Sistemul decizional

Abordarea componentei decizionale se realizeaza la grania dintre management i informatic, aceasta

deoarece informatizarea procesul decizional desfurat la fiecare dintre cele trei niveluri (curent, tactic i
strategic) comport o serie de particulariti, precum i folosirea unor tehnici informatice elevate.
Sistemul decizional este definit n literatura de specialitate ca un ansamblu intercorelat al deciziilor adoptate
i aplicate ntr-o organizaie, structurate corespunztor sistemului de obiective i configuraiei ierarhiei
manageriale, n scopul desfurrii proceselor de management.
Elementul central al acestui sistem l reprezint decizia, definit ca un act contient, efectuat pentru
realizarea unuia sau mai multor obiective. O categorie aparte i de mare nsemntate pentru mediul organizaiei
este decizia managerial, caracterizat de o complexitate i dificultate superioar, avnd influene i la nivel de
grup.
Orice decizie se bazeaz pe un fond de informaii. Informaia are un sens i o valoare dac este raportat la
un anumit context i numai astfel prezint relevan pentru adoptarea unei decizii. n acelai timp, criteriile de
pertinen ale informaiei ( completitudine, exactitate, oportunitate, fiabilitate) condiioneaz calitatea i
acurateea deciziei, dei acestea sunt doar o parte din condiiile necesare pentru derularea unui act decisional
eficient.
n teoria deciziei, informaia joac un rol hotrtor, prin faptul c toate elementele care contribuie la
adoptarea deciziei (factori de mediu, restricii organizaionale, stil de management, natura obiectivelor etc.) sunt
reflectate i n termeni informaionali. Acest aspect fundamental face ca n procesele decizionale, alternativele
aflate la dispoziia decidentului s fie determinate i de elemente de natur obiectiv, dar i de propriile lui
limite cognitive i informaionale.
Pornind de la premisa c, unei probleme de decizie i se asociaz un model care abstractizeaz i
formalizeaz realitatea, se consider c alegerile decidentului se bazeaz pe o schem simplificat, limitat
aproximativ la o situaie real.
Conceptul de raionalitate limitat este motivat de cel puin dou aspecte:
Procesul decizional este esenialmente uman i exceptnd ceilali factori care particip la derularea lui,
raionamentul propriu al decidentului rmne aspectul fundamental. n foarte multe cazuri, acesta nu dispune
de toate elementele care s-i permit sa fac cea mai bun alegere (apariia unor factori de risc, aleatori, dificil
de anticipat etc.) i n consecin, raionalitatea alegerii sale este mai mult sau mai puin limitat.
Deoarece procesul decizional se bazeaz pe informaii rezult c dac acestea sunt contradictorii,
insuficiente, imprecise sau imprevizibile, ambiguitatea succede raionalitii i n aceast situaie, decidentul
urmrete luarea unei decizii satisfctoare, nu optimale.
Avnd n vedere aceste aspecte, este important ca folosirea aparatului informatic n procesele decizionale s
fie adaptat ntr-o msur ct mai mare, particularitilor elementelor formale i informale n funcie de care se
elaboreaz decizia. Se constat c managerii adopt decizii sub influena unui mare numr de factori: unii sunt
exact cunoscui, evaluai i algoritmizai n vederea prelucrrii automate, n timp ce alii, care in de experien,
etic, aptitudini, tradiie, nu vor
putea constitui niciodat obiectul automatizrii. Ca urmare, raionalitii limitate a decidentului, privit n
termeni de mijloace i obiective asociate actului decizional, i se asociaz limitele tehnologiei informaiei care nu
poate formaliza o serie de factori ce condiioneaz rezolvarea unei probleme de decizie.
Structura deciziilor adoptate n funcie de tipologia informaiilor este corelat cu nivelurile ierarhice la care
se desfoar procesul decizional, niveluri ce sunt susinute de tehnologiile informatice:
1

a. Gestiunea strategic (sau planificarea i controlul strategic). Este reprezentat de un organism superior de
management care are rolul de a fixa strategia organizaiei i liniile directoare de evoluie a acesteia. Deciziile
adoptate la acest nivel sunt din sfera proceselor de planificare i a controlului strategic. Informaiile utilizate la
acest nivel sunt, n marea lor majoritate, nestructurate, caracteriznd situaii decizionale pentru care este uneori
imposibil de precizat aprioric, ce proceduri exacte trebuie urmate pentru fundamentarea deciziei. Obinerea lor
necesit apelarea la sisteme informatice de asistare a deciziei (SIAD), precum i exploatarea
bazelor de date de tip data warehouse, n afara celor uzuale, existente in cadrul instituiei.
b. Gestiunea tactic. Reprezint nivelul la care se realizeaz gestiunea tactic a sistemelor informatice.
Informaiile care susin procesul decizional au un caracter semi-structurat, ceea ce nseamn c anumite situaii
pot fi descrise prin variabile exacte i dup reguli prestabilite, n timp ce altele, ramn sub influena
incertitudinii i a factorilor aleatori. Construirea sistemelor informatice se realizeaz gradual, urmrindu-se
automatizarea activitilor ale cror date sunt algoritmizabile, ulterior continund cu o prelucrare mixt
(manual/automatizat) a datelor i informaiilor mai puin structurate. Aplicaiile informatice utilizate la aceste
nivel sunt aplicaii de optimizare, bazate pe modele matematice de programare liniar, modele de prognoz, de
optimizare a transportului etc. Se folosesc de asemenea, i aplicaii dezvoltate pe principiul bazelor de date,
asigurnd prelucrarea informaiilor sintetice, cu un grad relativ mare de agregare, care provin din activitile
operaionale.
c. Gestiunea i planificarea operaional. Constituie nivelul la care sunt administrate informaii cu un nalt grad
de structurare, caracteriznd proceduri exacte i sarcini ce pot fi programabile i aprioric cunoscute. Sistemele
informatice dezvoltate la acest nivel acoper o arie extins de activitti i sarcini, ale cror date pot fi
formalizate i supuse unor algoritmi bine definii. Modelele
matematice folosite sunt n principal, deterministe sau uneori, probabiliste. Exist i situaii cnd o informaie dei bine structurat - poate sta la baza unei situaii decizionale probabiliste, rezolvabil prin folosirea
aplicaiilor informatice.
Astfel, pentru o problem de decizie se pot cunoate, cu o probabilitate satisfactoare, eventualele rezultate,
pentru ca decidentul s fie capabil s determine statistic, o decizie cu un grad acceptabil de succes.
Marea majoritate a organizaiilor se aliniaz reprezentri piramidale a informaiilor, dei ea prezint un
inconvenient major, reflectat ntr-o flexibilitate i adaptabilitate redus, n evoluia sistemelor informatice.
Astfel, acumularea la baza piramidei, a unui volum mare de date i informaii specifice propriei funcionri a
organizaiei, susine ntr-adevr, exploatarea aplicaiilor informatice aflate la nivelurile superioare, dar n acelai
timp, calitatea informaiei transmise este relativ.
Informaiile detaliate acumulate la nivelurile inferioare i pierd o mare parte din acuratee, sens i pertinen,
pe msur ce urc spre nivelurile superioare. Un volum mare de informaii analitice aflate la baza piramidei
de decizie nu e suficient pentru a garanta calitatea procesului decizional desfurat la nivel tactic i strategic.

Managementul securitatii informatiei

Scopul fundamental al securitatii informatiei este acela de a crea un anumit nivel de non-vulnerabilitate a
organizatiei, in fata atacurilor volunatare/involuntare care au loc asupra informatiilor, sistemelor si retelelor
informatice, sistemelor si intrumentelor de comunicatie electronica.
Securitatea in sfera informatica cuprinde:
- securitatea IT&C
- securitatea informatiei
- securitatea comunicatilor
Mizele securitatii in dimeniul informatic sunt urmatoarele:
- protejarea patrimoniului informational al organizatiei;
- lupta impotriva actelor de rea-vointa de natura informatica(fenomenul de criminalitate informatica);
- asigurarea conformitatii cu reglementarile si normele in vigoare din domeniul securitatii informatice(normele
ISO 27000)
- identificarea si gestionarea riscurilor informationale, informatice si de comunicatie.
Securitatea in domeniul IT&C
Conceptul de securitate aplicat informatiei ia in considerare protectia activelor informationale- stocate, tratate,
partajate, transmise sau extrase de pe un suport electronic- in fata amenintarilor care conduc la distrugere,
divulgare sau inaccesibilitate.
Notiunea de securitate informatica se refera la diversele mecanisme, instrumente, proceduri sau tehnici care
asigura protectia sistemelor, a retelelor informatice si de comunicatie.
Parametrii de securitate a informatiei
3

- disponibilitatea garantarea accesului la informatie a utilizatorilor abilitati, in conditii bine determinate de

timp si performanta.
- integritatea garantarea exactitudinii si a exhaustivitatii informatiei, sub aspectul nealterarii ei voluntare sau
involuntare, de catre persoane neautorizate.
- confidentialitatea garanteaza ca informatia este redata doar utilizatorilor autorizati, accesarea acesteia fiind
efectuata in baza unor reguli predefinite.
- controlul(transabilitatea) asigura atributul de non-repudiere al informatiei(imposibiliatea utilizatorului de a
nega receptionarea/transmiterea informatiei); garantarea transabilitatii posibilitatea de a controla traseul
informatiei prin amprentele lasate de aceasta in sistem.
Elementele vizate de securitatea IT&C:
- activele informationale: baze si banci de date, documentatii de sisteme, procedure de fabricatie, planuri,
programe, arhive, brevete de inventii, drepturi de autor, marca, imagine etc.
- programe informatice: software de baza, aplicatii, programe utilitare, instrumente de dezvoltare software etc.
- materiale informatice: calculatoare, echipamente de comunicatie, suporturi de memorare etc.
- servicii electronice: telecomunicatii, servicii de interes public, servicii bancare etc.
Managementul securitatii informatiei este un proces prin care se asigura pilotajul activitatilor referitoare la
gestionarea informatiei si a sistemelor informatice intr-o maniera care sa garanteze un nivel adecvat de
protective a acestora, in timp si in spatiu.
Obiectivul fundamental este prevenirea producerii in domeniul IT&C care pot compromite patrimoniul
organizatiei, precum si recuperarea rapida a pierderilor survenite in urma manifestarii acestora.
Gestiunea riscurilor in domeniul informatics reprezinta coordonarea intr-o maniera continua de identificare,
evaluare, control si eliminare a riscurilor specifice infrastructurii IT&C a organizatiei, precum si
operationalizarea unor sisteme corespunzatoare sub supraveghere si de alerta.
Riscul reprezinta un pericol dovedit sau potential,previzibil sau nu, care are un impact nefavorabil asupra
capacitatii organizatiei de a-si atinge obiectivele,precum si asupra nivelului sau de performanta.
Delimitarea tehnologica a riscurilor in domeniul IT&C
1. Riscul informational reprezinta un pericol dovedit sau potential, mai mult sau mai putin previzibil, care
se manifesta asupra caracteristicilor, a continutului, a operatiilor la care este supusa informatia, precum
si asupra circuitului sau fluxului informational.
2. Riscul informatics reprezinta un pericol dovedit sau potential, mai mult sau mai putin previzibil, care se
manifesta asupra sistemelor software de exploatare si al programelor informatice.
3. Riscul tehnologic reprezinta un pericol dovedit sau potential, mai mult sau mai putin previzibil, care se
manifesta asupra echipamentelor hardware, al instrumentelor si sistemelor de comunicatie electronic,
precum si asupra tehnologiilor functionale pe platform Internet.
4

Componentele riscului:

Probabilitatea de aparitie: variaza de la imposibilitate la certitudine si se exprima pe o scara de valori pe

trei niveluri: mica medie mare.
Nivelul de vulnerabilitate: exprima gradul de expunere la risc si se exprima pe trei niveluri: redusa
medie mare.
Nivelul impactului: reprezinta efectele riscului in cazul producerii lui, scara valorica pe trei niveluri:
scazut moderat ridicat.

Aria de manifestare a riscului informatic:

Externa: grupuri de presiune, piratare site, intruziune informatica(hacking)

Interna: echipamente neperformante, produse informatice contrafacuta, gestiune defectuoasa a
informatiilor.
Mixta: uzurparea identitatii, atacuri virale, deturnarea informatiei.

Tipuri de vulnerabilitati:

Organizationale: arhitecturi informatice, de comunicatie permisive; administrarea nesecurizata a

aplicatiilor.
Tehnice: deficient de conceptie; conexiuni nesigure pt comunicatie.
Umane: necunoasterea/ignorarea amenintarilor; lipsa de implicare a conducerii.
Externe: defaimarea, decredibilizarea imaginii si a notorietatii.

Politica de securitate informatica

Concept: componenta cu rol complementar si de suport in cadrul celorlalte politici existente in organizatie,
conceputa pt a asigura cadrul formal de aplicare a masurilor de securitate, destinate redcerii riscurilor IT&C si a
pierderilor generate de acestea.
Obiectiv urmarit prin PSI: asigurarea protectiei activelor informationale ale organizatiei, in scopul garantarii
continuitatii in functionare a propriului sistem.
Elemente generale ale politicii de securitate informatica:

Organizarea securitatii: ce anume trebuie protejat? De ce?

Atribuirea rolurilor si a responsabilitatilor: cine asigura protectia? Care sunt nivelurile de protectie
pentru fiecare actor implicat?
Identificarea tintelor de securitate pentru fiecare domeniu din organizatie: care sunt riscurile potentiale,
cauzele lor? Ce riscuri pot fi asumate?
Definirea amenintarilor, identificarea vulnerabilitatilor: care este nivelul actual de securitate
informatica? Care este gradul de vulnerabilitate, pe domenii?
Definirea masurilor de securitate: care sunt practicile, solutiile, procedurile ce vor fi operationalizate in
planul informational, informatic si al comunicatiilor?

Oportunitatea politicii de securitate informatica

5

Perceptia managerial:

Asigurarea securitatii in domeniul informatic este hotaratoare pt castigarea increderii din partea
partenerilor organizatiei.
Abordarea securitatii informatice din perspectiva tehnologica este o conditie necesara(nu si suficienta) pt
protejarea patrimoniului organizatiei.
Abordarea securitatii din perspectiva managerial(conditia de suficienta) este in masura sa asigure o
coerenta a scopurilor PSI cu obiectivele strategice generale.

Perceptia economica(eficienta si eficatitate):

Asigurarea securitatii informatice nu sporeste in mod direct si vizibil resursele financiare ale
organizatiei, dar in mod sigur, evita sa le piarda.
Securitatea in domeniul informatic poseda o eficatitate pasiva, reflectata prin efecte care ar apare ca
urmare a insecuritatii informatice.

Necesitate SIAD si 3 exemple

SISTEME PENTRU ASISTAREA DECIZIILOR

SIAD = un sistem informatic al carui obiectiv il constituie asistarea procesului de adoptare a deciziilor
Termenul de SIAD are acceptiuni multiple:
- Sistem informatic pentru management - Management Information System - MIS;
- Sistem informatic pentru decidenti - Executive Information System - EIS.
SIAD presupune:
- un sistem - arhitectura complexa privita ca entitate;
- interactiv, se refera la rolul important pe care il poate avea omul in functionarea SIAD;
- de asistare a deciziei, cu precizarea ca decizia nu este luata de sistem.
Trasaturile esentiale ale unui SIAD sunt:
-

este un sistem informatic asistat de calculator;

furnizeaza asistenta decidentilor pentru problemele care nu sunt in totalitate structurate;

combina rationalitatea umana cu prelucrarea automatizata a informatiei;

controlul derularii procesului de decizie revine decidentului;

este un instrument ce influenteaza eficacitatea procesului de decizie mai mult decat eficienta procesului decizional
(adoptarea unor decizii satisfacatoare).
6

Caracteristicile unui SIAD

Particularitatile fundamentale ale SIAD in raport cu facilitatile pe care le asigura sunt:
A) Asigura rezolvarea problemelor semistructurate de decidentii implicati in procesul de conducere.
Modul de rezolvare al unei probleme e puternic influentat de natura acesteia si de tipul situatiei decizionale.
Deciziile pot fi impartite in 3 mari categorii:
- structurate - apar in toate fazele procesului decizional, au obiective bine definite si au drept avantaj faptul ca toate
variabilele sunt cunoscute si complet programate;
- semistructurate - apar atunci cand problemele pot fi doar partial structurate si apeleaza la creativitatea si intuitia umana;
- nestructurate - apar atunci cand obiectivele sunt greu de cuantificat si e aproape imposibil sa se proiecteze o solutie
viabila; SIAD in acest caz ofera decidentului doar suportul necesar pentru solutionarea partilor structurabile ale
problemei.
B) Asistarea deciziilor se poate realiza la toate nivelurile de conducere, de la managerii operationali la top manageri.
In acest sens se impune adaptarea si actualizarea sistemelor in functie de nivelul conducerii.La nivel tactic
deciziile sunt complexe iar volumul de informatii utilizat e mare. La nivel strategic deciziile sunt orientate catre probleme
legate de performantele organizatiei, iar la nivel operational deciziile sunt luate pe termen scurt si au adesea caracter
repetitiv.
C) Dispune de resurse pentru sustinerea procesului decizional in toate fazele sale si poate fi adaptat diverselor stiluri
decizionale.
Identificam aici urmatoarele faze ale procesului decizional:
1. Identificarea problemei care se bazeaza pe cercetarea informatiei. Arta decidentului consta in definirea adevaratei
probleme pentru a gasi solutii corespunzatoare. Rolul SIAD e acela de accesare rapida si eficienta a surselor de date
interne si externe organizatiei; de analiza a ansamblului de informatii.
2. Modelarea fenomenului care a generat problema prin prisma modalitatilor de structurare si utilizare a informatiilor.
Cea mai utila practica in reprezentarea unei situatii reale e cea a modelarii. Generarea alternativelor pentru problemele
structurate poate fi furnizata de SIAD prin intermediul unor metode standard sau specializate. Construirea modelelor
alternative pentru problemele complexe impune o anumita experienta ce poate fi furnizata de om sau de un sistem expert
intrucat SIAD-ul nu face o varianta a variantei optime.
3. Definirea deciziei sau a variantelor decizionale. La nivelul organizatiei procesul de informare se materializeaza prin
posibilitatea adoptarii deciziei sau a variantelor decizionale pe baza informatiilor rezultate din activitatea de modelare.
SIAD-urile pot constitui un punct de sprijin din cadrul procesului prin analize de tip "what - if" sau "goal seeking".
4. Implementarea deciziilor propuse
5.Evaluarea deciziilor adoptate. Problema aprecierii deciziei adoptate nu se fundamenteaza in mod exclusiv prin prisma
efectelor directe sau indirecte pe care decizia le genereaza pe plan managerial sau organizational.
D) Permite decidentului sa controleze procesul decizional.
In cadrul unei organizatii decizia se manifesta ca o activitate ce se finalizeaza cu selectia uneia din variantele
prezentate, iar decidentul trebuie sa aiba controlul asupra acestei selectii finale. SIAD-ul devine astfel un suport al
procesului de selectie chiar daca acesta doar extinde capacitatea de luare a deciziilor.
E) Poate asista mai multe decizii interdependente si/sau secventiale, avand in vedere faptul ca in practica economica
majoritatea deciziilor sunt intercorelate.
SIAD-urile genereaza decizii mult mai consistente si mai obiective avand in vedere faptul ca se bazeaza pe o
analiza completa a informatiilor si sunt realizate cu aportul direct sau indirect al celor implicati. Astfel deciziile au sanse
mai mari de a fi implementate cu succes in practica.
7

F) Permite imbunatatirea eficacitatii procesului decizional.

De gradul in care decizia atinge obiectivele predefinite in cadrul organizatiei depinde eficacitatea procesului de
stabilire a deciziilor. Facilitatile oferite de SIAD trebuie sa urmareasca si modul in care acesta contribuie la realizarea
obiectivelor.
G) E un sistem adaptabil in timp fiind dezvoltat, in general, printr-un proces iterativ-evolutiv.
Decidentul trebuie sa aiba un comportament reactiv in utilizarea SIAD-urilor; sa sesizeze modificarea conditiilor
de mediu si a preferintelor manageriale. Folosirea unui prototip iterativ in proiectarea si construirea unui astfel de sistem
poate fi o solutie viabila pentru satisfacerea exigentelor utilizatorilor.
In general sistemele sunt proiectate pentru anumite situatii decizionale ce nu pot fi generalizate. La acestea se
adauga creativitatea, intuitia sau imaginatia care deocamdata nu pot fi automatizate.
Notiunea de SIAD universal nu exista.
Decidentul e obligat sa coordoneze multiple sisteme care comunica intre ele, integrarea acestora e complexa si
destul de incerta. Specialistii in domeniu au incercat sa proiecteze si sa dezvolte SIAD-uri care stimuleaza creativitatea si
procesul de invatare si care pot oferi facilitati suplimentare de intretinere, gestionare si dezvoltare a bazei de cunostinte
necesare procesului decizional. SIAD-ul reprezinta cea mai flexibila si interactiva solutie in domeniul tehnologiile
informatice care asista adoptarea unei decizii in conditiile in care problemele nu sunt structurate, deci nu dispunem de
modele stabile sau reguli riguros definite.
Trebuie sa facem diferentierea intre sistemele informatice de gestiune (care reprezinta metoda tipica de furnizare a
unor rapoarte predeterminate in functie de care decidentul adopta o decizie bine fundamentata) si sistemul de asistare a
deciziei care permit introducerea treptata pe diferite niveluri a datelor de intrare, modelarea acestora prin diferite tehnici
conducand in final la obtinerea unor rezultate ce vor fi evaluate de decident.
Calitatile indispensabile ale unui SIAD:
- simplitate, in sensul ca modelele folosite trebuie sa contina numai fenomenele importante eliminand tendinta de a
adauga detalii;
- robustete, prin eliminarea posibilitatii de a furniza raspunsuri incorecte sau false;
- adaptabilitate, pentru ca sistemul trebuie sa fie capabil sa integreze si sa actualizeze cu usurinta noi informatii;
- exhaustivitate, pentru ca descrierea structurii modelelor folosite trebuie sa permita tratarea unui numar cat mai mare de
fenomene fara sa genereze o complexitate ridicata;
- naturaletea comunicarii concretizata in faptul ca decidentul trebuie sa poata schimba usor intrarile si sa obtina rapid
rezultatele; aceasta depinde de calitatea interfetei care asigura dialogul om - calculator.
Clasificarea SIAD- urilor
In literatura de specialitate apar mai multe criterii dupa care se clasifica SIAD-urile. Astfel aveam drept criterii:
- felul asistentei acordate de un SIAD in practica decizionala;
- frecventa de utilizare a acestora;
- complexitatea procedurilor existente in structura aplicatiei;
- modalitatea de orientare a SIAD-urilor catre date, modele, text sau reguli standard;
- numarul de utilizatori existenti in procesul decizional.
8

Cea mai importanta clasificare este cea care imparte SIAD-urile in functie de masura in care solutia oferita de
sistem este structurata pe baza modelarii / analizei datelor. Vom avea:
1. SIAD-urile orientate pe modele care au principii de functionare bazate pe modelul cantitativ si efectueaza analize de
tipul "what-if", antrenand activitati de simulare optimizare, previziune, rezultatele obtinute se pot concretiza in actiuni
sugerate de procesul decizional.
2. SIAD-urile orientate pe date se bazeaza pe analiza unui volum mare de informatii stocate in cadrul sistemului
informatic in diferite momente de dezvoltare ale acestuia.
Utilizarea are drept efect extragerea de informatii utile din ansamblul de date disponibile. Stocarea datelor se
realizeaza sub forma unor depozite de date de tip Data Warehouse iar analiza se fundamenteaza pe noile tehnologii
informationale Data Mining, care presupun explorarea si cautarea datelor si OLAP (procesarea analitica on-line).
Un alt criteriu important grupeaza SIAD-urile in functie de tipul sistemului care asigura managementul
informatiilor.
1. SIAD-urile orientate pe text care evidentiaza necesitatea prelucrarii si reprezentarea textului intr-o forma cat mai
accesibila cu scopul de a asigura gestionarea rapida si eficienta a datelor de catre decident. In acest caz SIAD-ul va crea,
va revizui si vizualiza automat unele documente, va identifica locatiile aferente unor colectii mari de date, va grupa,
fuziona si expedia documentele utilizand tehnologii diverse: hipertext, instrumente web.etc.
2. SIAD-urile orientate pe baze de date in cadrul carora baza de date a organizatiei este componenta esentiala a sistemului.
Gestionarea bazelor de date presupune identificarea tehnicii de date a acestora, precizarea modului de acces si formularea
unor interogari care sa corespunda obiectivelor propuse.
Organizarea bazelor de date se poate face in fisiere sau poate avea forme specifice: baze de date relationale,
ierarhizate, obiectuale, multidimensionale. Baze de date relationale sunt mai rigide datorita volumului mare de date
folosite si de aceea sunt mai putin utilizate. SIAD-urile orientate pe baze de date sunt preferate pentru ca dispun de
facilitati de interogare puternice si au capacitatea de a genera situatii de sinteza complexe.
3. SIAD- urile orientate pe procesoare de tabele. Acestea se bazeaza pe organizarea datelor sub forma tabelara asemenea
unei matrici.
Un procesor de tabele este un instrument software care permite utilizatorului sa descrie modelele in scopul
efectuarii unor analize cat mai pertinente. Acesta dispune de tehnici si metode care permit vizualizarea situatiilor finale si
manipularea informatiilor procedurale.
Metoda de baza consta deci in introducerea valorilor aferente unui parametru intr-un tablou matricial iar
modificarea acestora implica reactii in lant asupra tuturor elementelor care depind de acel parametru. Modulul se
construieste pe baza de obiecte (concepte) si relatii (ecuatii) intre obiecte.
De exemplu putem avea o cercetare inteligenta care determina cresterea rentabilitatii firmei. Pornind de la acest
nivel se pot lua masuri pentru cresterea veniturilor, masuri ce sa determine scaderea cheltuielilor toate in scopul cresterii
rentabilitatii.
In situatia in care decidentul gestioneaza mai multe foi de calcul apare posibilitatea de a se consacra unei cercetari
artistice.
4. SIAD-urile orientate pe reguli presupun existenta unui ansamblu de reguli in cadrul unei componente speciale numita
sistem de gestiune a cunostintelor utilizand formalisme de prezentare proprii inteligentei artificiale.
Dupa frecventa utilizarii lor, SIAD - urile mai pot fi:
9

1. SIAD-urile organizationale care permit descrierea unor obiective clare pt asistarea deciziilor ce se repeta in mod
frecvent in cadrul organizatiei. Acestea impun un grad mare de interactivitate intre utilizatori si SIAD-ul asociat.
2. SIAD-urile ad-hoc care gestioneaza problemele specifice asupra carora nu se pot emite previziuni sau care se gasesc
destul de rar in cadrul procesului decizional. Datorita costurilor ridicate pe dezvoltarea unor astfel de programe, utilizarea
sistemelor devine ineficienta si este doar o solutie extrema.

Economia informatiei si evolutia organizatiei

Trasatura definitorie a structurilor macroeconomice mondiale, in present, dar si in viitorul propiat, este data de
mutatiile care incep sa apara la nivel macro,dar si microeconomic prin aparitia unor noi categorii de TIC care
defines un nou concept de economie: economia numerica/digitala/relationala/a imaterialului.
Trecerea spre acest tip de economie are la baza conceptul de economie a informatiei. Acesta, ca produs al
trecerii de la societatea informational la societatea bazata pe cunoastere, este caracterizat prin 2 dimensiuni:
- o dimensiune tehnologica caracterizata prin faptul ca tehnologiile TIC au inceput sa acopere toate grupele de
activitati representative in care este implicat factorul uman.
- a doua dimensiune, cea a imaterialului, permite promovarea unui nou tip de capital, numit capital immaterial;
acesta este considerat ca fiind o vitoare sursa de crestere macro si microeconomica.
Aceste 2 dimensiuni, in care sunt implicate definitoriu TIC, stau la baza economiei informatiei si, prin acesta, la
functionarea economiei numerice.
Din multitudinea de abordari a conceptului de economie a informatiei, relevante sunt urmatoarele:
a) Economia informatiei este o noua structura economica mondiala care are la baza informatia, aceasta
fiind principal sursa de crestere a competitivitatii si , in general, a stabilitatii si durabilitatii unei
intreprinderi economice.
b) Este data de faptul ca ea este un model nou tehnico-economic caracterizat prin faptul ca accentual este
pus prin producerea de bunuri si servicii informationale folosind TIC, in detrimentul bunurilor si
serviciilor traditionale.
c) Este data de faptul ca sectorul tehnologiilor informatice si de comunicatie are un loc prioritar in raport
cu celelalte sectoare de munca.
La baza economiei digitale au stat o serie de factori care s-au manifestat in ultimele 4 decenii si care a produs
mutatii fundamentale, atat in ceea ce priveste performantele TIC, cat si in ceea ce priveste modalitatile de
folosire a lor.
Organizatia numerica este o forma specifica de organizare a unui agent economic in care procesele manageriale,
de executie si de comunicare sunt sustinute de TIC, in scopul cresterii performantei si asigurarii unui avantaj
concurential.
Dimensiunile organizatiei numerice:
- dimensiunea tehnologica: procese bazate preponderant pe TIC
- dimensiunea economica: flexibilitate, mobilitate, strategic, adaptabila
10

- dimensiunea comportamentala: cultura, creativitatea, invatare

- dimensiunea sociala: responsabilitate sociala, dezvoltare durabila
Factorii determinant ai unei organizatii numerice sunt urmatorii:
- relatiile numerice cu clientii, furnizorii, angajatii
- procese de afaceri bazate pe retele numerice
- grad ridicat de reactivitate la schimbarile mediului
- circulatie facila a informatiei in organizatie si cu partenerii
Caracteristicile organizatiei numerice:

Orientarea client, fata de orientarea productie(dezvolatrea produselor in urma studiilor de piata)

Valorificare superioara a informatiei, dezvoltarea potentialului cognitive al angajatilor(producerea si
capitalizarea cunostintelor) prin intermediul TIC
Modificarea conditiilor de comnunicare,cooperare si coordonare intre actori(prin aportul TIC si al
sistemelor informatice)
Integrarea noilor instrumente de gestiune(ERP,SCM,CRM) care modifica frontierele clasice ale
organizatiei(relatii de parteneriat cu clientii, furnizorii, aliante strategice)
Generarea unei noi paradigme asupra informatiei, axata pe necesitatea gestiunii strategice a
acesteia(apelarea la practici de inteligenta economica)

Organizarea transversal(aplatizarea ierarhica)

Redefineste organizarea pe procese
Management orizontal: adoptarea deciziei la
nivele inferioare- flexibil, rapid
Abordarea transversala: echipe
multifunctionale, multidisciplinare- autonomie
fata de activitati si sarcini
Relatii de cooperare(inter-sarcini, interservicii)
Flexibila, proactiva,adaptabila la
client,inovare,dezvoltare durabila

Organizarea functionala(verticala)
Organizarea pe functiuni
Management vertical: centralizarea deciziei la
nivele superioare
Abordare secventiala: echipe rigide care
executa activitati conform functiunii
Relatii de autoritate(piramidale)
Rigida, inflexibila, slab reactiva

Sisteme de informatizare
1.ERP
Dinamismul mediului economic a impus necesitatea reconsiderrii sistemelor de planificare a resurselor prin
transformarea ntreprinderii ntr-o organizaie virtual, aflat ntr-un permanent schimb de informaii cu
partenerii si. Astfel, anii 90 au marcat momentul apariiei primelor sisteme ERP(Enterprise Resource
Planning), ca extindere a sistemelor precedente MRP1 i MRP2, precum i a conceptelor asociate :
SCM(Supply Chain Management), CRM(Customer Relationship Management) i EDI (Electronic Data
Interchange).
11

Sistemele de planificare a resurselor ntreprinderii au cunoscut o ascensiune puternic n ultimii ani, la ora
actual apreciindu-se c piaa acestor produse este cea mai dinamic pia de software, lucru reflectat i de
ponderea veniturilor din ERP n totalul veniturilor obinute de principalii productori de software pe plan
mondial : Oracle, SAP, Baan, PeopleSoft sau JD Edwards.
ERP reprezint :
a. un ansamblu intercorelat de subsisteme informatice destinate gestiunii resurselor umane, materiale i
financiare ale unei companii sau instituii publice;
b. un sistem informatic orientat pe identificarea i planificarea resurselor necesare n vederea satisfacereii
cerinelor clienilor organizaiei;
c. un sistem informatic multi-modular proiectat n vederea eficientizrii principalelor activiti desfurate ntr-o
societate comercial.
Trsturi comune ale sistemelor ERP :
a. Sunt dezvoltate dup criterii obiective precum cel al funciunii, ceea ce le confer flexibilitate i capacitatea
de reproiectare facil n condiiile modificrii unor factori endogeni sau exogeni organizaiei.
b. Au un caracter deschis, pentru c integreaz sub form de entiti un numr mare de elemente din mediul
extern al organizaiei(clieni, furnizori, organisme financiar-bancare, ali ageni economici etc.)
c. Din punct de vedere tehnic, funcioneaz pe o arhitectur client-server, n care informaiile sunt gestionate pe
o staie central i sunt accesate de utilizatori folosind, de regul, tehnologii Intranet sau VPN, fapt care confer
o serie de avantaje : meninerea unitii i integritii datelor, accesarea concurent a acelorai resurse,
disponibilitate maxim a serviciilor indiferent de localizarea fizic a resursei sau utilizatorului.
d. Sunt proiectate ntr-o concepie modular pentru c integreaz toate procesele desfurate in cadrul
organizaiei sub forma de module, care acoper, n general, urmtoarele sfere de activitate :
- Managementul financiar-contabil: automatizarea nregistrrii informaiilor financiar-contabile preluate din
documentele primare; realizarea unei evidene financiar-contabile complete, la nivel sintetic i analitic;
urmrirea operativ a situaiei financiar-contabile a organizaiilor, cu accent pe urmrirea ncasrilor i plilor
la nivel de document; tiprirea automat a documentelor de informare i sintez cerute de legislaia n vigoare.
- Managementul produciei: identificarea principalilor indicatori de performan i transmiterea acestora ctre
factorii de decizie pentru monitorizare i control; flexibilitatea modelelor de fabricaie i arhivarea informaiilor
de fabricaie pe o perioad nelimitat; informarea n timp real asupra indicatorilor operaionali; crearea unui
instrument de asisten pentru planificarea produciei; calculul costurilor ante i post producie.
- Managementul resurselor umane: managementul datelor de personal ale angajatilor existeni la un moment dat
n instituie , cu acces imediat la date consistente de istoric; managementul salariailor n cadrul structurii
organizatorice; simularea de multiple variante de modificri salariale pentru alocarea corespunzatoare a
bugetului; ncrcarea automat a proiectelor cu cheltuielile salariale i cu alte cheltuieli generate de activitatea
angajailor; urmrirea eficienei activitii angajailor i evaluarea performanelor acestora.
- Managementul stocurilor: actualizarea zilnic a situaiei stocurilor, att cantitativ ct i valoric i urmrirea
corect a micrii de stocuri n vederea eliminrii fenomenelor de suprastocare sau lips de stoc; stabilirea
necesarului de aprovizionare i realizarea aprovizionrii pe baza unui model optim.
- Managementul mijloacelor fixe: gestionarea mijloacelor fixe pe ntreaga durat de utilizare, de la
achiziionare i punere n funciune, pn la scoaterea din funciune; generarea situaiilor specifice mijloacelor
12

fixe (intrri, ieiri, fia mijlocului fix); realizarea unui istoric al mijlocului fix din punct de vedere cronologic
de la intrarea n patrimoniu i pn la ieirea din patrimoniu.
Procesul de dezvoltare a unui sistem de planificare a resurselor n cadrul unei organizaii este unul complex,
nsoit de regul de o reproiectare a ntregului sistem de management folosind tehnici precum BPR (Business
Process Re-Engineering) i care implic un consum mare de resurse financiare, precum i o durat mare de
implementare.
Aceste dezavantaje sunt ns compensate de multiplele beneficii ale ERP: eficientizarea general a
proceselor de munc, reducerea timpului de acces la informaiile necesare fundamentrii deciziilor, rspuns
rapid la modificarea condiiilor de mediu cu rezultat n creterea avantajului competitiv, perfecionarea lanului
de distribuie.
2. Sisteme SCM
Arhitectura sistemelor ERP permite furnizarea unui model deschis care asigur transferul de date att n
interiorul organizaiei, ct i n mediul extern acesteia, ncepnd cu furnizorii cheie i terminnd cu reeaua de
consumatori.
n literatura de specialitate, ansamblul de metode i tehnici prin care se realizeaz urmrirea i coordonarea
fluxurilor materiale, informaionale i financiare pe traseul furnizor-organizaie-consumator, precum i aparatul
informatic asociat acestora, definesc conceptul de management al lanului de distribuie, cunoscut i sub
denumirea de SCM(Supply Chain Management).
SCM permite optimizarea a trei categorii de fluxuri: fluxuri de producie (deplasarea de bunuri de la un
furnizor la un consumator, ca urmare a solicitrii acestuia din urm), fluxuri informaionale(transmiterea de
comenzi de ctre client i actualizarea datelor referitoare la livrare) i fluxuri financiare (modaliti, termene de
creditare i grafice de plat).
Din punctul de vedere al aplicaiilor informatice utilizate, acestea includ dou tipuri de pachete software :
Aplicaii de planificare care utilizeaz de regul algoritmi compleci pentru a stabili modalitatea optim de
satisfacere a unei comenzi. n aceast categorie intr i pachetele de programe care au la baz metoda imploziei
i exploziei prin care se realizeaz descompunerea fiecrui produs comandat pe articole componente n funcie
de structura sa arborescent, determinndu-se, n final, necesarul de aprovizionat.
Aplicaii de execuie care urmresc stadiul fizic n care se afl produsele i materialele, precum i
informaiile de natur economico-financiar legate de activitile de desfacere i aprovizionare. n acest sens,
exist, n ultimii ani, o tendin de dezvoltare a unor soluii bazate pe tehnologia Internet precum :
- Sisteme de procurare electronic (eProcurement) care asigur suportul virtual pentru cea mai mare parte din
activitile de aprovizionare. Aceste sisteme includ, de regul i o component de licitaii on-line (eLicitaii),
care permite asigurarea unei balane cerere-ofert n timp real n compatibilitate cu legislaia aflat n vigoare.
- Sisteme de comer electronic (eCommerce) prin care clienii beneficiaz de o serie de servicii de vnzare i
asisten precum i de faciliti de plat online.
Implementarea unui sistem automatizat de management al lanului de furnizare asigur consolidarea unui suport
de informaii necesar pentru fundamentarea deciziilor de aprovizionare, fapt care genereaz o serie de beneficii
la nivelul organizaiei, dintre care enumerm :
reducerea cheltuielilor materiale prin identificarea furnizorilor cu cel mai bun raport calitate pre;
simplificarea procedurilor de negociere i contractare;
reducerea cheltuielilor cu personalul de aprovizionare;
reducerea nivelului stocurilor, eliminarea fenomenelor de lips de stoc sau de suprastocare.
13

Soluiile SCM utilizeaz tehnologia de reea pentru a pune n legtur clienii i furnizorii organizaiei i
pentru a genera, n timp real, informaii referitoare la evoluia parametrilor proceselor de producie i distribuie.
n acest mod, compania este capabil s i gestioneze n mod eficient activitile comerciale.
3. Sisteme CRM
Planificarea resurselor organizatiei (ERP) trebuie sa porneasc de la principala veriga a lantului de furnizare
i anume consumatorul final. n vederea optimizrii modului in care o companie interacioneaza cu clienii si,
implementarea de sisteme ERP este insoit de cele mai multe ori de dezvoltarea unei componente CRM.
Un sistem de management al relaiilor cu clienii (CRM Customer Relationship Management) reprezint o
un ansamblu de aplicaii informatice i proceduri care vizeaz identificarea principalelor ateptri i preferine
ale clienilor organizaiei i utilizarea eficient a informaiilor acumulate n scopul perfecionrii relaiilor cu
acetia.
Implementarea unui astfel de sistem are drept obiectiv fundamental creterea gradului de satisfacere a
cerinelor explicite i implicite ale clienilor i presupune dezvoltarea a dou componente :
componenta managerial reprezentat de ansamblul metodelor i tehnicilor utilizate pentru integrarea i
utilizarea datelor referitoare la comportamentul consumatorilor;
componenta informatic care include totalitatea echipamentelor hardware i a componentelor software
utilizate pentru colectarea, stocarea i gestionarea informaiilor. n aceast categorie sunt cuprinse aplicaiile
CIS (Customer Interaction Software) care prezint, drept principale funcionaliti : preluarea datelor
referitoare la clieni utiliznd machete standardizate pentru comenzi, cereri, solicitri, reclamaii etc.; evidena
clienilor existeni i a celor poteniali, prin prisma unui set de caracteristici unice, pstrndu-se i un istoric al
evoluiei acestora; consolidarea datelor colectate n scopul analizei i gruparea informaiilor
obinute n rapoarte de sintez i reprezentri grafice.
Dezvoltarea unui sistem de management al relaiilor cu clienii presupune un pachet de aciuni prin care
organizaia s stabileasc ce tipuri de informaii referitoare la clieni dorete s colecteze, cum dorete s
foloseasc informaiile respective, care sunt modalitile n care aceste informaii pot aprea n sistem, care este
modul lor de stocare i cum sunt utilizate n mod curent. n acest sens, specialitii apreciaz c pentru
implementarea CRM este necesar ca s fie parcurse urmtoarele etape:
ETAPA I Identificarea clienilor organizaiei i gruparea acestora pe categorii n funcie de preferine sau
comportamente. Principalele criterii de clasificare sunt :
Specificul cerinelor : consumatori, ageni economici, instituii publice etc.
Apartenena clienilor la un anumit grup: clieni cu cerine generale (nevoile comune ale unui grup de
indivizi sau organizaii), sau cu cerine individuale (specifice fiecrui individ sau organizaie).
Gradul de stabilitate n timp a cerinelor: clieni cu cerine uniforme sau neuniforme n timp.
ETAPA 2 Stabilirea informaiilor necesare i proiectarea arhitecturii sistemului. n cadrul acestei etape are loc
proiectarea bazei de date de gestiune a clienilor care conine, n general, informaii legate de: datele de
identificare ale persoanei; pregtirea profesional; situaia social; apartenena la o anumit categorie de clieni;
atitudini i percepii; comportamente n diferite situaii; cereri, reclamaii, sesizri depuse de client etc. Desigur
c, de cele mai multe ori, legislaia n vigoare nu permite stocarea i utilizarea tuturor categoriilor de date. Din
acest motiv, n paralel cu alegerea informaiilor, este necesar s fie elaborat o politic de confidenialitate care
s conin reglementri precum: descrierea amnunit a modului n care datele colectate vor fi exploatate,
definirea informaiilor care nu vor putea fi utilizate de ctre organizaie sau definirea unor proceduri prin care
clientul s poat preveni utilizarea anumitor informaii.
14

ETAPA 3 Identificarea modalitilor de culegere a informaiilor presupune dezvoltarea unui instrumentar de

metode i tehnici prin care informaiile care descriu comportamentele clienilor s fie colectate i introduse n
baza de date. Preluarea datelor se poate realiza fie prin mijloace convenionale, fie automatizat, cu ajutorul
tehnicii de calcul. Principalele metode utilizate pentru culegerea datelor includ : fax, telefon, e-mail, Internet
etc.
ETAPA 4 Culegerea informaiilor i actualizarea bazei de date const n utilizarea tehnicilor definite n cadrul
celei de-a doua etape n vederea consolidrii bazei de date de clieni. O metod clasic de colectare a acestor
informaii o reprezint interviul structurat, care poate fi derulat fie de operatori umani, fie de operatori
electronici (sondajul electronic).
ETAPA 5 Operaionalizarea de modificri n plan organizaional n vederea amplificrii satisfaciei clienilor
prin mbuntirea i diversificarea serviciilor furnizate, acionnd concomitent att n planul acoperirii
cerinelor generale ct i n planul celor individuale. Studiile efectuate relev faptul c amplificarea gradului de
satisfacere a cerinelor clienilor generez mbuntirea imaginii prin care organizaia este perceput pe pia,
ns numai pn la un anumit punct de maxim, dincolo de care imaginea sa ncepe s se deterioreze.
Din punctul de vedere al arhitecturii informatice, un sistem de management al relaiilor cu clienii asistat de
calculator integreaz o gam larg de tehnologii informaionale precum ICT(Integrated Computer Telephony)
sau IVR(Intelligent Voice Responce). Principalele componente ale sistemelor CRM sunt :
a. Ghieul unic reprezint punctul de intrare n sistem a informaiilor legate de solicitrile i sesizrile clienilor,
de regul sub forma unor documente, care urmeaz s fie apoi preluate i operate n cadrul un sistem de
management al documentelor i fluxurilor de lucru.
b. Centrul de contact (Call Center/ Contact Center/ Help Desk) reprezint o entitate din cadrul unei organizaii,
care acord asisten de specialitate clienilor care solicit informaii referitoare la produsele i serviciile
furnizate. Dezvoltarea unei astfel de componente genereaz o serie de beneficii : micorarea numrului de
apeluri pierdute prin distribuirea inteligent a apelurilor, creterea productivitii personalului implicat n
activiti de vnzri i marketing, amplificarea satisfaciei clientului prin creterea valorii percepute de acesta,
monitorizarea gradului de satisfacere a cerinelor clienilor.
De fapt, o statistic recent legat de probabilitatea de cumprare repetat relev faptul c marea majoritate a
consumatorilor apreciaz drept principal cauz a renunrii la un anumit produs lipsa unui centru de contact
eficient.
c. Componenta eCRM vizeaz utilizarea tehnologiilor Internet n vederea perfecionrii relaiilor cu clienii
organizaiei, folosind instrumente specifice precum :
- Listele de adrese potale i serviciile de e-mail personalizate. Prin intermediul acestor aplicaii sunt transmise
mesaje standardizate (buletine informative, formulare electronice etc.) clientilor existeni ntr-o baz de date.
- Serviciile de chat sau dialoguri interactive. Reprezint servicii WEB prin care un client poate solicita asisten
on-line de la personal de specialitate din organizaie.
- Forumurile. Sunt discuii pe marginea unor teme de interes general pentru consumatori precum: noile produse
sau servicii ofertate de organizaie, procedura care trebuie parcurs pentru obinerea unor documentaii etc.
Pe plan mondial, cele mai utilizate pachete de aplicaii eCRM sunt : Marketing Automation Systems (MAS),
Sales Force Automation (SFA) i Customer Service Automation Systems (CSAS).
Ca principale avantaje ale implementrii sistemelor CRM enumerm: eficientizarea activitilor de deservire
a comenzilor primite de la consumatori, mbuntirea calitii serviciilor prestate de organizaie pentru clienii
si, comunicarea cu clientul la un nivel calitativ superior folosind canale de comunicare multiple (telefon,
15

ghieu unic, web, e-mail), diminuarea costurilor de comunicare cu clientul, reducerea timpului de rspuns la
problemele sesizate, realizarea unei imagini mai bune a organizaiei n relaia cu clienii.

Def sistemelor informationale si a sistemelor informatice,rolul si locul lor

Sub aspectul utilitii lor economice i sociale, sistemele informaionale i informatice din cadrul
organizaiei au astzi o legitimitate recunoscut, innd cont de transformrile generate de evoluia fenomenului
de globalizare, precum i de constrngerile sau oportunitile oferite de un mediu concurenial.
Sistemele informationale - n principal prin componentele lor informatice - alturi de ansamblul proceselor
manageriale ce se desfoar n cadrul organizaiei se afl prin definiie, la intersecia a numeroase domenii
fundamentale, iar efectele acestei abordri sinergice nu pot fi dect constructive pe plan strategic, financiar,
administrativ sau tehnologic.
Informaia scris sau oral, general sau specializat constituie elementul central al sistemului
informaional i prin semnificaia ei, condiioneaz ansamblul proceselor desfurate la nivelul celorlalte
componente sistemice ale organizaiei.
Una dintre abordrile cele mai frecvente, definete sistemul informaional ca un ansamblu de
componente, care acioneaz n baza unor relaii de cauzalitate, n vederea culegerii i prelucrrii datelor i
informaiilor, necesare la nivel decizional i operaional.
Ali autori definesc sistemul informaional ca o reea complexa de relaii structurate n care intervine factorul
uman, de echipamente i proceduri, care au ca obiect crearea unor fluxuri ordonate de informaii pertinente,
provenite din surse interne i externe organizaiei i care sunt destinate s constituie baza de adoptare a
deciziilor.
Sistemelor informaionale ale organizaiilor le sunt recunoscute ntr-o manier mai mult sau mai puin
explicit, dou particulariti importante:
Gradul de pertinen al informaiei, care genereaz acesteia atributul de factor de progres sau dimpotriv, de
rigiditate i regres.
Complexitatea sistemului informaional, care scoate n eviden antinomia dintre decizii structurate i
nestructurate, dintre procesul decizional fundamentat tiinific sau empiric, dintre formal i informal, dintre
variabile certe i cele necunocute. Reducnd sau ignornd complexitatea sistemului informaional n cadrul
managementului, unele organizaii se axeaz preponderent pe implementarea diverselor tehnologii informatice,
neglijnd cerina fundamental de asigurare a unei infrastructuri informaionale coerente i unitare.
Sistemul informaional reunete un ansamblu de elemente interdependente, asupra crora acioneaz
dinamic o serie de evenimente, att din mediul organizaional, ct i din cel extern, elemente care ntr-o viziune
general acceptat, sunt urmtoarele:
Datele - reprezint ansambluri de simboluri, exprimate sub form numeric, litere, sunete, imagini etc,
susceptibile de a fi percepute de fiina uman. La nivelul unei organizaii, datele pot exprima de exemplu,
norme, cantiti, valori corespunztoare obiectivelor sau evenimentelor (fenomene economice, juridice, sociale,
teritoriale, politice etc).
16

Informaiile - se refer numai la acele date, care aduc elemente noi destinatarului lor, care modific percepia
asupra realitii i reduc gradul de incertitudine (necunoatere) asupra acesteia. n cadrul proceselor de
informare desfurate ntr-o organizaie, o problem important se refer la necesitatea de a asigura
informaiilor proprieti, capabile s-i confere o valoare de ntrebuinare ct mai mare. Aceste proprieti
definesc conceptul de pertinen a informaiei i se
reflect n urmtoarele:
Completitudinea se refer la caracterul exhaustiv pe care trebuie s-l posede o informaie, considerat a fi
pertinent. Chiar dac n practic, aceast proprietate este greu de atins (circuite informaionale lungi, existena
fenomenelor de filtraj, distorsiune etc), realizabilitatea ei este mult mai mare, prin intermediul noilor
tehnologii informatice i de comunicaie.
Accesibilitatea - se concretizeaz n asigurarea condiiilor efective, pentru a intra n posesia informaiei:
unde se gasete? ; ct timp necesit extragerea informaiei cutate? Un aspect interesant relative la aceast
proprietate este acela c, ntre gradul de accesibilitate al informaiei i volumul de date din care se extrage
informaia util (n forma i la momentul dorit) , nu exist, n mod obligatoriu, o relaie de direct
proporionalitate. Un volum mare de date nu implic un grad la fel de mare, de acces la informaie.
Actualitatea - este o proprietate care reflect oportunitatea informaiei, adic posibilitatea de a dispune de
aceasta, chiar n momentul (sau intervalul de timp) n care este necesar. Se consider c, dup acest interval
util, informaia adiional nu mai are sens, pentru o decizie care a fost deja adoptat.
Exactitatea se refer la coninutul informaiei, precum i la sursa de provenien a ei. Atributul de exactitate
i confer informaiei o anumit funcionalitate, ntr-un context spaial i temporal bine definit. De asemenea,
sursele din care provine informaia sunt extrem de importante, cunoscut fiind faptul c o surs care a furnizat i
n trecut informaii ce s-au dovedit n timp corecte este susceptibil de a asigura un grad satisfctor de
exactitate al
informaiilor.
Circuitele informaionale - reprezint traseul pe care l parcurge o informaie de la surs la destinaie. Ele iau
natere att in interiorul organizaiei, ct i ntre aceasta i mediul extern. Practic, att ntre compartimentele
funcionale aflate pe acelai nivel n structura organizatoric, ct i ntre cele situate pe niveluri diferite se
creeaz canale (trasee) informaionale mai mult, sau mai puin complexe. Eficiena cu care sunt proiectate
aceste legturi condiioneaz n mod direct calitatea ntregului proces de informare n cadrul instituiei publice,
fapt care are profunde implicaii n viteza, calitatea i oportunitatea informaiei.
Fluxurile informaionale - reprezint ansamblul informaiilor care parcurg circuitele informaionale. Legate
intrinsec de component anterioar, fluxurile de informaii iau natere n diferite moduri n cadrul structurii
organizatorice a instituiei.
Sistemul de management are proprietatea de a adopta deciziile n baza crora se asigur evoluia organizaiei
pe termen scurt, mediu i lung. Reducerea acestei proprieti strict la nivelul subsistemului decizional devine
nesemnificativ (chiar imposibil), deoarece acesta este incapabil s asigure derularea unui proces decizional, n
lipsa informaiilor furnizate de ctre o alt component a ntregului,
respectiv cea informaional.
La nivelul sistemului de management al organizaiei, subsistemul informaional se detaeaz prin dinamism
i flexibilitate, n special datorit componentelor sale informatice.
Atenia deosebit care este acordat acestui subsistem n cadrul oricrei organizaii este justificat att de
locul i rolul su n ansamblul componentelor de management, ct i de amploarea pe care a cunoscut-o n
17

ultimele decenii dezvoltarea tehnologiei informaiei. Potrivit abordrii cibernetice iniiat de Wiener n 1967,
sistemul de management al unei organizaii este unul cu feed back, bazat pe prezena aciunii i retroaciunii la
nivelul elementelor componente. n acest sistem, componenta informaional realizeaz o condiionare
reciproc ntre cea decizional i cea organizatoric.
Subsistemul informaional asigur, n esen, comunicarea ntre subsistemul de comanda si subsistemul
operant, pe de-o parte i interfaa cu mediul extern, pe de alt parte. n aceast viziune, sistemul informaional
joac rolul unei memorii ntre sistemul de comand i cel de execuie i susine procesele de informare dintre
acestea.
Sistemul informatic ocup un loc central n cadrul sistemului informaional i are rolul de a trata i
administra (creare, consultare, modificare, suprimare) datele
ajunse n sistem, prin intermediul canalelor de comunicaie.
n cadrul oricrui sistem informaional exist de regul, un subsistem de prelucrare al datelor, care poate fi
dup caz, manual, mecanizat, automat sau combinat. n principal, aceast component asigur urmtoarele
categorii principale de procese:
culegerea i stocarea datelor;
efectuarea tuturor operaiilor de prelucrare a datelor i informaiilor;
comunicarea lor la momentele de timp necesare i n punctele n care ele sunt solicitate.
Privit n perspectiva sistemic, subsistemul informatic reprezint un ansamblu structurat, format din
echipamente electronice de calcul i comunicaie, procese i procedure automatizate, care interacioneaz n
vederea asigurrii prelucrrii automate a datelor i informaiilor din cadrul sistemului informaional. O
formulare mai concis a conceptului de subsistem informatic evideniaz c acesta reprezint acea parte a
sistemului informaional n care prelucrarea datelor se realizeaz automat.
Indiferent de maniera n care este tratat informaia i de particularitile organizaiei, dezvoltarea sistemelor
informatice se constituie ca un proces unitar, care n final trebuie s asigure dou cerine fundamentale:
1. Asigurarea unui grad ct mai ridicat de prelucrare automat a datelor i a informaiilor la nivelul activitilor
operaionale din organizaie.
2. Extinderea limitelor de folosire a aplicaiilor informatice n sfera procesului decizional, urmrindu-se
creterea calitii acestuia prin folosirea noilor tehnologii (Internet, Intranet, reele VPN, sisteme de asistare a
deciziei etc.)

Tipologia sistemelor informatice

Dpdv al nivelului ierarhic caruia se adreseaza, sistemele informatice dezvoltate la nivelul unei organizatii se
impart in urmatoarele categorii:
1.
2.
3.
4.

Sisteme informatice functionale

Sisteme informatice integrate
Sisteme informatice specializate
Sisteme informatice strategice

Sistemele informatice functionale se dezvolta de obicei la nivelul managementului operational si vizeaza

realizarea de aplicatii, subsisteme sau sisteme informationale pt activitatile economice care se regasesc in cele 5
functiuni ale organizatiei. Astfel se pot proiecta, implementa si exploata sisteme informationale destinate
activitatilor de natura contabila si financiara, activitati de recrutare, selectie, promovare si de management al
carierei specific resurselor umane, precum si la nivelul activitatilor comerciale(aprovizionare, marketing,
18

vanzari) si la nivelul activitatilor de productie(lansarea in fabricatie, urmarirea productiei, evident defectelor si a

rebuturilor etc.)
Caracteristica principal a sistemelor informatice functionale este data de faptul ca proiectarea lor se face intr-o
maniera insulara, in sensul ca procedurile informationale folosite nu tin cont de interdependentele existente intre
activitatile din sisteme functionale diferite.
Ex: un sistem informational de gestiune a stocurilor dezvoltat in cadrul functiunii comerciale va contine
informatii similare cu cele prelucrate de un sistem informational destinat gestiunii contabile a acestor stocuri.
Acest paralelism este principalul factor care provoaca distorsiuni in buna functionare a acestor sisteme.
Dupa cum se observa, principalul fenomen care le caracterizeaza este cel de redundant, astfel ca o exploatare
eficienta a lor obliga utilizatorii sau administratorii de sisteme sa faca update-uri paralele in fiecare sistem.
Aceasta exploatare dificila a sistemelor informtice functionale face ca utilitatea lor sa fie limitata doar la
obtinerea unor rapoarte sau situatii informationale destinate, de regula, unui singur compartiment din
organizatie.
Necesitatea eliminarii paralelismului existent intre fisierele de date care stau la baza functionarii sistemelor
informatice functionale a dus la dezvoltarea acestora intr-o viziune integrata. Astfel, sistemele informatce
integrate permit efectuarea de prelucrari de date prin intermediul unor baze de date comune. Acestea sunt
gestionate secvential sau simultan de mai multe aplicatii/sisteme informationale in regim multi-user si intr-o
viziune integrate.
Aparitia sistemelor informatice integrate a permis dezvoltarea de procedure informtice care sa abordeze si sa
prelucreze simultan mai multe sau chiar toate activitatile economice de baza din cadrul organizatiei. Astfel au
aparut sisteme informatice de tip ERP, de tip lanturi de distributie sau de tip CRM(managementul relatilor cu
clientii.
Pt validarea autenticitatii informatiilor primare sau a celor rezultate din prelucrari, acest tip de sisteme sunt
asistate de proceduri care permit folosirea semnaturii electronice.
Sistemele informatice integrate sunt destinate preponderant managementului mediuli din cadrul organizatiei.
Deoarece acest tip de sisteme au drept scop doar generarea si furnizarea in timp util de informatii destinate
sustinerii proceselor decizionale, a aparut necesitatea completrii acestor sisteme cu noi procedure informatice
orientate spre rezolvarea problemelor de natura decizionala. Astfel au aparut sistemele informatice specilizate.
Ele mai sunt cunoscute si sub denumire de SIAC si sunt destinate intr-o proportie covarsitoare managementului
superior al organizatiei.
Deoarece activitatea pe termen lung a oricarei organizatii trebuie sa urmareasca atingerea unor obiective
strategice, a aparut necesitatea unor noi procedure informatice care sa asigure, pe de o parte, o buna
fndamentare a strategiei organizatei si ,pe de alta parte, o implementare corecta a acestora. Astfel au apart
sistemele informatice strategice.
Ca exemple din aceasta categorie putem da sistemele informatice care asigura bugetarea multianuala si,
implicit, prognoza pe termen lung cu o probabilitate acceptabila a evolutiei veniturilor organizatiei. Tot din
19

acesta categorie fac parte si sistemele informatice care stau la az fundamentarii pe termen lung a planurilor de
costuri si cheltuieli pe care urmeaza sa le faca organizatia, planuri cunoscute ca master plan.
Acestea au o utilitate mare in managementul proceselor investitionale si sunt o cerinta obligatorie pt sustinerea
cererilor de finantare neramursabila prin programele operationale regionale.

Solutii IT
In mediul de afaceri actual, Tehnologia Informatiei este un factor cheie sprijinind atat oamenii cat si procesele
in realizarea nivelului de performanta dorit.Datorita schimbarilor rapide din mediul de afaceri, organizatiile
impun analiza si interpretarea cu rigurozitate a datelor si informatiilor disponibile pentru determinarea acelor
aspecte care le afecteaza sau le pot afecta performanta. Imbunatatirea rezultatelor necesita cunoasterea
statusului actual al strategiei, monitorizarea progresului si crearea de niveluri de responsabilitate pentru
obiective. In managementul performantei la nivel strategic, utilizarea solutiilor IT potrivite reprezinta un mare
avantaj pentru procesul decizional, deoarece permite organizatiilor sa transforme strategia de afaceri in planuri
realiste si rezultate concrete. Acestea pot fi in continuare desfasurate si administrate la toate nivelurile
organizationale.
Beneficii
Cele mai importante beneficii pentru utilizarea tehnologiei suport in managementul performantei la nivel
strategic sunt:

Colectare de date automata - mai putin timp este petrecut pentru colectarea de date din diferite surse,
daca procesul este automat

Suport pentru factorii de decizie - ofera informatiile solicitate, la momentul potrivit

Monitorizarea eficienta a progresului printr-o cunoastere in timp util, au acces la date in timp real

Integrarea informatiilor - Mai mult decat automatizare, integrarea este un factor-cheie pentru
implementarea cu succes a solutiilor IT. Integrarea datelor disponibile in sisteme creeaza valoare printr-o
viziune mai cuprinzatoare.

Selectarea tehnologiei potrivite se face pe baza urmatoarelor criterii:

Evaluarea nevoilor - de ce are nevoie o organizatie de o solutie IT? Ce vizeaza solutia IT sa rezolve si
sa imbunatateasca la stadiul actual?

Cunoasterea solutiilor de pe piata structurarea unei cercetari actualizate si cunostinte privind

solutiile IT existente pentru managementul performantei, care pot raspunde la nevoile organizatiei.

Prioritizarea solutiilor - prioritizarea solutiilor cercetate in corelatie cu criteriile de decizie cele mai
importante (de exemplu, rata cost-beneficiu, modul in care raspunde nevoilor, etc.).

Obtinerea de sfaturi si expertiza - cere sfaturi de la practicantii care folosesc instrumente precum si /
sau analizeaza comentariile principale din studiile efectuate pe plan international.
20

Verificarea integrarii - analizarea modului in care fiecare solutie poate fi implementata in cadrul
organizatiei intr-o maniera integrata, impreuna cu celelalte instrumente care ar putea exista deja sau sunt
planificate pentru a fi utilizate in viitor.

Diagnosticarea sistemelor informationale folosind tehnica SWOT

Diagnosticarea sistemului informaional al unei organizaii n vederea identificrii punctelor sale forte i slabe
se face prin metode specifice de analiz a acestuia, una din cele mai uzual folosite fiind tehnica SWOT
(Strenghts, Weaknesses, Opportunities, Threats).
Ipoteza de la care pleac analiza SWOT este aceea c modul de funcionare al sistemului de management al
organizaiei reprezint rezultatul influenei unor factori interni ai organizaiei, de natur pozitiv sau negativ.
Firete ns c asupra componentelor sistemului de management acioneaz i o serie de factori externi, care pot
accelera sau atenua efectele celor interni. Cunoaterea acestor factori devine astfel o condiie esenial pentru
elaborarea unui plan de ameliorare a
funcionrii sistemului informaional.
Att factorii interni, ct i cei externi pot fi controlabili sau n afara sferei de control a sistemului informaional.
Tehnica SWOT este concentrat n special pe analiza factorilor controlabili. Atunci cnd se dorete realizarea
unei astfel de diagnosticri, este necesar s se gseasc rspunsul la ntrebri precum:
Care sunt avantajele sistemului informaional existent, abordat prin prisma interaciunilor sale cu sistemele
decizional i organizatoric?
Ce caracteristici favorabile prezint sistemul informaional, n ceea ce privete modul de structurare a
datelor, informaiilor i cunotinelor, precum i n organizarea fluxurilor i circuitelor informaionale?
Care este gradul de manifestare a deficienelor generale i specifice ale sistemului informaional?
Care sunt avantajele i dezavantajele care rezult dintr-o analiz comparativ cu organizaiile concurente?
Care sunt schimbrile externe care au un efect benefic asupra sistemului de management al organizaiei?
Care este gradul de satisfacere a cerinelor formulate de factorii de decizie din organizaie?
n vederea sintetizrii rspunsurilor la ntrebrile de mai sus, este necesar s se ntocmeasc o matrice care s
cuprind punctele forte, punctele slabe, oportunitile i ameninrile sistemului informaional .
Pentru exemplificarea modului de evideniere a concluziilor analizei SWOT, considerm cazul unei companii de
dimensiuni medii care presteaz servicii IT i comercializeaz produse software pentru mediul economic i
pentru instituii din administraia public. Pe baza analizrii mediului intern i a celui extern companiei, se pot
desprinde concluzii referitoare la punctele sale forte i la slbiciunile sale, precum i la oportunitile de care
poate profita i pericolele pe care trebuie s le
ocoleasc.
ntr-o abordare general, putem considera c elementele rezultate n urma analizei sunt urmtoarele:
1. Puncte forte
Experiena companiei n realizarea i distribuia soluiilor sale informatice integrate n domeniul economic.
Existena n cadrul companiei a unui compartiment eficient de marketing.
Tehnologia avansat i metodologiile utilizate de companie n realizarea soluiilor IT.
Notorietatea mrcii companiei pe piaa de software i servicii IT.
21

 Poziia de lider pe piaa romneasc de software i servicii IT.

Ritm rapid de nnoire i diversificare a serviciilor oferite.
Personal foarte bine pregtit, competent, eficient i motivat.
Justificarea tot mai mare a investiiei n serviciile informatice integrate n domeniul economic.
Un raport pre-calitate justificat prin performanele soluiilor.

2. Puncte slabe
Costuri ridicate ale produselor i serviciilor companiei, ca urmare a necesitii permanente de a lucra cu cele
mai noi i mai scumpe tehnologii.
Pierderea unor specialiti, ca urmare a fenomenului tot mai avansat de headhunting de pe pia.
Soluiile necesit investiii iniiale foarte mari din partea clienilor.
Exist nc incertitudini legate de software (adaptabilitate la specificul firmelor romneti).
Presupune o responsabilitate sporit ncredinat personalului beneficiar (utilizator).
Factori de cost ridicai pe termen lung: implementare, consultan, ntreinere.
Soluiile IT reprezint nc un serviciu scump pentru orice tip de afacere.
Politic de preuri de multe ori greu de respectat de ctre potenialii beneficiari (cu 10-30% peste media pe
pia).
3. Oportuniti
Recunoaterea de ctre UE, n anul 2004, a existenei unei economii funcionale de pia n Romnia.
Semnarea tratatului de aderare a Romniei la UE i eforturile care se fac n vederea respectrii obligaiilor
asumate n capitolele de negociere.
Ritmul rapid de dezvoltare a pieei interne de IT.
Creterea impresionant a investiiilor realizate n industria tehnologiei informaiei.
Existena potenialului nevalorificat la nivelul organizaiilor de dimensiuni medii care, n scopul obinerii
unui avantaj concurenial i al modernizrii activitii, doresc implementarea de soluii informatice.
Apariia continu de noi cerine manageriale la nivelul organizaiilor romneti, ce pot fi satisfcute prin
soluii informatice.
Cerere n cretere pentru soluiile informatice integrate n domeniul economic i managerial.
Mediul tehnologic permite apariia unor noi produse i tehnologii (sisteme bazate pe cunotiine).
4. Ameninri
Nerespectarea legii copyright-ului n domeniul tehnologiei informaiei.
Existena unei concurene puternice pe pia.
Degradare moral rapid a soluiilor informatice i necesitatea dezvoltrii continue de soluii noi (durata de
via 5 ani).
Contextul economic perturbator exist o lips a disponibilitilor financiare la nivelul unor sectoare ale
economie naionale, la nivelul bugetelor instituiilor publice etc.
Complexitatea din ce n ce mai ridicat a cerinelor clienilor.
Probleme legate de resursele umane pe piaa IT: deficiene n partea practic a pregtirii absolvenilor de
facultate.
22

 Agravarea i accentuarea fenomenului de headhunting, care las companiile fr specialitii n care au

investit.

IT&C in managementul organizatiei

Putem aprecia ca scopul unei organizatii economice este acela de a produce bunuri sau de a furnia servicii pe
anumite segmente de piata, in vederea asigurarii unei functionari stabile, continue si profitabile a organizatiei pe
un anumit orizont de timp. Pt aceasta, intr-o organizatie se deruleaza o multime de procese de munca, care pot fi
impartite in urmatoarele 2 categorii principale:
1. Procese de executie, care permit fortei de munca sa genereze bunuri sau servicii prin intermediul unor
factori materiali de productie.
2. Procese de management, care permit exercitarea actului de conducere de catre o parte a fortei de munca
prin intermediul urmatoarelor 5 categorii de actiuni, cunoscute sub numele de atribute(functii) ale
procesului de management: previziune, organizare, coordonare, antrenare, control-evaluare.
Exercitarea acestor atributii genereaza anumite relatii la nivelul organizatiei, relatii care poarta numele de relatii
de management.
Conceptul de process managerial si cel de relatii manageriale permit definirea managementului ca stiinta: stiinta
care studiaza procesele de management si relatiile pe care le genereaza,in vederea: descoperirii de principii si
legitati care le guverneaza; conceperii de instrumente care sa permita realizarea obiectivelor organizatiei in
conditii de eficienta, eficacitate si economicitate prin optimizarea proceselor si relatiilor managerial.
Atingerea obiectivelor specifice proceselor de executie si a celor de management au generat dezvoltarea a 2
ramuri distincte ale informaticii aplicate:
1. Realizarea de solutii IT&C de tip procese, destinate managementului proceselor industrial. Ele stau la
baza functionarii, de exemplu, a masinilor cu comanda numerica si/sau a robotilor industriali.
2. La nivelul proceselor de management, solutiile informatice si de comunicatie au evoluat si ele pe 3
planuri:
a) Pe plan tehnico-stiintific atunci cand pentru prima data s-a dorit urilizarea computerelor pentru
calculi de natura balistica sau pt rezolvarea unor proiecte complexe cu minim de resurse si intr-un
timp foarte scurt.
b) Dezvoltarea de solutii IT&C pt optimizarea problemelor de business pe principiul bancilor de date
c) Este caractreristic inceputului mileniului III cand solutiile IT&C a inceput sa fie orientate spre
eficientizarea functiilor proceselor de management(sisteme expert, sisteme bazate pe cunostinte,
sisteme de inteligenta artificial).
Sistemul ExpertSE reprezint o form a inteligenei artificiale. SE este proiectat pentru a reproduce tehnica de
rezolvare a problemei unui expert ntr-o arie ngust de specializare, n care se justific mult mai mult
raionamentul dect calculul.
Un Sistem Expert este un program care rezolv problemele dintr-un domeniu ngust de aplicaie, asemeni unui
expert uman.
Un Sistem Expert este un program bazat pe cunoatere care ofer soluii de calitate expert, ntr-un domeniu
specific.
23

Sistemele Expert reprezint o ramur a inteligenei artificiale care folosec cunotine specializate pentru a
rezolva o problema la nivelul unui expert uman. Toate definiiile Sistemelor Expert scot n evident o trastura
specific lor
i anume faptul c un SE utilizeaz informaii extrase din experiena uman, putnd deci furniza decizii la
nivelul de competen corespunztor informaiilor primite i a
metodelor de raionare implementate. Un sistem expert nu este numit program, ci sistem, deoarece ncorporeaza
multe tehnologii diferite, cum ar fi baza de cunotine, mecanisme de interferen, faciliti de explicare etc.
Structura unui Sistem Expert

Baza de cunotine inglobeaz o colecie de cunotine relevante despre un anumit domeniu, fiind
formata din:
- baza generala de cunotine modul ce conine regulile referitoare la operaiile care se
pot efectua asupra elementelor de cunoatere coninute n baza de date specific
cazului. n esen, regulile constituie un ansamblu complet i necontradictoriu de cunotine necesare rezolvrii
unei probleme.
- datele cazului specific modul ce conine informaiile relative la domeniul de aplicaie studiat. Faptele
reprezint partea dinamic a bazei de cunotine i au rolul de a reprezenta starea obiectelor la un moment dat.

Maina de inferen-este un program general care implementeaz mecanismul prin care se construiesc
deduciile, prelucreaza cunotinele i datele pe baza acestor deducii. Motorul de inferen conine
cunoaterea procedurala i de control.
Interfaa utilizator realizeaz o legtur facil ntre sistem i utilizator, intermediind un dialog eficient
ntre acetia. Interfaa permite utilizatorului s pun ntrebri sistemului expert, s introduc noi
informaii, sau s obin o imagine asupra procesului de rezolvare.
Editorul baza de cunotine - permite completarea sau modificarea bazei de cunotine a SE. Aciunea
propriu-zis de achizitionare se realizeaz prin chestionarea experilor umani.
Sistemul explicativ -are rolul de a furniza explicaii operatorului n legtur cu raionamentul folosit
pentru a ajunge la concluzia prezentat.
Modulul grafic reprezint interfaa graficcare faciliteaz experilor din domeniu, posibilitatea de a-i
formaliza cunotinele ntr-o manier ct mai reprezentativ, cu o asisten ct mai limitat a inginerului
de cunotine.

Etape metodologice de implementare a sistemelor informatice

Indiferent din ce categorie fac parte, sistemele informatice se dezvolta prin parcurgerea unor etape metodologice
; chiar daca ele difera dpdv al denumirii, in practica diverselor companii de software continutul lor ramane
relative neschimbat. Putem accepta astfel ca un sistem informatic presupune pt organizarea sa parcurgerea
urmatoarelor etape:
1.
2.
3.
4.

Analiza detaliata a sistemului de management cu accent pe componenta informationala a acestuia

Proiectarea tehnica si logica a noului sistem
Implementarea sistemului
Darea in functiune si exploatarea noului sistem

In proiectarea unui sistem informatic trebuie sa se tina cont de faptul ca justificarea necesitatii sale, precum si
solutiile globale care vor sta la baza functionarii sale sunt definite mereu intr-o etapa precedenta celor 4.
Fiecare etapa este caracterizata printr-un obiectiv care justifica realizarea sistemului informatic. Obiectivul
etapelor este acela de a cunoaste detaliat principalele probleme care justifica realizarea sistemulu informatic.
24

Faze componente ale analizei sistemului de management:

1. Identificarea problemelor de natura manageriala care stau la baza declansarii studiului de informatizare,
cai de actiune, sedinte de lucru cu managementul operational, mediu sau superior, in functie de gradul de
acoperire pe care il va asigura viitorul sistem.
De regula, finalitatea acestei etape are un caracter general deoarece sunt semnalate probleme care reflecta
efecte, dar nu si cauze.
Ex: o informare defectuoasa a factorului de decizie(dpdv al factorului timp si/sau al calitatii informatiilor),
imposibilitatea surprinderii relatiilor de interdependent dintre compartimente, o comunicare ineficienta la
nivelul organizatiei cu impact asupra culturii organizationale, suprapunerea intre deciziile luate de
managementul superior(AGA, CA, echipa manageriala) in sensul suprapunerii deciziilor strategice cu cele
tactice si cu cele curente.
2. Analiza documentelor, circuitelor si fluxurilor informationale. Scopul ei este de a identifica si, ulterior,
de a elimina anomaliile existente in functionarea entitatilor astfel incat functionarea noului sistem sa
devina mult mai eficienta.
Pt analiza documentelor se folosesc metoda chestionarului care permite analizelor de sistem sa concentreze
intr-o forma logica informatiile relevante despre documentul analizat. Aceste informatii sunt urmatoarele:

3.

Numele documentului
Activitatea la care se refera continutul sau
Compartimentul in care se genereaza
Nr de exemplare
Periodicitatea generarii
Circuitul documentului cu precizarea succesiunii reale a comprtimentelor parcurse
Interventiile care se exercita asupra continutului documentului de-a lungul circuitului informational pe
care il parcurge
Tipul documentului(intern sau extern)
Natura documentului(tipizat sau netipizat)
Modul de obtinere al documentului(manual sau automatizat)
Efecte de natura decizionala pe care le produce de-a lungul circuitului informational
Gradul de codificare a informatiilor din document(este necesar sa fie cunoscut in idea integrarii
ulterioare a informatiilor din document intr-un fisier sau baza de date)
Destinatia finala a documentului
Modul real de arhivare a documentului
Analiza circuitelor si fluxurilor informationale are drept scop identificarea disfunctionalitatilor existente
in circuitele si fluxurile analizate astfel incat, prin solutiile propuse, noul sistem sa functioneze pe o
infrastructura coerenta a diagramelor de relatii dintre compartimentele analizate.

2. Proiectarea
25

Obiectivul fundamental al proiectrii l reprezint definirea conceptului general i detaliat al noului sistem i a
componentelor sale informatice. Realizarea etapei presupune parcurgerea urmtoarelor faze:
1.Prezentarea soluiilor de perfecionare a sistemului informaional
n aceast faz sunt evideniate dou categorii de soluii:
cele care vizeaz perfecionarea componentelor informaionale,cum ar fi circuitele, fluxurile i procedurile
informaionale;
soluii care prevd trecerea la prelucrarea automat pentru anumite activiti din cadrul noului sistem.
Aceast faz se finalizeaz ntotdeauna cu prezentarea costurilor estimate pentru realizarea noului sistem,
inclusiv a componentelor sale informatice.
2.Identificarea subsistemelor informatice definite n faza precedent, crora le corespund costuri antecalculate
supradimensionate.
3.Proiectarea logic a subsistemului informatic. Caracteristic acestei faze sunt urmtoarele operaii:
prezentarea situaiilor informaionale furnizate de noul sistem i destinaiile acestora;
definirea conceptului i a structurii generale a bazei de date asociat sistemului;
elaborarea schemei logice de sistem pentru redarea sub form grafic a succesiunilor procedurilor automate, a
tipurilor de erori semnalate n noul sistem si modul de eliminare a acestora, precum i evidenierea interfeelor
dintre sistemul informaional i subsistemele sale informatice.
4.Proiectare detaliat a subsistemelor informatice. Se caracterizeaz printr-o detaliere a conceptului general
definit n faza precedent, operaiile reprezentative fiind:
prezentarea analitic a coninutului rapoartelor finale, prin precizarea lungimilor coloanelor, a totalurilor i
subtotalurilor obinute n cadrul lor, precum i a algoritmilor de obinere a valorilor asociate capului de tabel;
descrierea modului de lucru al fiecrei proceduri automate din schema de sistem cu precizarea intrrilor, a
ieirilor i cu descrierea algoritmilor folosii n aceste proceduri;
evidenierea schemelor logice de program din care s rezulte variabilele de stare corespunztoare fiecrui
program;
redarea modelelor economico-matematice folosite n procedurile automate ntr-o manier clar care s permit
nelegerea metodelor de rezolvare folosite;
cuantificarea impactului implementrii noului sistem asupra componentelor sistemului de management i a
factorului uman din cadrul su;
validarea modului de lucru al procedurilor automate prin testarea funcionrii acestora cu date care au
caracteristici asemntoare cu cele reale.
5.Elaborarea unui program de msuri privind implementarea sistemului.
Acest program trebuie s conin responsabilitile ce revin factorilor de decizie i personalului de execuie n
procesul de implementare, cu precizarea termenelor de finalizare a fiecrei aciuni i a persoanelor care rspund
de realizarea ei. n acest sens este, indicat s se organizeze procesul de implementare folosind o aplicaie
software pentru managementul de proiect, precum MS Project sau Primavera.
3.Implementarea
Prin procesul de implementare se nelege, de regul, ansamblul activitilor desfurate i a msurilor
organizatorice luate care asigur nlocuirea vechiului sistem cu cel proiectat.
Tot n cadrul etapei de implementare are loc i testareainfrastructurii hardware i a aplicaiilor software, pe baza
unor scenarii stabilite de comun acord ntre compania IT i beneficiar.
26

4.Exploatarea i meninerea n funciune

Majoritatea specialitilor apreciaz c durata medie de via a unui subsistem informatic n domeniul economic
este de circa 5 ani. Considerm ns c, dac el este conceput ntr-o viziune modular i sub un software de baz
performant, atunci poate fi exploatat un timp mai ndelungat deoarece modificrile de natur economic i
metodologic pot fi fcute fr a fi necesar reproiectarea sa.
Tehnologii Informatice si de Comunicare ( TIC)

Definitie :
Ansamblu de metode, procese, operatii care sunt aplicate informatiei codificate
numeric,in scopul culegerii, prelucrarii si transmiterii acesteia
TIC- element component al sistemulelor informatice
Particularitati:
-Comprimarea timpului
-Comprimarea spatiului
-Cresterea exponentiala a volumului de informatie stocata/prelucrata
-Transformarea naturii modului de lucru
Roluri:
-Automatizeaza procesele de manipulare a informatiei : calcul, stocare,difuzare
-Instrument amplificator : creste capacitatea de actiune
-Informeaza : genereaza informatii
- Substitut : inlocuieste actiunea umana
- Inovatie : realizeaza actiuni imposibile anterior
Sectorul TIC in economia mondiala
Definirea sectorului TIC
Ansamblu de activitati care au drept scop producerea de bunuri si serv
informationale, prin intermediul carora se asigura culegerea, prelucrarea,
transmiterea si receptionarea informatiilor, folosind mijloace electronice de calcul
Structura economiei informatiei ( potrivit OCDE, ONU si Eurostat)
-industriile TIC : fabricantii de echipamente electronice
-serviciile TIC : aplicatii software, telecomunicatii, multimedia etc
27

-industria (sectorului) de continut : produse a coror valoare este data de continutul

informational-presa scrisa, editiile electronice, jocuri video etc
Sectorul informatiei in economia digitala

Sector TIC : industrii TIC, servicii TIC

+
Sectorul de continut : produse de continut ( valoarea lor rezida in continutul
informational)
=
Sectorul Informatiei

Sector TIC Sector non- TIC

Sectorul TIC = sectorul primar al informatiei

-grupeaza ansamblul activ care produc buniri si serv inf, prin intermediul carora se
asigura culegerea, prelucrarea, transmiterea, stocarea inf, cu mijloace electronice
-include industriile producatoare TIC si serviciile TIC
-este sectorul producator de tehnologie inf si de com
Sectorul non-TIC = sectorul secundar al informatiei
-reuneste toate celelalte activitati care se automatizeaza pe baza folosirii bun si
serv TIC
-sunt sectoare utilizatoare de tehnologie inf si de com

Elemente determinante si restrictii in difuzarea TIC

Elemente determinante:
-scaderea preturilor materialului informatiei ( semiconductori, circuite integrate) si
intensificarea concurentei ( Legea lui Moore)
-TIC genereaza efectele pozitive ( imbunatatirea fluxurilor de informatii,
productivitatea muncii etc)

28

-competitivitatea sectorului TIC determina dezvoltarea proprie, dar si a celorlalte

sectoare utilizatoare TIC
Restrictii
-nivelul efortului investitional realizat de organizatie pt achizitionarea si
implementarea de produse si servicii TIC
-dimensiunea organizatiei- in cele mici ritm de difuzare mai scazut al TIC, fata de
organizatii mari care apeleaza la tehnologie pt scopuri mai largi
-nivelul fenomenului digital divide- un nivel mare->induce decalaje de
productivitate si calificare a angajatilor->factor perturbator in difuzare TIC
Factori aplificatori in utilizarea TIC
1. Nivelul de calificare a fortei de munca
-TIC este asociata cu cererea mare de personal calificat
-ponderea personalului specializat in utilizarea TIC este proportionala cu
investitiile in tehnologie realizate la nivel de tara
2. Practicarea managementului schimbarii
-efectele folosirii TIC sunt semnificative cand ele se asociaza cu un management
al schimbarii
3. Incidenta concurentei pe piata globala
-extinderea schimburilor comerciale, reglementarile financiare,
internationalizarea productiei -> cresterea presiunii concurentiale
Beneficii TIC
-reprezinta cea mai importanta componenta a investitiilor in capital al
organizatiei
-contribuie la cresterea cotei de piata
-crearea de noi servicii caz de succes : eBay cea mai mare companie axata
pe licitatii online si e- commerce
-promoveaza noi modele de afaceri : caz de succes : compania DELL lanseaza
modelul de comanda pe piese care permite clientului sa si configureze online
produsul final
-diferentiere fata de concurenti caz de succes : Amazon unul din cei mai mari
retaileri de carti, muzica, jocuri etc

Deficientele sistemelor informationale

O problem esenial n funcionarea oricrui sistem informaional o reprezint necesitatea identificrii
principalelor deficiene care se manifest n cadrul su, precum i adoptarea celor mai bune soluii pentru
minimizarea efectului lor, asupra organizaiei, precum i asupra sistemului su de management.
Cele mai cunoscute deficiene, reunite sub titulatura de generale, deoarece caracterizeaz orice sistem
informaional, indiferent de specificul organizaiei, sunt:
29

a. Distorsiunea - se refer la modificarea n mod neintenionat a coninutului informaiei, de-a lungul

circuitului informaional pe care l parcurge. Cele mai multe cazuri n care apare aceast deficien sunt
generate de o nelegere eronat a unei informaii, fr a exista ns aceast intenie din partea sursei de
transmitere.
b. Filtrajul - reprezint din punct de vedere al semnificaiei, antonimul distorsiunii, n sensul c informaia
este modificat n mod intenionat, fie direct de la surs, fie n alte puncte aflate pe circuitul informaional. Un
exemplu de filtrare a informaiei este atunci cnd un angajat furnizeaz un anume raport altei personae sau
compartiment al crui coninut este modificat intenionat, conform unui interes personal sau de grup. n
concluzie, ambele deficiene distorsiunea i filtrajul se manifest prin modificarea coninutului
informaiei, din punct de vedere al perturbrii funcionrii sistemului informaional al organizaiei fiind la fel de
nocive, prin prisma efectelor pe care le produc
c. Redundana - se refer la nregistrarea n mod repetat a acelorai informaii, sau a unora asemntoare, pe
acelai suport de memorare, sau pe suporturi diferite. De exemplu, la nivelul unei primrii, introducerea unor
informaii referitoare la planul general de urbanism al oraului ntr-o baz de date trebuie s se realizeze o
singur dat, ele putnd fi utile, att direciei de investiii, ct i direciei de urbanism i amenajarea teritoriului.
Din punct de vedere informaional, redundana reprezint o deficien important, cu efecte negative n
acurateea i exploatarea
informaiei, precum i n ceea ce priveste raionalitatea sistemului informaional.
d. Aglomerarea canalelor informaionale - reflect o perturbare n funcionarea sistemului informaional,
care const n vehicularea unui volum de informaii mai mare dect este necesar de-a lungul circuitelor, precum
i n transmiterea ctre anumite destinaii (efi de compartimente, directori, manageri etc.) a unor informaii care
nu intr n sfera lor de competen.
Manifestarea unor astfel de deficiene la nivelul sistemului informaional genereaz o serie de complicaii n
ansamblul organizaiei, pe cel puin dou planuri:
pe plan uman, deoarece att personalul de conducere, ct i cel de execuie din cadrul organizaiei sunt
sceptici n faa unor sisteme informatice care se vor implementa pe un suport informaional defectuos,
fiind tentai s subaprecieze efectul (produse informatice slabe) i nu cauza (sistem informaional
neperformant);
pe planul ntregului sistem de management, care nu mai poate funciona eficient pentru atingerea
finalitii sale, atta timp ct, cel puin una din componentele lui nu-i respect propriile legi de
funcionare.

4.5.1 Managementul de proiect i conceptele asociate

Produsele software din aceast clas folosesc o serie de concepte specifice domeniului cercetrilor
operaionale, n general, i a metodei analizei drumului critic, n special.
Se definete conceptul de proiect ca fiind o mulime de activiti nzestrate cu o relaie de ordine, pentru
fiecare activitate identificndu-se o durat a sa, precum i resursele necesare realizrii ei.
Structura unui proiect este dat de succesiunea activitilor n timp, care se poate prelua, de regul, din fiele
tehnologice, fiele de reparaii, grafice de execuie etc.
30

Primele concepte legate de organizarea i planificarea proiectelor au aprut n a doua jumtate a secolului al 19lea, atunci cnd, datorit necesitii de a dezvolta o serie de proiecte cu caracter multinaional (ex : realizarea
cii ferate transcontinentale n 1870), directorii marilor companii s-au confruntat cu problema organizrii
activitii a mii de muncitori i a administrrii unor cantiti foarte mari de materiale.
Spre finalul secolului, Frederick Taylor a nceput s i concentreze eforturile n scopul aplicrii unor metode
tiinifice pentru organizarea resurselor umane, susinnd c munca poate fi analizat i perfecionat prin
concentrarea asupra elementelor care o compun. Prin teoriile sale, Taylor a avut o contribuie major n
dezvoltarea managementului de proiect i n istoria managementului modern, fiind numit i printele
managementului tiinific.
Eforturile lui Taylor au fost continuate de ctre asociatul su, Henry Gantt, care a studiat, n detaliu,
ordinea operaiunilor care compun un proces de munc. Studiile sale de management au fost concentrate n
domeniul construciei de nave n timpul primului rzboi mondial. Tot el a dezvoltat i promovat diagramele
Gantt, ca reprezentri grafice ale succesiunii activitilor unui proiect i ale organizrii acestora n timp. Taylor
i Gantt au transformat managementul clasic n management tiinific.
n prima jumtate a secolului al 20-lea, pe baza teoriilor formulate de Taylor i
Gantt, managementul pe baz de proiect a cptat o amploare deosebit,conducnd la un numr mare de
rezultate de excepie . La sfritul anilor 1950, amiralul Raborn, din Marina S.U.A., a dorit accelerarea
programului Polaris, program pentru care managementul de proiect tradiional s-a dovedit a fi insuficient pentru
a asigura finalizarea n timp util. Aceast problem a fost rezolvat prin utilizarea tehnicii PERT (Program
Evaluation and Review Technique) propus de Willard Fazar.
Ulterior, utilizarea tehnicii PERT a devenit o cerin standard pentru toate proiectele desfurate de Marina
American.
La mijlocul secolului al 20-lea, n cadrul companiei americane Du Pont, a fost
constituit o echip de specialiti care a studiat posibilitatea utilizrii noilor tehnici de management pentru
organizarea unui proiect de investiii n valoare de 20 mil $.
Echipa a pornit de la premisa c dac datele primare referitoare la proiect sunt
introduse ntr-un calculator, acesta poate utiliza un anumit algoritm pentru a genera o programare a
lucrrilor.Proiectul a fost mprit n zone generale, n activiti i n sarcini individuale.Astfel, n decembrie
1957, cu colaborarea institutului Univac Applications Research Centre, specialitii Du Pont au lansat metoda
CPM (Critical Path Method), cunoscut i sub numele de ADC (Analiza Drumului Critic).
Evoluia managementului de proiect a continuat n anul 1960, atunci cnd, n lucrarea Teoria i managementul
sistemelor, profesorii Richard Johnson i Freemon Kast au comparat sistemul de management al organizaiei
cu un organism uman. Aceast nou viziune arat faptul c, pentru a se putea menine n via, toate elementele
funcionale ale organizaiei trebuie s acioneze n vederea atingerii unor obiective comune. Pentru realizarea
acestor obiective, n paralel cu metodele i tehnicile de management pe baz de proiect s-a conturat, tot mai
accentuat, rolul echipei de proiect i n special al managerului de proiect.
Profesorul Eli Goldratt a adus o nou abordare a problematicii managementului pe baz de proiect, introducnd
dou concepte noi : Critical Chain Theory (Teoria Lanului Critic) i The Theory of Contrains (Teoria
Restriciilor). Eli Goldratt nlocuiete conceptul de drum critic cu cel de lan critic. Spre deosebire de drumul
critic, care ia n considerare numai duratele activitilor i succesiunea acestora, lanul critic consider drept
restricie i gradul de disponibilitate al resurselor materiale i umane.
Prin resurs necesar desfurrii unei activiti se nelege orice intrare n procesul de producie (materiale,
energie, ap, for de munc, informaii, bani, mijloace fixe etc), utilizatorul concentrndu-se fie asupra
31

resurselor deficitare, fie asupra celor foarte scumpe sau cu un grad de utilizare necorespunztor. Pentru fiecare
tip de resurs trebuie s se stabileasc intensitatea acesteia (cantitatea de materiale, numrul de muncitori,
energia consumat, banii cheltuii etc.).
Aceste informatii permit definirea conceptului de nivelare a resurselor care presupune obinerea unei
programri a activitilor ntr-o perioad de timp egal cu durata minim de execuie a ntregului proiect
(stabilit anterior) pentru care necesarul de resurse se menine, pe ct posibil, la un nivel constant.
Rezerva total a unei activiti este dat de intervalul de timp cu care se poate ntrzia nceperea activitii fr
ca durata total de execuie a proiectului s fie afectat. Activitile cu rezerva total de timp zero sunt activiti
critice pentru proiect. O succesiune de activiti critice care formeaz un drum ntre nodul iniial i cel final al
grafului unui proiect se numete drum critic. Lungimea acestuia reprezint durata minim de execuie a
proiectului.
Rezerva liber a unei activiti este dat de timpul cu care poate fi prelungit durata acesteia, dac se
respect timpul minim de ncepere pentru toate activitile care o succed.
Utilizarea aplicaiilor software care au la baz metoda ADC presupune parcurgerea urmtoarelor etape :
a. Identificarea tuturor activitilor care compun proiectul.
b. Determinarea duratei acestor activiti.
c. Precizarea resurselor i a intensitii acestora.
d. Stabilirea relaiilor de preceden dintre activiti, urmat de trasarea grafului reea.
Din modelul matematic de natur probabilistic de o complexitate deosebit, decurg dou condiii absolut
necesare a fi ndeplinite pentru ca acesta s poat fi aplicat i anume:
a. Lungimea drumului critic s difere semnificativ de lungimea oricrui alt drum complet cu cel puin 15%.
b. Drumul critic s conin un numr mare de activiti i durata fiecreia s fie maxim 10% din durata total
de execuie.

Sisteme ERP

Dinamismul mediului economic a impus necesitatea reconsiderrii sistemelor de planificare a resurselor

prin transformarea ntreprinderii ntr-o organizaie virtual, aflat ntr-un permanent schimb de informaii cu
partenerii si. Astfel, anii 90 au marcat momentul apariiei primelor sisteme ERP(Enterprise Resource
Planning), ca extindere a sistemelor precedente MRP1 i MRP2, precum i a conceptelor asociate :
SCM(Supply Chain Management), CRM(Customer Relationship Management) i EDI (Electronic Data
Interchange).
Sistemele de planificare a resurselor ntreprinderii au cunoscut o ascensiune puternic n ultimii ani, la ora
actual apreciindu-se c piaa acestor produse este cea mai dinamic pia de software, lucru reflectat i de
ponderea veniturilor din ERP n totalul veniturilor obinute de principalii productori de software pe plan
mondial : Oracle, SAP, Baan, PeopleSoft sau JD Edwards.
ERP reprezint :
32

a. un ansamblu intercorelat de subsisteme informatice destinate gestiunii resurselor umane, materiale i

financiare ale unei companii sau instituii publice;
b. un sistem informatic orientat pe identificarea i planificarea resurselor necesare n vederea satisfacereii
cerinelor clienilor organizaiei;
c. un sistem informatic multi-modular proiectat n vederea eficientizrii principalelor activiti desfurate ntr-o
societate comercial.
Trsturi comune ale sistemelor ERP :
a. Sunt dezvoltate dup criterii obiective precum cel al funciunii, ceea ce le confer flexibilitate i capacitatea
de reproiectare facil n condiiile modificrii unor factori endogeni sau exogeni organizaiei.
b. Au un caracter deschis, pentru c integreaz sub form de entiti un numr mare de elemente din mediul
extern al organizaiei(clieni, furnizori, organisme financiar-bancare, ali ageni economici etc.)
c. Din punct de vedere tehnic, funcioneaz pe o arhitectur client-server, n care informaiile sunt gestionate pe
o staie central i sunt accesate de utilizatori folosind, de regul, tehnologii Intranet sau VPN, fapt care confer
o serie de avantaje : meninerea unitii i integritii datelor, accesarea concurent a acelorai resurse,
disponibilitate maxim a serviciilor indiferent de localizarea fizic a resursei sau utilizatorului.
d. Sunt proiectate ntr-o concepie modular pentru c integreaz toate procesele desfurate in cadrul
organizaiei sub forma de module, care acoper, n general, urmtoarele sfere de activitate :
- Managementul financiar-contabil: automatizarea nregistrrii informaiilor financiar-contabile preluate din
documentele primare; realizarea unei evidene financiar-contabile complete, la nivel sintetic i analitic;
urmrirea operativ a situaiei financiar-contabile a organizaiilor, cu accent pe urmrirea ncasrilor i plilor
la nivel de document; tiprirea automat a documentelor de informare i sintez cerute de legislaia n vigoare.
- Managementul produciei: identificarea principalilor indicatori de performan i transmiterea acestora ctre
factorii de decizie pentru monitorizare i control; flexibilitatea modelelor de fabricaie i arhivarea informaiilor
de fabricaie pe o perioad nelimitat; informarea n timp real asupra indicatorilor operaionali; crearea unui
instrument de asisten pentru planificarea produciei; calculul costurilor ante i post producie.
- Managementul resurselor umane: managementul datelor de personal ale angajatilor existeni la un moment dat
n instituie , cu acces imediat la date consistente de istoric; managementul salariailor n cadrul structurii
organizatorice; simularea de multiple variante de modificri salariale pentru alocarea corespunzatoare a
bugetului; ncrcarea automat a proiectelor cu cheltuielile salariale i cu alte cheltuieli generate de activitatea
angajailor; urmrirea eficienei activitii angajailor i evaluarea performanelor acestora.
- Managementul stocurilor: actualizarea zilnic a situaiei stocurilor, att cantitativ ct i valoric i urmrirea
corect a micrii de stocuri n vederea eliminrii fenomenelor de suprastocare sau lips de stoc; stabilirea
necesarului de aprovizionare i realizarea aprovizionrii pe baza unui model optim.
- Managementul mijloacelor fixe: gestionarea mijloacelor fixe pe ntreaga durat de utilizare, de la
achiziionare i punere n funciune, pn la scoaterea din funciune; generarea situaiilor specifice mijloacelor
fixe (intrri, ieiri, fia mijlocului fix); realizarea unui istoric al mijlocului fix din punct de vedere cronologic
de la intrarea n patrimoniu i pn la ieirea din patrimoniu.
Procesul de dezvoltare a unui sistem de planificare a resurselor n cadrul unei organizaii este unul complex,
nsoit de regul de o reproiectare a ntregului sistem de management folosind tehnici precum BPR (Business
Process Re-Engineering) i care implic un consum mare de resurse financiare, precum i o durat mare de
implementare.
33

Aceste dezavantaje sunt ns compensate de multiplele beneficii ale ERP: eficientizarea general a
proceselor de munc, reducerea timpului de acces la informaiile necesare fundamentrii deciziilor, rspuns
rapid la modificarea condiiilor de mediu cu rezultat n creterea avantajului competitiv, perfecionarea lanului
de distribuie.

34