie de cerinţe pentru gestionarul de modele cum

ar fi:

- asigurarea comunicării şi schimbul de date dintre modele în

momentul în care sunt utilizate într-un anume context,
- asigurarea analizei şi interpretării rezultatelor obţinute în urma
utilizarii unui model standard.
Din punct de vedere al limbajelor de modelare, care asistă utilizatorul în
gestionarea modelelor, acestea sunt destinate pentru programare matematica: Lingo,
GAMS, AMPL.
În procesul de modelare pate fi utilizat si programul de calcul tabelar, MS-Excel.
MS-Excel are încorporate module pentru structurarea şi rezolvarea unor tipuri de
modele pentru domeniul economic, matematic. Programul de calcul tabelar are
încorporate o serie de categorii de funcţii (matematice, statistice, financiare, de
previziune) care pot rezolva probleme de optimizare (programare liniară), de simulare
sau de căutare euristică a unor soluţii. El poate oferi, la un nivel scazut, şi importul de
date.
 După parcurgerea cursului 6 și 7 in care avem sisteme suport de decizie

bazate pe model ar trebui sa înțelegeți

- conceptul de model;
- modalităţile de clasificare a modelelor ;
- modul de utilizare a modelelor;
- principalele categorii de aplicaţii software utilizate
pentru asistarea deciziei manageriale.

ÎNTREBĂRI

1. Definiţi conceptul de model !

2. Care este structura unui model ?
3. Clasificarea modelelor după domeniu de activitate modelat.
4. Caracterul variabilelor modelului.
5. Clasificarea mărimilor ce caracterizează procesele economice.
6. Prin ce se caracterizează metodele exacte?
7. Prin ce se caracterizează metodele aproximative ?
8. Prin ce se caracterizează metodele euristice ?
9. Etapele modelării.
10. Modelarea euristică – caracteristici.
11. Definiţi conceptul de simulare !
12. Etapele procesului de simulare.
13. Clasificarea variabilelor modelului.
14. Clasificarea evenimentelor.
15. Etapele experimentului de simulare.
16. Sistem de gestiune a modelelor. Concept. Facilităţi.