SIMULAREA

 Simularea reprezintă un instrument de analiză având drept scop

stabilirea efectelor schimbărilor operate asupra unui sistem existent, cât
şi evaluarea performanţelor unor noi sisteme în altfel de circumstanţe.
Ea se defineşte ca fiind procesul de proiectare şi realizare ale unui model,
ale unui experiment în scopul înţelegerii comportamentului sistemului şi
al evaluării unui număr mare de strategii posibile pentru funcţionarea
acestuia.
 Simularea se aplică pentru analiza dinamică anterioară implementării,
astfel încât costurile şi stocurile să fie mult reduse. Tehnicile de modelare
şi simulare ale fabricaţiei pot contribui esenţial la elaborarea unor
sisteme de fabricaţie cu indici de performanţă ridicaţi.
 SIMULAREA SISTEMELOR DE PRODUCTIE

Simularea este o metodologie aplicată în descrierea comportării sistemelor complexe

prin folosirea modelelor matematice sau simbolice. Modelul reprezintă o
"teorie" sau o "ipoteză" şi descrie comportarea în timp a sistemului studiat.

Simularea evenimentelor distincte (discontinue): se foloseşte exemplul unei staţii de

benzină. Drumul maşinilor este stabilit pe măsură ce maşinile sosesc sau pleacă la un
anumit moment. Între două evenimente succesive nu se întâmplă nimic – graficul este
orizontal. Când numărul de evenimente este finit, avem de-a face cu simularea
evenimentelor discrete.

·Simularea evenimentelor continue: evenimentele continue sunt cele care se schimbă

continuu în timp. De exemplu, nivelul apei din rezervor poate să crească sau să scadă
prin intrarea sau ieşirea unui flux de apă. În asemenea cazuri, se foloseşte simularea
continuă, deşi se poate folosi şi cea discretă.
 SISTEMELE DISCRETE

 Sistemele discrete DES (Discret event systems) sunt sisteme

dinamice care evoluează în timp prin apariţia întâmplătoare a unor
evenimente la intervale de timp neregulate. DES sunt frecvente în
aplicaţiile reale, cum ar fi: sistemele de trafic, sistemele flexibile de
fabricaţie, sistemele de comunicare cu calculatorul, linii de fabricaţie,
sisteme de funcţionare coerentă şi reţele de flux. Cele mai multe din
aceste sisteme pot fi modelate în limita evenimentelor discrete a căror
apariţie modifică starea sistemului. În proiectarea, analiza şi operarea
unor astfel de sisteme complexe, interesul nu este numai de a evalua
performanţa, ci, mai ales, de analizare şi optimizare a sensibilităţii.
 Procesul de simulare

date de intrare date de ieşire

SISTEMUL
verificabile

date de intrare
necontrolabile
 Procesul de simulare

1. Analiza descriptivă, care conţine:

· identificarea şi formularea problemei;
· colectarea informaţiilor şi analizarea lor;
· dezvoltarea modelului de simulare;
· validarea;
· verificarea şi reglarea;
· evaluarea performanţei.

2. Analiza prescriptivă, care conţine:

· optimizarea;
· selectarea obiectului de analizat.

3. Analiza post-prescriptivă, care conţine:

· analiza sensibilităţii;
· analiza scenariilor what-if.
 TIPURI DE ANALIZA

1. 1. Analiza descriptivă
Validarea şi Verificarea Modelului de Bază

2. Analiza prescriptivă

Problema găsirii Problema de

obiectului de optimizat
analizat

3. Analiza post-prescriptivă

Analiza what-if şi de stabilitate

 Planificarea experimentelor de simulare

Evaluarea performanţei şi analiza what-if.

Estimarea sensibilităţii.
Optimizarea.
Generarea rapoartelor.
Dinamica sistemului
 căutarea soluţiilor utile pentru problemele reale, în special în sistemele
sociale (afaceri, şcoli, guvernare etc.) şi în mediul înconjurător;
 folosirea modelelor de simulare pe calculator pentru înţelegerea şi
îmbunătăţirea unor astfel de sisteme;
 modele de simulare sau modele mentale, cunoştinţe calitative şi informaţii
numerice;
 îmbunătăţirea metodelor de transpunere a rezultatelor ştiinţifice în
perfecţionarea acestora.
 Simularea WEB

 Simularea Web a apărut cu repeziciune ca o arie de mare interes pentru

cercetătorii din domeniul simulării şi pentru cei ce o practică. Interesul în web-based
simulation este facilitat de proliferarea World-Wide Web şi de tehnologiile ce o
însoţesc (HTML, HTTP, CGI etc.), precum şi de creşterea popularităţii sale şi
sprijinirea simulării pe calculator ca o rezolvare a problemelor şi ca un instrument
decizionar.
 Apariţia limbajelor de programare accesibile în reţea, Java, şi a tehnicilor
obiectelor distribuite precum CORBA (Common Object Request Broker Architecture)
şi OLE/COM (Object Linking and Embedding / Component Object Model) au
influenţat profund starea simulării. Cercetătorii din domeniul simulării pe baze Web
sunt preocupaţi de topici ca metodologiile de dezvoltare a modelelor web,
colaborarea în perfecţionarea modelelor în Internet, modelarea şi simularea
cu Java, modelarea şi simularea ierarhizate prin folosirea tehnicilor web şi a
noilor aplicaţii.
 Modelarea procesului

Modelarea procesului şi modelarea simulării procesului

pot fi folosite la mărirea calităţii şi acurateţei deciziilor
individuale şi de grup ca făcând parte din Perfecţionarea
Procesului Operaţional (Reingineria Procesului
Economic), Planificarea Strategică şi alte tipuri de decizii.
Modelarea procesului permite o reprezentare grafică
simplă a procesului complex. Modelarea simulării
procesului dă amploare duratei şi posibilităţii de analiză a
proceselor organizatorice.
 Terminologie utilizată în simulare

· Stare: o variabilă ce caracterizează un atribut în sistem, cum ar fi nivelul stocului în

inventar sau numărul de posturi de aşteptare pentru procesare.
· Eveniment: o întâmplare la un anumit moment care poate schimba starea sistemului,
cum ar fi sosirea unui client sau intrarea în funcţiune a unui punct de lucru.
· Entitate: un obiect care trece prin sistem, cum ar fi semifabricatul în postul de lucru
sau comenzile dintr-o fabrică. Deseori un eveniment (ex. sosirea) este asociat unei
entităţi (ex. semifabricat).
· Coadă de aşteptare: o listă de sarcini, un buffer sau bunuri de consum ce aşteaptă să
fie transportate, sau orice loc unde entităţile aşteaptă să se producă o întâmplare, un
eveniment din orice motiv.
· Creare: cauza sosirii unei noi entităţi în sistem la un anumit moment.
· Planificare: repartizarea unui nou eveniment în viitorul unei entităţi existente.
· Variabilă aleatorie: o mărime incertă, cum ar fi intervalul de timp dintre două zboruri
sau numărul de piese returnate dintr-o expediţie.
· Variaţie aleatoare: o variabilă aleatorie creată artificial.
· Distribuţia: o lege matematică care guvernează caracterul probabilistic al unei variabile
aleatorii.
 Simularea amplasării componentelor unui atelier

În cursul analizei de fezabilitate a unui atelier, simularea serveşte la

justficarea şi cuantificarea investiţiilor necesare. În acest caz, simularea
reprezintă un instrument de evidenţiere a costurilor şi performanţelor
aşteptate. Se determină:

 · numărul de maşini şi tipul acestora;

 · natura şi mărimea depozitelor (stocatoare, magazine, sisteme de
alimentare, suprafeţe de depozitare etc);
 · natura şi dimensiunile sistemului de manipulare al pieselor, sculelor,
semifabricatelor etc;
 · volumul forţei de muncă necesar.
 Simularea funcţionării unui atelier

Simularea, în acest caz, reprezintă un instrument de

diagnostic. Astfel, simularea pe un model existent al
atelierului permite detectarea punctelor “slabe” ale
acestuia: existenţa zonelor de strangulare, întreruperile
fluxului de piese asigurate de către sistemul de transport,
număr insuficient de palete etc.
Soluţia cea mai bună va fi asfel evidenţiată, reţinută şi pentru
aceasta se calculează durata de recuperare a investiţiei.
 Simularea gestionării unui atelier

 Simularea permite conducerea corectă a atelierului prin prevederea

termenelor de fabricaţie, evaluarea costurilor, minimizarea producţiei
neterminate, diminuarea rebuturilor etc. Simularea permite evaluarea şi
compararea diferitelor strategii de conducere a atelierului, în scopul de a
adopta soluţia cea mai performantă. În acest sens, pot fi evaluate şi
comparate diverse soluţii privind:
 · planificarea producţiei;
 · regulile de prioritate acordate produselor sau variantelor tehnologice;
 · strategiile de distribuţie a resurselor (maşini, linii de fabricaţie, operatori
etc);
 · campaniile de lansare a produselor pe piaţă.