Riscul politic în afacerile internaționale

În afacerile economice internaționale pot apărea o mare varietate de riscuri datorită

complexității relațiilor economice dintre țările lumii, a diferențelor culturale, precum și a
modificării permanente a mediului economic și politic internațional. În afara acestor riscuri
cu caracter obiectiv pot apărea și o serie de riscuri de natura subiectivă datorate
incompetenței sau relei credințe a partenerilor străini.

Procesul de internaţionalizare a unei afaceri, este însoţit de multe riscuri. Unul dintre cele
mai mari îl reprezintă situaţia politică din ţările în care se fac afaceri. De aceea firmele
trebuie să fi capabile să evalueze riscurile politice şi să realizeze negocieri eficiente.

Riscul politic reprezintă probabilitatea ca investiţia străină să fie restricţionată de

politicile guvernamentale din ţara gazdă. Astfel de riscuri întâlnesc firmele care fac afaceri în
ţările în curs de dezvoltare sau cu guvernele care nu încurajează investiţiile directe străine.

 Categorii de riscuri politice

O firmă se poate confrunta în străinătate cu mai multe feluri de riscuri politice.

Cel mai sever risc politic îl reprezintă confiscarea. În aceasta situaţie proprietatea firmei
trece de la compania străină la ţara gazdă, fără despăgubire. Ea este practicată în special de
ţările subdezvoltate. Deşi ameninţarea confiscării s-a diminuat, ea încă persistă şi constituie
un risc politic deosebit de semnificativ pentru firmele ce doresc să se implice în afaceri în
străinătate.

Mai puţin drastică, însă destul de severă, este şi exproprierea. Exproprierea se întâmplă
atunci când investiţia străină este preluată de guvernul local, însă se fac unele despăgubiri. De
cele mai multe ori însă aceste despăgubiri se dau în moneda netransferabilă a ţării gazdă sau
se pot baza pe valoarea contabilă. Rambursarea poate să nu se facă la valoarea totală a
investiţiilor, din punct de vedere al firmei expropriate, însă se face totuşi o despăgubire, Deşi
se face o anumită despăgubire, proprietarul nu doreşte să vândă.

Multe ţări au trecut la forme mai subtile de control al proprietăţii străinilor, precum
naţionalizarea. Naţionalizarea reprezintă trecerea unor bunuri din proprietatea investitorilor
străini în proprietatea guvernului, prin plata de la buget a mijloacelor naţionalizate. Scopul
naţionalizării este acelaşi: obţinerea controlului asupra proprietăţii străine, însă metoda este
alta. Prin naţionalizare, guvernul solicită transferul parţial al proprietăţii şi responsabilităţii
manageriale şi impune reglementări privind prelucrarea produselor în ţară.

 Evaluarea riscului politic

Mediul politic din strănătate poate fi evaluat în funcţie de stabilitatea politică, naţionalismul
şi restricţiile economice impuse de guvernele străine.

Stabilitatea politică. Printre criteriile cele mai frecvent avute în vedere la evaluarea
oportunităţii de implicare pe pieţele străine este stabilitatea politică. O ţară este considerată
stabilă din punct de vedere politic atunci când se menţine continuitatea reglementărilor,
indiferent de guvernul aflat la putere. Cu cât într-o ţară modificările de orientare sunt mai
mari, cu atât şi riscul politic este mai ridicat.

Naţionalismul. Deşi schimbarea partidelor politice şi a tipurilor de guverne poate duce la

instabilitate şi modificarea relaţiilor de afaceri, valul puternic de naţionalism care se
răspândeşte în lume poate afecta în cel mai înalt grad afacerile internaţionale până la sfârşitul
secolului. Pentru înţelegerea conflictelor şi presiunilor inerente în mişcarea internaţională a
capitalurilor, tehnologiilor şi obiectivelor este necesară evaluarea naturii adevărate a
naţionalismului şi a jocului de interese din acea ţară. De asemenea, este necesar să se studieze
dacă se permite penetrarea nerestrictivă a firmei străine pe piaţă şi dacă naţionalismul nu
degenerează într-o xenofobie economică, cum s-a întâmplat de multe ori in India.

Restricţiile economice. Chiar dacă riscurile politice înregistrează o tendinţă de descreştere,

firmele internaţionale se confruntă cu o serie întreagă de riscuri economice. Motivaţiile
impunerii unor restricţii economice de către guvernele unor ţări pot fi puse sub stindardul
siguranţei naţionale, protejării unori ramuri tinere, menţinerii unei balanţe comerciale
favorabile etc.

Principalele restricţii economice se referă la controlul schimbului, restricţii de import,

controlul taxelor, controlul preţurilor, restricţii privind conţinutul local, restricţii privind
investiţiile străine.

a. Controlul schimbului. Guvernele care se confruntă cu lipsa de monedă forte impun

uneori restricţii asupra mişcării capitalurilor, ceea ce are consecinţe nefavorabile
asupra externalizării profiturilor. Alteori, controlul schimbului se extinde asupra unor
produse, în dorinţa de a diminua importul unor bunuri considerate de lux, prin
 utilizarea unui sistem de rate de schimb multiple. Controlul schimbului poate crea
serioase dificultăţi firmei străine.
b. Restricţii de import. Unele guvernele impun restricţii privind importul unor materii
prime, maşini, piese de schimb, pentru a forţa firmele străine să cumpere aceste
produse din ţară şi a crea astfel o piaţă de desfacere pentru bunurile locale. Problema
devine critică atunci când produsele locale nu sunt corespunzătoare calitativ.
c. Restricţii privind conţinutul local. În afară de restricţiile de import, unele ţări impun şi
restricţii privind conţinutul local al unor produse, adică acestea să conţină şi
componente locale. Restricţia este impusă îndeosebi firmelor străine care asamblează
produse din componente străine.
d. Controlul taxelor. Taxele pot fi considerate un risc politic atunci când sunt folosite ca
un mijloc de control al comerţului. În acest caz ele sunt impuse fără o notificare
prealabilă şi cu încălcarea acordurilor existente. Ţările în curs de dezvoltare, mereu în
criză financiară, caută să impună taxe nerezonabil de mari firmelor străine care
operează în condiţii de eficienţă ridicate.
e. Controlul preţurilor. În multe ţări, presiunile politice interne pot forţa guvernele locale
să controleze preţurile produselor importate, în special la produsele considerate foarte
sensibile din punct de vedere politic, precum alimentele, produsele farmaceutice,
benzina, autoturismele. Instituirea acestor controale în perioadele de inflaţie poate fi
folosită de guvern ca un mijloc de control al costului vieţii.
f. Restricţii privind investiţiile străine. Guvernele unor ţări impun uneori restricţii
invesţiilor străine prin limitarea participării firmei străine la capitalul societăţii mixte.
India a fost una dintre ţările care a folosit din plin aceste restricţii în anii precedenţi.
Comerciantul internaţional va trebui să studieze atitudinea faţă de investiţiile străine,
pentru a lua decizia cea mai corespunzătoare.

Actualmente există o tendinţă de diminuare a acestor restricţii, investiţiile străine

fiind considerate un important mijloc de accelerare a dezvoltării economice.

La momentul actual, în lume sunt o mulțime de țări care, din punct de vedere a riscului
politic, nu sunt o bună alegere pentru a dezvolta o afacere.

Top cele mai proaste 3 țări pentru a face afaceri, conform clasamentului Băncii Mondiale
sunt:
 1. Somalia

Potențialii investitori se confruntă cu provocări precum lipsa unui cadru legal cuprinzător, un
sistem judiciar civil incapabil să rezolve disputele și să execute contracte și corupția.
Investitorii se confruntă, de asemenea, cu amenințarea grupului terorist, Al-Shabab, care
controlează părți ale țării și cer în mod obișnuit impozite de la întreprinderi.

2. Sudanul de Sud

A doua țară în care este imposibil să realizezi o afacere este Sudanul de Sud. Peste două
decenii de război civil din țară au dus la pierderi masive de vieți omenești, distrugeri și
strămutări care au afectat regiunea.

3. Yemen

După 7 ani de război, Yemenul rămâne una dintre cele mai grave crize umanitare din lume.
Conflictul din țară continuă să pună în pericol civilii, să declanșeze strămutarea și să
deterioreze infrastructura civilă, cum ar fi spitalele și școlile. Importurile de alimente,
combustibil și medicamente sunt restricționate, ceea ce duce la lipsuri acute și prețuri
ridicate.

Bibliografie

https://graphics.wsj.com/table/DoingBusiness

https://www.state.gov/reports/2021-investment-climate-statements/somalia/

https://reporting.unhcr.org/southsudansituation

https://civil-protection-humanitarian-aid.ec.europa.eu/where/middle-east/yemen_en