Hârtia.

• Clasificarea hârtiei.
• Hârtia pentru tiparul offset.
• Hârtia pentru tipar înalt.
• Hârtia pentru tipar adânc.
• Hârtia cu destinaţie specială.
• Proprietăţile şi destinaţia.
• Caracteristicile de rezistenţă ale hârtiei în procesele tehnologice de
fabricaţie.
Printing paper. Offset printing paper. Relief printing paper. Intaglio printing paper.
Special-purpose printing paper. Properties and uses of the different printing paper
types. Chemical stability and mechanical resistance of printing paper in
manufacturing technologies.
Celuloza si hârtia
Hârtia este obţinută din fibră de celuloză. În general, fibra de celuloză este obţinută din lemnul copacilor; hârtia
mai fină se obţine parţial sau integral din fibre de celuloză din bumbac sau deşeuri.

Caracteristicile de calitate ale celulozei sunt impuse de domeniul de utilizare a acesteia. În molecula de celuloză
resturile de β-glucoză sunt unite prin legături β(1,4)-glicozidice, fiecare rest monozaharidic conţinând 3
grupări hidroxilice libere. Între moleculele filiforme ale celulozei se stabilesc legături de hidrogen puternice,
ceea ce explică rezistenţa sa mecanică remarcabilă. Astfel, pentru celuloza destinată fabricării hârtiei şi
cartoanelor, o mare însemnătate o au unele proprietăţi fizico-mecanice ale fibrelor de celuloză, cum ar fi:
rezistenţă mecanică, capacitate de măcinare, hidratare şi fibrilare, elasticitate, gradul de alb etc.

Caracteristicile finale ale hârtiei sunt determinate de mulţi factori, începând cu

tipul de lemn folosit în procesul tehnologic. Din lemnul moale (arborii cu ace,
mai degrabă decât cei cu frunze) - cum ar fi pinul - se obţine o hârtie mai
rezistentă dar mai aspră decât hârtia obţinută din esenţe mai tari dar din care
se obţine o hârtie mai puţin rezistentă însă mai fină. În legătură directă cu
calitatea materialelor se află economia producerii. Preţul lor constituie circa
50-70% din costul total al producţiei poligrafice, funcţie de produsul final.
Hârtia din celuloză foioasă; Materiale de copertare pe bază de hârtie etc..
HÂRTIA

Celuloza lemnoasă Masa lemnoasă

Fibrele de bumbac conţin în jur 90-95% de
celuloză;
Fibrele de in 80-87% celuloză;
În lemn 40-60% celz.; met.sulfat
Met. sulfit albă brună rafinată termomecanică
În tulpine de paie 30-35%
Clasificarea hârtiei
Tiparul offset utilizează sistemul CMYK, prelucrarea celor patru
culori de bază necesare procesării imaginii în tipar, făcându-se pe
baza principiului rasterizării (halftoning). Astfel, suprafaţa hârtiei
este acoperită parţial de cercuri în cele patru culori de bază,
acestea fiind suficient de mici şi dese încât ochiul să poată
observa efectele suprafeţei albe şi a celei acoperite de cercuri,
creând o imagine unitară. Din punct de vedere al cromaticii,
imaginile sunt direct influenţate de caracteristicile tipului de suport
(grad de alb, suprafaţă lucioasă, mată sau metalizată etc). Cu cât un
suport este mai absorbant, cu atât scade contrastul şi luminozitatea
imaginii tipărite. Tiparul este influenţat şi de culoarea hârtiei sau
cartonului folosit.

A Line Screen is the measure of how

many halftone lines are printed in a
linear inch (LPI). This important
measurement related to the way
printers reproduce photographic
images also defines the necessary
resolution of an image. The LPI is
dependent on the output device and
the type of paper.
To simulate shades of gray using only
black ink a printer prints varying
sizes and patterns of halftone spots
(spots are made up of many dots of
ink/toner). Small halftone spots
(fewer dots) create the visual illusion
of a light gray while larger halftone
spots (more dots) appear darker,
blacker.
 Clasificarea hârtiei
Cerinţe impuse hârtiei pentru imprimare:
•Structura uniformă şi suprafaţa netedă ce recepţionează bine cerneala.
•Gradul de alb suficient (>60%), opacitate şi rezistenţa la acţiunea luminii.
•Colorarea uniformă fără diferenţă de nuanţă.
•Rezistenţa mecanică a. i. sa se poata deforma sub acţiunea sarcinii fără deformaţii vizibile.
•Suprafaţa curată, fara impurităţi, fără pliuri, riduri, pete, deformaţii mecanice şi alte defecte.

Clasificare dupa destinatie:

a) Hârtia pentru ziare
b) Hârtia pentru imprimarea offset
c) Hârtia cretată (hârtia cu strat pigmentat, coatings)
d) Hârtia din fibre sintetice
e) Cartonul
f) Hârtia pentru destinaţie specială
g) Hârtia pentru tipar înalt
h) Hârtia pentru tiparul adânc
 Clasificarea hârtiei
a) Hârtia pentru ziare
 trebuie să posede proprietăţi înalte de absorbţie pentru fixarea rapidă a cernelei pe suportul de
imprimare
• porozitate înaltă, în jur la 60% şi densitatea de suprafaţă 0,6 cm 3
• In compoziţa fibroasă a hârtiei de ziar predomină masa lemnoasă, cel puţin 75%
• Gramajul hârtiei pentru ziar este de la 36-48g/m2.
• Conţinutul substanţelor de umplutură nu depăşeşte 5%.
• Gradul de alb al hârtiei pentru ziar reprezinta 57%

b) Hârtia pentru imprimarea offset

Hârtia offset
•este cel mai absorbant suport de tipar. Pe el se pot tipări imagini în policromie şi culori speciale.
•Se recomandă pentru interior de carte, broşuri, etc.În general acest suport nu se lăcuieşte.
•Utilizând gramaje mai mari de 150 g/m2 se pot obţine imagini in condiţii tehnice excelente.
• Hârtia offset se realizeză cu rezistenţa sporită a structurii. De aceea, la fabicare se foloseste
celuloza de calitate înaltă si se limiteaza in componenţă ponderea masei lemnoase .
• Se impregnează cu răşinile sintetice în combinare cu amidon şi colofoniu. Impregnarea îi
conferă rezistenţa la apă, asigură rezistenţa suprafeţei la smulgere şi prăfuire.
• Trebuie să fie rezistentă la acţiunea umidităţii şi să posede o rezistenţă înaltă a suprafeţei
(deformarea limitată la umezire), de aceea hârtia offset are un grad sporit de impregnare, de la
1,25 – 1,75 mm.
 Clasificarea hârtiei
c) Hârtia cretată (hârtia cu strat pigmentat, coatings)
Hârtia dublu cretată
•există în variante mate, lucioase şi simplu cretate. Acest tip de hârtie suportă tipar în policromie şi
culori
•speciale, cu gramaje cuprinse între 90 g/m2 şi 135 g/m2. Este recomandată lăcuirea tipăriturii.
•Se recomandă folosirea sa în cazul materialelor publicitare.
- hârtie  tratată cu diverse substanțe chimice – coatings: (caolin, carbonat de calciu= cretă,
etc.), poate avea în compoziție substanțe care micșorează absorbția de apă, măresc rezistența la
raze ultraviolete etc.
Poate fi cretată pe o singură o față  sau dublu cretată (tratată pe ambele fețe) – lucioasă,
superlucioasă și mată, si in mai multe variante de gramaj: 90 g/m 2; 115 g/m2; 130 g/m2; 150 g/m2;
170 g/m2; 200 g/m2; 250 g/m2; 250 g/m2; 300 g/m2; 350 g/m2.
Se foloseste pentru realizarea materialelor de promovare: afise, pliante, brosuri, flyere,
wobblere etc.
Permit in general toate tipurile de finisaje: plastifiere, lacuire, stantare, emboss, etc.
Din punct de vedere al cromaticii, imaginile sunt direct influenţate de caracteristicile
tipului de suport (grad de alb, suprafaţă lucioasă, mată sau metalizată, etc). Cu cât un
suport este mai absorbant, cu atât scade contrastul şi luminozitatea imaginii tipărite.
Tiparul este influenţat şi de culoarea hârtiei sau cartonului folosit –mai exact gradul de
alb,dar si de opacitatea ei.
 Clasificarea hârtiei

d) Hârtia din fibre sintetice

• se confecţionează din fibre de poliacril, poliamid, polieter şi polivinil.
• Introducerea fibrelor de poliamida, in proportie de 50% în amestec cu sulfat de celuloza albita a
permis consolidarea rezistenţei la rupere ­~ ­ 50 ori [Polylith
TM
].
• Prin inlocuirea parţială / totala a fibrelor de celuloză cu cele sintetice hartia dobandeste noi
proprietati : Rezistenta mecanică în stare uscată şi umedă
Deformarea liniară minimă la umezire
Rezistenţa la acţiunea luminii şi la condiţiile climaterice
Rezistenţa la ardere
Biorezistenţa

Ex: Hârtia Polylith se confecţionează din răşini polipropilenice cu adaos de compusi cu

calciu, dioxid de titan, pentru conferirea aspectului de alb mat.

Aplicatii: Reclame, anunturi, harti geografice, cărţi de vizită, etichete pentru

vestimentaţie etc.

http://granwell.com/polylith-synthetic-paper-overview/
 Clasificarea hârtiei
e) Cartonul

Reprezintă un material cu grosimea intre 0,5-3 mm.

Pentru confecţionarea cartonului se utilizează următoarele tipuri de mase fibroase:
celuloza chimică
masa lemnoasă
materia prelucrată (maculatura)
Există trei grupe principale de carton în dependenţă de tipul masei fibroase:
carton albit
carton pentru ambalaj
carton albit presat
Carton albit
• compus din celuloză chimică
•are suprafaţa lucioasă, se supune uşor proceselor de tăiere, imprimare şi ştanţare (tăierea cartonului sub
o anumită formă).
Carton pentru ambalaj – stratul din mijoc este compus din masă lemnoasă situat între straturile celulozei
chimice.
Cartonul pentru ambalaj utilizaat frecvent este carton ondulat, care se confecţionează prin intermediul
adeziunii straturilor de carton neted, cu stratul cartonului ondulat
Tipurile principale pentru carton ambalaj sunt: Duplex, Triplex, Hromerzaţ, Hromocarton, Carton celulozic
şi Carton cretat.
Cerinţe:
Legătura suficientă a straturilor
Legătură suficientă a stratului de cretare cu cartonul
Umiditatea cartonului nu trebuie să depăşească limitele admisibile
Posibilitatea lăcuirii
e) Cartonul
Clasificarea hârtiei
Cartoanele dublu cretate
•în variante mate, lucioase şi simplu cretate, cu gramaje cuprinse între 150 gr/mp şi 350 gr/mp.
•Se recomandă lăcuirea sau plastifierea tipăriturii, iar pentru a facilita plierea, se recomandă biguirea colii.
• recomandate pentru materiale publicitare, coperţi de carte, reviste etc.

Cartoane tip GD
•cartoane duplex, realizate 100% din materii prime reciclate, au un strat superior cretat, recomandat
pentru
•ambalajele folosite în industria non-alimentară, farmaceutică şi alimentară (la care produsul nu intră în
•contact direct cu ambalajul), pentru materiale publicitare rigide( standere, hangere, presentere, etc.).
•Se pot tipări atât imagini în policromie, cât şi culori speciale. Acestea se lăcuiesc după tipar sau se
•plastifiază.
Cartoane tip GT
•cartoane triplex, realizate 100% din materii prime reciclate, prezinta in plus fata de tipul GD un strat
inferior
•din hirtie alba sau maro (KRAFT). Are aceleaşi recomandări ca şi tipul GD.
Cartoane GC, UC
•sunt realizate 100%, din celuloză proaspătă şi se folosesc la ambalaje pentru industrii alimentare şi
non-alimentare (chiar dacă produsul intră în contact direct cu ambalajul).
Cartoane metalizate sau acoperite cu folie PVC
• se utilizează mai ales în publicitate, industria uşoară şi a jucăriilor (pentru etichete), sau în cosmetică.
• Suportă tipar în policromie şi culori speciale, care se lăcuiesc sau se plastifiază.
Cartoane speciale
• există într-o gamă foarte mare de gramaje, culori şi texturi. Pot fi tipărite si în policromie.
 Clasificarea hârtiei
f) Hârtia pentru destinaţie specială

Hârtia de etichetă
•este un suport cretat pe o singură parte, disponibil în gramaje de la 60 g/m 2 până la 100 g/m2.
•Pe el se pot tipări atât imagini în policromie, cât şi culori speciale. Este recomandabilă lăcuirea tipăriturii.

Hârtii autocolante
•în variante lucioase, semilucioase, mate şi metalizate, se utilizează pentru stickere, etichete autoadezive .
•Se pot tipări imagini în policromie sau în culori speciale, după care se lăcuiesc.

Hârtii metalizate sau acoperite cu folie PVC

•se utilizează pentru etichete în industria alimentară şi non-alimentară. Pe ele se pot tipări atât imagini în
•policromie cât şi culori speciale. Se recomandă lăcuirea acestora.

g) Hârtia pentru tipar înalt

h) Hârtia pentru tiparul adânc

Clasificarea hârtiei
g) Hârtia pentru tipar înalt
 Caracteristici ale acestui tip de hartie, ce asigură contactul acesteia cu elementele
imprimate ale formei, sunt netezimea, rezistenta la deformare.
 hârtie subţire de 60-80 g/m2.
 grad de impregnare scăzut: 0,25-0,5 mm
 conţinut crescut de substante de umplutura (16-20%), ce conferă hârtiei rezistenta si
opacitate.

h) Hârtia pentru tiparul adânc

Pentru această hârtie este specific un grad scăzut de impregnare, deoarece o cantitate mare a
substanţelor de impregnare va contribui la asprimea excesivă a hârtiei.

 Cerinţele:
 Netezime si rezistenta sporite;
 suprafaţa cu prăfuire redusă, fără prezenţa particulelor străine.

 Hârtia pentru tiparul adânc se confecţionează din materialul fibros, de calitate.

 Netezimea şi gradul de alb marit se realizeaza prin adăugarea unei cantităţi mari de
substante de umplutura.
 Rezulta o structură uniformă şi densă, necesară pentru perceperea cernelei cu vâscozitate
scăzută, utilizată la tipar adânc.
 Proprietăţile şi destinaţia.
 proprietăţi fizice,
 proprietati mecanice
 proprietati optice
Unele proprietati fizice ale hârtiei influenţează calitatea producţiei determinand şi proprietăţile
de consum: proprietati optice, mecanice, rezistenţa la lumină.
Proprietatile HÂRTIEI

MECANICE FIZICE OPTICE

--Deformare --capacitatea de sorbţie --Gradul de alb
--remanescente --hidrofilia --Transparenţa/Opacitatea
--reversibile
--higroscopice --Luciul/Satinarea/Stralucirea
--Extindere
--de structură
--Comprimare -- masa

--Elasticitate -- grosimea

-- densitatea
--Plasticitate
-- porozitatea
--Rezistenţa --la rupere
-- netezimea
--flexiuni repetate

--suprafeţei la smulgere

--la flexiune
Proprietăţile şi destinaţia.
Hârtia în procesul imprimării se supune diferitor acţiuni mecanice: comprimări,
flexiuni, extinderi.
În afara acţiunilor mecanice, hârtia se supune acţiunii luminii, umidităţii,
temperaturii. Hârtia trebuie să-şi păstreze proprietăţile in procesul de exploatare.

Proprietăţile tehnologice ale hârtiei [necesare in procesele tehnologice:
imprimare, broşare, finisarea producţiei imprimate]:
Regularitatea şi netezimea suprafeţei ce asigură contactul hârtiei cu forma
Capacitatea hârtiei de a se îndrepta sub presiune.
Proprietati de absorbţie, transferul si fixarea cernelei pe coala imprimată.
Proprietati mecanice (rezistenţă şi deformare) - hârtia suportă diferite acţiuni în
procesele tehnologice
Caracteristice optice (gradul de alb, opacitatea, luciu/satinarea) – ce determină
contrastul şi obţinerea exactă a imaginii.
Rezistenţa la acţiunea luminii
Rezistenţa la schimbarea condiţiilor atmosferice
 Proprietăţile şi destinaţia.
Proprietati fizice:
caracteristicile de structură a hârtiei [masa, grosimea, densitatea, netezimea]
proprietatile de sorbţie [higroscopicitatea, hidrofilia]
structura hârtiei grosimea hârtiei, gramajul hârtiei, densitatea hârtiei & porozitatea.
 Grosimea - caracteristică principală a hârtiei, cu creşterea grosimii cresc rezistenţa si opacitatea hârtiei.
 În poligrafie se foloseşte hârtia cu grosimea de 0,03 – 0, 25 mm.
 De obicei hârtia pentru imprimare are grosimea 0,07 – 0,1mm.
 Masa unui metru pătrat, sau gramajul, reprezintă un indice indirect al grosimii. În poligrafie se utilizează
hârtia cu gramaj de la 25 – 250g/m2 şi carton cu masa până la 800 g/m2.

 Porozitatea reprezintă spaţii interfibroase ale hârtiei sau pori.

 Porozitatea - Raportul între volumul ocupat de pori și volumul materialului din care fac parte.
 Porozitatea mare - absorbirea mai usoara a cernelurilor şi alte substanţe lichide.
 Porii au diferite forme şi morfologii, pot fi cilindrici, sferici sau fante. Există şi pori hexagonali sau cu forme
mai complexe. Porii pot fi drepți sau curbați sau cu un grad mare de tortuozitate

Calculul porozităţii - necesitatea determinării substanţelor de

umplutură.
Conţinutul in substanţa de umplutură se determină din conţinutu
cenuşii ce se formează la arderea hârtiei. În functie de conţinut
in substanţe de umplutură:
Hârtia cu conţinut scăzut de cenuşă, până la 6%
Conţinut mediu 6 – 18%
conţinut mare 18 – 23%
conţinut excesiv, mai mult 23%
 Proprietăţile şi destinaţia.
Proprietati fizice:

Efectul umiditatii

 Hidrofilia hârtiei apare nu numai la umezirea în apă şi absorbirea ei, ci şi în cazul absorbirii vaporilor din aerul
umed.

 Proprietatea hârtiei de a absorbi umiditatea din aer (higroscopicitatea) depinde de structura hârtiei, gradul de
rafinare, impregnarea, conţinutul in substanţe de umplutură. (fillers: calcium carbonate, kaolin, precipitated
calcium carbonate, talc and titanium dioxide)

 Umiditatea (t550) hârtiei depinde de condiţiile climaterice. La creşterea umidităţii relative a aerului, umiditatea
hârtiei creşte şi invers.

 Umiditatea hârtiei depinde de proprietăţile de sorbţie & desorbţie.

 La umezire moleculele apei trec în interiorul fibrelor şi ca rezultat scade rezistenţa colii de hârtie.

 La acţiunea umidităţii hârtia devine mai moale - poate să se deformeze.

Pentru ca hârtia să fie moale şi totodată rezistentă, ea trebuie să conţină procentul optim de umiditate: 4,5 – 8% în
functie de tipul hârtiei, deoarece umectarea/umezirea excesivă scade din rezistenţa ei.

Impregnarea hidrofobă este o metodă importantă pentru creşterea rezistenţei hârtiei la acţiunea umidităţii

 În hârtie pot să rămână urme de acizi (dietilzinc*), săruri. In conditii de umiditate normală acţiunea acestor
substanţe chimice este nesemnificativă, însă odată cu creşterea umidităţii se măreşte şi activitatea lor. pot
acţiona asupra fibrelor - contribuie la distrugerea treptată a hârtiei.
 Proprietăţile şi destinaţia.
Proprietati fizice:

Efectul umiditatii

 Hidrofilia hârtiei apare nu numai la umezirea în apă şi absorbirea ei, ci şi în cazul absorbirii vaporilor din aerul
umed.

 Proprietatea hârtiei de a absorbi umiditatea din aer (higroscopicitatea) depinde de structura hârtiei, gradul de
rafinare, impregnarea, conţinutul in substanţe de umplutură. (fillers: calcium carbonate, kaolin, precipitated
calcium carbonate, talc and titanium dioxide)

 Umiditatea hârtiei depinde de condiţiile climaterice. La creşterea umidităţii relative a aerului, umiditatea hârtiei
creşte şi invers.

 Umiditatea hârtiei depinde de proprietăţile de sorbţie & desorbţie.

 La umezire moleculele apei trec în interiorul fibrelor şi ca rezultat scade rezistenţa colii de hârtie.

 La acţiunea umidităţii hârtia devine mai moale - poate să se deformeze.

Pentru ca hârtia să fie moale şi totodată rezistentă, ea trebuie să conţină procentul optim de umiditate: 4,5 – 8% în
functie de tipul hârtiei, deoarece umectarea/umezirea excesivă scade din rezistenţa ei.

Impregnarea hidrofobă este o metodă importantă pentru creşterea rezistenţei hârtiei la acţiunea umidităţii

 În hârtie pot să rămână urme de acizi, săruri. In conditii de umiditate normală acţiunea acestor substanţe
chimice este nesemnificativă, însă odată cu creşterea umidităţii se măreşte şi activitatea lor. pot acţiona asupra
fibrelor - contribuie la distrugerea treptată a hârtiei.
 Proprietăţile şi destinaţia.
Proprietati mecanice:
 Rezistenţa la flexiune repetată. O importanţă practică posedă proprietatea hârtiei de a suporta, fără
distrugere, flexiuni repetate. Proprietăţile hârtiei de a suporta flexiuni repetate se explică prin porozitatea ei
şi elasticitatea fibrei. În direcţia sensului de fabricaţie hârtia are o rezistenţă mai mare la flexiuni repetate
decât în cea transversală.
  
 Rezistenţa hârtiei la rupere şi alungirea la extindere se caracterizează prin sarcina necesară pentru
ruperea unei fâşii de hârtie, de dimensiuni standard, şi se măsoară cu dinamometrul.
  
 Rezistenţa suprafeţei hârtiei – Praful format murdăreşte forma, apariţia prafului (in exces) necesită
stoparea utilajului pentru spălarea formei. Acest defect se numeşte prăfuirea hârtiei. Forma poate fi
murdărită = smulgerea fibrelor sau a particulelor stratului de acoperie a hârtiei. Se foloseste impregnarea de
suprafata.
 Rezistenţa hârtiei la străpungere – caracterizează rezistenţa opunerii hârtiei forţelor îndreptate
perpendicular suprafeţei ei. Se determină la un aparat special hidraulic, ce reglează presiunea şi
străpungerea suprafeţei hârtiei.
  
 Rezistenţa la sfâşiere – hârtia se supune deseori ruperii la marginea foii. În condiţii de laborator rezistenţa
la sfâşiere se determină cu ajutorul dinamometrului.
 Proprietăţile şi destinaţia.
Proprietati mecanice:
 Rezistenţa este necesară pentru ca hârtia să nu fie distrusă în procesul fabricării producţiei poligrafice; să
suporte presiunea la imprimare, să nu fie ruptă în sistemul ductor al hârtiei.
 O importanţă mai mare o au proprietăţile de deformare, deoarece operaţiile tehnologice principale se petrec
cu deformarea hârtiei; de aceea atât regimurile tehnice, cât şi calitatea producţiei depind de proprietăţile de
deformare ale hârtiei: elasticitatea, extinderea/extensibilitatea, comprimarea.
 Deformarea la comprimare - sub acţiunea sarcinii aplicată suprafeţei hârtiei, aceasta se comprimă.
Comprimarea excesivă contribuie la schimbarea structurii hârtiei, şi-n primul rând la creşterea intensităţii şi
reducerea porozităţii, cresterea densitatii.
 Deformarea la flexiune – La flexiune partea exterioară a colii se extinde, iar cea inferioară se comprimă.
Deformarea se măreşte odată cu grosimea şi cu mişcarea razei de flexiune. Hârtia subţire va fi deformată la
raze mici de flexiune.
 Sarcinile elastice apărute în hârtie. Elasticitatea apare atunci când hârtia suportă deformaţii mici, la
acţiunea sarcinilor cu mult mai mici decât cele de rupere. (doar la acţiunea de scurtă durată , în cazul când
când aceasta stare se menţine un timp îndelungat, apare deformarea remanentă). La păstrarea rulourilor de
hârtie în stare orizontală, sub acţiunea greutăţii rulourilor superioare apar adâncituri în rulourile inferioare. Ca
rezultat pe hârtie apar riduri care scad din calitatea acesteia.
 Lungimea de rupere – reprezintă lungimea de rupere calculată a unei fâşii de hârtie care, fiind suspendată
de un capăt, se va rupe sub acţiunea propriei mase. 
 Proprietăţile şi destinaţia.
Sumar
Greutatea - o coală de hârtie este definită prin greutate, tip şi grad de luminozitate. Greutatea hârtiei
este în general exprimată în grame pe m 2 (g/m2), ceea ce face posibilă compararea a două coli chiar
dacă cele două sunt de tip diferit

Grosimea – se masoara in microni si depinde în primul rând de greutatea proprie şi de calandrarea

(presarea) din timpul procesului tehnologic. Hârtia mai subţire este mai netedă decât cea groasă.
Presarea mai accentuată face hârtia mai subţire, mai netedă, cu luciu mai bun, şi mai puţin rigidă. Cu cât
grosimea este mai mare, cu atât hârtia este mai rigidă.

Porozitatea - măsoară uşurinţa cu care aerul trece prin hârtie

Fibra de hartie- este direcţia de aliniere a fibrelor. În general, direcţia fibrelor ar trebui să fie paralelă cu
Lungimea colii pentru a obţine performanţa optimă in tipar. Hârtia cu fibra pe lungime este de două ori
mai rigidă.

Rigiditatea - se referă la rezistenţa hârtiei la îndoire. Hârtia mai groasă este mai rigidă, şi hârtia este în
general mai rigidă în direcţia fibrei pe lăţime. Un anumit grad de elasticitate este necesar pentru a reduce
la minimum ruperea sau fisurarea.
http://www.tipografiareal.ro/59-1-glosar_de_termeni_tipografici.html
 Proprietăţile şi destinaţia.
Proprietati optice:
 De proprietăţile optice depind contrastul imaginii, precizia culorii şi in consecinta calitatea producţiei.
 Proprietăţile optice depind de modalitatea în care au loc reflectarea, absorbţia şi trecerea luminii prin hârtie.
Gradul de alb – măsoara procentul de lumină albastră, de o anumită lungime de undă, care este
reflectat. Se măsoară pe o scală de la 1 la 100 (de la cea mai puțin la cea mai luminoasă), de obicei
gradul de alb fiind între 60 și 90 %. Gradul de alb influențează percepția culorii și contrastul dintre
zonele cu acoperire mare și cele cu acoperire mică ale printului.
 Hârtia pentru imprimare reflectă 60-85% lumină, 10% lumină trec prin stratul hârtiei.

 Opacitatea – este determinată de greutatea, ingredientele și gradul de absorbție luminoasă a hârtiei.

 Opacitatea arată cât de mult se vede printul de pe partea opusă a hârtiei ( prin transparență) .
 Complet opac însemnă opacitate de 100 % iar complet transparent înseamnă opacitate de 0 %.

https://ipstesting.com/find-a-test/tappi-test-methods/tappi-t-452-brightness/