Sunteți pe pagina 1din 16

INFORMATICA APLICATA

SUPORT DE CURS AN II ( IMA )

FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA SI MANAGEMENTUL AFACERILOR

Curs 2 : SISTEME DE PLANIFICARE A RESURSELOR ÎNTREPRINDERII

2.1. Sisteme de tip ERP - Definitii

Planificarea resurselor întreprinderii (Enterprise Resource Planning - ERP)

reprezintă „un cadru pentru organizarea, definirea, şi standardizarea proceselor de a

faceri necesare pentru planificarea şi controlul eficient al organizaţiei, astfel încât

organizaţia să poată utiliza cunoştinţele sale interne în vederea obţinerii unor avantaje

externe.”

Sisteme le ERP sunt „sisteme software pentru managementul afacerii, care

încorporează module ce sprijină ariile funcţionale a le a facerii, precum planificarea,

producţia, vânzări, marketing, distribuţie, contabilitate, financiar, managementul

resurselor umane, managementul proiectului, managementul inventarului, service şi

mentenanţă, transport şi afaceri e lectronice (e-business)

Sisteme le ERP integrează toate faţetele de activitate ale întreprinderii într-o

manieră transparentă şi disponibilă oricărui utilizator al sistemului.

Un sistem ERP (Enterprise Resource Planning) reprezintă un complex de

module software prin intermediul cărora se obtine integrarea tuturor informatiilor

disponibile într-o organizatie, având drept scop optimizarea resurselor disponibile ale

acesteia

Sistemul ERP este instrumentul software care facilitează integrarea tuturor informaţiilor dintr-o organizaţie într-o platformă unică. Scopul ERP este să asigure transparenţa datelor în cadrul unei organizaţii şi să faciliteze accesul la orice tip de informaţie utilă în desfăşurarea activităţii.

ERP reprezintăun set desisteme bazate pe arhitectura client/server dezvoltate pentru prelucrarea tranzactiilor şi facilitarea integrării tuturor proceselor, din faza planificăriiproceselor, dezvoltării productiei, pânăla relatiile cu furnizorii, clientii sau alti parteneri deafaceri. ERP este consideratăexpresia cea mai fidelă a interdependentei dintre economic şi tehnologia informatiei

ERP este, la bază, un concept legat de managementul întreprinderii care vizează eficientizarea prin planificarea adecvată a resurselor, urmărire şi replanificare.

2.2. Evolutia sistemelor de planificare a resurselor

Evoluţia sisteme lor ERP s -a desfăşurat în paralel cu dezvoltările u luitoare din domeniul programe lor software şi a componentelor hardware, trecând prin câteva etape semnificative. Istoria sistemelor ERP datează din anii 1960 când acest tip de aplicaţie software era folosit cu preponderenţă pentru asistarea procesului de producţie. Primul produs de acest tip a fost MRP (Material Resource Planning). Deşi utile in activitatea de producţie, aceste aplicaţii nu işi extindeau functionalităţile şi spre alte zone de interes pentru o întreprindere, precum contabilitate, resurse umane, vânzări Astfel, în anii 1960, numeroase companii proiectau, implementau şi utilizau sisteme centralizate de computere, destinate în special automatizării sistemelor lor de control al inventarului prin utilizarea pachetelor de control al inventarului.

Fig. 2.1. - Evolutia sistemelor ERP În anii 1970 au apărut sistemele de planificare a

Fig. 2.1. - Evolutia sistemelor ERP

În anii 1970 au apărut sistemele de planificare a necesarului de materia le (Material requirements planning - MRP), capabile să planifice necesarul de materia le în concordanţă cu schema de producţie planificată.

Anii 1980 au condus la apariţia sistemelor de planifica re a resurselor de producţie (Manufacturing resources planning - MRP II), al căror principa lbeneficiu îl constituia optimizarea proceselor de producţie, prin sincronizarea necesităţilor de materia le şi producţie.

În plus, sistemele MRP II încorporau şi module pentru alte arii ale afacerii, precum resursele umane, distribuţia, sau managementul proiectului.

Fig. 2.2. - Evolutia sistemelor ERP Extinderea funcţionalităţilor sistemelor de tip MRP II a condus

Fig. 2.2. - Evolutia sistemelor ERP

Extinderea funcţionalităţilor sistemelor de tip MRP II a condus la apariţia primelor sisteme de planificare a resurselor întreprinderii (ERP) la începutul anilor

1990.

În anii 2000, furnizorii de soluţii ERP au creat mai multe module şi funcţiuni care puteau fi adăugate la module le de bază ale sistemelor ERP, transformându-le în sisteme ERP extinse.

Noile extensii ale soluţiilor ERP se re fereau la managementul lanţului de distribuţie, managementul relaţiei cu clienţii sau automatizarea forţei de vânzare.

Practic, conceptul care sta la baza sistemelor de tip ERP este prezentat in cadrul figurii 2.3.

Figura 2.3. – Conceptul sistemelor de tip ERP 2.3. Necesitatea sistemelor de tip ERP Concurenţa

Figura 2.3. Conceptul sistemelor de tip ERP

2.3. Necesitatea sistemelor de tip ERP

Concurenţa acerbă existentă pe piaţă, implică nevoia unui management rapid şi performant în condiţiile în care volumele de date cu care se lucrează sunt imense şi sistemele clasice par să fie depăşite, de aceea este nevoie de soluţii care să permită extragerea rapidă a cunoştinţelor necesare în procesul de fundamentare inteligentă al deciziilor.

Programele pentru planificarea resurselor întreprinderii, sau ERP, sunt concepute pentru a fi nucleul unei întreprinderi, tind să integreze toate departamentele şi funcţiile unei companii într-un singur sistem informatic ce poate servi tuturor necesităţilor particulare ale oricărui departament. Proiectarea unui singur produs informatic care să răspundă necesităţilor atât personalului din departamentul financiar, cât si a celor de la resurse umane sau a

celor de la producţie nu este deloc uşoară, deoarece fiecare departament are propriile lui sisteme informatice specializate şi optimizate pentru nevoile particulare proprii. Însă ERP le combină pe toate acestea într-un singur program informatic conectat la o bază de date comună, astfel încât comunicarea interdepartamentală este mult mai facilă.

Sistemul de tip ERP acopera practic toate segmentele din activitatea unei afaceri precum:

gestiunea achiziţiilor

gestiunea stocurilor (cu mecanisme avansate de previzionare a acestora)

planificarea producţiei (de la sisteme simple de microproducţie până la sisteme avansate de lansare a producţiei in baza comenzilor)

gestiunea clienţilor şi furnizorilor (cu urmărirea fluxurilor cerere de ofertă, ofertă, factură proformă, comandă, livrare, decontare)

gestiune financiară şi contabilitate

gestiunea centrelor de profit sau de cost, resurse umane, parc auto, etc.

Acest lucru este facilitat si de principalele caracteristici ale unui sistem de tip

ERP :

Design structurat şi modular, care încorporează module pentru diferite funcţiuni ale afacerii

Utilizarea unei baze de date centrale

Complexitate ridicată

Costuri ridicate

Flexibilitate

Încorporarea celor mai bune practici de afaceri

Integrarea modulelor componente într-o manieră care asigură fluxul informaţiilor între toate modulele ap licaţiei, cu grad ridicat de transparenţă

2.4. Avantajele si dezavantajele unui sistem ERP

Principale le avantaje ale imp lementării unui sistem ERP în organizaţie sunt:

Acces la informaţii sigure - Soluţia ERP stochează toate informaţiile privind activităţile întreprinderii într-o bază de date co mună, oferind informaţii precise şi sigure şi rapoarte îmbunătăţite;

Evitarea redundanţei datelor şi operaţiilor - Se e limină necesitatea introducerilor multiple de date,întrucât toate modulele sistemului ERP accesează informaţiile din baza de date centrală; de exemplu, odată ce o tranzacţie de vânzare este înregistrată în aplicaţie, aceasta devine accesibilă tuturor modulelor sistemului;

Reducerea timpilor de livrare - Se minimizea ză întârzierile raportărilor;

Reducerea costurilor -„Timpul înseamnă bani”, iar soluţia ERP permite economisirea resurselor de timp prin oferirea unui control mai bun asupra tuturor deciziilor organizaţionale;

Grad ridicat de adaptabilitate -Soluţia ERP poate fi restructurată şi adaptată cu uşurinţă dacă întreprinderea aduce modificări proceselor sale de afaceri

Scalabilitate îmbunătăţită -Sistemele ERP sunt proiectate într-o manie ră structurată şi modulară,conţinând module de bază ale aplicaţ iei şi o serie de module suplimentare (de tip „add-on”), carepot fi adăugate în funcţie de necesităţile organizaţiei;

Mentenanţă îmbunătăţită -Relaţia dintre furnizorul sistemului ERP şi întreprinderea care adoptă soluţia nu se încheie odată cu achiziţia şi implementarea sistemului în organizaţie; furnizorul soluţiei ERP va asigura întreprinderii asistenţă pe termen lung;

Extindere -Soluţiile ERP pot fi integrate cu alte aplicaţii importante, cum sunt Managementul relaţiei cu clienţii (CRM) sau Managementul lanţului de distribuţie (SCM).

Comerţ electronic şi afaceri electronice -> Soluţiile ERP pot oferi opţiuni pentru comerţul pe Internet.

Deşi avantajele aduse companiei sunt consistente, în acelaşi timp şi dezavantaje pot fi chiar mai mari decât avantajele atunci când sistemul ERP nu este bine implementat şi mai ales atunci când acesta nu este însoţit de schimbări în modul de organizare a companiei. Principalele dezavantaje pe care le au sistemele ERP sunt următoarele:

Costuri extrem de ridicate

Consumatoare de timp

Implementarea poate fi dificilă şi de lungă durată; deşi foarte mulţi vânzători prezintă în reclame că implementarea se realizează în 3-6 luni, de cele mai multe ori timpul real este de 1-3 ani în medie

La început poate încetini considerabil activitatea companiei, deoarece angajaţii erau obișnuiţi cu vechile programe iar noul sistem informatic integrat introduce nu numai noi programe, dar şi schimbări în activitatea acestora

Implementarea ERP presupune foarte multe schimbări în modul de lucru al departamentelor companiei.

Complexitate -Un sistem ERP încorporează foarte multe module. Se pare că sunt puţine la număr companiile care exploatează toate funcţiunile soluţiei ERP adoptate; mai degrabă, principiul 80/20 se aplică şi în domeniul sistemelor ERP

Dependenţa de furnizorul soluţiei -> Relaţia dintre furnizor şi clientul care adoptă soluţia trebuie să rămână extrem de strânsă şi după finalizarea implementării, datorită serviciilor de mentenanţă,asistenţă tehnică, upgrade la versiuni mai noi

2.5. Factori critici de succes în implementarea sistemelor ERP

Companiile care sunt interesate de achiziţionarea şi implement area unui sistem ERP trebuie să înţeleagă că aceste sisteme nu se vând împreună cu garanţia succesului; din contră, în literatura de specialitate exissuficiente studii de caz privind eşecul implementării sistemelor ERP în organizaţii. Pe baza analizei literaturii de specialitate, unii autori consideră că principalii factori critici de succes pentru sistemele ERP sunt:

A. Sprijinul acor dat de managementul de vârf al organizaţiei este considerat unul dintre cei mai importanţi factori critic i de succes pentru imp lementarea oricăru i sistem informat ic sau tehnologic, iar soluţiile ERP pentru afaceri nu fac excepţie de la această realitate. Imp lementarea oricărei soluţii ERP trebuie să beneficieze de aprobarea managementului de vârf al companiei, iar apoi să aibă parte de suportul acestuia (sub forma resursei umane, resurselor financia re, echipamentelor, etc.) pe toată durata proiectului. Mai mult, top managementul organizaţiei trebuie să gestioneze cu atenţie şi aspectele psihologice sau comportamentale pe care le implică implementarea soluţiei, mai ales dacă procesul de imp lementare este întâmpinat cu rezistenţă la schimbare de către angajaţi.

B. Instruirea utilizatorilor sistemului este esenţială pentru implementarea cu succes a soluţiei ERP. Utilizatorii sistemulu i trebuie educaţi pentru a înţelege conceptele soluţiei ERP adoptate, pentru a se familiariza cu procesele şi practicile de afaceri încorporate în soluţie, astfel încât la finalul implementării ei să accepte în totalitate soluţia şi să fie apţi să o folosească cu succes.

C.

Managementul proiectului. Implementarea unei soluţii ERP într-o

organizaţie necesită resurse consistente: oameni, bani, timp. Dată fiind complexitatea pe care o prezintă implementarea unei astfel de soluţii, managementul proiectului îi este necesar organizaţiei pentru planificarea, coordonarea şi monitorizarea diferitelor activ ităţi desfăşurate pe parcursul tuturor etapelor de implementare.

D. Diferenţele culturale reprezintă un alt factor crit ic de succes pentru imp

lementarea unei soluţii ERP, întrucât numeroase studii au arătat că unele soluţii ERP dezvoltate de furnizo ri occidentali şi bazate pe modele foarte bune de afaceri, nu au putut fi implementate cu succes în organizaţii asiatice, din cauză că nu satisfăceau cerinţele organizaţiilor respective. Dincolo de diferenţele culturale evidente (de exemplu, afacerile din China au nevoie de o soluţie ERP care se ofere interfaţă pentru utilizatori în limba chineză), alţi autori propun extinderea factorului critic de succes „diferenţe culturale” în „cerinţe funcţionale specifice ţării”, întrucât companiile din diferite ţări au necesităţi diferite, în funcţie de practicile de afaceri şi cerinţele guvernamentale sau legale din ţările respective.

E. Selectarea sistemului ERP este de importanţă vitală pentru o implementare

de succes, dar nu este deloc facilă , întrucât compania care doreşte să adopte soluţia ERP trebuie să ia în considerare o serie de variabile ext rem de importante:

caracteristicile sistemului,

durata sa de implementare,

preţul,

asistenţa tehnică oferită de furnizorul sistemului pe durata implementării şi

post -implementare, corelaţia dintre nevoile organizaţionale şi funcţionalităţile

sistemului.

În ceea ce priveşte ultima variabilă menţionată, adică „potrivirea” dintre soluţia ERP şi specificu l afacerii, autorii recomandă alegerea soluţiei ERP care prezintă „cel

mai ridicat grad de potrivire” cu necesităţile companiei; în acest sens, este necesar ca anterior achiziţiei unei soluţii ERP, organizaţia să efectueze o analiză a discrepanţelor dintre caracteristicile şi modulele sistemului şi nevoile organizaţionale, prin implicarea în această analiză a specialiştilor tehnici şi a angajaţilor ca re vor deveni utilizatori ai sistemului.

F. Activităţile de reproiectare a proceselor de afaceri. Implementarea unui sistem ERP implică adesea costuri uriaşe pentru organizaţia care decide să-l achiziţioneze . Probabil co mpaniile care nu deţin sufiente informaţii despre domen iul soluţiilor ERP ar putea crede că simp la achiziţionare şi implementare a unui sistem ERP este suficientă pentru ca ulterior totul „să meargă ca pe roate”. În realitate, cel mai adesea nu soluţia ERP va fi modificată pentru a fi adaptată la nevoile specifice ale organizaţiei, ci firma trebuie să-şi reproiecteze procesele de afaceri pentru a exploata cu succes toate funcţiunile oferite de soluţia ERP.

2.6. Costurile unui sistem ERP

Adoptarea unui sistem ERP implică cheltuieli uriaşe pentru organizaţii, indiferent de dimensiunea cestora: de la zeci de mii de Euro (în cazul intreprinderilor mijlocii), până la milioane de Euro, în situaţia marilor companii.

Solutions Factory, prima companie românească de consultanţă pentru adoptarea soluţiilor ERP, împarte costurile a ferente adoptării unei soluţii ERP în următoarele categorii:

Costul de achiziţie este cel mai evident cost.

Platforma hardware susţine soluţia ERP şi reprezintă punctul de start în diferenţierea costurilor diferitelor sisteme ERP. Costurile sunt variabile, dar trebuie luate în calcul, întrucât există produse ERP care pot rula o bună

perioadă de timp (de ordinul anilor) pe aceeaşi platformă şi sisteme ERP care solicită upgradarea platformei hardware la apariţia oricărei noi versiuni a sistemului.

Costul de suport reprezintă costul pentru suportul sistemului pe durata unui an şi în general, echivalează cu 20-25% din costul in iţial de achiziţie.

Costul de implementare a soluţiei diferă între furnizorii de soluţii ERP şi include cheltuielile cu instalarea produsului, cu preluarea datelor din vechiul sistem al organizaţiei, cu trainingul angajaţilor care vor utiliza aplicaţia, cu managementul proiectului etc.

Costurile de personalizare apar atunci când organizaţia are nevoie de customizarea soluţiei ERP la nevoile sale specifice. Aceste costuri pot fi uriaşe. Din fericire, organizaţiile pot elimina sau minimiza aceste costuri: fie se va alege de la bun început o soluţie ERP care se muleacel mai bine pe nevoile firmei, fie întreprinderea va reproiecta unele dintre procesele sale de afaceri pentru a se adapta soluţiei ERP, ceea ce implică cheltuieli mai reduse decât particularizarea produsului ERP la organizaţie.

Costurile de mentenanţă sunt o componentă esenţială în procesul de determinare a cheltuielilor pe care le imp lică pe termen lung soluţia ERP adoptată.

Costul de integrare este dat de necesitatea de integrare a soluţiei ERP proaspăt adoptate cu toate celelalte sisteme şi aplicaţii existente în organizaţie şi variază în funcţie de specificul de activitate al organizaţiei şi de dimensiunea sa.

Costul cu aplicaţii terţe reprezintă costurile aplicaţ iilor conexe soluţiei de ERP, cum sunt diferitele aplicaţii de comunicare sau bazele de date.

Prin reunirea acestor componente de preţ, se determină costul total de proprietate al soluţiei ERP(engl. Total Cost of Ownership)

In realitate insa, costul implementării unui sistem integrat de tip ERP este extrem de dificil de previzionat, deoarece el depinde de o multitudine de variabile, cum ar fi:

numărul de divizii ale companiei care vor fi servite;

numărul de module care vor fi instalate;

munca necesară pentru integrarea sistemelor deja existente;

dorinţa de schimbare a companiei;

cât de complex se doreşte a fi proiectul

Există o regulă nescrisă pe care foarte mulţi specialisti au folosit-o pentru a estima costul total al implementării unui ERP şi anume înmulţirea cu cifra 6 a costului licenţei. Acum câţiva ani, renumita firma de cercetare MetaGroup Inc. a realizat un studiu de piaţă pe un eşantion format din 63 de companii de toate felurile şi din mai multe industrii, de la companii mici până la companii uriaşe, pentru a descoperi care a fost costul total (TCO - total cost of ownership) al implementării sistemului ERP, aici incluzând costul cu echipamentele hardware, licenţele software, serviciile profesionale şi costurile interne ale firmei.

Costul mediu rezultat pentru cele 63 de companii participante la studiu a fost de 15 milioane USD, cel mai mare cost fiind 300 milioane USD, iar cel mai mic cost total fiind de 400.000 USD. Deşi este dificil de obţinut concluzii din urmărirea unui studiu realizat pe companii atât de diferite, totuşi este foarte limpede că un sistem ERP nu este deloc ieftin, ba chiar dimpotrivă, preţul este destul de mare.

Afară de acestea, la implementarea ERP mai există şi nişte costuri ascunse, care sunt destul de dificil de comensurat şi de previzionat. Cercetătorii şi cei ce implementează softuri ERP consideră că următorii factori sunt cel mai adesea răspunzători de subevaluarea bugetului:

Pregătirea profesională a angajaţilor. De obicei acesta este cel mai important factor care este subestimat la crearea bugetului pentru implementarea ERP. Cheltuielile cu pregătirea sunt foarte mari deoarece aproape întotdeauna angajaţii trebuie să înveţe noi proceduri si noi procese, nu doar să se familiarizeze cu o nouă interfaţă. Mai mult decât atât, companiile ce oferă training nu pot ajuta foarte mult, deoarece ele sunt specializate în oferirea de suport pentru modul cum funcţionează programul software efectiv, nu pentru modul cum se desfăsoară afacerea în fiecare companie. De obicei costul real cu pregătirea depăşeşte de două-trei ori costul bugetat.

Integrarea şi testarea. Crearea şi testarea legăturilor dintre pachetul ERP şi alte componente software pe care le are implementate compania reprezintă de asemenea unul dintre cele mai subestimate costuri. Crearea legăturilor este un proces destul de anevoios, mai ales atunci când componentele soft existente sunt mai vechi şi firma producătoare nu mai oferă suport pentru ele sau nu mai există pe piaţă.

Personalizarea. În afară de crearea legăturilor către componentele existente ale companiei, mult mai costisitoare şi ceva ce trebuie evitat pe cât posibil este personalizarea nucleului pachetului ERP. Aceasta trebuie însă efectuată atunci când ERP nu acoperă unul din procesele companiei, şi trebuie adaptat să realizeze şi acest aspect. Totuşi se recomandă evitarea pe cât posibil a acestui lucru, deoarece pe lângă faptul că este foarte costisitoare, personalizarea nucleului pachetului ERP face mult mai dificilă actualizarea atunci când este disponibilă o nouă versiune a acestuia.

Conversia datelor. Chiar dacă este un adevăr admis de puţine companii, totuşi foarte multe din datele stocate în sistemele vechi nu sunt de prea mare actualitate şi relevanţă. Transformarea lor şi mutarea în sistemul client-server cerut de ERP costă bani şi pune destul de multe probleme practice.

Analiza datelor. De multe ori, datele din sistemul ERP trebuie combinate cu date prelevate din exteriorul companiei pentru realizarea de diverse rapoarte. Este necesar astfel ca la costul pachetului ERP să fie adăugat şi costul unor instrumente de „Data Warehouse”, împreună cu costul unor specialisti în „forarea datelor”. Reîmprospătarea zilnică a datelor dintr-un mare depozit de date de la nivelul întreprinderii poate fi destul de greoaie, deoarece sistemele ERP nu sunt optimizate pentru a indica ce date au fost modificate de la o zi la alta.

Plata consultanţilor. Implementarea ERP necesită apelarea la servicii de consultanţă şi training al angajaţilor ce tind să crească fără limite. Pentru a preveni aceasta, la semnarea contractului cu firma ce asigură consultanţa trebuie stabilite şi date cantitative, reflectată în necesitatea ca un anumit număr dintre angajaţii companiei să fie capabili să promoveze anumite teste la încheierea perioadei de pregătire.

Înlocuirea angajaţilor de top. Piaţa sistemelor ERP este o piaţă foarte concurenţială, astfel că pe măsură ce implementarea sistemului ERP din companie este finalizată si în interiorul companiei se formează specialişti ERP. Astfel este foarte posibil ca firme concurente să-i atragă acordându-le salarii şi bonusuri mai mari decât este pregătită compania mamă să le ofere. În cazul în care nu va putea fi împiedicată plecarea acestora la firme concurente, atunci vor fi plătite sume duble sau triple aceloraşi oameni ce se întorc sub formă de consultanţi sau a altora pe poziţii similare.

Activitatea echipelor de implementare nu se termină niciodată. Deşi majoritatea companiilor tind să trateze implementarea sistemului ERP la fel ca pe un oricare alt proiect, acest lucru nu este valabil. Nu este posibil ca după ce pachetele software sunt instalate, fiecare angajat să se reîntoarcă la treaba pe care o realiza înainte. Din cauză că cei care au muncit la implementare cunosc fiecare detaliu al procesului de vânzare mai bine chiar decât cei de la

departamentul vânzări si cunosc mai bine procesul de producţie decât cei de la departamentul operaţional, aceste persoane sunt foarte valoroase. Companiile nu-si pot permite să trimită aceste persoane înapoi la activitatea pe care o făceau înainte pentru că sunt foarte multe lucruri de făcut după implementarea ERP. Scrierea de rapoarte pentru a scoate informaţii din sistemul ERP va ţine echipa ocupată pentru cel puţin încă un an. Din păcate foarte puţine companii includ în buget cheltuieli pentru munca de după implementarea efectivă a sistemului, astfel că de multe ori se ajunge la suplimentări de fonduri şi de personal, imediat după ce sistemul a intrat în exploatare, cu mult înainte ca beneficiile ERP să poată fi adunate.

Asteptarea imediată a beneficiilor. Una dintre cele mai răspândite greşeli ale companiilor este aşteptarea faptului ca imediat după implementarea ERP să fie vizibile şi beneficiile. De fapt, un recent sondaj efectuat de Deloitte a scos în evidenţă faptul că mai mult de un sfert din firmele chestionate au suferit scăderi de performanţă imediat după implementarea ERP, din cauza nenumăratelor schimbări pe care le presupune acesta. Beneficiile se fac simţite abia după folosirea pentru o anumită perioadă de timp şi efectuarea de schimbări în procesul de producţie