Mediul politic

internațional
Mediul politic poate oferi oportunităţi şi ameninţări
firmelor internaţionale.
 Există un risc politic în fiecare ţară, însă tipurile de

riscuri variază de la ţară la ţară.

 În general, riscul politic este mai scăzut în ţările

care au fost stabile de-a lungul timpului şi mai

ridicat în ţările care nu s-au bucurat de această
stabilitate.
 Unul din cei mai importanţi factori care influenţează

afacerile firmelor internaţionale este stabilitatea sau

instabilitatea politicilor guvernamentale.
 O schimbare a guvernului nu presupune neapărat o
modificare a nivelului riscului politic.
 În Italia, între cel de-al doilea război mondial şi
1991 s-au succedat 49 de guverne însă acest lucru
nu a determinat o modificare a nivelului riscului
politic.
 Se pot da şi numeroase exemple contrare, de
schimbări radicale ale politicilor faţă de firmele
străine şi în cele mai stabile guverne.
 În Mexic acelaşi partid politic a avut controlul timp
de peste 40 de ani însă riscul politic s-a deplasat de
la expropriere la uşi deschise investiţiilor străine.
 Anumite industrii sunt mai mult expuse
activităţii guvernamentale decât altele
deoarece sunt considerate importante pentru
dezvoltare şi guvernul doreşte să menţină
controlul asupra lor.
 Exemple: industriile extractive, cele care

utilizează resurse naturale, firmele bancare,

de asigurări şi firmele implicate în proiecte de
infrastructură.
 Firmele care se află la adăpost de intervenţiile
guvernamentale sunt firmele cu operaţiuni
integrate global, firmele care acţionează în
domeniul tehnologiei de vârf sau firmele care
se confruntă cu o concurenţă redusă pe pieţele
internaţionale, creând o anumită dependenţă
faţă de produsele pe care le oferă.
 Forma de proprietate reprezintă o componentă
importantă a vulnerabilităţii la risc, firmele cu
capital integral străin fiind mai expuse riscului
politic faţă de societăţile mixte. Managementul
integral străin poate determina o creştere a
vulnerabilităţii la risc
 Mărimea firmei poate avea o anumită
influenţă asupra vulnerabilităţii la risc. Pe de
o parte, firmele mari pot fi ţinta intervenţiilor
guvernamentale însă dispun de importante
resurse financiare. Pe de altă parte, firmele
mici pot fi ţinta acestor intervenţii datorită
uşurinţei preluării însă ele activează de obicei
în domenii care prezintă o vulnerabilitate mai
scăzută la risc.
 Principalele scopuri ale unui guvern includ:
siguranţa, prosperitatea, prestigiul, ideologia şi
identitatea culturală.
 Siguranţa presupune minimizarea ameninţărilor
externe. Datorită faptului că filialele firmelor
internaţionale sunt controlate şi influenţate de
deciziile realizate la sediile centrale, aceste firme
sunt considerate uneori un pericol pentru
suveranitatea naţională a ţării gazdă.
 Multe ţări limitează deţinerea de către firmele
străine a unor ziare, posturi de radio şi televiziune
considerând că ar putea să influenţeze opinia
publică şi să limiteze suveranitatea naţională.
În vederea asigurării securităţii naţionale
guvernele încearcă să controleze anumite
zone sensibile ca: infrastructura, resursele
esenţiale, furnizarea de materii prime şi să
limiteze implicarea firmelor străine în
domeniile menţionate.
 De exemplu, guvernul american nu

achiziţionează materiale militare de la firme

străine, chiar dacă acestea deţin filiale în SUA.
 Prosperitatea naţională reprezintă un alt scop
important al guvernului şi îl poate determina
să favorizeze industria locală faţă de firmele
străine dacă acest lucru conduce la o creştere
a nivelului de trai.
 Păstrarea prestigiului naţional presupune de

multe ori încurajarea firmelor locale. Unele

ţări urmăresc să obţină poziţia de lider în
anumite domenii ca: telecomunicaţiile,
electronică, robotică şi produse aerospaţiale.
 Protejarea identităţii culturale este influenţată
în mod semnificativ de tendinţa de
globalizare a pieţelor. Numeroase firme
americane din domeniul producţiei de filme,
programelor TV, muzicii au invadat piaţa
mondială , având o anumită influenţă asupra
culturilor locale.
 O altă forţă care influenţează climatul politic
şi operaţiunile firmelor străine o reprezintă
grupurile de presiune din ţara gazdă. Aceste
grupuri includ partidele politice, organizaţiile
de protecţie a mediului, asociaţiile industriale
locale şi sindicatele locale.
 Partidele care au convingeri naţionaliste se

pronunţă în favoarea restricţionării activităţii

firmelor străine.
 Un prim tip de risc politic îl reprezintă
renunţarea forţată la investiţie care apare atunci
când un guvern doreşte să intre în posesia
activelor unei firme împotriva dorinţei acesteia.
Se poate recurge la confiscarea activelor firmei
fără compensaţie sau forţarea firmei să vândă
activele guvernului local. Acest tip de risc politic
poate lua forma exproprierii ( preluarea unei
firme) sau a naţionalizării ( preluarea întregii
industrii). Exproprierea a fost atractivă pentru
multe ţări deoarece a demonstrat naţionalismul
şi a făcut posibil transferul imediat a bogăţiei şi
resurselor de la firma străină la ţara gazdă.
Confiscarea este similară exproprierii
deoarece presupune un transfer de
proprietate de la firma străină la ţara gazdă
însă fără să implice o compensaţie.
 Unele industrii sunt mai expuse acţiunilor de

confiscare sau expropriere datorită

importanţei lor pentru economia ţării gazdă şi
imposibilităţii modificării operaţiunilor.
Exemple: mineritul, utilităţile publice şi
băncile
Alte tipuri de riscuri care presupun o formă
mai subtilă de control se referă la restricţiile
privind conţinutul local sau managementul
local, restricţii asupra profitului reinvestit şi
limitări privind angajarea.
 Aceste acţiuni poartă denumirea de

naţionalizare şi pot avea efecte negative

asupra firmelor internaţionale.
 În afara riscurilor prezentate s-au conturat şi o serie de
alte riscuri economice care pot fi incluse în categoria
riscurilor politice. Un astfel de risc îl reprezintă controlul
schimburilor care presupune controlul asupra mişcărilor
de capital atunci când guvernul se confruntă cu o lipsă
de valută forte.
 Acest control poate fi selectiv pentru anumite produse
sau firme în efortul de a reduce importuri considerate de
lux sau care nu sunt necesare.
 Ţările pot recurge şi la o creştere a impozitelor şi taxelor
aplicate firmelor străine în vederea controlării capitalului.
Acest gen de acţiuni apar mai ales în ţările mai puţin
dezvoltate care doresc să obţină o creştere a veniturilor
bugetare prin creşterea impozitării firmelor străine.
 Un alt tip de risc este controlul preţurilor
produselor şi serviciilor importate, mai ales în
sectoarele vulnerabile politic, cum ar fi
produsele alimentare şi îngrijirea sănătăţii.
Dacă o firmă străină este implicată în aceste
domenii ea este o ţintă vulnerabilă a
controlului preţurilor, acţiunile fiind
întreprinse în urma presiunilor politice locale.
 Intervenţia asupra operaţiunilor firmelor
străine poate reprezenta un risc politic dacă
se referă la activităţile guvernamentale care
îngreunează operarea eficientă a unei afaceri.
Acest tip de risc include: încurajarea creării
de sindicate, discriminare în spijinul
guvernamental pentru afacerile deţinute local,
crearea unei atitudini negative faţă de străini.
Restricţiile privitoare la proprietate pot varia de la
interzicerea proprietăţii străine integrale la politici
selective îndreptate spre anumite industrii cheie.
 O ţară care a utilizat foarte mult aceste condiţii este

India. O reglementare din 1973 stipula că firma

străină nu trebuie să deţină mai mult de 40%, cu
excepţia firmelor din industrii cheie ca: maşini,
tractoare, produse chimice, fertilizatori. Legea
privind investiţiile directe în India permite la ora
actuală proprietatea străină majoritară. Tendinţa la
nivel mondial este de înlăturare a diferitelor
restricţii.
Forțe politice din țara de proveniență
a firmei
Stimulente şi restricţii pentru firmele cu activitate
internaţională pot să provină şi din ţara de unde
provine firma.
 În trecut, guvernele unor ţări au încercat să

împiedice propriile firme să facă afaceri din

motive politice, ideologice sau de securitate
naţională.
 Un exemplu este embargoul impus unei anumite

ţări. Embargoul american asupra comerţului cu

Cuba datează din 1961 iar embargoul impus
Vietnamului în 1975 a fost ridicat în 1994.
Evaluarea riscurilor politice
 Una din modalităţile de evaluare a riscului politic pe o
piaţă externă o reprezintă obţinerea de informaţii prin
contactul direct al specialiştilor firmei cu alţi oameni de
afaceri de pe piaţa vizată.
 Alte firme preferă să delege responsabilitatea evaluării
riscului politic către specialişti şi analişti localizaţi într-o
anumită regiune.
 Firmele Exxon şi Xerox au folosit filialele şi managerii
regionali ca importante surse de informaţii.
 Folosirea unor analişti politici străini este o altă metodă
larg practicată. Firme ca General Motors, Caterpillar şi
Chase Manhattan utilizează diverşi analişti politici pentru
a evalua riscurile politice.
 Pe lângă modalităţile menţionate firmele pot apela la
diverse surse publice sau semipublice care
monitorizează riscul politic. Firma „ The Economist
Intelligence Unit” publică de patru ori pe an rezultate
monitorizând 80 de ţări pe baza a 27 de factori.
Factorii includ datoria, situaţia contului curent,
politica economică şi stabilitatea politică iar scorul
de 100 arată cel mai înalt risc.
 Ghidul publicat lunar de firma americană „ Political

Risk Services” include previziuni de riscuri

economice, financiare şi politice şi scoruri pentru
130 de ţări.
Strategii de reducere a vulnerabilității
politice
 Strategiile defensive urmăresc reducerea
dependenţei firmei de ţara gazdă şi o
implicare mai scăzută a ţării gazdă în
operaţiunile firmei datorită costurilor ridicate
ale acestor intervenţii.
 Strategiile de integrare urmăresc

transformarea firmei străine într-o parte

integrantă a pieţei ţării gazdă, minimizând
astfel intervenţia guvernului asupra firmei
respective.