Delocalizarea internationala productiei si a serviciilor

Cazul externalizarii serviciilor - IT outsourcing si BP outsourcing

Andrei Gheorghe

Introducere
Noţiunea de externalizare vine din terminologia americană outside resourcing, cu sensul de a procura
din exterior. Termenul a fost utilizat ulterior în limbajul economic pentru a indica recurgerea la surse
externe în vederea dezvoltării activităţii intreprinderii, care în mod tradiţional îşi utiliza resursele
interne.
Business process outsourcing (BPO) reprezinta un tip de externalizare ce implica contractarea
operatiunilor si responsabilitatilor specifice unui tip de proces de business catre un provider tert de
servicii. Initial, acest termen a fost asociat cu fimele de manufactura care isi externalizau segmente ale
lantului de distributie, exemplul firmei Coca-Cola.
Rob Aalders în The IT Outsourcing Guide, arata că externalizarea nu este un fenomen nou, că încă de
acum 50 de ani companiile şi-au externalizat publicitatea, serviciile juridice, activităţile de întreţinere
şi producţie (Aalders, 2001, p. 38)
In prezent, BPO se bazeaza pe tehnologia informatiei si este reprezentat prin doua categorii:
- back office outsourcing, ce include functii interne de business: resurse umane, contabilitate,
juridic si, respectiv,
- front office outsourcing, ce include servicii de marketing si relatii-clienti de tipul centre de
contact clienti sau call-center.
În ultimele două decenii a luat amploare un fenomen economic caracterizat prin transferul activităţilor
de producţie din ţările dezvoltate spre cele aflate în curs de dezvoltare.

1. Externalizarea internaţională
Externalizarea internaţională este definită ca fiind procurarea de către o firmă a unor servicii sau
inputuri materiale de la o sursă aflată într-o altă ţară.
Acest termen include atât externalizarea internaţională intra-firme (prin care furnizorul străin de
inputuri este încă deţinut de firmă), cât şi externalizarea internaţională la distanţă (prin care furnizorul
străin de inputuri este independent de firma care utilizează inputurile).
Externalizarea internaţională este parte a importurilor de bunuri şi servicii ale unei ţări. Un alt termen
des utilizat pentru externalizarea internaţională este „offshoring".
Externalizarea internaţională este utilizată mai ales de către firmele din economiile avansate care îşi
direcţionează parţial activitatea către firme localizate în ţări aflate în curs de dezvoltare, în special
pentru reducerea costurilor.
Outsourcingul, inițial opțiune preferată de companiile mici, care nu-şi permiteau susţinerea
unor activităţi colaterale specializării lor, a devenit în ultimii ani o soluţie şi pentru firmele
medii și mari.
Un studiu al Economist Intelligence Unit (EIU) arată că ţările din Europa Centrala şi de Est, alaturi de
cele din Africa de Nord, sunt pe cale să devină următoarele destinaţii favorite pentru amplasarea de
centre de outsourcing, în special în cazul companiilor cu sediul în Europa.
Potrivit EIU, India devine din ce în ce mai scumpă, iar firmele europene doresc ţări cu care au o
afinitate culturală mai mare.
Odată cu intensificarea competiţiei, atât pe piaţa din Europa cât şi la nivel global, companiile sunt din
ce în ce mai interesate de externalizarea anumitor servicii, în special din zona de IT şi cea a proceselor
de business, această măsură dovedindu-se şi o cale validă de reducere a costurilor.
În Romania piaţa a început să crească din 2005, odată ce multinaționale din IT au externalizat
servicii către subsidiarele locale.
Serviciile de afaceri s-au constituit recent într-unul dintre subsectoarele de servicii cu cea mai
rapida crestere în comertul international. În timp ce tarile industrializate sunt cei mai mari
exportatori de astfel de servicii, cei mai dinamici exportatori sunt tarile în curs de dezvoltare.

1
 2. Delocalizarea internationala

Cel putin trei factori sunt responsabili de acest fenomen, si anume:

1. progresele înregistrate în domeniul tehnologiei informatiei, ce au determinat modificari în structura
si organizarea sectoarelor de servicii si au avut ca efect îmbunatatirea capacitatii de comercializare a
serviciilor prin transfer electronic;
2. investitiile substantiale în educatie în unele tari în curs de dezvoltare, ce au avut ca rezultat crearea
unei forte de munca relativ abundenta, bine calificata si disponibila la preturi scazute;
3. inovatiile în materie de organizare a afacerilor, ce au permis delocalizarea (offshoring), de catre
societatile transnationale din industrie sau servicii, catre unitati operationale proprii sau catre prestatori
independenti, a unor activitati sau functii de servicii. i
Rezolvarea unor probleme specifice unei companii se poate face cu resurse interne sau prin
externalizarea serviciilor respective. Externalizarea unui segement din activitatea companiei
are loc, de regulă, în zone în care este nevoie de resurse umane specializate și de un înalt
profesionalism, pe care compania sau instituția respectivă nu-și permite să le angajeze.
Exemple de acest gen sunt serviciile de contabilitate, unde firmele preferă să lucreze cu un
expert contabil pe baza unui contract de prestare servicii și serviciile IT unde evoluția
tehnologică este atât de rapidă încât ar necesita costuri foarte mari pentru o companie să aibă
acces la tot ce e nou pentru a lua decizii corecte pe baza unor informații bine fundamentate.

2.1 Analiza SWOT: Puncte forte, puncte slabe ale externalizarii serviciilor IT
Outsourcing Institute, specializata în domeniul externalizărilor, a construit un top 10 al motivelor pe
care o companie le-ar avea pentru a apela la astfel de servicii: ii
1. reducerea şi controlul costurilor operaţiilor;
2. îmbunătăţirea obiectivelor companiei;
3. acces la tehnologii de ultima ora la un pret convenabil;
4. resurse interne gratuite pentru alte scopuri;
5. acces la resurse care nu sunt disponibile în interiorul companiei;
6. accelerarea beneficiilor reingineriei;
7. conducerea devine costisitoare de la o vreme;
8. capitalurile ocupate devin disponibile;
9. împărţirea riscurilor;
10. infuzia de capital.
Deoarece componentele software si hardware necesită îmbunătățiri foarte frecvent datorită evoluției
rapide din domeniul IT, este extrem de important să ai acces la personal care este la curent cu
noutațile din acest domeniu de activitate, care să ajute la implementarea celor mai noi si sigure solutii
IT, in functie de nevoile companiei.
Informația este totul în ziua de astăzi, dar aceasta trebuie bine gestionată și pusă la muncă în folosul
companiei.
Cresterea cantitatii de informatie, dar si situatia economica actuala fac ca tot mai multe companii sa
apeleze la servicii de externalizare a infrastructurii IT.
Beneficiile externalizării IT vs. dezavantaje
O externalizare IT aduce următoarele avantaje companiilor:
-soluţii specializate, complete, profesioniste;
-uşurinţă în instalare şi configurare;
-aplicaţii integrate, puternice, flexibile şi sigure;
-creşterea acurateţii, productivităţii şi eficienţei;
- reducerea sau chiar eliminarea necesităţilor de stocare.
Unul dintre dezavantaje ar fi necunoaşterea de către outsourcer a mediului clientului său, atât intern,
cât şi extern. Desigur, cu o bună colaborare, comunicare şi răbdare, acest impediment poate fi cu
uşurinţă înlăturat.
Un al doilea dezavantaj ar fi o definire incorectă a obiectivului externalizării unei activităţi, după o
analiză serioasă a deciziei de externalizare.
Decizia trebuie luată avându-se în vedere atât beneficiile, cât şi alte considerente.

2
2.2 Obiectivele urmarite privind decizia de outsourcing

Odată cu intensificarea competiţiei, atât pe piaţa din Europa cât şi la nivel global, companiile sunt din
ce în ce mai interesate de externalizarea anumitor servicii, în special din zona de IT şi cea a proceselor
de business, această măsură dovedindu-se şi o cale validă pentru:

• reducerea de costuri,
• îmbunătăţirea eficienţei

• reducerea numărului de angajaţi,

• împărţirea şi reducerea riscului;,

• diponibilitate permanentă a serviciilor.

Externalizarea este considerată o practică normală pentru multe dintre funcţiile şi serviciile care nu
sunt de bază.

2.3 Tendinte privind fenomenul de outsourcing al serviciilor IT

Conform studiului EY - Outsourcing in Europe, eficientizarea costurilor reprezintă, pe mai departe,

factorul decisiv pentru abordarea şi implementarea iniţiativelor de externalizare, 42% dintre
respondenţi declarând că reducerea costurilor se află în top trei motive pentru care apelează la
externalizare.
Cu toate acestea, aproximativ 75% din serviciile IT continuă să fie gestionate intern, ceea ce indică
faptul că şi o piaţă matură, cum este cea de servicii externalizate de IT are potenţial mare de creştere în
următorii ani.
În cadrul studiului, aproximativ 3.700 de respondenţi din opt ţări europene au fost chestionaţi cu
privire la utilizarea externalizării în afacerile lor, motivele şi riscurile anticipate privind externalizarea,
modelele şi tendinţele pe care le văd pe piaţa de servicii externalizate, experienţele acestora cu
externalizarea, precum şi alte subiecte legate de externalizare.

2013 Outsourcing in Europe report

• Denmark • Finland • Germany • Netherlands • Norway • Spain • Sweden • UK

Sursa: www.ey.com/EY-Outsourcing-in-Europe.pdf

3
Servicii externalizate analizate:

Companiile din Finlanda, Spania şi Marea Britanie îşi externalizează serviciile către furnizori externi
mai des decât celelalte ţări incluse în sondaj. În aceste ţări, cel mai ridicat nivel de externalizare se
înregistrează în cazul serviciilor IT, cum ar fi dezvoltarea de aplicaţii, IT helpdesk, de infrastructură şi
testare, dar şi în cazul serviciilor si aplicatiilor de calcul salarii.
În cazul celorlalte procese de business, cum ar fi vânzările, achiziţiile şi resursele umane, gradul de
externalizare este mai mic, însă se menţine mult mai frecvent decât în celelalte ţări analizate în studiu.
Există o diferenţă majoră privind gradul de externalizare a serviciilor între diferitele industrii. În
industria produselor de consum se apelează mai frecvent la externalizare, comparativ cu alte industrii,
ea fiind urmată de companiile din industriile auto, de telecomunicaţii şi cea de consultanţă în
management.
În condiţiile în care industriile producătoare, cum ar fi cea a produselor de consum şi auto, au marje
mici, iar domeniul telecomunicaţiilor înregistrează venituri destul de scăzute şi în continuu declin, la
care se adaugă o concurenţă acerbă, atât în Europa cât şi la nivel global, în toate industriile vom
continua să vedem o concentrare constantă pe reducerea de costuri şi pe identificarea de noi modele de
asigurare a resurselor.
Consultanţa în management şi zona serviciilor, în general, reprezintă industrii puternic concentrate pe
creştere accelerată, caracterizate de operarea unor modele noi de business. Prin urmare, externalizarea
este considerată o practică normală pentru multe dintre funcţiile şi serviciile care nu sunt de bază.
Companiile din industriile de tehnologii verzi şi IT dezvoltă cele mai multe servicii in-house. Marjele
din industria de tehnologii verzi sunt relativ mari, ceea ce duce la diminuarea presiunii pe reducerea de
costuri prin externalizare.
Companiile din industria IT sunt, prin natura activităţii lor, foarte bine pregătite pentru livrarea de
servicii IT de bază, prin urmare nu este nimic surprinzător în faptul că industria IT are cel mai mic
procent de servicii externalizate, deşi aceste servicii sunt cele mai frecvent externalizate în piaţă.
În mod tradiţional, guvernele şi industriile din sectorul public nu folosesc externalizarea de servicii.
Cu toate acestea, studiul EY arată faptul că, mai nou, acestea au ajuns să se situeze pe o poziţie de
mijloc ca scor de utilizare a externalizării de servicii.
Funcţia de IT este, în majoritatea cazurilor, externalizată în industriile auto, de telecomunicaţii şi cea
producătoare de bunuri de consum. În medie, companiile din sectorul auto externalizează 42% din
serviciile lor de IT către un furnizor extern - acoperind, cu predilecţie, operaţiunile de testare, partea de
programare, serviciile suport şi de asistenţă.
Procesele de business sunt externalizate, mai ales, de segmentul de consultanţă în management, de
industria producătoare de bunuri de consum şi de industria de petrol şi gaze. Principalele procese care

4
sunt externalizate de companiile din domeniul consultanţei sunt serviciile de administrare de
infrastructură şi cele de salarizare.
Aproximativ 60% dintre respondenţii din Spania au afirmat că îşi externalizează o bună parte din
procesele de business. Imediat după ei, cu un procent de 50%, se clasează respondenţii din Marea
Britanie, urmaţi de cei din Germania, cu 41%. Se poate observa o corelaţie interesantă între nivelul de
externalizare a serviciilor ce ţin în mod esenţial de obiectul de activitate a companiilor şi nivelul
general de externalizare de servicii dintr-o ţară. În acest sens, Spania, Marea Britanie şi Germania se
clasează pe locurile doi, trei şi, respectiv, patru din Europa în privinţa nivelului general de servicii
externalizate.
Concluzia este că organizaţiile din aceste ţări au o viziune mai matură în privinţa externalizării de
servicii decât cele din alte ţări. Astfel, aceste organizaţii nu doar că îşi externalizează serviciile care nu
ţin de activitatea lor de bază, ci sunt şi dornice să încheie parteneriate cu furnizorii externi inclusiv
pentru îmbunătăţirea activităţii lor de bază şi pe crearea de avantaj competitiv.

3. Delocalizarea in economia europeana

Delocalizarea in UE s-a dezvoltat initial in spatiul intracomunitar datorita facilitatilor oferite

de piata unica intre tarile CE dinspre tarile cu costuri ridicate ale productiei din nordul UE,
spre tarile cu costuri mai reduse din sudul spatiului comuniar (Spania, Portugalia, Italia,
Grecia). Ulterior delocalizarea in Europa s-a extins spre tarile din Asia de Sud –Est si China si
spre tarile Europei Centrale si de Est.
Cauzele delocalizarii dinspre tarile dezvoltate din Europa Occidentala spre tarile in curs de
dezvoltare din centrul si estul Europei sunt costurile ridicate ale fortei de munca (salarii,
asigurari sociale, drepturi generoase acordate muncitorilor), fiscalitate ridicata, costuri relativ
mari ale materiei prime si ale serviciilor, lipsa de forta de munca in unele domenii. Investitiile
straine directe favorizeaza delocalizarea in UE, principalii investitori fiind Germania, Olanda,
Franta si Austria iar principalele tari gazde, in ordinea volumului de ISD, sunt Polonia,
Ungaria si Cehia.
Europa Centrala si de Est este atractiva pentru investitorii din tarile occidentale din UE,
datorita apropierii geografice, afinitatilor culturale, tratatelor comerciale etc. Principalele
industrii care sunt delocalizate în aceasta zona sunt cele care presupun o calificare slaba a
personalului, cu nivel tehnologic scazut (low-tech industries) - textila, mobila, prelucrarea
lemnului etc. În ultimii ani însa, pe masura evolutiei statelor din est, au început sa fie
delocalizate si industrii cu nivel tehnologic mediu si inalt (high tech), cum ar fi constructiile
de masini, electronice, tehnologia informatiei si comunicatii etc.

Statele din Europa Centrală și de Est (ECE) speră să atragă cât mai multe locuri de
muncă după Brexit

Marile companii de servicii financiare din Marea Britanie, îngrijorate că ar putea pierde
accesul la piața unică europeană după finalizarea Brexit-ului, au în vedere mutarea unor
operațiuni și angajați în alte centre financiare din Europa, precum Frankfurt, Paris, Berlin,
Amsterdam și Luxemburg.
În acest timp, Polonia, Ungaria și Cehia concurează și ele pentru obținerea locurilor de muncă
mai ales din zona managementului mediu a industriei financiare și a serviciilor tehnice, unde
salariile nu sunt foarte mari, dar sunt mult mai multe locuri vacante

5
Un element important în externalizarea IT este costul. Efectul asupra costurilor totale trebuie să fie

"|n prezent este un numar de date mult mai mare si care ocupa mult mai mult spatiu, precum filme de
inalta definitie, poze digitale si pe care trebuie sa le organizezi cu un numar mai mic de oameni.

CONCLUZII
Odată cu liberalizarea pieţelolor în ţările aflate în curs de dezvoltare, marile companii din
ţările dezvoltate au găsit o metodă de reducere a costurilor prin direcţionarea unei părţi din
producţie spre subsidiare sau parteneri din aceste zone.
Această strategie adoptată de marile companii le-a adus acestora o reducere a costurilor de
producţie de aproximativ 20%, stimulându-le astfel să accentueze procesul de globalizare prin
intensificarea practicilor de outsourcing.
Prin urmare, aceste practici au contribuit decisiv la accelerarea procesului de globalizare,
interconectând economiile aflate în curs de dezvoltare cu cele deja dezvoltate ( Statele Unite
ale Americii, Marea Britanie, Germania, Japonia devenind “locomotive” ce au impulsionat
tarile in curs de dezvoltare).
Organizaţiile din ţările mai dezvoltate au o viziune mai matură în privinţa externalizării de
servicii decât cele din alte ţări.
Aceste organizaţii nu doar că îşi externalizează serviciile care nu ţin de activitatea lor de bază,
ci sunt dornice să încheie parteneriate cu furnizorii externi inclusiv pentru îmbunătăţirea
activităţii lor de bază şi pentru crearea de avantaj competitiv.

6
În mod tradiţional, guvernele şi industriile din sectorul public nu folosesc externalizarea de
servicii.
Studiul EY arată faptul că, in prezent, acestea au ajuns să se situeze pe o poziţie de mijloc ca
scor de utilizare a externalizării de servicii.

În contextul extinderii fenomenului globalizarii definit printr-o competitie accentuata si

liberalizarea comertului, companiile sunt nevoite sa se axeze pe un avantaj competitiv clar si o
consecinta a acestui fapt ar fi ca ele trebuie sa se specializeze pe verticala si sa-si reduca cat
mai mult costurile de productie pentru a nu fi eliminate de pe piata. O solutie pentru realizarea
acestui lucru este orientarea spre pietele noi (China, India, Sud-Estul Asiei, Europa Centrala si
de Est) care ofera costuri mai reduse pentru realizarea productiei. Astfel s-a dezvoltat
fenomenul delocalizarii care include „dezvoltarea de activitati economice ale unei companii
(partial sau total) in alte teritorii” altfel spus extinderea domeniului de activitate ale firmelor
sau transferul aceastuia. Specializarea pe verticala a productiei contribuie in mare masura la
dezvoltarea delocalizarii, aceasta presupunand ca fazele productiei se pot realiza in diferite
locatii pentru a facilita reducerea costurilor de productie (costurile fortei de munca, ale
utilitatilor, ale materiilor prime, fiscalitatea) in conditii de eficienta si avantaj competitiv.
Prin urmare, companiile multinationale din tarile dezvoltate au sesizat ca este mult mai
avantajos sa schimbe locatia unor linii de productie si chiar sa transfere realizarea unei faze de
productie unei firme straine.
Delocalizarea definita ca dezvoltare efectiva a productiei in alta zona presupune „investitii
directe, sau chiar aglomerarea mai multor firme straine într-o anumita zona (integrate vertical
si /sau orizontal), zona devenita astfel un potential cluster.”

Bibliografie

7
i
1. Mattoo A., Pre-empting Protectionism in services. WTO and outsourcing, Institute for International
Economics, 2004, pag. 3
ii
2. Troacă V.A., Dumitru-Alexandru Bodislav D.A, Externalizarea serviciilor – conceptul, Economie
teoretică şi aplicată Volumul XIX (2012), No. 6(571), pp. 32-39
3. EY Outsourcing in Europe: An in-depth review of drivers, risks and trends in the European outsourcing
mrket, Online: http://www.ey.com/EY-Outsourcing-in-Europe.pdf
4. MarketWatch Magazine, Online:
http://www.marketwatch.ro/articol/4361/Externalizarea_serviciilor_IT_un_pariu _castigator_pe_vreme_de_cr
iza/