UNIVERSITATEA HYPERION BUCURESTI

FACULTATEA DE STIINTE EXACTE SI INGINERESTI SPECIALIZAREA

INFORMATICA

MANAGEMENTUL PROIECTELOR
INFORMATICE
PROIECTAREA SISTEMULUI INFORMATIC

STUDENT: BANICA FLORIN CRISTIAN

2015
Cu toate ca exista standarde internationale de realizare a sistemelor informatice, acestea sunt

folosite partial din cauza deficientelor lor. Din acest motiv, metodologiile realizate pna n prezent
dau impresia de arbitrar si de improvizatie. Se remarca si lipsa unor criterii de clasificare a acestor
metodologii, exceptnd anumite tentative de clasificare dupa criterii mai mult sau mai putin istorice
sau dupa modul de abordare al sistemelor.
Metodologiile de proiectare reprezinta o abordare structurata, n care se utilizeaza proceduri,
tehnici, instrumente si documentatii, pentru a sustine si facilita procesul de proiectare.
O metodologie de proiectare consta n mai multe faze, continnd pasi care ndruma proiectantul
n alegerea tehnicilor adecvate fiecarei etape a proiectului; de asemenea, il ajuta la planificarea,
administrarea, controlul si evaluarea proiectelor de dezvoltare a bazelor de date.
n realizarea unui sistem informatic, etapele de realizare: analiza, proiectare, implementare sunt
unanim recunoscute de toti realizatorii de sisteme informatice. Ansamblul activitatilor de realizare a
unui sistem informatic este prezent n aceste trei etape. Referitor la etapele de realizare a sistemelor
informatice, conceptele utilizate n metodologiile existente sunt: etape/module/procese, cai, fluxuri de
lucru, activitati, faze.

2.1. Metodologii de rezolvare a sistemelor informatice

Proiectarea unui sistem informatic este o activitate ce impune folosirea unor resurse financiare,
umane si materiale, ntr-o perioada mare de timp.
Aceasta actiune presupune parcurgerea unui numar mare de grupe de activitati, cu un pronuntat
caracter creativ, cum ar fi: analiza de sistem, proiectarea, programarea si implementarea.
Utilizarea eficienta a resurselor n toate aceste activitati, pentru obtinerea unui sistem
informatic preformant a condus la ordonarea acestui proces complex ntr-o succesiune bine stabilita de
etape, subetape si utilizarea unor metode si tehnici adecvate.
ntre diversele etape de realizare a sistemului informatic exista o legatura indestructibila,
legatura reflectata si de faptul ca, n mod logic si practic, calitatea realizarii din etapele si fazele
precedente, influenteaza n mod direct calitatea activitatilor din etape care i urmeaza.
Un aspect comun pentru aceste etape si activitati este faptul ca trecerea de la o etapa la alta se
face numai dupa o analiza de fond a modului de realizare a sarcinilor etapei parcurse si a avizarii de
catre factorii de raspundere ai beneficiarului a rezultatelor obtinute.
Orice etapa, parcursa deja, se finalizeaza cu activitati privind pregatirea conditiilor de
desfasurare a activitatilor care urmeaza, ptin elaborarea sau actualizarea planului de lucru pentru
etapele viitoare.
Metodologiile pot fi definite n diferite feluri. Noi vom aminti doar una din aceste definitii.
n [WHBE98] "metodologia este o implementare fizica a ciclului de viata a sistemelor care
include:
Activitatile pas cu pas pentru fiecare faza de lucru;
Regulile individuale si de grup pentru fiecare activitate;
Standardele de calitate n fiecare activitate;
Instrumentele si tehnicile utilizate n fiecare activitate."
Din aceasta definitie putem deduce doua aspecte. Primul de refera la faptul ca o metodologie
cuprinde ntreg ciclul de viata al unui sistem informatic, iar al doilea aspect se refera la faptul ca o
metodologie moderna trebuie sa ncorporeze instrumente si tehnici adecvate de realizare a sistemelor
informatice.
n concluzie, o metodologie de realizare a unui sistem informatic trebuie sa cuprinda:
Etapele/procesele de realizare a unui sistem informatic structurate n subetape, activitati, sarcini si
continutul lor;
Fluxul realizarii acestor etape/procese, subetape si activitati;
Modalitatea de derulare a ciclului de viata a sistemului informatic;
Modul de abordare al sistemelor;
Strategiile de lucru/metodele de realizare;
Reguli de formalizare a componentelor sistemului informatic;
Tehnicile, procedurile, instrumentele, normele si standardele utilizate;

Modalitatile de conducere a proiectului (planificare, programare, urmarire) si modul de utilizare a

resurselor financiare, umane si materiale etc.
2.1.1.Clasificarea metodologiilor

n timp, modalitatile de clasificare a metodologiilor au evoluat datorita elementelor noi pe care

le-au introdus aceste metodologii. Astfel, metodologiile se clasifica dupa mai multe criterii.
I. O prima clasificare a metodologiilor se poate face dupa gradul de generalitate. n acest sens exista
metodologii generale, metodologii cadru si metodologii specializate.
a. Metodologiile generale au un grad nalt de generalitate si pot fi folosite pentru realizarea
sistemelor informatice din domenii diferite. Dintre aceste metodologii amintim: SSADM (Structured
System Analysis and Design Methodology), MERISE (Mthode d`Etude et de Realization,
Informatique pour les Systm d`Entreprise), OMT (Object Modeling Technique), RUP (Rational
Unified Process).
b. Metodologiile cadru cuprind elemente aplicabile exclusiv numai unor produse software.
Exemple de metodologii: Selection and Implementation of Integrated Packaged Software (SIIPS). Ea
are acceleratori de implementare pentru ORACLE si SAP.
c. Metodologii specializate sunt cele dezvoltate si utilizate pentru implementare a unui singur
produs software. Dintre aceste metodologii enumeram: AIM, POIS, Extract, Signature, ASAP.
II. Dupa modul de abordare al sistemelor exista metodologii cu abordare structurata si metodologii cu
abordare orientata pe obiecte.
a. Metodologiile cu abordare structurata au ca principiu de lucru mpartirea sistemului n
subsisteme pe baza functiilor sistemului (abordarea functionala) sau n functie de date (abordarea
bazata pe date).
Punctul de plecare a fost programarea structurata care utilizeaza trei constructii de baza:
structura secventiala, alternativa si repetitiva. Dupa aceea a urmat analiza si proiectarea structurata care
sunt realizate pornind de la :
O abordare functionala (structureaza sistemul pornind de la prelucrarile pe care le sufera datele);
O abordare bazata pe date (structureaza sistemul pornind de la structura datelor utilizate n sistem si de
la relatiile care exista ntre acestea).
Aceste metodologii propun modelarea datelor separat de modelarea procedurilor. Modelarea
procedurilor se face plecnd de la ideea ca functiile sunt active, avnd un comportament, iar datele
sunt afectate de aceste functii.
Sistemul este structurat dupa diverse criterii n subsisteme pna cnd se ajunge la un nivel
elementar, punndu-se n evidenta relatiile dintre subsistemele identificate. Abordarea acestor
subsisteme se face din punct de vedere static, functional si dinamic. n final rezulta modelul logic al
sistemului (reflecta structura tehnica si operationala a sistemului) si modelul fizic al sistemului (arata
ce face sistemul, fiind mai stabil n timp si independent de implementare).
Dintre metodologiile structurate enumeram: Structured Analysis and Design Information
System (STRADIS), Information Engineering (IE), Structured System Analysis and Design
Methodology (SSADM), Mthode d`Etude et de Realization, Informatique pour les Systm
d`Entreprise (MERISE), Information System Work and Analysis of Changes (ISAC), Soft System
Methodology (SSM), Rapid Application Development (RAD) etc.
b. Metodologiile cu abordare orientata obiect permit construirea sistemelor informatice
folosind conceptele tehnologiei orientate pe obiecte. Tehnologia orientata obiect a aparut odata cu
aparitia limbajelor de programare orientate pe obiecte (de exemplu C++, Object Pascal). Ulterior
aceasta metodologie a fost utilizata n analiza sistemelor si apoi n proiectarea sistemelor.
Dintre metodologiile orientate obiect de realizare a sistemelor informatice enumeram: Object
Oriented Design (OOD), Object Oriented Analysis (OOA), Object Oriented Structured Design
(OOSD), Object Modeling Technique (OMT) etc.
Toate aceste metodologii prezentau o serie de limite precum si multiple diferentieri de
simboluri, notatii sau tipuri de diagrame. Aceste aspecte generau dificultati n privinta ntelegerii,
preluarii si folosirii lor de diferite grupuri de utilizatori, n crearea de noi sisteme sau n procesul de
mentenanta a sistemelor. Majoritatea acestor deosebiri au fost nlaturate prin elaborarea unui standard
cu privire la simboluri, notatii, tipuri de diagrame, tipuri de modele etc., numit UML (Unified

Modeling Language).
III. Dupa modelul ciclului de viata avem: metodologii cu model de parcurgere n cascada (liniar),
metodologii cu model de parcurgere n spirala, metodologii cu model incremental, metodologii cu
model evolutiv si metodologii cu modele de compozite.
a. Metodologiile cu model de parcurgere n spirala presupun parcurgerea secventiala a
etapelor, cu eventuale reveniri la etapa precedenta. Modelul n cascada sau liniar este teoretic, deoarece
n realitate, pargurgerea etapelor este un proces iterativ, desfasurndu-se adesea n paralel mai multe
activitati.
b. Metodologiile cu model de parcurgere n spirala (model cu prototip) presupun elaborarea
completa, rapida si la costuri scazute a unei versiuni initiale, simplificata, cu caracter de prototip, pe
baza careia se stabilesc noi specificatii de definire a sistemului informatic si se desfasoara activitatea
de realizare a unei noi versiuni de sistem informatic. Elaborarea noii versiuni presupune parcurgerea
integrala sau partiala a etapelor, modificndu-se numai anumite parti din prototip.
c. Metodologiile cu model de parcurgere cu extensii (incremental) se utilizeaza atunci cnd
sistemele informatice se pot realiza si pune n functiune partial pe subsisteme, aplicatii, module.
Deci, realizarea lor se poate face n maniera extensibila astfel inct la nceput se analizeaza si
se definesc cerintele, iar apoi subsistemele se realizeaza si se integreaza prin extensii succesive sau
simultane.
d. Metodologiile cu model de pargurgere evolutiv se utilizeaza n cazul sistemelor complexe,
care se descompun n subsisteme, apoi se definesc sistemele informatice pentru fiecare subsistem,
pentru ca n final sa fie integrate.
IV. Dupa structura proceselor metodologiile sunt: metodologii monoproces (IBM/ICI), metodologii
multiproces cu procese slab conectate si metodologii multiproces cu procese interconectate
(metodologia AIM).
V. Dupa setul de sarcini ale activitatilor exista metodologii cu sarcini fixe n cadrul activitatiilor si
metodologii cu colectii de sarcini optionale (SIIPS).
VI. Dupa comportamentul sarcinilor metodologiile se pot clasifica n: metodologii cu sarcini cu
comportare determinista si metodologii cu sarcini cu comportare stohastica.

2.2. Etapele de realizare a sistemelor informatice conform

OMT
OMT (Object Modeling Technique) este o tehnica extinsa la rang de metodologie de realizare a
sistemelor informaticecare utilizeaza un set de concepte orientate pe obiecte.
La baza acestei metodologii sta modelarea orientata obiect care utilizeaza pentru descrierea
sistemului trei modele: modelul structural al obiectelor, modelul dinamic si modelul functional.
Modelul obiectelor descrie din punct de vedere static obiectele, relatiile dintre obiecte,
atributele si operatiile fiecarei clase de obiecte. Este, de fapt, un model al datelor, privit prin prisma
abordarii orientate obiect, aratnd ce se analizeaza.
Modelul dinamic pune n evidenta starile datelor, precum ti fluxul evenimentelor care conduc
trecerea dintr-o stare n alta.
Modelul functional descrie modul de obtinere a iesirilor informationale din intrari sau alte
informatii intermediare.
Etapele de realizare a sistemului informatic conform acestei metodologii sunt: analiza,
proiectarea sistemului, proiectarea obiectelor si implementarea.
A. Analiza sistemului existent are scopul de a defini ce va face sistemul informatic. Pentru aceasta
rezultatul analizei se concretizeaza ntr-un model al viitorului sistem calitativ superior fata de cel
existent.
Activitatile desfasurate n cadrul acestei etape sunt:
1. Definirea problemei - tema de realizat este definita de beneficiar sau de analist si cuprinde
ceea ce se doreste a fi realizat n linii mari. De obicei, beneficiarul este cel care formuleaza problema,

fiind ajutat de analist n clarificarea anumitor aspecte.

2. Initierea realizarii modelului obiectelor - descrie structura statica a sistemului, utiliznd o
serie de simboluri grafice si diverse diagrame. Presupune n primul rnd identificarea obiectelor,
claselor de obiecte, asocierilor dintre obiecte si clase de obiecte, atributele claselor si asocierilor.
Urmeaza ntocmirea dictionarului de date si a diagramei modelului obiectelor care este analizat si
perfectionat.
3. Initierea realizarii modelului dinamic - este o etapa elaborata pe larg n cazul sistemelor cu
un grad ridicat de interactivitate. Pentru a construi acest model trebuie identificate toate starile si
evenimentele care conduc la trecerea dintr-o stare n alta. Pe baza lor se construiesc diagrame de stare
si diagrama globala de flux a evenimentelor, care evidentiaza succesiunea operatiilor n timp.
4. Initierea realizarii modelului functional - modelul functional se construieste pentru fiecare
proces si pune n evidenta modul n care sunt determinate valorile de iesire din valorile intermediare
sau din valorile de intrare. Sunt identificate si restrictiile dintre obiecte. Urmeaza ntocmirea
diagramelor de flux a datelor si lista restrictiilor. Activitatile realizate pentru crearea modelului
functional sunt:
Identificarea intrarilor si iesirilor si reprezentarea diagramei de flux a datelor.
Descrierea proceselor elementare.
Identificarea constrngerilor
Identificarea modalitatilor de optimizare.
Cele trei modele din faza de analiza se perfectioneaza prin procesul de integrare a lor ntr-o
conceptie unitara privind sistemul existent.
B. Proiectarea sistemului presupune realizarea urmatoarelor activitati:
1. Descompunerea n subsisteme - se realizeaza folosind diverse criterii de structurare.
Subsistemele obtinute sunt formate dintr-un ansamblu de operatii, evenimente, asocieri, mesaje, avnd
o interfata fixa cu restul sistemelor.
2. Identificarea subsistemelor concurente - aceste subsisteme sunt identificate pentru
optimizarea implementarii prin utilizarea aceleasi platforme hardware.
3. Stabilirea necesaruluide resurse si a modului de implementare hardware si software pentru
fiecare subsistem.
4. Alegerea modului de organizare a datelor si a tipurilor de acces la date.
5. Stabilirea controlului intern si extern pe fluxul evenimentelor sau pe fluxul prelucrarilor.
6. Stabilirea conditiilor limita care se refera la initializari, terminarea normala sau anormala,
prioritati.
Rezultatul proiectarii sistemului consta n realizarea structurii arhitecturii de baza a
sistemului si elaborarea unor decizii la nivel global.
C. Proiectarea obiectelor rafineaza modele obtinute n faza de analiza prin adaugarea detaliilor de
impleementare. n cadrul acestei etape se desfasoara urmatoarele activitati:
- Identificarea operatiilor;
- Proiectarea algoritmilor;
- Rafinarea, restructurarea modelului datelor;
- Implementarea controlului;
- Implementarea asocierilor;
- Gruparea datelor si asocierilor n module.
Rezultatul acestei etape este detalierea celor trei modele: modelul obiectelor, modelul
dinamic si modelul functional.
D.Implementarea este etapa n cadrul careia se realizeaza transpunerea ntr-un limbaj de programare si
transferul sistemului economic n cadrul organizatiei economice.

Figura 2.1 Etapele metodologiei OMT

Metodologia OMT este cea mai utilizata metodologie orientata obiect, avnd radacini n
metodele structurate traditionale si oferind o notatie extrem de vasta. Cteva dintre avantajele utilizarii
acestei metodologii sunt:
Realizeaza o abordare comprehensiva a domeniului de analizat;
Evidentiaza structura sistemului din toate punctele de vedere: static, dinamic si functional;
Mareste coerenta rezultatelor analizei; datele si prelucrarile nu mai sunt reprezentate distinct ci
ncapsulat n clase de obiecte;
Se pot reutiliza rezultatele analizei obtinute pentru un sistem, prin preluarea n cadrul analizei
sistemelor din aceeasi sfera de activitate;
Modelele utilizate sunt flexibile si usor de ntretinut.

2.3. Metode si tehnici de realizare a sistemelor informatice

La realizarea sistemelor informatice se utilizeaza metode tehnici, instrumente si procedee de
lucru.
Metodele utilizate n proiectarea sistemelor informatice reprezinta modul unitar sau maniera
comuna n care analistii de sistem, programatorii si alte categorii de persoane implicate realizeaza
procesul de analiza a sistemului informational-decizional existent, proiectarea si introducerea
sistemului informatic. Metoda are caracter general, n cadrul ei aplicndu-se anumite tehnici de lucru.
Tehnicile de lucru utilizate n proiectarea sistemelor informatice reprezinta felul n care se
actioneaza eficient si rapid, n cadrul unei metode, pentru solutionarea diferitelor probleme care apar n
procesul de proiectare. Prin aceste tehnici se mbina cunostiintele despre metode cu maiestria
personala a celor chemati sa aplice metodele si sa utilizeze instrumentele adecvate.
Instrumentele utilizate n proiectarea sistemelor informatice sunt mijloacele care se
utilizaeaza de catre echipa pentru realizarea scopului propus. Instrumentele depind de metodele si
tehnicile utilizate, precum si de domeniile de activitate analizate si proiectate.
Prin procedura sau procedeu se ntelege succesiunea operatiilor necesare parcurgerii unor
etape ale actiunii si aplicarii unor tehnici n cadrul metodelor n conformitate cu o rutina de lucru data.
Utilizarea acestor metode, tehnici, instrumente, procedee de lucru n proiectarea sistemelor
informatice se face n conformitate cu o serie de principii si n limita unor metodologii de lucru care se
adopta n functie de situatia reala la care se refera.
La realizarea sistemelor informatice se utilizaeaza numeroase metode si tehnici. Impactul

informaticii asupra altor domenii de proiectare a determinat transferul ntre domenii a unora dintre
metode si tehnici. Acest fapt implica o mare prudenta n prezentarea lor ca specifice unui domeniu sau
altul. Chiar n cadrul activitatilor de realizare a sistemelor informatice, unele sunt specifice activitatilor
de analiza, proiectare, implementare, altele sunt generale, putnd fi utilizate n toate etapele de
realizare a sistemelor informatice.
Din punct de vedere al evolutiei n timp metodele si tehnicile se clasifica n:

Metode si tehnici clasice care constau n analiza si proiectarea sistemelor informatice, bazndu-se n
cea mai mare parte pe utilizarea activitatii omului.
Metode si tehnici evoluate care sunt rezultatul accentuarii "industrializarii" activitatii de analiza si
proiectare a sistemelor informatice si impun utilizarea unor pachete de programe de asistare a analizei
si proiectarii sistemelor informatice.
Din punct de vedere al grupelor de activitati n care sunt utilizate se mpart n: metode si
tehnici de analiza, metode si tehnici de proiectare, metode si tehnici de implementare.
Pentru exemplificare vom lua metoda modelarii functionale care este o metoda de analiza
si/sau proiectare a sistemelor informatice. Prin intermediul acestei metode se construieste un ansamblu
de modele att ale sistemului analizat, ct si ale noului sistem. Aceste modele sunt analizate si pe baza
lor se pot formula diverse solutii de construire a sistemului informatic.
Notiunea de baza n cadrul acestei metode este modelul informational care este definit ca o
reprezentare schematica a realitatii, a sistemului informational sau a unor componente ale sistemului
informational. Prin intermediul lui sunt puse n evidenta aspecte semnificative, ignorndu-se detaliile.
Construirea modelului se face pe baza unor axiome de construire si cu ajutorul unor forme de
reprezentare grafica.
Dupa componentele sistemului informational exista: modele ale datelor, modele ale
prelucrarilor, modele ale comunicatiilor etc.
Dupa sistemul analizat exista modele ale sistemului existent si modele ale noului sistem.
Dupa gradul de abstractizare exista: modele semantice, modele logice, modele fizice.
Pasii care trebuiesc parcursi pentru modelarea informationala sunt:
Investigarea sistemului;
Identificarea elementelor esentiale;
Stabilirea setului de axiome si formele de reprezentare;
Construirea modelului/ modelelor;
Analiza si rafinarea modelelor;
Utilizarea modelelor.

2.4. Activitatiile proiectarii unui sistem informatic

Proiectarea sistemelor informatice este o etapa importanta n realizarea sistemelor informatice.

n cadrul acestei etape se construieste arhitectura noului sistem, se proiecteaza logic si fizic
componentele unui sistem informatic. n continuare vom prezenta principalele activitati desfasurate
pentru proiectarea unui sistem informatic n conditiile abordarii structurate a noului sistem.
Proiectarea sistemului informatic consta n stabilirea solutiilor logice si specificarea din punct
de vedere fizic a componentelor noului sistem si se bazeaza n principal pe rezultatele obtinute din cele
doua grupe de activitati premergatoare: definirea solutiei de realizare a noului sistem si modelarea
noului sistem. Pornind de la aria de cuprindere a noului sistem si de la cerintele formulate se
elaboreaza modelul logic si ulterior cel fizic al noului sistem. n cadrul acestor modele sunt descrise:
Fluxurile de intrare/iesiere;
Procesele elementare si modelele economico-matematice utilizate;
Functiile noului sistem;

Entitatile/obiectele si continutul lor, caracteristicile fiecarui cmp, relatiile cu alte entitati;

Ciclul de viata al entitatilor/obiectelor;
Corespondenta ntre entitati si functii;
Activitatile ce urmeazaa fi automatizate ti cele care ramn manuale;
Detaliile despre fiecare procesor.
n etapa de proiectare se face n primul rnd evaluarea si revizuirea componentelor din punct
de vedere logic, dupa care se trece efectiv la proiectarea fizica n concordanta cu solutiile tehnice
propuse.
Strategiile de proiectare a sistemului informatic sunt: proiectarea structurata, proiectarea
orientata obiect, prototipizarea, JAD (Join Application Development), RAD (Rapid Application
Development).
Activitatile desfasurate pentru proiectarea sistemului sunt:
Stabilirea arhitecturii sistemului/subsistemelor/modulelor sistemului si proiectarea proceselor;
Proiectarea bazei de date/fisierelor;
Proiectarea intrarilor;
Proiectarea iesirilor;
Proiectarea interfetei cu utilizatorii;
Proiectarea programelor.
O alta activitate a proiectarii sistemelor informatice o reprezinta principuil proiectarii
esalonate a sistemelor informatice. Prin esalonare se ntelege ordinea n care vor fi abordate
subsistemele/modulele sistemului informatic de la proiectare pna la implementare, cu asigurarea
conditiilor pentru integrarea lor treptata, pe masura realizarii conditiilor evidentiate n etapa de analiza.
La stabilirea ordinii de prioritate n abordarea structurilor sistemului informatic pot fi avute n
vedere urmatoarele criterii:

Prioritatea obiectivelor componente

Potrivit acestui criteriu cea mai mare prioritate o au modulele componente ale subsistemului
pentru conducerea productiei, dupa care se abordeaza modulele subsistemului referitoare la resursele
necesare realizarii productiei.

Asigurarea legaturilor ntre componente

ntre componentele unui subsistem informatic, ca si ntre diferite subsisteme, exista o serie
de legaturi informationale, n special ntre colectiile de date ale acestora.

Disponibilitatea resurselor
Ordinea de abordare si realizare a componentelor sistemului informatic se planifica si n
functie de asigurarea n timp cu diferite categorii de resurse, cum ar fi:
limita fondurilor ce pot fi alocate n timp pentru realizarea sistemului informatic;
nivelul de dotare cu tehnica de calcul existent n etapa de concepere si cel prevazut a fi atins n
timp;
fortele de proiectare pe care le va antrena proiectul;
personalul de specialitate existent si n pregatire necesar pentru implementarea si exploatarea
curenta a sistemului informatic.

2.5. Proiectarea arhitecturii unui sistem informatic

2.5.1 Alegerea tipului de retea si a protocolului de comunicatii
Arhitectura sistemului informatic defineste tehnologiile folosite, cu specificarea ansamblului
de date, procese, interfete si componente de retea folosite. Proiectarea arhitecturii aplicatiei ncepe cu
alegerea tipului retelei si a protocolului de comunicatii, urmata de proiectarea distribuirii aplicatiilor,
datelor si a catalogului de date.
Proiectarea arhitecturii sistemului informatic presupune identificarea tipului retelei si al
protocolului de comunicatii ce pot fi utilizate. Cele mai cunoscute tipuri de retele sunt:

Retea punct la punct (bus) - asigura o legatura directa ntre oricare doua calculatoare (point-topoint).

Retea inel (ring) - asigura conectarea calculatoarelor si datelor periferice ntr-o structura sub
forma de inel, n cadrul careia orice calculator poate transmite date, numite pachete, catre un singur
nod din retea.

Retea stea (star) - asigura conectarea calculatoarelor printr-un calculatort central.

Retea ierarhica - este compusa dintr-un set de retele de tip stea.

Dupa alegerea tipului de retea trebuie sa se identifice protocolul de comunicatie. Cele mai
cunoscute protocoale de comunicatii sunt:
TCP/IP - este un protocol indicat n cazul n care calculatoarele din retea au arhitecturii diferite sau n
cazul utilizarii unei retele Ethernet.
SNA - este utilizat, n general, pentru conectarea mainframe-urilor IBM.
Utilizarea retelelor de calculatoare locale (LAN - Local Area Network) si a retelelor globale
(WAN - World Area Network) n arhitectura sistemelor informatice a dus la necesitatea folosirii
tehnologiei client/server, care presupune:
Conectarea diferitelor tipuri de calculatoare.
Colaborarea diferitelor categorii de utilizatori.
Tratarea unitara a datelor raspndite pe toate calculatoarele din retea.
Asigurarea protectiei si securitatii datelor distribuite n retea.
Arhitectura client/server este un ansamblu de trei componente principale, si anume: server,
client si o retea care conecteaza calculatoarele client la servere pentru a colabora la ndeplinirea
sarcinilor.
Client/server este un ansamblu de calculatoare care lucreaza mpreuna pentru rezolvarea
problemelor. De obicei, calculatorul client realizeaza toate activitatile cerute de realizarea unei interfete
de dialog om-masina. La rndul sau, calculatorul server realizeaza administrarea accesului la bazele de
date n sensul selectarii, ordonarii, protectiei lor. n acest sens, n reteaua de calculatoare serverul este
degrevat de o serie de sarcini mari consumatoare de resurse de calcul, sarcini pe care le poate prelua
clientul.
Scopul arhitecturii client/server este de a permite dezvoltarea aplicatiilor complexe, care
manipulzeza un volum mare de date, accesibile tuturor categoriilor de utilizatori, de la calculatoare
diferite situate la distanta. Cu ajutorul acestei tehnologii se pot proiecta sisteme informatice care
necesita date situate pe calculatoare diferite, n diferite puncte geografice. Datele pot fi n formate
compatibile, dar si n formate incompatibile. De asemenea, se pot proiecta sisteme informatice
interactive, adaptate cerintelor utilizatorilor. Acestia vor utiliza aplicatiile accesnd date de pe server la
fel de usor ca datele de pe spatiile de lucru (client).
Tipurile de aplicatii client/server sunt sisteme cu baze de date, posta electronica, sisteme de
tip "groupware", sisteme mostenite.
Sistemele cu baze de date n arhitectura client/server detin software-ul de pe server (backend) si cel de pe client (front-end). Componentele de pe calculatorul serverrealizeaza controlul asupra
bazei de date, iar cele de pe client interogheaza baza de date (figura 2.2).

CLIENT

SERVER

Figura 2.2 Arhitecura unui sistem cu baze de date (versiunea client/server)

ntr-o astfel de arhitectura, clientul are responsabilitatea interfetei cu utilizatorul si a logicii
aplicatiei, iar serverul asigura conectarea/deconectarea clientului la baza de date, accesul la datele
stocate, completarea logicii aplicatiei, protectia si securitatea bazei de date.

Clientul cere servicii de regasire (interogare) si actualizare (tranzactii) serverului si primeste

de la acesta rezultatele. Accesarea bazei de date pentru regasire sau actualizare ridica probleme
deosebite pentru server deoarece mai multi utilizatori pot cere acest lucru n acelasi timp. Software-ul
pentru baze de date trebuie sa asigure coerenta si integritatea datelor.
O arhitectura distribuita presupune existenta unor baze de date multiple si a unor aplicatii
care manipuleaza datele de la diferite statii de lucru locale (figura 2.3) cu ajutorul unor sisteme de
gestiune a bazelor de date (SGBD).

Figura 2.3 Arhitectura distribuita

2.5.2 Proiectarea distribuirii aplicatiilor, datelor si catalogului de date

1. Distribuirea aplicatiilor - sistemele informatice pot fi pastrate pe unul sau mai multe servere, n
functie de complexitatea sistemului. De cele mai multe ori beneficiarul este cel care decide asupra
acestui aspect. Din acest punct de vedere sistemele pot fi:
Sisteme centralizate - presupun existenta unui singur server de aplicatii, pe care este stocat ntregul
sistem de prelucrare a datelor.
Sisteme distribuite - se realizeaza pentru sistemele complexe, prin crearea mai multor servere de
aplicatii, fiecare continnd un subsistem informatic.
2. Distribuirea datelor - distribuirea poate fi:
a. Distribuire prin fragmentare - fragmentarea este operatia de descompunere logica a
colectiilor globale, dint-o baza de date distribuita, n parti disjuncte numite fragmente. Fragmentarea se
realizeaza prin intermediul unor operatori speciali aplicati colectiilor globale. Pentru a realiza
fragmentarea trebuie sa se respecte cel putin trei reguli: completitudinea, reconstructia, disjunctia si se
pot utiliza trei metode: verticala, orizontala si mixta.
b. Distribuirea prin replicare - replicarea este operatia de stocare (memorare) a unor portiuni
dintr-o baza de date, sub forma de copii, pe mai multe calculatoare dintr-o retea. Sistemul de gestiune a
bazelor de date asigura automat tinerea la zi simultana a tuturor copiilor n caz de catualizare a datelor.
Din punct de vedere al replicarii, proiectarea replicarii se poate realiza astfel:
Datele nereplicate semnifica situatia n care sistemul de gestiune a bazei de date aloca spatiu pentru o
singura copie a anumitor date pe un anumit calculator din retea.
Datele replicate partial semnifica situatia n care sistemul de gestiune a bazei de date aloca, pentru o
parte din date, o singura copie pe un anumit calculator (nu sunt replicate), iar pentru o alta parte din
date mai multe copii pe mai multe calculatoare (sunt replicate).
Datele replicate total semnifica situatia n care sistemul de gestiune a bazei de date aloca pentru ntrega
baza de date mai multe copii pe diversele calculatoare din retea.
c. Distribuirea mixta - aceasta tehnica de distribuire a datelor presupune aplicarea succesiva a
replicarii si fragmentarii pentru aceeasi colectie de date dintr-o baza de date.
d. Distribuirea prin ncarcare - aceasta tehnica consta n copierea periodica a ntregii baze de date
centralizate sau a unei portiuni din ea pe noduri locale.
3. Distribuirea datelor din catalog - catalogul bazei de date distribuite contine informatii despre
schema globala, informatii despre fragmentare, informatii despre alocare, informatii despre accesul la
date. Distribuirea catalogului poate fi realizata n urmatoarele variante:
Catalogul replicat - implica multiplicarea lui pe toate calculatoarele din retea.
Catalogul local - presupune fragmentarea si alocarea lui n acelasi mod cu datele din colectia globala
pe care le refera.

Catalogul centralizat - presupune alocarea lui pe un singur calculator.

Catalogul mixt - presupune combinarea a cte doua sau toate trei variantele de mai sus.
Proiectarea cataloguluide date implica determinarea tipului de distribuire si a tuturor
elementelor specifice respectivei alegeri.
Dupa luarea n calcul a tuturor avantajelor si dezavantajelor diferitelor modalitati de
distribuire a sistemelor, datelor si catalogului de date, si mai ales, n functie de complexitatea
sistemului si de cerintele beneficiarului, se va realiza proiectarea acestor elemente.