Sistem Informaional Sistem Informatic

Sistem informaional
Un sistem poate fi privit ca un ansamblu de elemente interconectate i interconditionate prin
relaii fizice, sociale i de alta natura, intre ele i nu mediul extern sistemului, care functioneaza
n vederea realizarii unui scop sau a finalizarii unui obiect.
Activitatea desfasurata intr-un sistem organizat, n vederea realizarii unui obiectiv poate fi
definita ca fiind rezultatul actiunii conjugate, a 3 subsisteme ce actioneaza intr-o stransa
interdependenta i care la randul lor pot fi considerate sisteme:
- Sistemul de conducere sau decizional ( S.D. )
- Sistemul condus, de executie sau operational ( S.O. )
- Sistem informational.
Sistemul de conducere are rolul de a dispune, indruma i coordona activitatea n vederea
realizarii abiectivelor fixate, cu eficienta maxima.
Sistemul condus are rolul de a executa practic deciziile luate i de a furniza date privind
actiunile realizate, sau n curs de executie, folosind pt aceasta resursele materiale, financiare
stiintifice i umane existente, repartizate pe obiective dinainte stabilite.
Pentru executarea activitatiilor de baz ale procesului decizional: planificare, urmarire, control i
decizie, sistemului de conducere ii sunt necesare permanent informatii despre starea i evolutia
sistemului de executie, despre legaturile acestuia cu exteriorul. De la sistemul de conducere, spre
sistemul condus vor circula decizii. Acest circuit de informatii i decizii reprezint un proces
permanent care se realizeaza prin existenta Sistemului Informational.
Sistemul Informational este un instrument indispensabil conducerii, avnd ca parti componente
mijloacele i procedeele ce asigura legaturile intre elementele de executie i elementele
decizionale pentru conducere i organizare.
n felul acesta, prin sistemul informational se pot cunoaste la timp i n cantitati necesare toate
elementele de caracterizare a activitatilor desfasurate, el cuprinzand fondul de informatii,
tehnicile de colectare i stocare, mijloacele i metodele necesare n vederea prelucrarii i
transmiterii informatiilor.
Deci, sistemul informational este un ansamblu de fluxuri i circuite informationale organizate
intr-o conceptie unitara, el utilizeaza modele, proceduri, resurse umane i materiale pentru
colectarea, inregistrarea, prelucrarea, stocarea i/sau transmiterea datelor i a informatiilor, prin
intermediul carora asigura interconexiunile informationale dintre sistemul de conducere i
sistemul condus.

Sistemul informational primeste intrari, le prelucreaza i furnizeaza iesiri. Intrarile i iesirile unui
sistem informational, sunt date, informatii i decizii.
Ansamblul operatiilor la care sunt supuse intrarile pentru a furniza iesirile se constituie n
proceduri.
n cazul cand metodele, procedurile i mijloacele utilizate pentru colectarea, inregistrarea,
prelucrarea, stocarea i/sau transmiterea datelor i a informatiilor sunt cu preponderenta
automatizate, sistemul informational devine un sistem informatic.
Sistemul informatic intrument al conducerii stiintifice a societatilor comerciale
Conceptul de sistem informatic
n masura n care activitatiile din cadrul sistemului informational sunt realizate cu ajutorul
echipamentelor electronice de culegere, transmitere, stocare i prelucrare automata a datelor, se
spune ca avem de a face cu informatizarea sistemului informational i implicit cu aparitia
conceptului de sistem informatic.
Sistemul informatic, reprezint un ansamblu de elemente intercorelate, functional n scopul
automatizarii obtinerii informatiilor necesare conducerii n procesul de elaborare a deciziilor.
Un sistem informatic, este compus, n principal din urmatoarele elemente:
a. Baz tehnica sau hardware-ul sistemului informatic, care este constituita din totalitatea
mijloacelor tehnice de culegere, transmitere, stocare i prelucrare a datelor, n care locul central
revine calculatorului electronic.
b. Sistemul de program sau software-ul sistemului, ce cuprinde totalitatea programelor pentru
functionarea sistemului informatic, n concordanta cu functiunile i obiectivele ce au fost
stabilite.
c. Baz stiintifico-metodologica, care este constituita din modele matematice ale proceselor i
fenomenelor economice, metodologii, metode i tehnici de realizare a sistemelor informatice.
d. Baz informationala cuprinde datele suspuse prelucrarii, fluxurile informationale, sistemele i
nomenclatoarele de coduri.
e. Resursele umane i cadrul organizatoric, care cuprinde personalul de specialitate i cadrul
necesar functionarii sistemului informatic.
Obiectivele sistemului informatic
Obiectivele sistemului informatic pot fi clasificate dupa mai multe criterii astfel:
A. n functie de sfera de cuprindere pot fi: principale ( generale ) i secundare ( derivate ).

B. Din punct de vedere al domeniului de activitati asupra carora se rasfrang efectele utilizarii
calculatoarelor electronice, obiectivele pot fi clasificate astfel:
a. Obiective ce afecteaza activitatiile de baz din cadrul unitatilor economice ( comerciala,
productia, etc. ) cum ar fi:
- cresterea gradului de incarcare a capacitatilor de productie existente i reducerea duratei
ciclului de fabricatie;
- cresterea volumului productiei;
- reducerea consumurilor specifice de materii prime i materiale
- reducerea personalului administrativ functionaresc;
- cresterea gradului de utilizare a capacitatii de cazare;
- sporirea volumului incasarilor din cativitati de prestari servicii;
- cresterea profitului i a rentabilitatii etc.
b. obiectivele ce afecteaza functionarea sistemului informational cum ar fi:
- cresterea vitezei de raspuns a sistemului la solicitarile beneficiarilor;
- cresterea exactitatii i preciziei n procesul de prelucrare a datelor i informarea conducerii;
- reducerea costului informatiei;
- rationalizarea fluxurilor informationale;
- rationalizarea circuitelor informationale;
- sporirea completitudinii situatiilor de informare raportare , etc.
C. Din punct de vedere al posibilitatiilor de cuantificare a efectelor acestora:
a. obiective cuantificabile, cum ar fi:
- accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante, prin inlaturarea imobilizarilor de mijloace
circulante;
- reducerea cheltuielilor de transport;
- reducerea cheltuielilor indirecte;

- cresterea volumului productiei;

- rationalizarea formularisticii de evidenta, etc.
b. obiective necuantificabile, care influenteaza n mod direct indicatorii cuantificabili.
Clasificarea sistemelor informatice
Sistemele informatice se clasifica dupa mai multe criterii:
A. n functie de domeniul de utilizare, acestea se clasifica n 4 grupe, astfel:
a. sisteme informatice pentru conducerea activitatiilor unitatiilor economico sociale, care se
caracterizeaza prin aceea ca datele de intrare, de regula sunt furnizate prin documente intocmite
de om, iar la iesire sunt furnizate de catre sistem tot sub forma de documente, pentru perceperea
acestora de catre om.
b. sisteme informatice pentru conducerea sistemelor tehnologice care se caracterizeaza prin aceea
ca datele de intrare sunt asigurate prin intermediul unor dispozitive automate care transmit sub
forma de semnale informatii despre diversi parametrii ai procesului tehnologic, iar datele de
iesire se transmit de asemenea sub forma de semnale unor organe de executie, regulatoare, care
modifica automat parametrii procesului tehnologic.
c. sistemele informatice pentru activitatea de cercetare stiintifica, i proiectare, care asigura
atutomatizarea calculelor tehnico-ingineresti.
d. sistemele informatice speciale, care sunt destinate unor domenii specifice de activitate, ca de
exemplu: informare i documentare tehnico-stiintifica, medicina, etc.
B. Un alt criteriu de clasificare al sistemelor informatice economice este nivelul ierarhic ocupat
de sistemul economic n structura organizatorica a societatii, conform caruia avem urmatoarea
clasificare:
a. sisteme informatice pentru conducerea activitatii la nivelul unitatilor economie. Acestea pot fi
descompuse n subsisteme informatice asociate functiunilor economico-sociale sau chiar unor
activitati;
b. sisteme informatice pentru conducerea activitatii la nivelul organizatiilor economico-sociale
cu structura de grup.
c. sistemele informatice teritoriale. Sunt constituite la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale i
servesc la fundamentarea deciziilor adoptate de catre organele locale de conducere;
d. sistemele informatice pentru conducerea ramurilor, subramurilor i activitatilor la nivelul
economiei nationale.

Se constituie la nivelul ramurilor, subramurilor i activitatilor individualizate n virtutea

diviziunii sociale a muncii i specificate n clasificarea ramurilor economiei nationale. Principala
lor functiune consta n fundamentarea i reglarea echilibrului dezvoltarii economico-sociale n
profil de ramura.
e. sistemele informatice functionale generale au ca atribut principal faptul ca intersecteaza toate
ramurile i activitatiile ce au loc n spatiul economiei nationale, furnizand informatiile necesare
coordonarii de ansamblu i sincronizarilor n procesul reproductiei din cadrul economiei de piata.
C. n functie de modul de organizare a datelor n cadrul sistemelor informatice acestea pot fi:
a. sisteme informatice cu organizarea datelor n fisiere clasice. Acest mod de organizare a datelor
are tendinta de rasfrangere sub aspectul aplicabilitatii, datorita neajunsurilor pe care le prezinta.
b. Sisteme informatice cu organizarea datelor n baze de date. Aceasta categorie de sisteme
prezinta o tendinta de extindere i dezvoltare. De la baze de date cu structuri arborescente i
retea, s-a trecut la baze de date rationale.
Sistemul informatic instrument al conducerii moderne
Obtinerea de catre agentii economici i societatiile comerciale a unei eficiente economice
sporite, este conditionata de existenta unei conduceri stiintifice bazate pe o buna cunoastere a
legilor economice.
Plecand de la faptul, pe de o parte, ca modelele matematice reprezint componenta stiintifica a
unui sistem informatic, iar pe de alta parte, tinand seama de facilitatile oferite de utilizarea
calculatorului electronic, se poate aprecia ca sistemul informatic constituie un adevarat
instrument n conducerea stiintifica a activitatii economice.
Proiectarea la nivel micro i macroeconomic a unor sisteme informatice care sa utilizeze
tehnica bazelor de date i care sa contina o serie de modele matematice, iar situatiile de
informare raportare sa aiba un caracter de semnalare preventiva a abaterilor fata de
starea normala, reprezint o forma superioara de organizare i prelucrare a datelor.
Stadiul actual i tendintele dezvoltarii sistemelor informatice
n ultimii ani asistam la una dintre cele mai importante transformari din istorie ale infrastructurii
tehnologice a societatii. Aceasta schimbare consta defapt n adaugarea unui nou substrat n
infrastructura tehnologica, substrat care este uzual denumit tehnologia informatiei. n acest nou
substrat se evidentiaza n mod decisiv informatica. Aceasta extindere este pe cale de a produce o
schimbare majora n societatea noastra i anume, trecerea de la orientarea industriala, n care
accentul se pune pe masina i energie, la o noua orientare informationala n care accentul este
pus pe robot i informatie. Masina i energia vor juca un rol important, fundamental n societatea
informationala, dar pentru noile masini, pentru noile industrii, ca i pentru celelalte activitati ale
omului devin esentiale tehnologiile informatice care au la baz electronica, informatica, i
comunicatiile moderne.

Informatizarea activitatilor economico-sociale a cunoscut profunde transformari precum:

a. Se manifesta n mod clar o tendinta spre divizarea costurilor software-ului sistemelor
informatice. Reducerea costurilor sistemelor informatice se datoreaza, pe de o partea, reducerii
costurilor hardware-ului, iar pe de alta parte, reducerii costului software-ului. n prezent se
manifesta o tendinta clara n dezvoltarea sistemelor informatice bazate tot mai mult pe
platformele software la nivel inalt. O platforma software corespunde unei platforme de aplicatii
i contine functii software de baz i functii specifice aplicatiei companiei.
b. Se manifesta o intensa tendinta spre tehnologia sistemelor informatice bazate pe retele de
calculatoare. Cresterea complexitatii, varietatii aplicatiilor i aparitia de noi produse informatice
cu un raport pret / performanta din ce n ce mai avantajos au facut necesara i rentabila
conectarea intre ele a calculatoarelor n cadrul unor retele care constituie la ora actuala suportul
cel mai adecvat pentru teleinformatica.
c. n domeniul organizarii datelor, se manifesta tendinta spre baze de date orientate obiect.
Structurile clasice de date bazate pe text i valori numerice fie se dovedesc insuficiente, fie
complexitatea lor depaseste posibilitatiile de stocare i prelucrare oferite de tehnologiile clasice.
Aplicatiile asociate cu disciplinele tehnologice cum ar fi : proiectarea asistata pe calculator,
sistemele informatice geografice i sistemele bazate pe cunostinte, presupun stocarea unor
cantitati mari de informatii cu o structura complexa.
Unele aplicatii informatice solicita monitorizarea unor desene formate din grupuri de elemente
complexe ce trebuie sa fie combinate, separate, suprapuse i modificate astfel incat sa permita
elaborarea unor variante de proiect. Bazele de date clasice sau relationale ofera prea putin suport
teoretic i practic pentru tipurile neconventionale de date.
d. Se manifesta tendinta catre sisteme deschise.
Apreciem ca n prezent domeniul informaticii se caracterizeaza prin cel mai pronuntat dinamism.
Se asista la o proliferare de produse hardware i software, apar de la o zi la alta noi versiuni i
noi produse.
Faptul ca un sistem este deschis, nu implica i nu impune nici o implementare practica de sistem,
tehnologie sau mijloc de interconectare, termenul de sistem deschis se refer doar la
recunoasterea reciproca i aplicabilitatea acelorasi standarde.
Astfel de standarde au cel putin urmatoarele efecte mai importante:
Producatorii se simt incurajati sa le implementeze deoarece, avnd n vedere larga circulatie a
acestor standarde, produsele lor informatice vor fi mult mai vandabile decat daca nu le utilizeaza;
Asigura o crestere a gradului de portabilitate de pe o platforma de sistem pe alta, att a datelor
cat i a produselor software;

 Faciliteaza insusirea teoretica i practica a hardware-ului i software-ului de catre utilizatori

Standardizarea se regaseste intr-o multitudine de domenii de activitati
Standardizarea retelelor de calculatoare. Au luat o amploare deosebita preocuparile privind
realizarea unor retele eterogene de calculatoare, precum i interconectarea retelelor a.i. sa se
obtina sisteme teleinformatice de dimensiuni mari.
Aceste preocupari s-au materializat att n plan practic, prin realizarea unor sisteme mari cat i n
plan teoretic, prin elaborarea de catre ISO ( International Standard Organization ) a unui model
arhitectural stratificat de referinta pentru interconectarea sistemelor deschise.
Modelul a fost adoptat n 1983 i reprezint un cadru conceptual de lucru pentru definirea de
standarde referitoare la interconectarea calculatoarelor eterogene. Scopul fundamental al acestui
standard international este asigurarea unei baze comune pentru coordonarea de noi standarde
privind interconectarea sistemelor, permitand n acelasi timp evaluarea standardelor existente.
Conceptul de sistem deschis n viziunea ISO denota capabilitatea oricaror 2 sisteme, omogene
sau neomogene care respecta modelul de referinta i standardele corespunzatoare de a putea fi
interconectate. De asemenea a fost adoptat teoretic i practic i un model arhitectural ierarhizat,
elaborat de catre Departamentul Apararii din S.U.A. ( Departament of Defence DoD )
Standardizarea arhitecturii Sistemelor de Gestiune a Bazelor de Date. n acest sens amintim
arhitectura propusa de CODASYL i ANSI.
Standardizarea limbajelor de programare s-a materializat prin propunerile grupului de lucru
CODASYL, care au elaborat limbajul de programare COBOL. Unele limbaje cum sunt: C, C++,
Basic, SQL, au devenit standarde de facto, datorita faptului ca s-au impus prin performantele i
facilitatiile ce le ofera.

SISTEME INFORMAIONALE sI SISTEME INFORMATICE

1.1. Managementul afacerii si tehnologia informatiei
Astazi, mai mult ca niciodata, desfasurarea oricarei activitati economice,
financiare sau bancarenu se poate imagina fara utilizarea unui puternic suport
informational care sa asigure avantajulconcurential n raport cu ceilalti competitori de pe
piata. A dobndi cunoastere prin informatia obtinutaeste rolul tehnologiei informatiei
(TI).
TI nseamna hardware, software, comunicatii, retele, baze de date, automatizarea
lucrarilorde birou precum si toate celelalte echipamente si componente software necesare
prelucrariiinformatiei.

TI ofera astazi nu doar suportul informational necesar desfasurarii afacerii n

conditii de eficientaci si solutii pentru regndirea modului de a-ti organiza
afacerea cu scopul mentinerii competitivitatii.
Reingineria afacerilor. Reengineering nseamna regndirea fundamentala si
reproiectarearadicala a proceselor afacerii pentru obtinerea de mbunatatiri substantiale
privind costurile,calitatea, viteza de reactie a decidentilor (Mihail Hammer). Aceasta
regndire a modului de a faceafaceri este influentata si gaseste totodata
raspunsuri n noile solutii TI.
Modul de desfasurare a afacerii n cadrul oricarei firme se schimba (fig 1.1) ca
urmare a actiuniiconjugate a urmatorilor factori (lista acestora ramne deschisa):
1. . Globalizare
2. . Competitie de nivel nalt
3. . Informatia devenita resursa cheie
4. . Spatiul virtual de munca si chiar derularea activitatii n conditiile
companiei virtuale
5. . Comert electronic
6. . Existenta n cadrul firmei a personalului specializat n procesarea datelor
si analiza(knowledge worker)
7. . Un nou tip de relatie cu banca prin care se obtin servicii si produse noi ca
urmare apromovarii noilor solutii TI etc.
Impactul TI asupra firmei nu se resimte doar din mediul exterior ci si din interiorul
firmei. Oriceorganizatie (firma, banca etc) presupune existenta a cinci elemente
(componente) interdependente:
-

Structura organizatorica

Managementul si procesele afacerii

Tehnologia informatiei

Strategia organizatiei

Angajatii si cultura organizatiei.

Aceste componente trebuie sa se gaseasca ntr-o stare de echilibru si aceasta

stare se vamentine att timp ct nu se produc schimbari semnificative n mediul
extern sau n oricaredintre componente.
Componenta TI cunoste o dinamica deosebita. Acest lucru determina mutatii
calitativeasupra celorlalte componente. Dinamica componentei TI se resimte si la
nivelul strategieiorganizatiei oferind mijloace si instrumente specifice analizei si
fundamentarii strategiei.
Sistemul informatic al firmei trebuie sa integreaze subsisteme informatice
acoperind nevoileinformationale specifice fiecarui palier managerial (fig. 1.2).

1.2. Sistem informational si sistem informatic

Un sistem reprezinta un ansamblu de elemente (componente) interdependente, ntre care
sestabileste o interactiune dinamica, pe baza unor reguli prestabilite, cu scopul atingerii unui
anumitobiectiv.
Interactiunea dinamica dintre elemente se materializeaza n fluxurile stabilite
ntre acestea, fluxuri implicnd resursele existente.
Conform teoriei sistemelor orice organism economic este un sistem deoarece:
1. Prezinta o structura proprie constnd dintr-o multime de elemente constitutive
care interactioneaza ntre ele pe principii functionale;
2. Fluxurile existente ntre componentele organizatorice implica resursele
organismului economic. n cadrul oricarui organism economic se produc:
- fluxuri materiale (de materii prime, semifabricate, produse finite etc)
- fluxuri financiare
- fluxuri informationale
3. Multimea componentelor organizatorice si interactiunea dintre acestea urmaresc
realizarea unui anumit obiectiv global: functionarea firmei n conditii optime sau
atingerea unor obiective.
Lucrarile n domeniul sistemicii au condus la definirea unui model care promoveaza
viziunea sistemica asupra ntreprinderii pe care o considera formata din urmatoarele trei
subsisteme:
. Subsistemul decizional valorifica informatiile oferite de subsistemul informational n
fundamentarea deciziilor.

. Subsistemul informational joaca un dublu rol: pe de o parte asigura toate informatiile

necesare luarii deciziilor pe toate nivelurile de responsabilitate, conducere si control iar
pe de alta parte asigura caile de comunicare ntre celelalte subsisteme, deoarece
deciziile formulate de subsistemul de conducere sunt transmise factorilor de executie
prin subsistemul informational (flux descendent).
. Subsistemul operativ (n cadrul caruia se desfasoara procesele economice specifice
domeniului de activitate a agentului economic) are loc culegerea datelor care apoi sunt
transmise subsistemului informational (flux ascendent) n vederea stocarii si prelucrarii
datelor necesare obtinerii informatiilor utilizate n fundamentarea deciziior la nivelul
subsistemului decizional (de conducere).
Subsistemul decizional necesita informatii specifice necesare fundamentarii pe
de o parte a deciziilor strategice iar pe de alta parte deciziilor tactice si operationale.
Nivelul managementului strategic si tactic se caracterizeaza prin solicitarea de
informatii:
- Ad hoc, neanticipate, determinate de un anumit context creat n care managerul
este obligat sa-si fundamenteze decizia;
- Sintetizate: pe masura ce urcam treptele ierarhiei manageriale are loc o selectie
si o sintetizare treptata a informatiei;
- Previzionale, permitnd anticiparea tendintelor de evolutie a procesului condus;
- Externe care sa definesca mediul economic, financiar, concurential n care firma
va
opera.
n cazul managementului operational, caruia i sunt caracteristice deciziile structurate,
informatiile oferite sunt:
- Prestabilite, continutul lor acoperind nevoia informationala determinata de
deciziile de rutina luate la acest nivel
- Detaliate deoarece managerul trebuie sa cunoasca n detaliu modul de derulare
a activitatii din aria sa de responsabilitate
- Interne
- Punctuale
- Prezinta caracter istoric

- Se obtin cu o anumita frecventa, momentul furnizarii informatiilor fiind prestabilit.

Subsistemul informational reprezinta ansamblul tehnico-organizatoric de culegere, transmitere,
stocare si prelucrare a datelor n vederea obtinerii informatiilor necesare procesului decizional.

Subsistemul informational se interpune ntre subsistemul decizional si

subsistemul operativ avnd drept scop asigurarea informatiilor necesare staffului
managerial reprezentnd n acelasi timp un mijloc de comunicare ntre celelalte
doua subsisteme.
Subsistemul informational nu trebuie vazut doar ca o interfata ntre sistemul
operativ si sistemul de conducere ci si ca elementul de legatura a mediului intern
al firmei si cel exterior lui (mediu economic, financiar, bancar).
Scopul principal al sistemului informational este de a furniza fiecarui utilizator, n
functie de responsabilitatile si atributiile sale, toate informatiile necesare.

Informatia furnizata de catre sistemul informational trebuie sa se caracterizeze prin:

.acuratete si realitate
.concizie
.relevanta
.consistenta
.oportunitate
.forma de prezentare adecvata
.cost corespunzator n raport cu valoarea acesteia.
Astazi se acorda o atentie deosebita calitatii informatiei oferite decidentilor. Analiza
calitatii informatiei trebuie facuta urmarind trei coordonate:

Coordonata temporala care vizeaza:

- oportunitatea
- necesitatea actualizarii permanente a informatiei n vederea asigurarii acuratetei si
realitatii
- disponibilitate, necesitatea oferirii informatiei ori de cte ori aceasta este solicitata
- segmentul de timp la care se refera informatia solicitata (informatiile putnd fi curente
sau istorice)

- valabilitate (grad de perisabilitate) exprimnd intervalul de timp n care informatia

ramne valabila.

Coordonata cognitivitatii:

- acuratete
- relevanta
- completitudine
- scopul pentru care este oferita o anumita informatie (viznd un segment ngust sau
strategic intern sau extern)

Coordonata formei de prezentare:

- claritate
- nivel de detaliere (informatia urmeaza sa fie supusa unui proces de sintetizare pe
masura ce beneficiarul acesteia se afla pe niveluri superioare de conducere)
- ordonarea informatiei ntr-o secventa prestabilita
- modalitatea de prezentare: text, grafica, tabelara (n marimi absolute sau relative) etc.
- suportul, informatia poate fi oferita n forma tiparita, afisata pe monitor sau oferita pe
alte suporturi.
Sistemul informatic reprezinta o parte a sistemului informational care permite
realizarea operatiilor de culegere, transmitere, stocare, prelucrare a datelor si difuzare a
informatiilor astfel obtinute prin utilizarea mijloacelor tehnologiei informatiei (TI) si a
personalului specializat n prelucrarea automata a datelor.
Sistemul informatic cuprinde:
. ansamblul informatiilor interne si externe, formale sau informale utilizate n
cadrul firmei precum si datele care au stat la baza obtinerii lor;
. software-ul necesar procesarii datelor si difuzarii informatiilor n cadrul
organizatiei;
. procedurile si tehnicile de obtinere (pe baza datelor primare) si de difuzare a
informatiilor;
. platforma hardware necesara prelucrarii datelor si disiparii informatiilor;

. personalul specializat n culegerea, transmiterea, stocarea si prelucrarea

datelor.
Sistemul informatic este structurat astfel nct sa corespunda cerintelor diferitelor
grupuri de utilizatori:
.factori de conducere la nivelul conducerii strategice, tactice si operative;
.personalul implicat n procesul culegerii si prelucrarii datelor;
.personalul implicat n procesul cercetarii stiintifice si proiectarii de noi produse si
tehnologii de fabricatie.
Alaturi de definirea strategiei de afaceri este necesara definirea strategiei sistemului
informatic si aceasta deoarece:
. sistemul informatic sustine managerii, prin informatiile furnizate, n conducerea
si controlul activitatii n vederea atingerii obiectivelor strategice ale organizatiei;
. sistemele informatice sunt deschise si flexibile adaptndu-se permanent
cerintelor impuse de mediul dinamic n care opereaza firma;
. promovarea solutiilor TI sustine organizatia n consolidarea si dezvoltarea
afacerii (ex.:
comertul electronic, e-banking etc);
. sistemul informatic ofera informatiile necesare controlului ndeplinirii si adaptarii
planurilor operationale si strategice ale organizatiei;
. organizatia trebuie sa cunoasca si sa controleze riscurile legate de
implementarea noilor tehnologii si adaptarea sistemului informatic la noile
cerinte;
. stabilirea unor standarde la nivelul sistemului informatic care au menirea de a
preciza
caracteristicile si performantele hard si soft ale componentelor ce urmeaza a se
achizitiona si ce metodologii urmeaza sa se utilizeze n dezvoltarea sistemului.
Analiznd structura sistemului informatic global al unei organizatii putem realiza
urmatoarele clasificari legate de componentele acestuia:
Dupa aria de cuprindere:

Subsisteme informatice acoperind arii distincte, definite pe criterii functionale n cadrul

organizatiei:
o Subsistemul contabilitatii
o Subsistemul productiei
o Subsistemul cercetarii
o Subsistemul comercial
o Subsistemul resurselor umane

Subsisteme interorganizationale concepute sa asigure fluxuri informationale ntre:

o Organizatie si partenerii sai (furnizori, clienti, banca etc). Ex: e- banking, comert
electronic etc.
o "Firma mama" si subdiviziunile sale organizatorice.

n functie de natura activitatilor sustinute:

Sisteme destinate conducerii (MSS - Management Support Systems) care cuprind:

o Sisteme destinate conducerii curente (MIS - Management Information Systems)
o Sisteme suport de decizie (DSS - Decision Support Systems)
o Sisteme informatice ale executivului (EIS - Executive Information Systems)

Sisteme destinate nivelului operational care cuprind:

o Sisteme destinate activitatii de birou (OAS - Office Automation Systems)
o Sisteme pentru procesarea tranzactiilor (TPS - Transaction Processing Systems)
o Sisteme pentru controlul proceselor (PCS - Process Control Systems)

Sisteme destinate gestiunii cunoasterii (KWS - Knowledge Work Systems)

Sistemele pentru procesarea tranzactiilor (TPS) sunt specializate n preluarea, stocarea si

prelucrarea datelor corespunzatoare tranzactiilor zilnice, de rutina asigurnd
actualizarea curenta a bazei de date.

Se particularizeaza prin caracterul repetitiv al prelucrarilor si complexitatea redusa a

acestora, volumul mare al datelor procesate;

Sunt destinate activitatilor curente desfasurate n compartimentele functionale ale

organizatiei;

Sunt utilizate de personalul operativ din compartimentele functionale.

Exemple:
n cadrul sistemului informatic al unei firme regasim: subsistemul informatic al
contabilitatii, subsistemul informatic privind gestiunea stocurilor, subsistemul informatic
privind evidenta livrarilor etc. n cadrul sistemului informatic al unei banci regasim:
subsistemul informatic al contabilitatii, subsistemul informatic privind operatiunile de
cont curent, subsistemele informatice privind gestiunea produselor si serviciilor bancare
oferite clientilor (depozite, credite, certificate de depozit etc), subsistemul informatic
privind operatiunile de plati prin carduri etc.
Sisteme destinate conducerii (MSS) au rolul de a oferi informatii cu scopul sustinerii si
asistarii managerilor n luarea deciziilor.
Sisteme destinate conducerii curente (MIS) sunt sisteme informatice cu rolul de a oferi
managerilor informatiile necesare monitorizarii si controlului proceselor afacerii precum
si anticiparii unor performante viitoare.
Se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:

Sunt destinate managementului operational si tactic;

Ofera rapoarte de rutina tip sinteza si tip abatere prezentnd structuri predefinite;
Sprijina managerii n solutionarea unor probleme structurate, deciziile astfel luate
au character curent, de rutina;
Utilizeaza preponderent date interne firmei oferite de TPS-uri.

Sisteme suport de decizie (DSS - Decision Support Systems) reprezinta sisteme

informatice interactive cu rolul de a asista managerii (plan strategic) n rezolvarea unor
probleme semistructurate folosind n acest scop modele si baze de date specializate pe
probleme bine definite.

DSS nu formuleaza decizii ci, ajuta managerii n luarea unor decizii mai bune;
DSS ofera middle si top managerilor rapoarte (ale caror formate pot fi usor modificate),
ofera posibilitatea derularii de analize de tip "what if" si realizarii de grafice;
Sustin decizii specifice unor situatii avnd caracter recurent sau cerinte ad hoc;
Sprijina managerii n solutionarea unor probleme semistructurate;
Sustin decizii n domenii cum ar fi: trezorerie/finante, planificare strategica,
marketing etc.

Categorii de DSS-uri:

Modelele de optimizare cauta sa identifice punctele de maximizare sau minimizare si

pot fi imperative (what to do) sau predictive (what will happen).
Modelele descriptive descriu comportamentul sistemului, nu sugereaza conditiile de
optimizare dar atentioneaza asupra "punctelor problema".
Modelele probabilistice se folosesc pentru a descrie natura mai putin previzibila a
sistemului utiliznd intrari probabilistice (nu toate intrarile sunt cunoscute cu certitudine)
si genernd iesiri probabilistice.
DSS-urile pot fi considerate ca nivelul de vrf al aplicatiilor destinate conducerii.
Avantajele utilizarii DSS:
. Posibilitatea testarii unor numeroase scenarii;
. Pot fi revazute efectele modificarii simultane ale mai multor variabile;
. Ofera facilitati grafice dinamice;
. Stimularea creativitatii decidentului;
. Facilitatile deosebite oferite n planul formarii/perfectionarii managerilor.
Dezavantajele utilizarii DSS:
. Pot fi omise n model variabile importante;
. Modelele pot sa nu corespunda ntocmai realitatii fapt ce influenteaza negativ
decizia;
. Se apeleaza preponderent la ecuatii liniare pentru a usura programarea;
. Modelul poate prezenta erori importante dar greu de indentificat.
n functie de solutia TI utilizata n realizarea DSS acestea se clasifica:

Sisteme interactive de asistare a deciziei (SIAD/DSS)

Sisteme expert

Un SIAD este o aplicatie n care functia de evaluare se prezinta n fiecare etapa sub
forma unor modele proiectate n functie de natura deciziei ce trebuie luata.
Un SIAD se caracterizeaza prin:

baza de modele matematice oferite pentru efectuarea de calcule si reliefarea

consecintelor unor actiuni;

decidentul poate "naviga" prin baza de modele n functie de particularitatile

problemei de rezolvat si experienta sa;

pleaca de la decidenti si de la natura deciziei ce trebuie luata si a scopului final

urmarit.

Sistemele expert (SE) se caracterizeaza prin stocarea experientei si cunostintelor

expertului uman, referitoare la un anumit domeniu (problema), ntr-o baza de cunostinte care va
fi utilizata n deducerea unor concluzii, prin derularea unor rationamente automate utiliznd
fapte descriind problema concreta de rezolvat.
Un sistem expert se caracterizeaza prin:
- Utilizarea unei baze de cunostinte construita pe baza cunostintelor unui expert
uman;
- Derularea unor rationamente automate n vederea formularii unor concluzii
/diagnostice;
- Ofera posibilitatea argumentarii concluziei formulate.
Att SIAD-urile ct si SE pot fi utilizate, spre exemplu, pentru diagnosticarea financiara
a firmei. SE sunt utilizate n banci pentru:
- fundamentarea deciziei legate de acordarea de credite clientelei;
- determinarea necesarului fondului de rulment pentru firmele clienti ai bancii, ca
segment al diagnosticului financiar realizat integral prin SE;
- consilierea clientilor privind plasamentul de capital.
Sistemele informatice ale executivului (EIS) reprezinta sisteme informatice gndite sa ofere:
acces rapid si selectiv la date interne si externe firmei, informatii referitoare la factorii critici de
success determinanti n realizarea obiectivelor strategice, facilitati de calcul si reprezentari
grafice deosebite.
Caracteristicile ESS:
- Sunt usor de utilizat si asigura un mod de lucru interactiv;
- Sunt utilizate pe scara larga de top manageri, de managerii executivi si analistii
din cadrul firmei;

- Spre deosebire de DSS nu sunt gndite sa rezolve un anume tip de problema;

- Sunt destinate solutionarii unor probleme nestructurate;
- Ofera acces rapid la baze de date interne si externe;
- Ofera facilitati de calcul si reprezentari grafice extinse.
EIS-urile (Enterprise Information Systems) mai sunt cunoscute si sub numele de
Executive Support Systems (ESS). ESS reprezinta extensii ale EIS.
Sistemele destinate activitatii de birotica (OAS) sunt utilizate n principal de persoanele
implicate n procesul prelucrarii datelor (functionari, secretari, contabili etc) dar si managerilor
rolul lor fiind de a colecta, procesa, stoca si transmite informatie utiliznd mijloace TI.
n aceasta categorie se cuprinde soft specializat pentru:
-

procesare de texte,

comunicatie (electronic mail, voice mail etc),

lucru colaborativ (Electronic Meeting Systems, Collaborative Work Systems,

Teleconferencing),

procesarea imaginilor (Electronic Document Management, procesoare grafice,

sisteme multimedia),

managementul activitatii de birou (agende electronice, accesorii etc).

Sisteme destinate gestiunii cunoasterii (Knowledge Work Systems) permit crearea

promovarea si integrarea noilor tehnologii si cunostinte n firma. Utilizatorii acestor sisteme
sunt fie inginerii si proiectantii (care utilizeaza aplicatii de tip CAD - Computer Aided
Design, pentru proiectarea noilor produse), fie alti specialisti - analisti si consilieri
economici, financiari, juridici, ei fiind creatori de informatie generatoare de cunoastere.
Conceptul de grup de lucru virtual (virtual work group): promovarea noilor solutii TI,
(internetul), permite participarea n cadrul grupului de lucru a unor persoane plasate
geografic n locatii diferite sau participnd cu solutii n cadrul proiectului n momente de
timp diferite.
Groupware sau collaboration software reprezinta software-ul specializat pentru
desfasurarea activitatii n cadrul unui grup de lucru virtual.
-

Groupware utilizeaza facilitatile de comunicatie oferite de intranetul organizatiei

crendu-se astfel posibilitatea lucrului n paralel si interactivitatea ntre membrii
grupului.

Grupul de decizie (group decision making): decizia, mai ales n palierul strategic, implica
participarea mai multor persoane.
Cunoscute generic sub numele de group support systems (GSS) aceste solutii cuprind:
-

Group Decision Support Systems (GDSS)

Electronic Meeting Systems (EMS)

Computer Mediated Communications Systems (CMCS).

Din combinarea conceptelor de groupware si group decision making s-au definit

Computer-based systems for collaborative work (CSCM) sau Distributed group support
systems (DGSS). Rolul lor este de a promova decizia la nivel de grup astfel nct sa
asigure:
- lucrul creativ n cadrul grupului
- stimularea comunicarii n cadrul grupului
- exprimarea libera si anonima a ideilor
- plasarea pe plan de egalitate a tuturor participantilor la dezbatere indiferent de
functiile pe care acestia le ocupa.

1.3. Sisteme informatice de gestiune

Sistemele informatice de gestiune sunt definite n literatura de specialitate urmdu-se
doua abordari:
a) plecnd de la informatie si de la suportul acesteia;
b) plecnd de la functia pe care sistemul informatic de gestiune trebuie sa o
realizeze.
n primul caz, sistemele informatice de gestiune reprezinta ansamblul informatiilor
utilizate n
cadrul firmei, a mijloacelor si procedurilor de identificare, culegere, stocare si prelucrare
a informatiilor.
n cea de a doua abordare a definirii sistemelor informatice de gestiune se
porneste de la scopul acestuia si anume oferirea informatiei solicitate de utilizator n
forma dorita si la momentul oportun n vederea fundamentarii deciziilor.

Sistemele informatice de gestiune (SIG) presupun definirea: domeniilor de

gestiune, datelor, modelelor, regulilor de gestiune.
Domeniile de gestiune corespund fiecareia dintre activitatile omogene desfasurate n
cadrul firmei - cercetare-dezvoltare, comerciala, de productie, de personal, financiarcontabila - cu luarea n considerare a interactiunilor dintre ele. Mai mult, abordarea
acestor domenii se realizeaza ntr-o viziune ierarhica conducnd la indentificarea
urmatoarelor nivele:
. Tranzactional n cadrul caruia se efectueaza operatii elementare;
. Operational unde se desfasoara operatii curente, deciziile luate la acest nivel
sunt curente, de rutina;
. Tactic corespunznd activitatilor de control si deciziilor pe termen scurt;
. Strategic caracteristic deciziilor pe termen lung si/sau care angajeaza global
firma.
Datele reprezinta "materia prima" a oricarui sistem de gestiune. Sunt avute n vedere
toate datele vehiculate si prelucrate indiferent de natura lor, caracterul lor formal sau
informal sau de suporturile pe care se afla.
Modelele de gestiune regrupeaza procedurile proprii unui domeniu. Putem exemplifica
prin modelul:
. Contabil, specific domeniului financiar-contabil;
. Tehnologiei de fabricatie specifica domeniului productiei;
. De vnzari specific domeniului comercial.
Regulile de gestiune permit prelucrarea datelor si utilizarea informatiilor n conformitate
cu obiectivele sistemului.
n cadrul unei firme cu activitate de productie si/sau comerciala pot fi identificate
urmatoarele reguli de gestiune:
- aprovizionarea se realizeaza cnd stocul efectiv scade sub stocul normat;
- evaluarea materialelor se realizeaza conform metodei FIFO;
- o materie prima se stocheaza n una sau mai multe gestiuni;
- pentru produsele de calitatea a doua pretul se reduce cu 5% etc.

n cazul unei banci, pentru sistemul informatic privind operatiunile de cont curent pot fi
precizate urmatoarele reguli de gestiune:
- soldul minim 1000000 lei;
- platile se efectueaza n limita soldului;
- dobnzile calculate pentru conturile la vedere sunt 11% pe an;
- pot fi nregistrate maxim doua persoane cu drept de semnatura.
Prin notiunea de domeniu ajungem la conceptul de subsistem informatic de
gestiune determinat pe criterii functionale, pe care se grefeaza celelalte doua concepte:
modelul de gestiune si regulile de gestiune.
Sistemul informatic de gestiune asigura obtinerea si furnizarea informatiei solicitate de
utilizator, folosind mijloacele TI, pentru fundamentarea deciziilor privind un anumit domeniu
din cadrul firmei.
Sistemele informatice de gestiune actuale sunt sisteme integrate. Ele se
caracterizeaza prin aplicarea principiului introducerii unice a datelor si prelucrarii
multiple a acestora n concordanta cu nevoile informationale specifice fiecarui utilizator.
SI integrat al contabilitatii se caracterizeaza printr-o introducere unica a datelor,
preluate din documentele primare care actualizeaza o baza de date unica a contabilitatii
care va fi ulterior exploatata pentru asigurarea att a lucrarilor specifice contabilitatii
financiare ct si a celor specifice contabilitatii de gestiune raspunzndu-se astfel
cerintelor de prelucrare ale tuturor utilizatorilor.

1.4. Abordari n realizarea sistemelor informatice

n realizarea unui sistem informatic se poate opta pentru una din urmatoarele solutii:
o sistem informatic centralizat
o sistem informatic descentralizat
Sistemul informatic centralizat se caracterizeaza prin faptul ca ntregul proces de stocare
si prelucrare a datelor precum si de dezvoltare a sistemului se realizeaza la nivelul unei
singure locatii n care se afla un singur sistem de calcul, de regula un mainframe, care
stocheaza o baza de date unica precum si ansamblul programelor de aplicatie.
Utilizatorii interactioneaza cu sistemul prin intermediul terminalelor
Avantajele centralizarii sunt reprezentate de:
- controlul efectiv asupra utilizarii si dezvoltarii software-ului;

- controlul asupra securitatii si integritatii datelor;

- partajarea resurselor hard, soft si a datelor ntre utilizatori;
- eliminarea riscului incompatibilitatii hard si soft n cadrul sistemului;
- promovarea cu usurinta a standardelor (tehnice, de proiectare, procedurale etc)
la nivelul ntregului sistem;
- asigurarea serviciilor solicitate de catre utilizatori prin puterea de calcul a
sistemului central
Dezavantajele centralizarii sunt reprezentate de urmatoarele aspecte:
- "caderea" sistemului de calcul blocheaza toti utilizatorii;
- alterarea datelor si a programelor, voita sau accidentala, afecteaza toti
utilizatorii;
- sistemul se poate dovedi lent si inflexibil la nevoile utilizatorilor, adesea fiind
insuficient adaptat nevoilor locale sau de grup ale utilizatorilor;
- poate realiza un timp mare de raspuns n cazul unor solicitari simultane ale mai
multor utilizatori.
Sistemul informatic descentralizat se caracterizeaza prin faptul ca datele, software-ul si
puterea de calcul sunt dispersate n diferite locatii (chiar dispersate geografic) ale
organizatiei. Prelucrarea se realizeaza pe calculatoare personale independente sau n
cadrul unor retele locale.
Avantajele descentralizarii:
- datele sunt stocate si prelucrate local;
- soft-ul este mai bine adaptat nevoilor locale;
- avariile hard, soft sau ale bazei de date la nivelul unei locatii nu afecteaza
celelalte locatii;
- configuratia sistemului poate fi gndita n functie de nevoile diferitelor
departamente din cadrul organizatiei sau chiar a utilizatorilor locali;
- mai marea autonomie si motivare la nivelul utilizatorului local.
Dezavantajele descentralizarii:

- riscuri mari legate de incompatibilitati hard si soft ntre diferite locatii;

- aparitia inerenta a unor duplicari ale datelor si software-ului n diferite locatii;
- dificultatea realizarii unor proiecte complexe la nivel local;
- riscul de fragmentare a politicii TI;
- costuri mai mari n comparatie cu sistemul centralizat.
Tendinta actuala este net orientata catre descentralizare care trebuie sa se realizeze
astfel nct:
. ntreaga responsabilitate si autoritate pentru functiile descentralizate ale SI sa apartina
managementului local;
. sa se asigure alinierea la standardele utilizate la nivelul SI global al organizatiei;
. la nivel central urmeaza sa se realizeze:
- elaborarea strategiei la nivelul ntregului SI al organizatiei;
- managementul comunicatiilor n cadrul retelei locale ale organizatiei;
- administrarea datelor;
- refacerea n caz de dezastre.
Astazi, arhitectura promovata n realizarea sistemelor descentralizate este arhitectura
clientserver caracterizata prin faptul ca aplicatiile si datele puse la dispozitia utilizatorilor
sunt dispersate pe diferitele componente hardware n functie de numarul utilizatorilor
care trebuie sa aiba acces si de puterea de calcul necesara.
Componentele hardware sunt reprezentate de:
- statii de lucru (calculatoare personale) folosite de utilizatori individuali;
- servere departamentale partajate de utilizatori caracterizati prin aceleasi nevoi de
prelucrare;
- server central partajat de toti utilizatorii.
Software-ul exploatat n cadrul organizatiei este reprezentat de:
- Aplicatiile la nivelul clientilor care:

. ruleaza pe statia de lucru pusa la dispozitia clientului;

. exploateaza date stocate pe calculatorul clientului;
. sunt reprezentate n principal de: procesoare de tabele, procesoare de texte,
aplicatii exploatnd baze de date.
- Aplicatii departamentale care:
. ruleaza pe serverul departamental;
. exploateaza la nivelul departamentului, datele stocate pe serverul acestuia;
. sunt partajate de utilizatorii aceluiasi departament;
- Aplicatii la nivelul organizatiei care:
. ruleaza pe serverul central;
. exploateaza datele de interes general stocate pe serverul central;
. sunt partajate de utilizatorii mai multor departamente;
. necesita putere mare de prelucrare.

1.5. Principiile proiectarii si realizarii sistemelor informatice de

gestiune
Desfasurarea unei activitati riguroase si performante de proiectare si realizare de
sisteme informatice de gestiune impune respectarea urmatoarelor principii:
1. Abordarea globala a problemei de rezolvat;
2. Utilizarea unei metodologii unitare n proiectarea si realizarea sistemului informatic;
3. Aplicarea celor mai moderne solutii si metode de proiectare si realizare a sistemului
informatic;
4. Structurarea sistemului informatic tinnd seama de structura organizatorica din
cadrul firmei.
5. Participarea nemijlocita a viitorului beneficiar la activitatile de analiza, proiectare si
implementare a sistemului informatic. O astfel de participare asigura formularea
clara a specificatiilor necesare proiectarii si validarea esalonata a solutiilor
propuse de proiectant toate acestea asigurnd n final un produs care sa
corespunda deplin cerintelor utilizatorului;

6. Respectarea cadrului legislativ. Fiind vorba de sisteme informatice de gestiune

devine obligatorie realizarea evidentelor, calcularea indicatorilor si ntocmirea
lucrarilor de sinteza n conformitate cu reglementarile aflate n vigoare.
7. Realizarea unor sisteme informatice corespunzatoare resurselor disponibile la
utilizator;
8. ntruct prin natura sa software-ul este supus schimbarii, aceasta schimbare
trebuie anticipata si controlata;
9. Compromisurile sunt inerente n dezvoltarea de software si ele trebuie explicitate
si documentate.
Studiile de specialitate au ncercat sa evidentieze factorii de succes n desfasurarea
proiectelor software. Raportul Standish, spre exemplu, plaseaza ca primi factori de
succes:
. Implicarea utilizatorului final
. Sprijinul managementului executiv
. Claritatea cerintelor
. Planificarea.

1.6. Arhitectura sistemelor informatice

Arhitectura sistemului informatic reprezinta solutia generica privitoare la
procesele de prelucrare a datelor ce trebuie sa se realizeze si modul de integrare a
datelor si prelucrarilor. Aceasta solutie cadru este urmarea sintetizarii raspunsurilor la
urmatoarele ntrebari:
- Care sunt componentele sistemului informatic?
- Cum sunt legate aceste componente si cum interactioneaza ele?
- Ce date se culeg?
- Unde se culeg datele, unde se stocheaza si prelucreaza?
- Ce date se transmit catre diferitele componente ale sistemului informatic?
Altfel spus, arhitectura reprezinta "solutia constructiva" a sistemului informatic si
reflecta viziunea strategica manageriala asupra modului n care organizatia (firma)
lucreaza.

Sistemul informatic global al firmei se descompune n subsisteme, fiecare dintre

acestea acoperind un domeniu de activitate distinct.
La rndul sau, fiecare subsistem se descompune n aplicatii fiecare dintre
acestea acoperind o activitate distincta n cadrul domeniului. De exemplu, subsistemul
informatic pentru domeniul commercial se va descompune n aplicatii distincte pentru
fiecare din urmatoarele activitati: aprovizionare, desfacere, marketing.
Procesul de descompunere continua si n pasul urmator pentru fiecare aplicatie
se vor defini proceduri realiznd functii distincte n cadrul aplicatiei (exemplu: proceduri
pentru dirijarea prelucrarilor, proceduri pentru actualizarea bazei de date, proceduri
pentru consultarea bazei de date). La rndul lor, procedurile se descompun n module.
Acestea cuprind secvente de cod realiznd cte o functie distincta n cadrul procedurii.
De exemplu, o procedura de actualizare a bazei de date va cuprinde: un modul pentru
adaugare de nregistrari, un modul de modificare a tuplurilor, un modul de stergere a
tuplurilor.
n definirea arhitecturii sistemului informatic s-au cristalizat n timp trei strategii:
-

Strategia descendenta

Strategia ascendenta

Strategia mixta

Strategia descendenta numita si top-down pleaca de la principiul descompunerii

sistemului informatic complex n componente prezentnd o complexitate mai redusa
(definite pe domenii de activitate de exemplu) parcurgndu-se succesiv mai multe
niveluri de detaliere n cadrul fiecarei componente definite. Prin aceasta abordare,
sistemul informatic dobndeste o structura ierarhic modulara n care fiecare
componenta ndeplineste o anumita functionalitate si va fi coordonata n functionarea sa
de componentele plasate la nivelul ierarhic imediat superior.
Aceasta strategie:
. se aplica n cazul sistemelor informatice complexe, viznd o arie larga de
cuprindere;
. asigura realizarea unei solutii globale, unitare la nivel conceptual pentru ntregul
sistem, componentele acestuia urmnd sa fie proiectate si realizate independent
(pe baza unei planificari), prioritatile fiind fixate n functie de optiunea
beneficiarului sau importantei respectivelor componente si conexiunilor necesare
n cadrul sistemului global.

. Pe masura realizarii componentelor din arhitectura generala a sistemului

informatic acestea se vor testa si apoi integra n produsul final a carui
functionalitate va fi de asemenea verificata.
. Impune un efort deosebit att n perioada de analiza (fiind necesara o analiza
complexa si foarte amanuntita avnd n vedere complexitatea proceselor
informationale supuse informatizarii) ct si de proiectare si realizare ceea ce
impune eforturi financiare deosebite.
. n procesul integrarii componentelor nu vor aparea probleme deosebite ca
urmare a strategiei unitare de proiectare si realizare definita la demararea
proiectului.
Strategia ascendenta numita si bottom up promoveaza initiativa la nivelul fiecarui domeniu
de gestiune (contabilitate, comercial, productie etc) fara a exista o solutie cadru si o
arhitectura definita pentru sistemul informatic global la nivel de organizatie. Sistemele
de gestiune se proiecteaza, realizeaza si exploateaza independent, raspunznd
cerintelor de gestiune ale domeniilor pentru care au fost realizate, urmnd ca ulterior sa
se treaca la integrarea acestora n cadrul sistemului informatic global al organizatiei.
Datorita lipsei unei strategii unitare n plan hardware si software, a unei solutii unitare de
proiectare si realizare exista riscul unui grad redus de integrare a subsistemelor de
gestiune realizate n cadrul sistemului informatic al organizatiei.
Strategia mixta reprezinta o combinare a strategiei descendente cu strategia
ascendenta retinndu-se punctele lor forte. n aceasta abordare se opteaza pentru o
definire a componentelor sistemului informatic n conformitate cu cerintele strategiei
descendente, urmnd ca proiectarea, realizarea si integrarea acestor componente sa
se realizeze urmnd cerintele strategiei ascendente.
Indiferent de strategia utilizata n definirea arhitecturii trebuie ca aceasta solutie
sa permita dezvoltarea ulterioara a sistemului informatic prin crearea si integrarea de
noi componente. O astfel de abordare conduce la definirea de arhitecturi deschise
pentru sistemele informatice. Numai astfel sistemul informatic va putea evolua odata cu
activitatea organizatiei asigurnd suportul informational necesar procesului de
conducere si se va putea totodata moderniza prin integrarea de noi solutii TI.
Arhitectura sistemului informatic al unei firme
Din prezentarea modului de definire a arhitecturii sistemului informatic a rezultat
faptul ca efortul proiectantilor se focalizeaza asupra definirii principalelor componente
ale sistemului si a interactiunilor dintre acestea astfel nct viitorul sistem sa acopere
cerintele informationale necesare procesului de conducere.
Odata definite componentele de baza ale sistemului informatic, descompunerea
succesiva a fiecareia dintre acestea se va desfasura n timp pe baza planului de

realizare stabilit n functie de prioritati, importanta componentelor si interactiunile

existente ntre acestea.
Arhitectura sistemelor informatice bancare
n realizarea SI bancare se evidentiaza deschiderea catre utilizarea tehnologiilor
moderne ca urmare a ntelegerii necesitatii:

Regndirii relatiei cu clientii;

Reorganizarii interne a activitatii deoarece noile tehnologii ncurajeaza
optimizarea proceselor legate de activitatea de exploatare si limiteaza restrictiile
spatio-temporale n raport cu clientii;
Capitalizarii si difuzarii cunostintelor n cadrul bancii:
o n conditiile accentuarii concurentei reactivitatea la toate nivelurile
organizatorice din cadrul bancii nu mai poate depinde de mijloace
traditionale de difuzare ierarhica a informatiei;
o Promovarea modului cooperativ de lucru n cadrul bancii n vederea
realizarii unor proiecte (produse si servicii noi).
De schimbare n planul managementului bancar;
Multiplicarii canalelor de distributie a produselor bancare;
Cresterea operativitatii, sigurantei si eficientei tranzactiilor intra si interbancare;
Alinierii la standardele europene/mondiale privind efectuarea tranzactiilor
bancare si a schimbului de informatii.

n planul abordarilor si realizarii sistemelor informatice bancare s-au nregistrat n

ultimii ani mutatii sensibile care privesc:

Orientarea spre sisteme informatice bancare oferite de firme de soft specializate

si renuntarea treptata la solutiile "in house";
Regndirea arhitecturii sistemelor informatice bancare;
Diversificarea aplicatiilor si cresterea gradului de integrare a acestora;
Platformele de lucru utilizate;
Tehnicile pe protectie utilizate;
Canalele de distributie si promovare a produselor si serviciilor bancare.

n timp s-au impus pe piata de software rezervata sistemelor informatice bancare

o serie de firme.
Este de mentionat faptul ca si firmele romnesti de software s-au orientat catre
acest segment de piata, sisteme informatice autohtone fiind astazi n exploatare n
banci romnesti. SIBANK este un astfel de sistem.
Arhitectura noilor sisteme informatice bancare are la baza o noua abordare
caracterizata prin orientarea pe client, nu pe conturi sau produse (fig. 1.11).
Din analiza arhitecturii prezentate n figura 1.11 se identifica urmatoarele subsisteme :

Operatiuni a carui arie de cuprindere este foarte larga incluznd modulele:

. Conturi curente prin care se realizeaza toate tranzactiile de ncasari si plati prin
contul curent al clientului;
. Home banking, modul care asigura servicii de: informare a clientului cu privire la
contul sau sau de furnizare de informatii generale (rata dobnzii, cursul valutar
etc), efectuare de plati ordonate de client etc.
. Decontari electronice implicnd, n general, conturi ale persoanelor juridice;
. Depozite prin care se realizeaza gestiunea depozitelor deschise de clienti cu
toate operatiile implicate: actualizarea datelor privind depozitele constituite,
calculul dobnzii, plata dobnzii la scadenta, capitalizarea dobnzii, generarea
de extrase privind contul de depozit, lichidarea depozitelor, calculul si retinerea
comisioanelor precum si a impozitului pe venit (aferent dobnzilor ncasate);
. Certificate de depozit asigurndu-se gestiunea acestor produse bancare oferite
clientilor bancii;
. Carduri, modul destinat exclusiv gestiunii tranzactiilor efetuate prin conturile de
card. Acest modul interactioneaza cu cel definit pentru conturile curente pentru a
se putea realiza alimentarea periodica a conturilor de card din acestea.
. Casa prin care se realizeaza gestiunea tuturor operatiilor cu numerar (n lei sau
valute), ncasari si plati. Binenteles ca acest modul este complet integrat cu alte
module care genereaza operatiuni de ncasare-plata n numerar: cont curent,
depozite, certificate de depozit, alte operatiuni. La nivelul acestui modul se
asigura o evidenta completa a monetarului pe cupiuri, pe lei si devize, la nivelul
fiecarui ghiseu. Functiunile specifice acestui modul sunt: operatiunile de
deschidere/nchidere casa, ncasare/plata numerar, schimb valutar, schimb
bancnote, monitorizare case, generare rapoarte specifice etc.
. Alte operatii.

Clienti, subsistem permitnd actualizarea permanenta a datelor privind clientii

bancii. Se realizeaza o gestiune unica a clientilor la nivel de unitate operativa (un
client este introdus o singura data indiferent cte produse/servicii bancare
utilizeaza) si o administrare unica a clientilor la nivel de banca. Acest subsistem
este integrat cu celelalte subsisteme gestionnd produse si servicii bancare
personalizate: cont curent, depozite, credite etc.

Credite asigurnd gestiunea contractelor de credit. Acest subsistem poate

cuprinde doua module:

. Gestiunea riscului permitnd realizarea analizei financiare a clientului, plasarea

creditului ntr-o grupa de risc, pe baza unor criterii prestabilite, n vederea luarii
deciziei de creditare;
. Gestiunea propriu-zisa a creditelor acordate: stocarea informatiilor privitoare la
creditele acordate, ncasarea dobnzilor si ratelor scadente, calculul dobnzilor
penalizatoare, evaluarea financiara permanenta a clientului.

Juridic, gestionnd creditele litigioase pentru care se deruleaza procedurile juridice

specifice.
Contabilitate care ofera ca functiuni de baza: actualizarea planului de conturi,
definirea conditiilor de dobnda la nivelul conturilor sintetice/analitice, definirea
monografiei de operatiuni bancare, deschiderea si nchiderea conturilor interne,
calculul, nregistrarea si plata/ncasarea dobnzilor, situatiile contabile de sinteza
si raportare.
Personal asigurnd gestiunea personalului si calculul salariilor.
Marketing oferind informatia specifica activitatii de conducere.
Management bancar, subsistem specializat n determinarea si monitorizarea
indicatorilor de rating bancar: lichiditati, profitabilitate, grad de ndatorare etc
precum si elementele specifice gestiunii riscului, gestiunii pozitiilor de schimb etc.
Ar fi de dorit ca n cadrul acestui subsistem sa regasim integrate module de
asistare a deciziei, evaluare a scenariilor etc.

La aceste componente ale arhitecturii am mai putea adauga si altele cum ar fi:
. Trezorerie (schimb valutar, titluri, derivate).
. Module de interfata cum ar fi cel necesar uniformizarii structurilor de date si
sintetizarii acestora n vederea contabilizarii (componenta sintetizari n figura
1.11).
. Modulul "Nucleu" oferind functiuni si structuri de date necesare altor module:
structura bancara, dispersia teritoriala, valute si cupiuri, rate de schimb, calendar
bancar etc.
. Decontari intrabancare
. Decontari interbancare, specific centralei bancii (cuprinznd inclusiv subsistemul
Swift).

1.7. Structura generala a unui sistem informatic de gestiune

Pentru a defini structura generala a unui sistem informatic este necesar sa
plecam de la functia acestuia de a prelucra datele disponibile n vederea obtinerii
informatiilor necesare luarii deciziilor n procesul conducerii. Cele trei componente
majore care formeaza sistemul informatic sunt:

. Intrarile
. Prelucrarile
. Iesirile
Intrarile reprezinta ansamblul datelor ncarcate, stocate si prelucrate n cadrul
sistemului n vederea obtinerii informatiilor.
Intrarile se clasifica n doua grupe si anume:
1. Tranzactiile externe care redau dinamica operatiilor si proceselor economice si
financiare din cadrul firmei. Provin din mediul exterior sistemului informatic. Sunt
tranzactii externe: datele referitoare la aprovizionarile cu materii prime, datele reflectnd
operatiile de ncasari si plati etc. Tranzactiile interne sunt reprezentate de:
. Date consemnate n documente primare, la locul producerii operatiilor pe care
le evidentiaza, n cadrul firmei (de exemplu: un bon de consum, o factura emisa
unui client etc);
. Date care provin din mediul economic-financiar-bancar, consemnate n
documente sau nscrise n norme si/sau prevederi legale (facturi primite de la
furnizori, ordin de plata onorat de client, cota legala de TVA, cotele de impozit pe
profit etc);
. Date provenind de la alte sisteme informatice operationale n cadrul aceleiasi
firme.
. Date provenind de la alte sisteme informatice exterioare firmei.
Datele consemnate n documente vor fi introduse n sistemul informatic n urmatoarele
moduri:
- Executarea unor proceduri specializate ale sistemului informatic permitnd
ncarcarea datelor tastate de operator pe baza unor machete de culegere a
datelor generate pe monitorul calculatorului si validarea datelor;
- Scanarea documentelor, tehnologie moderna pe principii optice, permitnd
preluarea unui volum foarte mare de date ntr-un interval scurt de timp.
Intrarile pot fi realizate n mod direct, utilizndu-se mijloace moderne ale TI cum ar fi:
- Transferul de date prin reteaua locala din cadrul firmei, o retea Novell de
exemplu sau reteaua intranet reusindu-se astfel ca iesirile unui subsistem
informatic al firmei sa devina intrari pentru un alt subsistem;

- Transfer de date la distanta:

o Prin Internet, inclusiv utilizarea tehnologiei EDI - Electronic Data
Interchange;
o Prin retele private.
- MICR (Magnetic ink character recognition) documentele sunt completate folosind
caractere stilizate nscrise cu cerneala magnetica citirea documentelor facnduse prin intermediul unor echipamente specializate
- Carduri cu banda magnetica
- Smart card-uri
- Coduri de bare
- Recunoastere vocala
- Camere digitale
- Ecrane tactile.
2. Tranzactiile interne sunt urmarea unor prelucrari automate desfasurate n cadrul
sistemului informatic conducnd la modificari structurale n cadrul colectiilor de date.
Exemple: valoarea totala a produselor livrate, valoarea totala a ncasarilor etc.
Prelucrarile, cel de al doilea element definitoriu al sistemului informatic, reprezinta un
ansamblu omogen de proceduri automate realiznd:
. Crearea initiala si actualizarea bazei de date
. Exploatarea bazei de date
. Reorganizarea bazei de date
. Salvarea/restaurarea bazei de date.
Iesirile sistemului informatic sunt reprezentate de rezultatele prelucrarilor desfasurate.
Aceste iesiri, n functie de natura prelucrarilor care le-au generat, sunt de doua
categorii:

. Iesiri obtinute n urma unor operatii de transfer al datelor, care nu si-au

modificat valoarea fata de momentul introducerii lor n sistem. De exemplu:
numarul si data unei facturi, denumirea unui produs, cantitatea facturata etc.
. Iesiri obtinute n urma unor operatii de calcul pe baza unor algoritmi prestabiliti
(valoarea produsului facturat, total factura, valoarea vnzarilor pe luna.etc).
Iesirile sistemului informatic pot fi clasificate n functie de continutul si forma lor de
prezentare n:
. Indicatori sintetici regasiti n tablourile de bord oferite managerilor ce pot fi
consultate on-line;
. Rapoarte (situatii) care grupeaza diversi indicatori sintetici sau analitici sub
forma tabelara.
Exemplu: Statul de plata, Situatia stocurilor de produse finite la data ., Balanta
sintetica etc.
a) Dupa gradul de agregare a datelor rapoartele se clasifica astfel:
-Rapoarte sintetice, cuprinznd indicatori cu grad mare de sintetizare, destinate
analizei activitatii si fundamentarii deciziilor. Exemple: Situatia evolutiei vnzarilor
pe produse si trimestre, Balanta sintetica, Bilantul contabil etc.
-Rapoarte analitice continnd informatii detaliate privind desfasurarea unei
activitati pe un anumit segment de timp (exemplu: Situatia consumului de
materiale pe luna., Situatia intrarilor de materiale pe gestiuni etc). Sunt destinate
utilizarii n cadrul compartimentelor functionale.
b) Dupa criteriul naturii informatiilor prezentate rapoartele se pot clasifica n:
-Rapoarte continnd date de stare reflectnd valoarea patrimoniului la un moment
dat, volumul activitatii la o anumita data. Cel mai elocvent exemplu este bilantul
contabil care reflecta o "fotografiere" a situatiei patrimoniale la sfrsitul perioadei
de gestiune.
-Rapoarte statistice cuprinznd informatii avnd caracter statistic necesare
raportarilor ierarhice (ministere, banci etc), Comisiei Nationale de Statistica,
BNR, centralei bancii n cazul sucursalelor sau fundamentarii unor decizii viznd
perioade viitoare de timp.
-Rapoarte previzionale care permit pe baza informatiilor privitoare la perioade
anterioare de gestiune sa se anticipeze evolutia unor procese si fenomene
economice si/sau financiare. Aceste rapoarte sunt necesare att n
fundamentarea deciziilor tactice ct si a celor strategice.

c) Dupa destinatie, continut si modul de structurare rapoartele se pot clasifica astfel:

-Rapoarte de uz intern al caror continut este determinat de cerintele proprii de
informare si control;
-Rapoarte de uz general al caror continut este prestabilit (exemplu: bilant contabil,
balanta de verificare etc) multe dintre acestea fiind destinate si mediului exterior
firmei (bancilor n procesul de creditare, organelor fiscale etc).
d) Dupa frecventa de generare:
-Rapoarte zilnice
-Rapoarte lunare
-Rapoarte trimestriale
-Rapoarte anuale
n cadrul acestor rapoarte gradul de agregare/sintetizare a informatiei continute
este cu att mai mare cu ct intervalul de timp la care se refera este mai larg.
Rapoartele pot fi generate pe imprimanta, pe monitorul calculatorului, pe suport
magnetic sau optic pentru a fi transmise off-line beneficiarului sau transmise la distanta
on-line (sub forma de fisiere) prin intermediul retelelor.
. Grafice care permit reprezentarea ntr-o forma sugestiva (bi sau
tridimensionala) a dinamicii indicatorilor sintetici si analitici precum si a structurii
indicatorilor. Graficele pot fi de mai multe tipuri: liniare, histograme, bursiere, de
structura (pie), mixte etc.
. Foi de calcul electronice generate cu ajutorul procesoarelor de tip EXCEL,
LOTUS 1-2-3 ale caror date pot face obiectul exporturilor/importurilor catre
sistemele de gestiune a bazelor de date n vederea obtinerii altor prelucrari.
. Iesiri destinate altor sisteme reprezentate de fisiere transmise on-line sau offline n vederea continuarii prelucrarilor n cadrul altor subsisteme informatice.

1.8. Ciclul de viata al unui sistem informatic

Punctul de nceput al acestui ciclu este reprezentat de decizia de realizare a unui
nou SI mai performant, iar punctul final al ciclului de viata este reprezentat de momentul
deciziei de nlocuire a SI existent cu unul nou, mai bine adaptat cerintelor asigurnd
performante informationale, tehnice si economice superioare.

n timp au fost elaborate mai multe modele ale ciclului de viata al SI, autorii
ncercnd sa identifice, n viziune proprie, etapele de dezvoltare a produsului software.
Numarul, numele, continutul si nlantuirea fazelor propuse n cadrul acestor modele
difera, dar ncercnd o sinteza putem retine urmatoarele faze ca elemente comune
diferitelor abordari:
1. Definirea cerintelor utilizatorilor: utilizatorii vor preciza obiectivele pe care
urmeaza sa le ndeplineasca viitorul SI, criteriile de eficienta, securitate,
performanta pe care acesta urmeaza sa le asigure. Calitatea si performantele
unui produs software depind de abilitatea echipei de analiza n colectarea de
specificatii ct mai complete de la viitorul utilizator si de a-l face pe acesta sa
"vada" functionalitatea viitorului SI.
2. Specificatia cerintelor sistemului: prezentarea detaliata a rezultatelor pe care SI
urmeaza sa le asigure. Se va evidentia ce anume urmeaza sa faca sistemul fara
a se sugera n nici un fel cum va face acest lucru sistemul. Aceasta faza este un
raspuns la specificatia cuprinznd cerintele utilizatorului si va fi utilizata n faza
de proiectare a sistemului.
3. Specificatia cerintelor software: evidentiaza ce urmeaza sa faca produsul
software si restrictiile sub care functionalitatea sa urmeaza sa fie asigurata.
4. Proiectarea generala n cadrul careia se definesc solutii cadru, conceptuale
privind viitorul SI.
5. Proiectarea de detaliu care rafineaza solutia cadru, rezultat al proiectarii
generale, avnd ca finalitate definirea solutiei finale a sistemului informatic.
6. Realizarea componentelor SI pe baza solutiilor oferite de proiectarea de detaliu.
7. Testarea componentelor: verificarea modului de functionare, modului de
ndeplinire a cerintelor si fiabilitatea n utilizare.
8. Integrarea componentelor si testarea finala a sistemului: reunirea
componentelor n cadrul produsului final si verificarea functionarii lui n
ansamblu.
9. Implementarea si testarea produsului la beneficiar urmate de acceptarea
produsului de catre acesta.
10. Exploatarea si ntretinerea sistemului: utilizarea curenta a SI si ntretinerea lui.
11. Dezvoltarea SI: realizarea si integrarea de noi componente care sa
mbunatateasca si/sau dezvolte functionalitatea si performantele sistemului.

n cadrul diferitelor modele aceste faze (alaturi de cele specifice fiecarui model)
sunt reunite n cadrul unor etape si anume:

Analiza sistemului care pleaca de la analiza sistemului existent si se continua

cu fazele 1-3 mai susmentionate;

Proiectarea generala (4)

Proiectarea de detaliu (5)

Realizarea SI (6-8)

Instalarea SI pe sistemele de calcul ale beneficiarului (9)

Exploatarea si ntretinerea SI(10)

Dezvoltarea SI (11)

Modelele elaborate au cunoscut mbunatatiri permanente ncercndu-se

adaptarea lor la noile cerinte ale modelarii orintate obiect, precum si inserarea unor
etape specifice managementului proiectelor.
Modelul cascada
Modelul cascada (Waterfall Model) a fost elaborat de W.W. Royce la nceputul
anilor '70. Este un model de referinta n literatura de specialitate caracterizat prin
parcurgerea secventiala a fazelor ciclului de viata, faze care la rndul lor sunt formate
din activitati iar acestea din urma din subactivitati.
Modelul prezinta urmatoarele avantaje:
- controlul total al fazelor, datorita modului de ordonare a acestora;
- usor de nsusit de catre membrii echipelor de analiza si proiectare;
- fiecare faza se ncheie cu o verificare a solutiei oferite si asigura o
documentatie prezentnd solutia elaborata.
n timp au fost propuse variante mbunatatite ale modelului:
- modelul cu revenire la pasul urmator (waterfall model with back flow, )
- modelul cu reluare de la faza initiala ("Da Capo" Waterfall Model).
n versiuni mai noi ale modelului cascada, primele faze grupeaza activitati specifice
gestiunii proiectului aceste elemente lipsind n modelul initial.

Modelul n V
Modelul n V este o varianta a modelului cascada care aduce elemente calitative
noi importante. Un element caracteristic al modelului este introducerea conceptelor de
sistem si componente (subsisteme) aplicndu-se teste explicite pentru cresterea
controlului asupra modului n care se desfasoara etapele. Fazele plasate n partea
superioara a modelului se caracterizeaza prin implicarea directa a viitorului utilizator.
Bratul stng al diagramei, parcurs descendent, reuneste fazele n cadrul carora
se realizeaza, pas cu pas, proiectarea si realizarea sistemului informatic. Detalierea
activitatilor de proiectare, codificare si asamblare a componentelor se realizeaza
gradual. Dealtfel, Ould, creatorul modelului n forma lui consacrata, a prevazut doar
latura din stnga unde efortul principal de proiectare se focalizeaza pe descompunerea
sistemului pe componente.
Bratul drept al diagramei cuprinde reprezentarea fazelor asigurnd asamblarea
progresiva a componentelor sistemului pe masura testarii lor individuale, pna la
obtinerea sistemului global si acceptarea acestuia de catre beneficiar.
n cadrul modelului se remarca realizarea distinctiei dintre verificare si validare.
Prima se refera la testarea sistemului n diversele stadii pe care le parcurge, iar
validarea urmareste sa identifice n ce masura sistemul corespunde cerintelor initiale,
ceea ce constituie un punct slab al modelului datorita ntrzierii cu care se produce
aceasta validare.
Modelul n W
Acest model reia ideea modelului n V pe care l dezvolta si perfectioneaza prin
integrarea activitatilor de validare la nivelul fazelor de proiectare.
Modelul incremental
Modelul incremental este o alta varianta a modelului cascada care promoveaza
ideea proiectarii si realizarii independente a componentelor dupa definirea arhitecturii
globale a SI. Proiectarea si realizarea SI se realizeaza astfel n conformitate cu
principiile metodelor top - down. Sistemul va putea fi livrat beneficiarului si etapizat pe
masura realizarii componentelor (n functie de prioritatile formulate de beneficiar) dar
ntr-o astfel de abordare pot aparea dificultati legate de integrarea componentelor n
sistemul final.
Primele doua etape - definirea cerintelor si analiza - sunt identice cu cele doua
etape de nceput ale modelului cascada, nsa din momentul definirii arhitecturii SI
fiecare componenta si urmeaza propriul ciclu de viata. Spre deosebire de modelul n V
care presupunea integrarea componentelor, testarea si validarea acestuia, de aceasta
data se ofera si posibilitatea livrarii independente a componentelor SI catre beneficiar
fara a se exclude si posibilitatea livrarii SI final avnd toate componentele integrate.

Modelul spirala
Modelul spirala, elaborat de Barry Boehm, se bazeaza pe acelasi principiu ca si
modelul evolutiv. Modelul presupune construirea mai multor prototipuri succesive n
conditiile realizarii unei analize a riscului pe fiecare nivel. Fazele de dezvoltare sunt
reluate la fiecare iteratie n aceeasi succesiune si presupun:
1. Analiza riscurilor
2. Realizarea unui prototip
3. Simularea si testarea prototipului
4. Determinarea cerintelor n urma rezultatelor testarii
5. Validarea cerintelor
6. Planificarea ciclului urmator
Ultimul ciclu conduce la realizarea versiunii finale a sistemului informatic.
n centrul spiralei este plasata cunoasterea cerintelor si estimarea costurilor la
nivel preliminar. Evolutia SI urmeaza desfasurarea spiralei nregistrnd acumulari
succesive ale costurilor si este marcata de succesiunea prototipurilor, fiecare dintre
acestea valorificnd acumularile realizate al nivelul prototipului anterior. Interactiunea
dintre faze nu este reliefata direct atta timp ct modelul prevede o succesiune continua
a rafinarii legate de decizii pe care riscurile proiectului le asociaza cu urmatoarea
detaliere.
Modelul evidentiaza atentia acordata planificarii, cautarii de solutii alternative,
evaluarii riscurilor si validarii solutiilor pentru fiecare prototip, vazut ca un stadiu distinct
n realizarea sistemului informatic.
n ingineria software, un prototip este folosit att pentru validarea ct si pentru
identificarea cererilor utilizatorilor, pentru verificarea solutiei de proiectare si a oferi baza
dezvoltarii ulterioare a proiectului de sistem informatic. Apelarea la utilizarea prototipului
este consecinta faptului ca un model functional este mai usor de nteles de catre viitorul
utilizator dect un set de diagrame nsotite de documentatie.
Prototipul functional presupune proiectarea sistemului, realizarea primului
prototip functional, verificarea masurii n care raspunde cererilor formulate de utilizator
si rafinarea acestei prime solutii, prin dezvoltari viitoare care adauga noi functionalitati
pna la obtinerea variantei finale a sistemului.
Modelul fntna arteziana

Modelul fntna arteziana si are izvoarele n modelul spirala (ierarhic) si modelul

vrtej de apa. Porneste de la cunoasterea lumii reale, a cerintelor si elaborarea studiului
de fezabilitate. Se parcurg apoi etapele de: analiza, proiectarea sistemului, proiectare
componenta, codificare, testare componenta, testare sistem, utilizare, ntretinere,
dezvoltare.
n cazul sistemelor informatice realizate pe baza modelelor de proiectare
orientata obiect (POO) modelul fntna arteziana este preferat modelului cascada si
acesta datorita necesitatii fuzionarii unor etape ale ciclului de viata si cresterii gradului
de iteratie.
De aceasta data se pune accentul mai degraba pe clase dect pe sistem. Se
considera mai adecvat sa nu se aiba n vedere doar ntregul sistem la fiecare etapa a
ciclului de viata, ci mai degraba la identificarea claselor ce-si urmeaza propriul ciclu de
viata [H.Sellers].
Modelul tridimensional
Modelul tridimensional promovat de metoda de proiectare MERISE se
caracterizeaza prin reprezentarea grafica pe trei axe fiecare dintre acestea
corespunznd ciclului de viata al sistemului, ciclul de decizie si respectiv ciclului
abstractizarii.
Ciclul abstractizarii se dezvolta pe trei niveluri: conceptual, logic si fizic.
Nivelul conceptual se aplica independent datelor si prelucrarilor genernd
modelul conceptual al datelor si respectiv modelul conceptual al prelucrarilor (MCP).
Se realizeaza succesiv modelul logic al datelor (MLD) si modelul fizic al datelor
(MFD), modelul logic al prelucrarilor (MLP) sau organizational (MOP), modelul
operational al prelucrarilor (MOpP).
Ciclul de decizie cuprinde ansamblul deciziilor legate de proiectarea, realizarea si
exploatarea SI:

Deciziile globale vizeaza problemele cadru privind obiectivele SI si

functionalitatea lui, domeniile de informatizat, prioritatile, planificarea lucrarilor,
etc.
Deciziile de organizare vizeaza arhitectura si interactiunile dintre componente,
strategia de gestiune a datelor, planificarea activitatilor de proiectare generala,
de detaliu si realizare a SI.
Deciziile tehnice vizeaza suportul hardware si de comunicatie, suportul software
si mediul de exploatare a SI etc.
Deciziile legate de exploatare si ntretinere sunt decizii care asigura buna
functionare a SI si apartin de aceasta data utilizatorului (celelalte decizii apartin
n principal proiectantului iar validarea solutiilor se realizeaza de beneficiar).

Ciclul de viata presupune parcurgerea succesiva a urmatoarelor etape:

Schema directoare si studiul prealabil (care poate apartine schemei directoare)
presupune: analiza SI existent, formularea cerintelor si obiectivelor SI, definirea
prioritatilor n realizarea SI, realizarea de scenarii globale alternative pentru fiecare
domeniu investigat si alegerea scenariului considerat optim.
Studiul detaliat pleaca de la solutia cadru definita pentru scenariul ales pe care o
dezvolta abordnd problemele de la general la particular. Aceasta etapa asigura
modelarea conceptuala si organizationala a viitorului SI.
Studiul tehnic prin solutiile concrete pe care le defineste va asigura modelarea logica
si fizica.
Codificarea corespunde etapei de scriere si testare a procedurilor fiind apoi urmata
de integrarea acestora si de testarea finala a sistemului.
Implementarea si testarea sistemului n conditiile reale de exploatare ale beneficiarului
vor fi urmate de acceptarea produsului pe baza evaluarii rezultatelor testarii.
Exploatarea, ntretinerea si dezvoltarea SI au continutul cunoscut deja din prezentarile
anterioare.
Modelul evolutiv
Modelul evolutiv porneste de la realizarea unui studiu initial privind obiectivele
viitorului SI a carui arhitectura este definita ulterior. Fiecare componenta astfel definita
si va urma propriul sau ciclu de viata (definirea cerintelor, analiza, proiectare, realizare,
testare, utilizare) urmnd sa fie livrata beneficiarului n momentul finalizarii.
SI reprezinta ansamblul unor componente n interactiunea lor, fiind rezultatul unei
conceptii bazate pe arhitecturi deschise si flexibile.
O astfel de abordare este apropiata celei orientata obiect caracterizate prin
ncapsularea datelor si functionalitatii obiectelor.
Reprezentarea grafica a modelului evolutiv este influentata de modelul circular a
carui caracteristica o reprezinta marcarea unui ciclu complet al SI printr-un cerc.
Modelul minge de baseball
Modelul minge de baseball (dezvoltarea concurentiala) propus de CODD,
Yourdon si Nicola pleaca de la ideea renuntarii la pasii succesivi n realizarea sistemului
n favoarea promovarii activitatilor desfasurate n paralel.

Este vorba de analiza orientata obiect (AOO), proiectarea (design) orientataobiect (DOO) si programarea orientata-obiect (POO).
ntr-o astfel de abordare, AOO ar beneficia de rezultatele DOO si POO; DOO,
beneficiaza de rezultatele AOO si POO, iar POO valorifica rezultatele AOO si DOO.
Fig.1.25. Modelul minge de baseball
Modelul pinball
Modelul pinball elaborat n 1994 de S.W.Ambler este caracteristic ciclului de
viata al produselor software realizate cu ajutorul metodologiilor orientate-obiect. Modelul
este realizat dupa principiul deplasarii aleatoare a unei bile ntr-un sistem mecanic cu
arc (de tip flipper) n vederea atingerii unor tinte, reprezentate de obiective ale
proiectarii si programarii OO.
Tampoanele, obstacolele si bratele mobile (din partea de jos) apartinnd
spatiului de "joc" corespund urmatoarelor activitati: aflarea clasei de apartenenta a
atributelor si metodelor, determinarea relatiilor dintre obiecte, definirea agregarilor,
mostenirilor, scrierea codului, testarea, implementarea sistemului.
Modelul RAD
Modelul RAD (Rapid Application Development), cu varianta sa europeana PD
(Participatory Design), se caracterizeaza printr-un numar redus de faze, utilizarea
prototipurilor n faza de realizare si participarea activa a viitorilor utilizatori.
Etapele prevazute de model sunt: initializare, formularea cerintelor, proiectare,
realizare, implementare.
Fiecare din etapele enuntate se descompune n faze prezentnd urmatoarea
structura: lucrari preliminarii, sesiunea participativa (la activitatea grupului de specialisti
se alatura si utilizatorii), lucrari de sinteza (concluzii).

1.9. Evolutia metodelor de proiectare

Evolutia metodelor de proiectare este consecinta mutatiilor calitative si cantitative n
planul:
. Abordarii sistemelor informatice
. Dezvoltarii bazei conceptuale specifice proiectarii si realizarii sistemelor
informatice (mai ales odata cu promovarea abordarii obiectuale)
. Aparitia si extinderea utilizarii tehnicilor rapide de proiectare

. Evolutia permanenta a limbajelor de programare

. Sporirea considerabila a complexitatii aplicatiilor realizate n conditiile cresterii
nivelului de integrare a acestora
. Extinderea ariei de utilizare a informaticii
. Utilizarii tehnicilor de gestiune n timp real.
Putem spune ca n timp s-au conturat mai multe curente de gndire care au
promovat si dezvoltat anumite metode de proiectare. Este nsa greu sa realizam o
clasificare a acestor metode tocmai datorita diversitatii punctelor de vedere asupra
acestei probleme.
O clasificare realizata4 plecnd de la abordarile promovate de metodele de
proiectare ne conduce la urmatoarea grupare:
A) Metode timpurii, metode nestructurate specifice perioadei '50 - '60.
B) Metode orientate spre iesiri (sfrsitul anilor '60) caracterizate prin faptul ca
proiectarea sistemului informatic avea ca punct de plecare iesirile pe care acesta
trebuia sa le asigure: rapoarte, grafice etc. Pe baza iesirilor identificate se
determinau apoi datele de intrare si prelucrarile.
C) Metode orientate spre procese, utilizate n deceniul sapte, prezentnd drept
caracteristica
utilizarea diagramelor fluxurilor de date.
D) Metode orientate spre date, specifice anilor '80, prezentnd ca element
characteristic utilizarea diagramelor entitate-relatie;
E) Metode orientate obiect promovate n anii '90 caracterizate prin promovarea
conceptului de obiect care ncapsuleaza date si metode.
Ivar Jacobson, de numele caruia sunt legate realizari deosebite n domeniul
metodelor de proiectare orientate obiect, grupeaza n doua mari categorii metodele
actuale de proiectare:
. Metode functie/date
. Metode orientate-obiect
O alta posibila grupare a metodelor de proiectare ar putea fi6:
. Metode orientate spre functii (metode ale descompunerii functionale)

. Metode orientate spre procese (metode orientate spre fluxuri de date)

. Metode orientate spre informatii sau date (avnd radacini n ingineria informatiei
elaborata de James Martin si n diagramele entitate-relatie elaborate de Chen)
. Metode orientate obiect
Curentul de gndire francez propune o clasificare a metodelor de proiectare
plecnd de la modalitatile n care este perceput sistemul: functional, sistemic, obiectual.
S-a ajuns astfel la urmatoarea clasificare:
. Metode ierarhice (generatia I a metodelor de proiectare)
. Metode sistemice (generatia a II-a)
. Metode obiectuale numite si metode orientate obiect (generatia a III-a)
Metodele ierarhice
Metodele ierarhice au la baza analiza functionala a ntreprinderii. Astfel, sistemul
informatic cuprinde n arhitectura sa subsisteme definite la nivel de functii ale
ntreprinderii. Cum fiecare functie este subdivizata ierarhic n subfunctii, iar acestea la
rndul lor, se descompun succesiv pna la definirea unor componente elementare usor
de programat, arhitectura SI va urma aceasta ierarhie, fiecare componenta a sa
acoperind o subdiviziune functionala.
Avantajele metodelor ierarhice constau n simplitate si o buna adaptare la
cerintele formulate de utilizator.
Dezavantajele pornesc de la conceperea SI conform cerintelor analizei
functionale, ceea ce determina concentrarea efortului de analiza si proiectare asupra
prelucrarilor n conditiile n care, tocmai acestea sunt cele mai susceptibile modificarilor
n timp, modelarea datelor caznd pe un plan secund.
Metodele orientate proces
Sunt cunoscute si sub denumirea de metodele fluxurilor de date. Propun
elaborarea fluxurilor datelor, descrierea transformarilor datelor, modului de stocare a
acestora, precizarea specificatiilor de proces si realizarea dictionarului datelor.
Aceste metode permit reprezentarea lumii reale prin descrierea fluxurilor de date.
Acestea indica care sunt purtatorii de informatii (documentele primare), unde se
ntocmesc, unde este transmis fiecare exemplar din documentul primar ntocmit si ce
prelucrari se realizeaza pe baza acestor documente.

Metodele orientate proces prezinta asemanari cu metodele descompunerii

functionale, de aceea unele limite specifice acestora se regasesc si la metodele
orientate proces. Un pas mai important s-a realizat n versiunile mai noi ale metodelor
orientate proces prin reprezentarea evenimentelor, din domeniul supus modelarii, la
care sistemul trebuie sa raspunda. S-a deschis astfel calea spre ceea ce la nivelul
metodelor obiectuale numim metode.
Metodele sistemice
Reprezentative sunt metodele: Information Engeneering, MERISE, AXIAL etc.
Ceea ce este specific acestor metode este utilizarea teoriei sistemelor n
abordarea ntreprinderii. Sistemul informatic este abordat sub doua aspecte
complementare - datele si prelucrarile - analizate si modelate independent, reunirea
celor doua modele realizndu-se ct mai trziu cu putinta.
Spre deosebire de metodele ierarhice, metodele sistemice acorda prioritate
datelor fata de prelucrari si respecta cele trei niveluri de abstractizare introduse de
raportul ANSI/SPARC: conceptual, logic, fizic.
Avantajele metodelor sistemice decurg din promovarea tehnologiei bazelor de
date. Dezavantajele sunt datorate deficientelor care pot aparea n modelarea
prelucrarilor si a riscului aparitiei unor discordante ntre modelele datelor si prelucrarilor.
Metodele obiectuale
Primele concepte ale tehnologiei orientate pe obiecte (OO) au fost formulate la
nceputul anilor '80. Cele mai cunoscute metode de proiectare OO sunt: OOD elaborata
de Booch, OOA/OOD - Analiza OO/Proiectare OO elaborata de Coad, OOM autor
Rochfeld, OMT elaborata de Rumbaugh aceasta fiind cea mai cunoscuta si utilizata. La
ora actuala s-a realizat unificarea tuturor metodelor de proiectare OO proiectul fiind
reprezentat de UML - Unified Modeling Language (limbaj unificat de modelare).
Caracteristic metodelor OO este faptul ca SI este gndit ca un ansamblu de
obiecte autonome care se organizeaza si coopereaza ntre ele. Pentru prima data,
datele si prelucrarile (metodele) se gasesc implementate n cadrul aceleiasi structuri,
obiectul. Fiecarui obiect i este implementat un anumit comportament definit prin
ansamblul metodelor pe care le poate realiza. Datele si prelucrarile sunt ncapsulate n
cadrul obiectului.
Avantajele metodelor obiectuale decurg din posibilitatea reutilizarii
componentelor de program si posibilitatea utilizarii obiectelor complexe (un obiect
complex fiind definit prin intermediul altor obiecte).
Dezavantajele acestor metode decurg din faptul ca nu ntotdeauna realitatea
poate fi reprezentata numai prin obiecte.