Academia de Studii Economice din Moldova

Școala Masterala de Excelență în Economie și Business

Comerț exterior și activitate vamală

Riscurile politice în afacerile

internaționale

Elaborat de: Răileanu Serghei, gr.

COMex 211
Titular de curs: Crudu Rodica

Chișinău 2022
Cuprins

 Introducere
 Categorii de riscuri politice în afacerile
internaționale
 Evaluarea riscului
politic  în afacerile internaționale
 Criterii de evaluare a riscului
politic  în afacerile internaționale
 Strategii de diminuare a riscului
politic în afacerile internaționale
 Concluzii
 Bibliografie
  Este esenţial a înţelege faptul că pentru a conduce o afacere, un proiect, un
sistem este nevoie nu numai de fler şi de intuiţie dar şi de ştiinţă. Iar esenţa
oricărei afaceri este riscul în sine şi asumarea riscului. De aceea, pentru a
înţelege o afacere şi procesele pe care aceasta le implică trebuie mai întâi
cuantificate posibilele riscuri cu care aceasta se poate confrunta. Aceasta este
motivaţia pentru care am ales tema, riscul politic în afaceri.
Introducere  Lucrarea de faţă este o încercare de a înţelege  riscurile politice în afaceri,
natura acestora şi implicatiile directe pe care le au acestea. Dar poate cel mai
interesant lucru este faptul real că riscurile, ignorate sau subapreciate, pot
provoca pierderi imense indiferent de ramura de activitate. În opinia mea,
managemetul riscului este o îmbinare între artă şi ştiinţă menită să elimine pe
cât posibil pierderile de orice fel şi să potenţeze câştigurile. 
 Procesul de internaţionalizare este însoţit de multe riscuri. Unul dintre cele mai
mari îl reprezintă situaţia politică din ţările în care se fac afaceri. De aceea
firmele trebuie să fie capabile să evalueze riscurile politice şi să realizeze
negocieri eficiente.
 Riscul politic reprezintă probabilitatea ca investiţia străină să fie restricţionată
de politicile guvernamentale din ţara gazdă.  Astfel de riscuri întâlnesc firmele
care fac afaceri în ţările în curs de dezvoltare sau cu guvernele care nu
încurajează investiţiile directe străine.
 O afacere/firmă se poate confrunta în
străinătate cu mai multe tipuri de riscuri politice:

Categorii de riscuri
 politice în afacerile Confiscarea
internaționale

Exproprierea

Naționalizarea
  Cel mai sever risc politic îl reprezintă confiscarea. În această situaţie
Categorii de riscuri proprietatea firmei trece de la compania străină la ţara gazdă, fără despăgubire.
Ea este practicată în special de ţările subdezvoltate. Deşi ameninţarea confiscării
 politice în afacerile s-a diminuat, ea încă persistă şi constituie un risc politic deosebit de semnificativ
pentru firmele ce doresc să se implice în afaceri în străinătate.Unele ramuri sunt
 internaționale mai vulnerabile la confiscare decât altele, din cauza importanţei lor pentru
economia ţării gazdă. Printre acestea sunt industria minieră, industria energiei
electrice, utilităţile publice şi băncile.
  Mai puţin drastică, însă destul de severă, este şi exproprierea. Exproprierea se
întâmplă atunci când investiţia străină este preluată de guvernul local, însă se fac
unele despăgubiri. De cele mai multe ori însă aceste despăgubiri se dau în
moneda netransferabilă a ţării gazdă sau se pot baza pe valoarea contabilă.
Rambursarea poate să nu se facă la valoarea totală a investiţiilor, din punct de
vedere al firmei expropriate, însă se face totuşi o despăgubire, Deşi se face o
anumită despăgubire, proprietarul nu doreşte să vândă. Motivaţia exproprierii
este adesea explicată prin sentimente adânci de naţionalism. Se consideră că
interesele ţării sunt mai bine servite de proprietatea naţională. Exproprierea este
justificată în mod tipic în domeniile critice pentru apărarea naţională,
suveranitatea naţională, creşterea economică şi în care interesele naţiunii cer să
nu existe un control străin. Unele domenii sunt mai susceptibile de expropriere.
Printre acestea sunt utilităţile publice, industria minieră, petrolieră. 
 Multe țări au trecut la forme mai subtile de control al proprietății străinilor, precum naționalizarea.
Naționalizarea reprezintă trecerea unor bunuri din proprietatea investitorilor străini în proprietatea
guvenului, prin plata de la buget a mijloacelor naționalizate. Scopul naționalizării este același:
obținerea controlului asupra proprietății străine. Prin naționalizare guvernul solicită transferul
parțial al proprietății și responsabilității manageriale și impune reglementări privind prelucrarea
produselor în țară. Naționalizarea poate avea efecte profunde asupra firmei străine. În primul rîind,
firma este forțată să angajeze personal local în conducere, ceea ce poate duce la o cooperare și
comunicare defectuoasă. Prelucrarea internă a produselor poate duce la diminuarea calității. 
 În general, naţionalizarea afectează o întreagă ramură şi nu doar o singură firmă. Dacă
exproprierea şi confiscarea se referă la preluarea proprietăţii, naţionalizarea se referă la deţinerea ei
de către guvern. Prin urmare, proprietatea unei firme poate fi expropriată şi apoi redată sectorului
particular din ţara respectivă sau poate fi confiscată sau expropriată şi condusă de către guvern. În
această ultimă situaţie este mai corect să se spună că afacerea a fost naţionalizată.
 Din fericire, riscurile politice menţionate au o tendinţă de reducere pe plan mondial. Ţări care nu
demult  restricţionau pătrunderea firmelor străine acum consideră investiţiile străine un mijloc de
creştere economică. În plus, au început să fie privatizate telecomunicaţiile, media, liniile aeriene,
băncile şi alte firme proprietate de stat. În mod ironic, multe dintre întreprinderile expropriate şi
naţionalizate în trecut au început acum să fie privatizate.
  Mediul politic din strănătate poate fi evaluat în funcţie de stabilitatea politică,
Evaluarea riscului  naţionalismul şi restricţiile economice impuse de guvernele străine.
politic în afacerile  Stabilitatea politică. Printre criteriile cele mai frecvent avute în vedere la
evaluarea oportunităţii de implicare pe pieţele străine este stabilitatea
internaționale politică. O ţară este considerată stabilă din punct de vedere politic atunci
când se menţine continuitatea reglementărilor, indiferent de guvernul aflat
la putere. Cu cât într-o ţară modificările de orientare sunt mai mari, cu atât
şi riscul politic este mai ridicat. Într-un astfel de climat o afacere străină
poate avea dificultăţi prin aceea că noul guvern poate să nu fie de acord cu
prevederile iniţiale ale convenţiilor stabilite în condiţiile vechiului regim.
De aceea, comerciantul internaţional trebuie să studieze posibilitatea
continuării acordurilor încheiate de un guvern şi în eventualitatea
schimbării acestuia, pentru a nu avea dificultăţi.
 Într-o democraţie, probabilitatea schimbărilor guvernamentale poate fi
evaluată. În alte situaţii, instabilitatea guvernului poate fi prevăzută print-o
serie de simptome ca: agitaţii publice (demonstraţii, tulburări, greve etc.);
crize guvernamentale (forţele de opoziţie încearcă să răstoarne guvernul);
atacuri înarmate ale unor grupuri de oameni asupra altora; lupta de gherilă,
asasinate politice, lovituri de stat, schimbarea neregulată a liderilor
guvernamentali superiori. 
 Naţionalismul. Deşi schimbarea partidelor politice şi a tipurilor de guverne poate duce la
instabilitate şi modificarea relaţiilor de afaceri, valul puternic de naţionalism care se
răspândeşte în lume poate afecta în cel mai înalt grad afacerile internaţionale până la
sfârşitul secolului. Pentru înţelegerea conflictelor şi presiunilor inerente în mişcarea
internaţională a capitalurilor, tehnologiilor şi obiectivelor este necesară evaluarea naturii
adevărate a naţionalismului şi a jocului de interese din acea ţară. De asemenea, este necesar
să se studieze dacă se permite penetrarea nerestrictivă a firmei străine pe piaţă şi dacă
naţionalismul nu degenerează într-o xenofobie economică, cum s-a întâmplat de multe ori in
India.
 Restricţiile economice. Chiar dacă riscurile politice înregistrează o tendinţă de descreştere,
firmele internaţionale se confruntă cu o serie întreagă de riscuri economice. Motivaţiile
impunerii unor restricţii economice de către guvernele unor ţări pot fi puse sub stindardul 
siguranţei naţionale, protejării unori ramuri tinere, menţinerii unei balanţe comerciale
favorabile etc.  Principalele restricţii economice se referă la:

Restricții Restricții
Controlul Restricții privind Controlul Controlul privind
schimbului de import controlul taxelor prețurilor investiții
local străine
Controlul schimbului. Guvernele care se confruntă cu lipsa de monedă forte impun uneori
restricţii asupra mişcării capitalurilor, ceea ce are consecinţe nefavorabile asupra externalizării
profiturilor. Alteori, controlul schimbului se extinde asupra unor produse, în dorinţa de a
diminua importul unor bunuri considerate de lux, prin utilizarea unui sistem de rate de schimb
multiple. Controlul schimbului poate crea serioase dificultăţi firmei străine.

Restricţii de import. Unele guvernele impun restricţii privind importul unor materii prime,
maşini, piese de schimb, pentru a forţa firmele străine să cumpere aceste produse din ţară şi a
crea astfel o piaţă de desfacere pentru bunurile locale. Problema devine critică atunci când
produsele locale nu sunt corespunzătoare calitativ.

Restricţii privind conţinutul local. În afară de restricţiile de import, unele ţări impun şi restricţii
privind conţinutul local al unor produse, adică acestea să conţină şi componente locale.
Restricţia este impusă îndeosebi firmelor străine care asamblează produse din componente
străine.

Controlul taxelor. Taxele pot fi considerate un risc politic atunci când sunt folosite ca un mijloc
de control al comerţului. În acest caz ele sunt impuse fără o notificare prealabilă şi cu încălcarea
acordurilor existente. Ţările în curs de dezvoltare, mereu în criză financiară, caută să impună
taxe nerezonabil de mari firmelor străine care operează în condiţii de eficienţă ridicate.
Controlul preţurilor. În multe ţări, presiunile politice interne pot forţa guvernele
locale să controleze preţurile produselor importate, în special la produsele considerate
foarte sensibile din punct de vedere politic, precum alimentele, produsele
farmaceutice, benzina, autoturismele. Instituirea acestor controale în perioadele de
inflaţie poate fi folosită de guvern ca un mijloc de control al costului vieţii.

Restricţii privind investiţiile străine. Guvernele unor ţări impun uneori restricţii
invesţiilor străine prin limitarea participării firmei străine la capitalul societăţii mixte.
India a fost una dintre ţările care a folosit din plin aceste restricţii în anii precedenţi.
Comerciantul internaţional va trebui să studieze atitudinea faţă de investiţiile străine,
pentru a lua decizia cea mai corespunzătoare.

Actualmente există o tendinţă de diminuare a acestor restricţii, investiţiile străine fiind

considerate un important mijloc de accelerare a dezvoltării economice.
Criterii de evaluare 
 Evaluarea vulnerabilităţii politice are ca obiectiv previzionarea
a riscului politic  instabilităţii politice a unei ţări pentru a ajuta firma  să identifice şi
evalueze evenimentele politice şi influenţa lor potenţială asupra deciziilor
actuale şi de perspectivă privind afacerile internaţionale.
 Evaluarea vulnerabilităţii politice se face nu doar cu scopul de a determina
dacă poate fi făcută o investiţie într-o ţară sau nu, ci şi pentru a determina
nivelul riscului pe care firma este pregatită să-l accepte.
 Există diferite modalităţi de măsurare a riscului politic. Ele variază de la
folosirea analiştilor proprii, până la apelarea la surse specializate de
evaluare a riscului politic.
 Analiştii proprii iau, de regulă, în considerare următoarele elemente la
determinarea riscului politic: stabilitatea sistemului politic al ţării; gradul
de implicare al guvernului în domenii ca participarea la capital, drepturi
contractuale; durata menţinerii guvernului la putere; probabilitatea de
modificare a reglementărilor economice, în ideea schimbării guvernului;
efectul acestor modificări asupra climatului afacerilor. 
 Criterii de evaluare a riscului politic

Mediul Eficiența
politic și Stabilitatea
sistemului politic
Conflicte interne
iminente
Gradul de control al
sistemului economic
Garanții
constituționale
administrației
publice
Relații de muncă și
liniște socială
economic
Condiții Accesibilitatea la
Disponibilitatea Sisteme de transport
economice Mărimea populaiei Venitul pe locuitor
Creșterea economică
pe ultimii 5 ani
Inflația în ultimii doi
ani
piața internă de
capital a
forței de muncă
superior calificată
Cerințe locale de
protecția mediului
și canale de
comunicație
interne investitorilor străini

Relații Restricții impuse Reevaluarea Restricții asupra

economice Restricții impuse
importurilor
Restricții impuse
exporturilor
Restricții impuse
investițiilor străine
Protecția mărcilor și
produselor
transferurilor
monetare
monedei în ultimii 5
ani
Importul de petrol și
energie
schimburilor
valutare
externe

Unele surse publice sau semipublice publică periodic liste privind ierarhizarea ţărilor în funcţie de riscul politic. De
exemplu, revista britanică Economist publică trimestrial ierarhizarea a 80 de ţări în funcţie de 27 factori de influenţă
(stabilitate politică, politici economice, datorii etc.) Cel mai mare risc este cotat cu 100 puncte. Publicaţia americană
International Country Risk Guide realizează aceste estimări lunar pentru 130 ţări. Riscul minim este cotat cu 100, iar cel
maxim cu 0. Factorii avuţi în vedere sunt corupţia guvernamentală, birocraţia, tradiţia legislaţiei, riscul conflictelor
externe, terorismul politic, conducerea politică, eşecul planificării economice.
 Pentru diminuarea riscului politic o firmă poate adopta următoarele
strategii:
Strategii de
diminuare a riscului
politic  Licențierea

Asigurarea Constituirea
contra unor
riscurilor societăți
politice mixte

Minimizarea
investițiilor Îmrumuturi
în fonduri locale
fixe

Integrarea
verticală
Licenţierea. O strategie care elimină aproape toate riscurile este licenţierea produselor
sau tehnologiilor, contra unei redevenţe. Strategia poate fi adoptată atunci când produsul
sau tehnologia sunt unice, iar riscul este foarte mare.

Constituirea de societăţi mixte. Înfiinţarea de societăţi mixte cu parteneri locali

influenţi este o soluţie viabilă, folosită de multe firme internaţionale. Participarea locală
la capital diminuează riscul firmei străine, fiind şi o modalitate de pătrundere pe o piaţă
în care concurenţii locali sunt puternici. Astfel, Kodak a înfiinţat o societate mixtă cu
firma japoneză Konica, pentru a putea accede pe piaţa japoneză, unde Fuji are poziţie
dominantă.

Împrumuturi locale. Finanţarea activităţilor locale prin împrumuturi de la băncile

autohtone minimizează efectele negative, în cazul unor evenimente politice
nefavorabile. De regulă, guvernele locale nu doresc să creeze probleme propriilor
instituţii financiare.
Integrarea verticală. Companiile care deţin sucursale specializate în diferite ţări,
fiecare depinzând de cealaltă, îşi asumă un risc mai redus decât cele care au unităţi
pe deplin integrate şi întreprinderi independente în fiecare ţară.

Minimizarea investiţiilor în fonduri fixe. Riscul politic este întotdeauna legat de

nivelul capitalului riscat. Cu cât nivelul acestuia este mai redus, cu atât şi riscul va
fi mai mic. Una din soluţii o constituie închirierea în loc de cumpărarea unor
fonduri fixe, expunerea capitalului fiind în acest caz destul de redusă.

Asigurarea impotriva riscurilor politice. Pentru acoperirea riscului politic o firmă

poate apela şi la asigurarea acestuia. Asigurările pot fi atât guvernamentale cât şi
private. Compania americană Overseas Private Investment Corporation, de
exemplu, încheie asigurări contra  riscului neconvertibilităţii monedei, exproprierii
şi acţiunilor armate precum războaiele şi revoluţiile.
Concluzie  Evaluarea riscului politic este astăzi o sarcină de o importanță capitală pentru
investitorul internațional. În timp ce în trecut riscul politic era adesea
conceptualizat în termeni de acțiune ostilă a guvernelor țărilor gazdă, odată cu
ritmul rapid al globalizării, natura și sursele sale s-au schimbat considerabil.
Într-o epocă în care echilibrele globale s-au schimbat și odată ce distincțiile
clare precum țările „în curs de dezvoltare” vs. „dezvoltate” au devenit
estompate, informațiile și gestionarea riscurilor au devenit o sursă majoră de
îngrijorare. Problema relației dintre politică și activitatea investitorilor
internaționali a devenit și mai arzătoare în lumina crizei economice și
financiare în curs de desfășurare, o criză ale cărei cauze sunt – cel puțin
parțial – atribuibile unor alegeri de politică discutabile.
 În multe cazuri, companiile multinaționale tind să evite orice fel de pacoste
politică. În mai multe cazuri, casele de afaceri obțin beneficii unice de la
guvernul țării, în timp ce motivul este că guvernul existent dorește să
motiveze companiile să îmbunătățească situația țării prin crearea de locuri de
muncă pentru tineri și prin eradicarea sărăciei și a șomerilor.
Bibliografie

1. Sottilotta, C., E., School of Governement, Italia, 2013;

2. Hollensen, S., Global marketing: a decision-oriented approach,
ediția 5, Marea Britanie, 2011;
3. Stihi, L., Managementul riscurilor în afaceri, editura ASEM, 2010;
4. "Доклад о мировом развитии. Риски и возможности.
Управление рисками в интересах развития", Международный
банк реконструкции и развития, 2013.