FISCALITATE

INTERNAȚIONALĂ
TEMA 1: NOŢIUNI GENERALE PRIVIND
FISCALITATEA INTERNAŢIONALĂ
 Conceptul de fiscalitate internaţională poate fi definit
pornind de la conceptul de fiscalitate. Fiscalitatea se
bazează pe două mari componente:
1)politica fiscală (componenta socială) – constând în
ansamblul de decizii prin care se definesc şi se determină
prelevările obligatorii;
2) dreptul fiscal (componenta juridică) – reprezintă ansamblul
normelor juridice adoptate în scopul reglementării tuturor
activităţilor privind colectarea contribuţiilor obligatorii.
Fiscalitatea poate fi considerată un „rău necesar”.
Fiscalitatea este definită ca fiind acel sistem de constituire a
veniturilor statului prin redistribuirea venitului naţional cu
ajutorul impozitelor şi al taxelor, reglementate prin norme
juridice.
 În condiţiile globalizării, aprofundării cooperării
economice şi financiare internaţionale, a trecerii Republicii
Moldova la economia de piaţă şi dezvoltării schimburilor
comerciale ale acesteia cu alte state, se ajunge frecvent la
situaţii în care rezidenţii Republicii Moldova obţin venituri sau
posedă avere pe teritoriul altor state, iar nerezidenţii obţin
venituri sau deţin bunuri în Republica Moldova. Luând în
considerație tendința pronunţată de integrare a statelor, de
internaţionalizare a activităţilor economice, de armonizare a
legislaţiilor, inclusiv a celor fiscale,devine evidentă problema
fiscalității internaţionale a veniturilor şi capitalurilor.
 Globalizarea
Din punct de vedere economic, prin globalizare se înţelege frecvent o piaţă unică,
în care produsele economiei de piaţă sunt repartizate şi vândute altor regiuni şi
ţări, mărind astfel dependenţa ţărilor subdezvoltate de cele dezvoltate.

”Intensificarea interdependențelor dintre economiile

naționale, prin:
- volumul mare și varietate a tranzacțiilor de bunuri și
servicii,
-fluxul de capital internațional mult mai liber și mai rapid,
-difuziunea mai largă a tehnologiei.”
FMI
”Libertatea și capacitatea indivizilor și a
firmelor de a iniția tranzacții economice
voluntare cu rezidenți ai altor țări.”
Banca Mondială
 Globalizarea

o este un fenomen care a schimbat radical economia

internațională. Se spune că a limitat puterea guvernelor
naționale, în special în domeniul impozitării, într-o lume
a capitalului extrem de mobil și a corporațiilor
transnaționale flexibile.

o Avantajele globalizării sunt multiple. Cu toate acestea,

aceste beneficii nu vin fără costuri care trebuie
gestionate, inclusiv limitările impuse libertății guvernelor
de a dezvolta și aplica politici fiscale și alte politici
macroeconomice. Cu alte cuvinte, aduce un element de
concurență fiscală, ceea ce duce, în analiza finală, la o
anumită convergență a politicilor fiscale.

6
 Integrarea și globalizarea economiei
Globalizarea este o forță pozitivă care generează
schimbare, dar care presupune și provocări

- concentrarea liberă a capitalului în zone cu avantaje economice sporite,

ceea ce duce la stimularea producţiei şi creşterea eficienţei utilizării
capitalurilor
- erodare a suveranităţii naţionale asupra sferei economice
- stimularea dezvoltării tuturor naţiunilor prin mărirea pieţei de desfacere

- intensificarea comerțului internațional

- îmbunatăţirea relaţiilor dintre dezvoltatorii aceleiaşi industrii din
diferite părţi ale lumii (globalizarea unei industrii)

- fluxuri peste graniţe

- fluxuri de bunuri/servicii (liber schimb)
- fluxuri de persoane (migraţia)
- fluxuri de capital
- fluxuri de tehnologie

Prima eră a Globalizării” se consideră că s-ar fi împărțit
în etape odată cu Primul Război Mondial și, apoi, căzând
sub criza standardului în aur, spre sfârșitul anilor ’20 și
începutul anilor ’30. Țările ce începuseră să îmbrățișeze
era globalizării, incluzând nucleul european, câteva state
de la marginea Europei și câteva lăstare europene din cele
două Americi și Oceania prosperau. Inegalitatea dintre
acele state dispărea în timp ce bunurile, capitalul și forța
de muncă formau, în mod excepțional, fluxuri libere între
state.
.
Globalizarea este un proces de creare şi
dezvoltare a unui sistem financiar şi
informaţional unic, care cuprinde
întreaga lume şi este legat de accesul
absolut la informaţie şi de circulaţia
rapidă a capitalului. În fond, globalizarea
constituie cel mai înalt nivel al integrării,
care a început de la marile descoperiri
geografice încoace.
Globalizarea și fiscalitatea

Pe măsură ce au scăzut alte bariere

în calea mișcărilor internaționale
de capital, diferențele dintre modul
în care țările impozitează venitul
din investiții de capital au devenit
mai importante. Acest lucru a
generat ceea ce se numește Pentru a reține și a atrage investiții de capital, țările trebuie să
„concurență fiscală”. ofere regimuri fiscale atractive, adică rate de impozitare
efective mai mici. Argumentul teoretic pur este că
globalizarea a făcut capitalul atât de mobil, încât rata efectivă
a impozitului pe veniturile din capital este redusă la
aproximativ zero. 9
 În ultimele decenii, evoluții importante au schimbat
pelerina economică a terenurilor care
caracterizase deceniile anterioare.

1
Aceste evoluții au implicații potențial mari pentru
sistemele fiscale. Cele mai importante dintre
aceste evoluții sunt:

Deschiderea economiilor și creșterea

extraordinară a comerțului internațional.
Comerțul mondial a crescut cu o rată dublă
față de PIB-ul mondial, astfel încât economia
mondială este acum mult mai integrată decât
în trecut.
 Creșterea comerțului a fost însoțită de o
creștere fenomenală mișcărilor
2 a
transfrontaliere de capital. Această creștere a
fost promovată prin eliminarea obstacolelor
impuse mobilității de capital impuse de
politici și de inovațiile tehnologice.

Importanța firmelor multinaționale a crescut

enorm atât în finanțarea investițiilor directe,
fie în promovarea comerțului între părți ale
acelorași întreprinderi situate în diferite țări.
Acest comerț creează probleme speciale
pentru autoritățile fiscale.
 Aceste activități internaționale, însoțite
3 de venituri mai mari pe cap de locuitor,
scăderea costurilor de transport și
schimbări de politici au condus la o
mobilitate ridicată a persoanelor, fie în
rolul lor de agenți economici, fie în
calitate de consumatori.

Un număr mare și în creștere de indivizi

își câștigă acum toate sau o parte din
veniturile lor în afara țărilor în care își
au reședința oficială. De asemenea, un
număr mare și din ce în ce mai mare de
persoane își cheltuie o parte din
veniturile lor în afara țărilor în care
trăiesc.
 Implicațiile acestor evoluții pentru sistemele fiscale ale țărilor nu
sunt încă pe deplin înțelese de către decidenții politici sau
economiști. Cu toate acestea, există dovezi în creștere și multe
teorii care să demonstreze că evoluțiile descrise mai sus creează
dificultăți majore pentru administratorii fiscali din unele țări și
oportunități pentru cei din alte țări.

Datorită acestor evoluții, baza impozabilă potențială a unei țări

nu mai este acum strict limitată de teritoriul țării respective, ci,
într-un anumit sens, a început să includă părți din restul lumii.
O țară poate acum să atragă și să impoziteze:

capital real lucrători

străin sub formă străini
de investiții
străine directe
persoanele
capital străine cu
financiar consumatori venituri mari,
străin străini inclusiv
pensionarii 13
 Aceste posibilități alimentează
„concurența fiscală” între țări.

Concurența fiscală este în mare parte

legată de importanța impozitării
pentru fiecare țară. Prin scăderea
poverii impozitării, pentru unele
activități, concurența fiscală
urmărește să facă o anumită țară (să
zicem Irlanda sau Lichenstein) mai
atractivă decât alte alte pentru același
tip de activitate.

14
 Atracția unei țări depinde de mai
multe elemente, cum ar fi:

sarcinile fiscale, adică

cotele de impozitare
nominale sau statutare;
raportul dintre impozite și
practica fiscală (costuri
produsul intern brut (PIB)
administrative și de
sau alte baze de impozitare
conformitate);
specifice (profituri, vânzări,
salarii etc);

predictibilitatea sistemului
deficitele fiscale și datoria
fiscal sau „certitudinea
transparența juridică, adică publică, deoarece acestea
fiscală” în timp pentru a
claritatea legislației fiscale; pot prognoza 8 creșteri de
limita problemele de
impozite în viitor.
consistență a timpului;

15
❑ În mediul actual, acțiunile multor guverne au ajuns
să fie foarte constrânse sau influențate de acțiunile
altor guverne, iar efectele de răspândire peste
frontiere generate de impozitare au devenit comune
și importante.
❑ Acest lucru a deschis posibilitatea unor țări de a
profita de această nouă situație, atrăgând către ele o
pondere mai mare din baza fiscală mondială,
exportând astfel o parte din povara lor fiscală.

16
La fel ca toți contribuabilii, întreprinderile multinaționale au un stimulent
pentru a-și reduce obligațiile fiscale (la nivel mondial). Ei pot promova
acest obiectiv în diferite moduri:

• Primul este localizarea operațiunilor lor în țări în care ratele legale de

impozitare sunt scăzute sau în care sunt oferite stimulente fiscale mai
generoase.
• Beneficiile pe care le poate aduce o țară din faptul că are mai multe
investiții și, astfel, mai multe profituri alocate acesteia vor determina
inevitabil unele țări să încerce să profite de situație.
• Concurența fiscală între țări va determina unele guverne să legisleze rate
de impozitare mai mici sau să ofere stimulente fiscale mai generoase
decât alte țări pentru a atrage investiții străine.

17
 În al doilea rând, într-o anumită măsură, întreprinderile pot
manipula, în scopuri fiscale, costurile intrărilor pe care le importă
de la afiliații lor aflați în alte țări („prețuri de transfer”).

➢ Prin manipularea prețurilor de transfer,

întreprinderile multinaționale pot
transfera profiturile impozabile către
filialele situate în jurisdicții în care
cotele efective de impozitare sunt
scăzute și departe de jurisdicțiile în care
cotele efective de impozitare sunt
ridicate.
➢ Creșterea în scopuri fiscale a prețului
intrărilor importate a fost făcută mai
atractivă prin scăderea taxelor vamale
care a avut loc în ultimii ani. Din acest
motiv, un preț de import mai mare va
reduce profiturile impozabile fără a
crește obligațiile fiscale din taxele de
import.

18
❖ Existența țărilor cu paradisuri fiscale facilitează evitarea și
evaziunea fiscală. În ultimii ani a existat o înmulțire a țărilor și
teritoriilor care impun rate de impozitare scăzute sau chiar zero și
care încurajează persoanele fizice și întreprinderile să le folosească
pentru a stabili o adresă fiscală către care pot fi canalizate veniturile
obținute în alte țări.

❖ Țările paradis fiscale beneficiază de taxele sau

impozitele reduse pe care le impun asupra capitalului
financiar canalizat către acestea. Țările din care
provine capitalul suferă pierderi de venituri și un
control scăzut asupra bazelor lor fiscale. Multe
fonduri speculative sau alte fonduri de investiții și-au
stabilit reședința oficială în țări cu impozite reduse
sau în țări cu paradisuri fiscale.
 Orice negociere este şi o confruntare între instituţii şi state: fiecare ţarǎ îşi
doreşte un sistem fiscal cât mai raţional şi eficace, iar autorităţile naţionale nu
agreează imixtiunile unor instituţii în politicile lor fiscale care caracterizează
suveranitatea lor în domeniu. De exemplu, deciziile unor tehnocraţi de la
Comisiile Europene nu sunt considerate de state ca măsuri democratice
aplicabile în propriile ţǎri;
➢ instituţiile internaţionale au în vedere, într-o mai mică măsură, cerinţele
menţinerii unui anumit nivel al resurselor publice colectate prin impozite.
Comisia Europeană priveşte fiscalitatea ca un obstacol în calea funcţionării
eficiente a pieţei unice, în timp ce ţările europene doresc antrenarea pârghiilor
financiare în politicile sociale şi economice;
➢fiecare ţară este ataşată tradiţiilor proprii care presupun o putere decizională
specifică în domeniul fiscal;
➢ negocierile presupun apariţia intereselor conflictuale între ţări datorită
impactului foarte diferit al deciziilor luate privind bugetele naţionale;
➢ realizarea unui echilibru fiscal este un proces foarte complicat, întrucât, de
exemplu, modificarea unui impozit afectează sistemul fiscal naţional, ceea ce
impune măsuri ample de reformare; reducerea unui impozit impune creşterea
altuia sau a altora, periclitând realizarea unor programe din lipsa resurselor
bugetare.
 Liderii economiei mondile

După cum puteți observa și pe

diagramă, în ordine descrescătoare,
lideri în economia mondială sunt:
1. Statele Unite ale Americii;
2. China;
3. Japonia;
4. Germania;
5. Regatul Unit al Marii
Britanii și al Irlandei de Nord.
➢ Combaterea discriminărilor
➢ Libertatea comerţului
➢ Predictibilitate
➢ Promovarea concurenţei
loiale;
➢ Încurajarea dezvoltării şi
reformei economice
Organizația Mondială a
Comerțului (OMC) este o
organizație internațională
care supervizează un
număr mare de acorduri
care definesc "regulile
comerciale" dintre statele
membre.
 Procesul de globalizare nu ar fi fost posibil fără
internaţionalizarea relaţiilor economice şi, mai ales, a relaţiilor
financiare.
Printre factorii care au determinat dezvoltarea relaţiilor
internaţionale se numără:
a)factori de ordin moral – în general, activităţi social-economice
umanitare;
b) factori impuşi de legile economice obiective, potrivit cărora
dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii depinde de lărgimea pieţei
de desfacere;
c) normele juridice – prin care se stabileşte cadrul general de
desfăşurare a activităţii şi relaţiilor economice, de exemplu, a
schimburilor economice internaţionale (ne ciocnim astăzi cu „Dreptul
comerţului internaţional”, „Dreptul comunitar al afacerilor” etc.)
În contextul economic actual, companiile multinaţionale şi
managementul acestora se confruntă cu provocări care
deseori au o conotaţie internaţională. Impunerea
internaţională a veniturilor şi a capitalurilor, necesită corelarea
anumitor aspecte ale activităţilor economice externe, cum ar
fi:
1) aplicarea principiilor internaţionale de impunere a veniturilor
şi a capitalurilor;
2) armonizarea sistemelor fiscale;
3) impactul sarcinii fiscale asupra comportamentului
contribuabililor;
4) impactul fiscalităţii asupra fluxului investiţiilor în economia
autohtonă.
Tendința de integrare și
globalizare a economiei
Armonizarea legislațiilor, în special
a celor fiscale
Tendința de evitare a evaziunii
fiscale și dublei impozitări
Nivelul de dezvoltare a țărilor
și cotele de impozitare aplicate
Tendința de sporire a investițiilor
prin stabilirea unui regim fiscal
avantajos
 O fiscalitate excesivă, aplicată pe baza unei politici
fiscale nechibzuite, poate avea consecinţe negative:
-creşterea fiscalităţii determină şi o creştere a evazionismului;
-creşterea fiscalităţii poate accentua o tendinţă de a găsi căi
„neortodoxe” de recuperare a sumelor plătite cu titlu de
impozit, de exemplu: creşterea preţurilor, revendicarea unor
salarii mai mari care să compenseze scăderea puterii de
cumpărare;
-creşterea fiscalităţii poate avea consecinţe negative asupra
competitivităţii întreprinderilor economice în sfera relaţiilor
economice internaţionale.
 În actualul mediu economic, presiunea fiscală
crescândă este greu de menţinut. Pe măsură ce
integrarea economică creşte, contribuabilii persoane
fizice și juridice, câştigă o mai mare libertate de a
profita de oportunităţile economice din străinătate;
aceasta creşte sensibilitatea la nivelul de impozitare a
deciziilor de investiţie şi localizare. Nivelurile mari de
impozitare cauzează mari pierderi economice în
condiţiile mobilităţii capitalului, iar competiţia fiscală
internaţională devine din ce în ce mai acerbă pe
măsură ce creşte mobilitatea forţei de muncă şi a
capitalului.
 Creşterea economică reprezintă motorul de creştere şi dezvoltare
al ţărilor, iar aceasta este reprezentată de ceea ce se calculează şi
raportează sub forma unor diferiţi indicatori statistici. Pentru acest
deziderat, guvernul acţionează prin pârghii economico-sociale în cadrul
cărora se remarcă preponderanţa celor de natură fiscal-bugetară. Astfel,
politica fiscală îşi aduce aportul la stimularea sau frânarea creşterii
economice.

Politica fiscală nu este doar acea componentă a mix-ului de

politici economice prin care sunt asigurate resursele bugetare necesare
furnizării bunurilor și serviciilor publice, ci și o pârghie importantă, dacă
este proiectată și aplicată în mod adecvat, de stimulare a creșterii
economice și de repartiție echilibrată a acesteia, în scopul asigurării
concomitente a dezvoltării țării, promovării incluziunii sociale și
reducerii sărăciei, fără afectarea stabilității financiare.
Tendințe în dezvoltarea
sistemelor fiscale pe plan
mondial
Urmărirea tendințelor în lumea impozitelor
a fost întotdeauna complexă iar
întreprinderile de astăzi găsesc o provocare Creșterea raportării fiscale digitale
să țină pasul cu volumul, ritmul și
complexitatea ridicate ale modificărilor
fiscale globale. Peisajul politicii fiscale s-a
schimbat considerabil în ultimii ani și există
motive întemeiate să ne așteptăm ca aceasta
să evolueze în continuare pentru ceva timp. Creșterea stimulentelor pentru afaceri

În prezent, autoritățile fiscale globale au

două domenii principale de concentrare:
1. Protejarea veniturilor fiscale Nevoia crescândă de transparență fiscală
2.Asigurarea unor condiții de concurență
echitabile între furnizorii locali și străini,
favorizând în același timp creșterea
economică. Evitarea impozitului sau structuri fiscale care implică
Sunt obiective destul de ambițioase, care jurisdicții offshore
sunt esențiale pentru ca întreprinderile
transfrontaliere să înțeleagă în ceea ce
privește modul în care se traduc în politica
fiscală și, prin urmare, au impact asupra
operațiunilor companiei. Impozitarea economiei digitale
Iată cinci tendințe cheie care decurg din
prioritățile autorității fiscale globale:
O mare îngrijorare pentru majoritatea participanților la conferință
(Conferința europeană privind tendințele practicii fiscale la Paris.) a
fost digitalizarea raportării fiscale, deoarece necesită întreprinderilor
să furnizeze informații mult mai detaliate autorităților fiscale - și
într-un nou format.
Majoritatea întreprinderilor trebuie să efectueze revizuiri interne, să
restructureze procesele și să captureze date pentru a se asigura că au
informațiile necesare în sistemele lor. Dar acesta este doar primul
pas, sistemele de afaceri trebuie să poată „vorbi” cu sistemele nou
digitalizate ale autorităților fiscale. Acest lucru necesită de obicei nu I.Creșterea
doar o investiție în personal, ci și o investiție potențial semnificativă
în tehnologie nouă. Raportarea unor informații mai detaliate
înseamnă, în mod evident, că autoritățile fiscale vor avea o mai bună
raportării fiscale
perspectivă asupra operațiunilor comerciale și, prin urmare, auditul
poate deveni mai frecvent. digitale
Ar trebui să subliniez că creșterea raportării fiscale digitale nu este o
mare durere de cap pentru afaceri - autoritățile fiscale valorifică cele
mai noi tehnologii în moduri utile și creative pentru a oferi un
serviciu mai bun contribuabililor:
• Spania a lansat un sistem virtual pentru a răspunde la întrebări
privind impozitul internațional;
• În Australia, „Alex your Virtual Assistant” - cunoscut și sub numele
de chatbot, a devenit fața online a diferitelor departamente
guvernamentale pentru a răspunde la întrebările contribuabililor.
 Inițiativele globale, cum ar fi proiectul BEPS
(Eroziunea Bazei și Transferul Profitului) al
OCDE, au ca rezultat condiții mai echitabile din
perspectiva impozitului pe profit. Dar vor exista
întotdeauna stimulente oferite de diferite guverne
pentru a atrage investiții străine pentru a menține
economiile locale în creștere. O tendință în
II.Creșterea creștere de remarcat este oferirea de stimulente
fiscale pentru cercetare și dezvoltare. Multe țări
stimulentelor din UE oferă o varietate de stimulente fiscale
companiilor sau antreprenorilor care desfășoară
pentru afaceri activități de cercetare și dezvoltare: deduceri
fiscale suplimentare, scutire / scădere a
impozitului pe venitul personal pentru angajați,
scutire de impozit pe profit etc. Cu toate acestea,
pentru a le aplica, este foarte important să
înțelegeți documentația justificativă.
Printre numeroasele probleme fiscale
internaționale se numără prețul de transfer (TP),
a cărui natură extrem de complexă face dificilă
gestionarea de către întreprinderile
multinaționale. Dacă este tratat greșit, TP poate fi
costisitor pentru părțile interesate, rezultând
audituri, ajustări, penalități și dublă impunere,
fără a menționa litigiile. III. Nevoia
Un număr din ce în ce mai mare de țări din afara crescândă de
Europei adoptă orientările și reglementările
OCDE. Este esențial ca întreprinderile europene transparență
să verifice dacă reglementările TP se aplică în
jurisdicțiile în care doresc să se extindă. Brazilia, fiscală
Argentina și Japonia - pentru a numi doar câteva
- au adoptat regulamentul privind fișierele și
documentația TP. Se așteaptă ca, în viitorul
apropiat, TP să fie similar cu raportarea TVA la
nivel global și cu alte tipuri de impozite „zilnice”.
 În timp ce inițiativele din domeniul impozitării
internaționale fac mult pentru a influența legislația fiscală
internă și relația lor cu entitățile străine, în plus, multe țări
fac un efort concertat pentru a aborda probleme precum
IV. Evitarea jurisdicțiile fiscale offshore.
Marea Britanie, conduce o acțiune globală împotriva
impozitului multinaționalelor care sunt percepute ca evitând impozitele
în Marea Britanie. Au fost introduse propriile sale legi fiscale
sau structuri pentru a contracara întreprinderile multinaționale
percepute ca redirecționând profiturile către jurisdicțiile
fiscale care fiscale offshore. Impozitul pe profit deviat (DPT), hibrid și
alte nepotriviri și încasările offshore de proprietăți
implică necorporale sunt toate legi fiscale relativ noi în Marea
Britanie, care reflectă într-adevăr poziția actuală a acesteaia
jurisdicții și abordarea axată pe devierea profitului.
În continuare, recent au fost introduse reforme în SUA
offshore pentru combaterea evaziunii fiscale, în timp ce Australia a
introdus propriul departament și legislație multinațională
anti-evitare care vizează abordarea cazurilor de evitare
fiscală.
Am putea considera că cea mai semnificativă evoluție în domeniul
fiscalității internaționale o reprezintă propunerile OECD în ceea ce
privește impozitarea economiei digitale, cunoscută și sub numele de al
doilea val de eroziune de bază și de transfer al profitului (BEPS). Această
inițiativă G20 /OECD vizează identificarea întreprinderilor
multinaționale (EMN) care exploatează lacunele și nepotrivirile din
normele fiscale pentru a evita plata impozitelor.
Inițiativa OECD urmărește să abordeze provocările fiscale care decurg
din digitalizarea economiei și conține o serie de propuneri care sunt
V.
grupate în doi piloni: alocarea profitului și asigurarea unui nivel minim
de impozitare. Dacă propunerile vor fi în cele din urmă acceptate, acestea
vor atrage după sine cea mai relevantă revizuire a mediului fiscal
Impozitarea
internațional de la înființarea OCDE.”
O jurisdicție care își ia propriile măsuri speciale pentru a aborda
economiei
problema este Spania. În urma crizei financiare și a crizei bugetare
spaniole, care a provocat punerea în aplicare a unor politici de austeritate
de lungă durată și o creștere uriașă a îndatorării publice a țării, guvernul
digitale
spaniol sponsorizează un nou val de cheltuieli publice, care va avea
nevoie de noi colectări de impozite. pentru a le finanța. În acest sens,
guvernul intenționează să stabilească o impozitare minimă pentru
companiile mari și stabilește obiective mai mari de colectare a
impozitelor pentru autoritatea fiscală spaniolă.
Prin urmare, numărul executărilor silite și sumele reevaluate sunt la
niveluri record. În ceea ce privește noua legislație fiscală spaniolă, noile
proiecte de lege care reglementează impozitele pe serviciile digitale și
tranzacțiile financiare tocmai au fost prezentate parlamentului.
Proiectul OCDE/G20 pentru eroziunea de bază și transferul
profitului (sau Proiectul BEPS) este un proiect de stabilire a unui
Proiectul eroziunea
cadru internațional de combatere a evitării fiscale de către
întreprinderi multinaționale. Scopul proiectului este de a atenua
lacunele codurilor fiscale și neconcordanțele dintre țări, astfel
bazei și de transfer
încât corporațiile să nu poată transfera profiturile dintr-o țară cu
o rată ridicată a impozitului pe profit în țări cu o rată de al profitului
impozitare scăzută. Această practică de dublă neimpunere - este de
obicei legală, dar implică adesea manevre complexe în cadrul
legislației fiscale. De la înființarea sa în 2016, proiectul și-a
(BEPS)
îndeplinit în mod constant mandatul și este acum format din 140
de țări și jurisdicții.
Inițiativa Eroziune de bază și schimbarea profitului (BEPS)
lansată în urma crizei financiare globale din 2008 a catalizat o
schimbare de paradigmă a impozitului internațional, care a
devenit și mai critic în contextul apariției pandemiei globale
COVID-19. Întrucât țările au cheltuit mult pentru a sprijini
gospodăriile, întreprinderile și economiile interne ca răspuns la
criză, a fost subliniată cu tărie importanța asigurării echității
sistemului fiscal și a obținerii unor venituri fiscale solide. Întrucât
finanțele publice sunt din ce în ce mai tensionate din cauza
COVID-19, toleranța publicului față de evaziunea fiscalăde către
companiile multinaționale este nulă, ceea ce face inițiativa BEPS și
mai importantă astăzi ca niciodată.
Sistemul fiscal internațional existent se confruntă cu
presiuni semnificative. Pe fondalul unei evoluții sociale
rapide, impozitarea trebuie să se adapteze ritmului
schimbărilor, cu o serie de modificări legislative, de
reglementare și administrative, drept rezultat fiind
implimentarea inițiativei OCDE-BEPS. La rândul lor,
companiile prudente trebuie să fie pregătite să adopte
schimbări, să evalueze numeroasele implicații fiscale și
oportunități disponibile și să optimizeze modelele
operaționale pentru a realiza creșterea, a capta eficiențe
și a controla riscurile.
 Sistemul fiscal al Uniunii Europene

• Crearea şi dezvoltarea sistemului fiscal al UE nu este doar un proces economic ci şi un important

proces politic. În general, sistemul fiscal se bazează pe instituţiile şi instrumentele necesare pentru
implementarea politicii fiscale într-o anumită zonă.
Structura sistemului fiscal al Uniunii Europene se rezumă la bugetul acesteia, fiind singurul instrument
de implementare a politicii fiscale la nivelul central supra-naţional al uniunii. Restul sistemului fiscal
poate fi văzut ca un set de diverse reguli şi aranjamente prin intermediul cărora ţările membre
coordonează şi armonizează alte segmente ale politicii fiscale. Acestea se referă în primul rând la
armonizarea sistemului de taxe şi coordonarea stabilizării politicilor fiscale prin intermediul PSC (Pact
de stabilitate și creștere) şi a criteriului de convergenţă Maastricht.
• La nivelul UE politica fiscală este subordonată tratatului de
înfiinţare a Comunităţii Europene, care prevede:
-eliminarea taxelor vamale între ţările membre (Art. 3) şi a
oricăror altor măsuri cu efect similar şi asigurarea liberei
concurenţe în cadrul pieţei comune.
Prioritățile Europei în materie fiscală

• Implementarea propunerilor OECD care răspund provocărilor fiscale

generate de digitalizarea economiei în UE;

• Introducerea impozitării tranzacțiilor financiare la nivelul UE;

• Revizuirea Directivei privind cooperarea administrativă în domeniul

fiscal
- pericolul dublei impuneri
- evaziunea fiscală
- utilizarea discriminatorie a impozitelor

•dezvoltarea rapidă a schimburilor comerciale;

•menţinerea unei suveranităţi fiscale a statelor membre
 Politica fiscala în cadrul UE

▪ Strategia de politică fiscală a UE este explicată în

Comunicarea Comisiei intitulată „Politica în domeniul
impozitării în cadrul Uniunii Europene – priorități pentru
anii viitori”.
▪ Competența de a introduce, elimina sau ajusta impozitele
rămâne la latitudinea statelor membre. Fiecare dintre
statele membre este liber să-și aleagă sistemul de
impozitare pe care îl consideră cel mai potrivit, cu
condiția să respecte normele UE.

42
Principalele priorități ale politicii fiscale a
UE sunt:

eliminarea obstacolelor de natură fiscală care

împiedică activitatea economică transfrontalieră

lupta împotriva concurenței fiscale dăunătoare și

a evaziunii fiscale

promovarea unei mai largi colaborări la nivelul

administrațiilor financiare
 UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI FISCALITATEA
✓ UE nu joacă un rol direct în colectarea impozitelor
sau în stabilirea cotelor de impozitare. Valoarea
taxelor și impozitelor pe care trebuie să le plătească
fiecare cetățean este stabilită de guvernul țării sale.

✓ UE supraveghează normele fiscale naționale în

anumite domenii, în special atunci când sunt implicate
politicile UE vizând companiile și consumatorii.
Aceasta pentru a garanta că:
➢ bunurile, serviciile și capitalul pot circula liber peste
tot în UE (pe piața unică)
➢ companiile dintr-o țară nu beneficiază de avantaje
neloiale față de concurenții din alte țări
✓ UE promovează cooperarea între statele membre în
➢ fiscalitatea nu este discriminatorie față de ceea ce privește combaterea fraudei și a evaziunii
consumatorii, lucrătorii sau companiile din alte țări ale
UE fiscale, eliminarea cazurilor de discriminare, precum
și reducerea costurilor aferente sarcinilor de
conformare.
 Dispoziții fiscale – tratatul privind funcționarea
uniunii europene
Art.110-113 vizează armonizarea legislației privind impozitul pe cifra de
afaceri, accizele și alte impozite indirecte

Art.114-118 privind apropierea legislațiilor vizează impozitele ce pot avea un efect

indirect asupra instituirii pieței interne și menționează dispozițiile fiscale în cazul cărora
nu se aplică procedura legislativă ordinară

Armonizarea fiscală are ca scop facilitarea administrării impozitelor pe profit de către

guvernele statelor membre, astfel încât sistemul de impozitare a profitului într-o piață internă
cu un grad ridicat de integrare să funcționeze mai eficient, iar companiile să poată respecta mai
ușor regulile privind impozitul pe profit.

În ceea ce privește procedura de adoptare a actelor legislative, principala caracteristică a

dispozițiilor fiscale ale UE este aceea că, la nivelul Consiliului, Deciziile privind propunerile
Comisiei sunt adoptate cu unanimitate, Parlamentul fiind consultat. Dispozițiile adoptate în
domeniul fiscal includ Directivele menite să asigure apropierea legislațiilor naționale și
Decizii ale Consiliului.
 Printre principalele inițiative UE se
numără:

Impozitarea
Un pachet
Un plan de Pachetul echitabilă a
Un pachet privind
acțiune Un plan de privind TVA- inițiativelor
privind practicile de
privind acțiune ul pentru din
transparența evitare a
impozitarea privind TVA piața unică domeniul
fiscală obligațiilor
societăților digital economiei
fiscal
digitale
 Semestrul european
Semestrul european
➢ reprezintă un ciclu de coordonare a politicilor economice și bugetare ale statelor
membre la obiectivele și normele convenite la nivelul UE
➢ face parte din cadrul de guvernanță economică al Uniunii Europene

✓ În contextul acestei coordonări economice mai

puternice între țările UE, Comisia Europeană
elaborează, în fiecare an, recomandări specifice
pentru fiecare țară.

✓ În domeniul politicii fiscale, aceste recomandări se

concentrează asupra modului în care sistemele naționale de
impozitare ar putea deveni mai echitabile, mai eficiente și mai
favorabile creșterii.
Regimul comercial european și
numeroasele acorduri comerciale negociate
de UE fac ca Uniunea să se numere printre
cele mai avantajoase regiuni în domeniul
comercial. UE este principalul partener
comercial pentru 80 de țări.
Prin urmare, UE este unul dintre cei mai
mare actori de pe scena comerțului
internațional, alături de SUA și China.
Exporturile UE reprezintă peste 15% din
exporturile globale. Peste 80% dintre
exportatorii Uniunii Europene sunt IMM-
uri.
Politica fiscală a UE Întrucât politica UE în domeniul fiscal
vizează buna funcționarea a pieței

constă din 2 componente: unice, armonizarea normelor privind

impozitarea indirectă a fost tratată
înainte de cea directă.

impozitarea directă,
care rămâne de impozitarea indirectă,
competența exclusivă a
statelor membre care influențează libera
circulație a mărfurilor și libera
prestare a serviciilor pe piața
unică

Legislația în domeniul impozitării directe și indirecte implică armonizarea legislațiilor țărilor UE pentru a le
aduce în concordanță unele cu altele (apropierea legislațiilor).
Scopul:
✓ pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne a Uniunii Europene
✓ pentru a preveni evaziunea fiscală și dubla impozitare
 Un rol central în crearea unei societăți echitabile și a unei
economii puternice îl joacă impozitarea echitabilă și lupta hotărâtă
împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale, a planificării fiscale
agresive și a spălării de bani.

Comisia Europeană continuă să depună

eforturi în vederea eliminării obstacolelor
fiscale din calea liberului schimb în Europa și
în întreaga lume și va continua să ajute țările
membre să se dezvolte și să prospere.
Armonizarea fiscală între statele membre ale
Uniunii Europene
 Armonizarea fiscală – pilon al politicii fiscale comunitare
,,Armonizarea fiscală presupune un proces de compatibilizare
între normele juridice naţionale în domeniul fiscal ale statelor
membre, precum şi între normele juridice naţionale şi
reglementările comunitare aferente.”

Pentru evitarea dublei impuneri

juridice, în practicǎ se folosesc
mai multe modalitǎţi:
1.Reglementǎri naţionale
2.Convenţii bilaterale sau multilaterale
3.Cultura şi educaţia fiscală
4. Jurisprudenţa
5. Doctrina
• Subiectul armonizării fiscale a apărut în agendă din 1957, odată cu Tratatul de la Roma,
care a stat la baza fondării Comunității Economice Europene. În 1992 comitetul Ruding
a constatat că diferitele sisteme fiscale ale Statelor Membre din cadrul Uniunii Europene
au cauzat o distorsiune în concurență și de acea a propus crearea unui sistem fiscal
comun.
• În 1998 Comisarul Fiscal al Uniunii Europene, Mario Monti a comunicat că „scopurile
pachetului fiscal și anume, reducerea distorsiunilor de piață unică și crearea unor
structuri fiscale mai prietenoase față de angajați, au fost recunoscute de toți ca fiind
esențiale pentru succesul unei uniuni economice și monetare.
Principiile de bază ale armonizării fiscale în UE includ:
• coerenţa reglementării legale;
• sincronicitatea adoptării normelor armonizate;
• consecvenţa etapelor de armonizare;
• prevalenţa normelor comunitare în raport cu cele naţionale.
 Necesitatea armonizării fiscale este
impusă de o serie de argumente

-evitarea discriminării şi - evitarea pierderilor - reducerea - nevalorificarea de către

eliminarea riscului dublei
impuneri;
-prevenirea cazurilor
involuntare de
neimpozitare şi a evaziunii
fiscale, în special la nivelul
operaţiunilor
intracomunitare;
de venituri în urma costurilor legate unele statele membre a
migrării bazelor de de necesitatea avantajelor unei pieţe unice;
impozitare naţionale încadrării - distorsionarea constituirii şi
între statele membre, nerezidenţilor sub alocării resurselor bugetare, cu
în căutarea incidenţa consecinţe negative asupra
regimului fiscal mai dispoziţiilor mai nivelului de finanţarea
favorabil; multor sisteme cheltuielilor publice..
fiscale;
 Concluzii:

• O consecinţă a globalizării economice este îmbunatăţirea relaţiilor dintre

dezvoltatorii aceleiaşi industrii din diferite părţi ale lumii (globalizarea
unei industrii), intensificarea comerțului international, circuitului
comercial mondial în limitele ţărilor dezvoltate, concentrarea liberă a
capitalului în zone cu avantaje economice sporite, ceea ce duce la
stimularea producţiei şi creşterea eficienţei utilizării capitalurilor.

• Pentru combaterea evaziunii fiscale și a practicilor de evitare a obligațiilor

fiscale au fost adoptate tratate internaționale care vizează armonizarea
legislației fiscale.

▪ Politica fiscală poate fi utilizată în multe situații pentru a răspunde

consecințelor macroeconomice negative ale intrărilor mari de capital.

▪ Globalizarea amplifică influențele politicii fiscale, contribuind la crearea

unei cooperări politice solide.

56
Mulțumesc de atenție