Fiscalitate Internațională

TEMA 2: CONVENȚII
INTERNAȚIONALE DE EVITARE A
DUBLEI IMPUNERI (TRATATE
FISCALE)
Formele dublei impuneri juridice internaţionale:
- voluntară, prin care statul încearca sa îngreuneze (frâneze) concurenţa capitalului extern într-o
ramură economică;
- involuntară, aplicabilă atunci când, prin coincidenţa diferitelor impozite din aceeaşi ţară şi din
străinatate, acelaşi venit sau bun este impus de două ori.
Apariţia dublei impuneri juridice internaţionale se datorează modului în care sunt aplicate
criteriile care stau la baza impunerii veniturilor sau averii.
În practica fiscala internaţională, pot fi întalnite mai multe criterii care stau la baza impunerii
veniturilor sau a averii:
- criteriul rezidenţei (al domiciliului fiscal) – potrivit căruia impunerea veniturilor se efectuează
de autoritatea fiscala din ţara careia aparţine rezidentul, indiferent dacă veniturile sau averea, care
fac obiectul impunerii, sunt obţinute, respectiv, se află pe teritoriul acelui stat sau în afara
acestuia;
- criteriul naţionalităţii – un stat impune pe rezidenţii săi, care realizează venituri sau posedă
avere din (în) statul respectiv, indiferent dacă ei locuiesc sau nu în ţara lor;
- criteriul originii veniturilor (teritorialităţii) – potrivit căruia impunerea se efectuează de către
organele fiscale din ţara pe al cărei teritoriu s-au realizat veniturile sau se afla averea, facându-se
abstracţie de rezidenţa sau de naţionalitatea beneficiarilor de venituri.
 Efectele dublei impuneri asupra relaţiilor economice
Avantaje:
-perfectionarea legislaţiei interne;
-intensificarea relaţiilor dintre state în ceea ce priveşte prevenirea şi eliminarea evaziunii fiscale.
Dezavantaje:
-impozitarea repetată a veniturilor constituie un obstacol în dezvoltarea relaţiilor economice dintre state
(diminuînd veniturile operatorilor economici);
-nivelul crescut al impozitelor poate influenţa deciziile persoanelor fizice sau juridice care vor să investească in
strainatate;
-impunerea veniturilor conform concepţiei mondiale, adica a tuturor veniturilor în statul de rezidenţă, indiferent
de statul de origine al acestora, poate submina interesul pentru dezvoltarea relaţiilor economice dintre state;
-sustragerea de la impunere a unei părţi însemnate din veniturile externe conduce la apariţia evaziunii fiscale.
Dezvoltarea relaţiilor economice şi financiare dintre diferite state este afectată de acest fenomen ceea ce a condus
la indentificarea unor procedee tehnice de evitare sau de corectare a dublei impuneri .
Evitarea dublei impuneri reprezintă un obiectiv de interes naţional şi internaţional şi se poate realiza:
-pe baza unor masuri legislative unilaterale, ce ar putea consta în:
- prin acordarea de reduceri sau scutiri de impozit pentru veniturile obţinute de rezidenţii unui stat în străinătate;
-printr-o scădere din impozitul datorat în ţara de reşedinţă a impozitelor plătite de rezidenţii unui stat în
străinătate etc
-prin încheierea unor acorduri bilaterale sau multilaterale între diferite state (convenţii de evitare a dublei
impuneri şi combatere a evaziunii fiscale).
 Metode de evitare a dublei impuneri juridice internationale

Pentru evitarea propriu-zisă a dublei impuneri, în practica fiscală internaţională se aplica mai
multe metode sau procedee tehnice, cum sunt: scutirea totală, scutirea progresivă,
„creditarea” ordinară, „creditarea” totală a impozitului.
● Conform procedeului scutirii (exonerării) totale, venitul realizat de rezidentul unei ţări în
cealaltă ţara contractantă, în care acesta a fost impus, se deduce în întregime din venitul total
impozabil al acestuia în statul de rezidenţă. Deci, venitul realizat în străinatate de rezidentul
unui anumit stat, care a fost impus în ţara de origine, nu se mai impune în statul de rezidenţă.
● Conform procedeului scutirii (exonerării) progresive, venitul obţinut de rezidentul unui stat
în străinatate se adaugă la veniturile realizate de acesta în statul de rezidenţă, cu scopul de a
determina cota progresivă simplă aferenta venitului total. Pentru calcularea impozitului, cota
progresivă, stabilită anterior, se va aplica numai asupra venitului obţinut în statul de
rezidenţă.
● In cazul procedeului „creditării” (imputării) ordinare, impozitul plătit, de catre rezidentul
altui stat, în ţara de origine a venitului, pentru venitul realizat pe teritoriul acesteia, se deduce
din impozitul datorat de contribuabil în statul de rezidenţă, însa numai până la limita
impozitului intern ce revine la un venit egal cu venitul obţinut în străinătate.
● În cazul procedeului „creditării” (imputării) totale, impozitul plătit, de către rezidentul
altui stat, în ţara de origine a venitului, pentru venitul realizat pe teritoriul acesteia, se deduce
integral din impozitul datorat de contribuabil în statul de rezidenţă.
Apelarea la unul sau la altul dintre procedeele prezentate permite, după caz, diminuarea
impozitelor datorate statului de rezidenţă sau recunoaşterea impozitelor plătite în străinătate
(în ţara de origine a venitului).
Convenţiile de evitare a dublei impuneri juridice internationale trebuie să respecte
principiul nediscriminării fiscale, potrivit căruia, statele semnatare ale convenţiei pentru
evitarea dublei impuneri se angajează să nu aplice faţă de rezidenţii celuilalt stat contractant,
în materie de impozitare, dispoziţii normative mai împovărătoare decât cele aplicate
propriilor lor contribuabili aflati in aceeasi situatie
Conform convenţiilor de evitare a dublei impuneri:
- ţara de origine a veniturilor este ţara în care contribuabilul realizează venitul sau deţine
averea, fără să fie rezident al acesteia;
- ţara de rezidenţă reprezintă ţara în care contribuabilul este rezident (îşi are domiciliul sau
sediul său în care este stabilit domiciliul fiscal, potrivit regulilor din convenţiile de evitare a
dublei impuneri).
 Evitarea dublei impuneri prin măsuri legislative unilaterale este mai dificil de realizat,
deoarece fiecare ţară este interesată să realizeze venituri fiscale cât mai mari. Soluţia cea mai
avantajoasă o reprezintă încheierea unor convenţii pentru evitarea dublei impuneri întrucat: în
primul rând se realizează corespondenţa în legislaţia statelor semnatare a elementelor de evitare
a dublei impuneri, iar în al doilea rând, se evită confuzia generată de un ansamblu de acte
normative prin emiterea unei singure reglementări cu valoare normativă aplicabilă raporturilor
fiscale dintre persoanele fizice sau juridice ale statelor semnatare.
Acordurile (convenţiile, tratatele) multilaterale se caracterizează prin vastitatea sferei lor de
reglementare şi deci prin efectele mai largi pe care le produc asupra gradului de armonizare a
măsurilor de evitare a dublei impuneri pe plan internaţional.
Spre deosebire de acordurile multilaterale, a caror sferă de reglementare vizează numai
elementele de natura generală, acordurile bilaterale în materie oferă posibilitatea reglementării
tuturor aspectelor referitoare la soluţiile care corespund sistemelor naţionale în cauză.
Punctul de plecare în adoptarea unor prevederi comune în ceea ce priveşte dubla impozitare îl
reprezintă anul 1955, cand Consiliul OCDE a adoptat prima recomandare în acest sens. La acea
dată existau încheiate între state ce ulterior au devenit membre ale Organizaţiei de Cooperare şi
Dezvoltare Economică, 70 de convenţii generale bilaterale.
 TRATATUL FISCAL

Un tratat fiscal este un acord bilateral încheiat între două țări

pentru soluționarea problemelor care implică dubla impunere a
veniturilor.
 Scopul tratatelor fiscale
A.Distribuirea drepturilor de impozitare a veniturilor între statele
contractante;
B.Eliminarea dublei impuneri,
C.Prevenirea evaziunii fiscale;
D.Eliminarea discriminării fiscale sub orice formă;
E.Evitarea dublei non taxări;
F. Încurajarea investițiilor.
 BACKGROUND
Primele încercări de soluționare a politicilor fiscale la nivel internațional se găsesc abia în secolul
al XIX-lea, când a fost emisă o prima soluție pentru tratatele de evitare a dublei impuneri.
Prima încercare concretă de a elimina dubla impunere este văzută în relațiile dintre statele federale
ale aceluiași stat - Legea Federală Germană din 1870 și Constituția Elvețiană din 1874. Apoi, statele
semi- independente din cadrul Imperiului Britanic au încheiat convenții sau acorduri bilaterale privind
evitarea dublei impuneri. Aceasta este urmată de eliminarea dublei impuneri între statele suverane
independente și primul tratat pentru evitarea dublei impuneri, semnat în 1899 între Prusia și Imperiul
Austro-Ungar.
În 1932, Liga Națiunilor, precursoarea Organizației Națiunilor Unite de azi, a publicat un raport
oficial cu propunerea de soluții concrete pentru evitarea dublei impuneri:
- statul de reședință permite perceperea de impozite mai mici pentru contribuabilii săi care plătesc
impozite și în străinătate.
-statul în care venitul își are sursa scutește non-rezidenții de la plata impozitelor, deoarece acestea vor
fi deja impozitate în statul de reședință.
- taxele sunt împărțite între cele două state: o parte de impozit este perceput în statul în care
contribuabilul este rezident și o parte a impozitului este perceput în statul în care se produce venitul
respectiv.
TIPURI DE TATATE FISCALE-MODEL

Statele Unite promovează tratate-model

privind impozitul pe venit, impozitul pe
proprietate și cadouri și schimbul de informații
fiscale. Organizația pentru Cooperare și
Dezvoltare Economică (OCDE) și Organizația
Națiunilor Unite (ONU) promulgă, de
asemenea, modele de tratate fiscale pe scară
largă.
 MODELE ALE TRATATELOR FISCALE

Modelul unui tratat fiscal servește ca punct de

plecare pentru negocierile dintre două țări. Deși
tratatele-model nu sunt obligatorii din punct de
vedere juridic, limbajul lor este adesea preluat în
textul tratatelor bilaterale (în întregime sau doar cu
unele modificări minore). Prin urmare,
comentariile și explicațiile tehnice care ajută la
interpretarea unui tratat model pot, de asemenea, să
pună în lumină semnificația unui tratat bazat pe
model.
MODELUL OCDE AL CONVENȚIEI PENTRU EVITAREA DUBLEI IMPUNERI

Inițial studiile privind problema dublei impuneri au

fost efectuate de către Liga Națiunilor, dar OCDE a
preluat conducerea în acest domeniu. Cele mai
multe țări membre ale OCDE sunt țări dezvoltate,
iar Convenția OCDE (Modelul OCDE) a fost
concepută pentru a răspunde nevoilor țărilor
dezvoltate. Din perspectiva țărilor în curs de
dezvoltare, aplicarea modelului OCDE nu este
considerată întru totul binevenită, deoarece fluxurile
dezechilibrate de venituri între state nu sunt luate în
considerare.
 Soluţia impusa de către statele membre ale OCDE a constat în redactarea şi adoptarea unei
Convenţii Model (în anul 1963), care să asigure reglementarea mijloacelor de stabilire, pe o
bază unitară, a celor mai întalnite probleme apărute în materie de dubla impunere juridică
internaţională. Convenţia Model urmareşte pe cât posibil sa precizeze, pentru fiecare situaţie, o
singură regulă. Cu toate acestea, în anumite puncte, a fost necesar să se lase reglementărilor
din Convenţie o oarecare flexibilitate, compatibilă cu o implementare eficientă a acesteia.
Statele membre se bucură de o anumită libertate în ceea ce priveşte stabilirea cotei de
impunere, prin reţinere la sursă, asupra dividendelor şi dobanzilor, alegerea metodei pentru
eliminare a dublei impuneri şi, cu îndeplinirea anumitor condiţii, repartizarea profiturilor unui
sediu permanent prin distribuirea proporţională a profitului total al companiei. Mai mult decât
atât, pentru anumite situaţii, sunt menţionate în comentariile Convenţiei Model dispoziţii
alternative sau suplimentare.
Importanţa Convenţiei Model, nu trebuie cuantificată numai prin numărul mare al
convenţiilor încheiate între statele membre ale OCDE, ci şi prin prisma faptului că impactul
acestei Convenţii s-a extins, devenind document de referinţă în negocierea atât între statele
membre cu cele nemembre ale Organizaţiei, cât şi între statele nemembre.
În anul 1963 şi apoi în 1977, Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică a dat
publicităţii modele de convenţie revazute şi îmbunătăţite.
 În cadrul convenţiei-model sunt cuprinse unele soluţii aplicabile în relaţiile bilaterale
dintre ţări, soluţii care se preiau în forma dorită în cadrul convenţiilor concrete încheiate
între ţări.
Soluţiile recomandate au în vedere urmatoarele:
a) impunerea profiturilor obţinute de agenţii economici să se efectueze de către ţara pe
teritoriul căreia acestea s-au realizat şi în care subiecţii respectivi au un sediu stabil de
exploatare;
b) beneficiile rezultate din exploatare în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor să fie
impuse de ţara unde se află conducerea efectivă a societăţii de exploatare. Dacă acest sediu
este la bordul navei, el se consideră a fi în ţara portului de origine a navei, iar dacă un astfel
de port nu există, în ţara a cărei rezidentă este persoana care exploatează nava;
c) veniturile obtinute sub formă de dobânzi aferente obligaţiunilor, biletelor la ordin sau
altor titluri de creanţă, sub formă de redevenţe, aferente folosirii drepturilor de autor,
brevetelor, mărcilor de fabrică sau de comerţ, procedeelor sau formulelor secrete etc.,
precum şi sub formă de dividende să fie impuse de ambele ţări contractante, în proporţiile
convenite de acestea;
d) impunerea veniturilor realizate din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere
(arhitect, medic, avocat, contabil, inginer, artist profesionist, sportiv profesionist etc.) să
se efectueze fie în ţara de origine a acestuia – când beneficiarul lor dispune de un sediu
stabil pentru practicarea profesiei libere, fie în ţara în care este rezident beneficiarul
veniturilor – când acesta nu are sediu stabil în ţara străină;
e) veniturile din salarii şi onorarii, precum şi cele obţinute sub formă de tantieme, jetoane
de prezenţă şi alte retribuţii similare de către membrii consiliilor de administraţie sau
comisiilor de cenzori să fie taxate în ţara de origine a acestora. În condiţii de
reciprocitate sunt exceptaţi de la o asemenea impunere salariaţii ambasadelor şi
reprezentanţelor diplomatice, precum şi corespondenţii agenţiilor de presă străine;
f) averile deţinute în străinătate sub formă de bunuri imobile să fie impuse de ţara în care
se află acestea. Dacă averea este reprezentată de bunuri mobile ce fac parte din activul
unui sediu stabil sau a unei baze fixe, care serveşte exercitarii unei profesii libere, să fie
impusă în ţara unde se află sediul stabil sau baza fixă. Navele, aeronavele, vehiculele
feroviare sau rutiere, ce sunt exploatate în traficul internaţional precum şi bunurile
mobile afiliate acestei exploatări să fie impuse în ţara în care se află sediul conducerii
societăţii de exploatare .
MODELUL ONU AL CONVENȚIEI PENTRU EVITAREA DUBLEI IMPUNERI

Influența generală a Convenției ONU privind

evitarea dublei impuneri între țările dezvoltate și
cele în curs de dezvoltare (modelul ONU) asupra
tratatelor bilaterale a crescut în ultimii 10 ani, în
special în ceea ce privește tratatele fiscale între
țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare. În
special, clauzele care încearcă să mențină o
suveranitate mai mare a statului sursă pot fi găsite
în multe tratate fiscale încheiate între o țară
membră a OCDE și un stat membru al ONU pentru
a stimula dezvoltarea economică a țărilor în curs de
dezvoltare.
Statele Unite ale Americii, ONU, OCDE
și alți emitenți de modele de tratate
fiscale publică periodic versiuni
actualizate și revizuite. Cercetătorii ar
trebui să aibă în vedere faptul că ar putea
fi necesar să se consulte o versiune
precedentă a unui model de tratat fiscal,
mai degrabă decât versiunea curentă.
 CONCLUZIE:
La ce folosesc conveţiile de evitare a dublei impuneri -
pentru a combate efectele dăunatoare pe care dubla impunere
internaţionala le imprimă asupra liberului schimb de bunuri
şi servicii şi mişcării de capital, tehnologiei şi persoanelor.
Statele lumii au încheiat convenţii bilaterale sau multilaterale
prin care oferă un mijloc de soluţionare, pe o bază unitară, a
celor mai des întâlnite probleme care apar în domeniul dublei
impuneri internaţionale.
 Pentru interpretarea prevederilor tratatelor internaționale încheiate de
Republica Moldova cu alte state se utilizează Comentariile la Modelul
Convenției pentru evitarea dublei impuneri al Organizației pentru Cooperare şi
Dezvoltare Economică (art.793 alin.(2) din Codul fiscal)
 Republica Moldova la momentul actual aplică
Acorduri/Convenții pentru evitarea dublei impuneri cu
50 state partenere.
Dintre care 24 sunt aplicate cu statele Membre UE .
 Cele 50 de state cu care Republica Moldova a încheiat acord pentru
evitarea dublei impuneri

Republica Albania Republica Armenia Republica Austria

Republica Republica Regatul
Azerbaidjan Belarus Belgiei

Republica
Bosnia şi Republica
Republica Bulgaria Canada Republica Cehă Populară
Herţegovina Cipru
Chineză

Republica
Republica  Republica Republica Elvetiană Republica Estonia Republica Finlanda Federală
Croaţia Elenă Germania

Statul Republica
Irlanda Japonia Republica Kazahstan Republica Kîrgîză
Israel Letonia

Marele Regatul Unit al

Republica Republica
Ducat de Marii Britanii şi Republica Muntenegru Sultanatul Oman
Lituania Luxemburg
Macedonia Irlandei de Nord
 Tratate/Acorduri/Convenții pentru evitarea dublei
impuneri
●
Prevederile
Pr ima c onve nție convențiilor
înc he ia tă de de
evitare
Re public a Maoldova
dubleia impuneri
fost c e a c u
Ge r ma încheiate
nia ( se mna tădelaRepublica
24.11.1981) iar
ultim a conve nție
Moldova seinc
potheconsulta
iată a f ost pe
c ea
c u Ge orgia ( se mna
site-ul tă lași01.01.2019)
SFS MF. .
 Aplicarea tratatelor internaţionale care reglementează impozitarea sau includ
norme ce reglementează impozitarea se efectuează în modul stabilit de
prevederile tratatelor internaţionale şi ale legislaţiei fiscale din Republica
Moldova.
Prevederile tratatelor internaţionale prevalează asupra legislaţiei fiscale din
Republica Moldova, iar în cazul în care sînt cote diferite de impozitare în
tratatele internaţionale şi în legislaţia fiscală din Republica Moldova, se aplică
cotele de impozitare mai favorabile.
Conținutul acordului
De regulă toate convențiile
de evitare a dublei
impuneri urmează aceeași
structură:
Întroducerea cu textul: “Guvernul
Republicii Moldova şi Guvernul X,
dorind să încheie o Convenţie pentru
evitarea dublei impuneri şi
prevenirea evaziunii fiscale cu privire
la impozitele pe venit şi pe capital, au
convenit după cum urmează:…”
Denumirea: “C O N V E N Ţ I E ÎNTRE
GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA
ŞI GUVERNUL X PENTRU
EVITAREA DUBLEI IMPUNERI ŞI
PREVENIREA EVAZIUNII FISCALE
CU PRIVIRE LA IMPOZITELE PE
VENIT ŞI PE CAPITAL”
Fiecare tratat conține în jur de 30
de articole, începînd cu persoanele
și impozitele vizate, și sfîrșind cu
membrii misiunilor diplomatice,
intrarea în vigoare, denunțarea și
semnăturile ambelor Guverne.
Într-unul dintre articole Conform convenției termenul de “reprezentanță
permanentă”, în special, include:

se specifică un loc de conducere;

o filială;
un birou;
particularitățile o fabrică;
un atelier;
reprezentanței o mină,o sondă petrolieră sau de gaze, o carieră
sau orice alt loc de extracție a resurselor minerale;
permanente. un șantier de construcție.
În cazul în care nerezidentul este
rezidentul fiscal al unui stat cu care
Republica Moldova aplică un tratat
(Acord/Convenție) pentru evitarea dublei
impuneri, se vor aplica prevederile
tratatului cu condiția prezentării, până la
data achitării venitului, de către
nerezident a certificatului de rezidență
eliberat de autoritatea competentă din
statul său de rezidență.
La efectuarea tranzacțiilor economice cu agenții
economici străini nerezidenți fiscali ai Republicii
Moldova, agenții economici rezidenți urmează să țină
cont de existența unor prevederi fiscale distincte ale
Codului fiscal, cât și de prevederile tratatelor
internaționale aplicate de Republica Moldova, care
reglementează impozitarea sau includ norme care
reglementează impozitarea ce stipulează alte reguli şi
prevederi decât cele prevăzute de legislația fiscală
națională a Republicii Moldova.
MODELUL CONVENȚIEI OCDE - NOȚIUNEA DE REZIDENT

Rezident al unui Stat Contractant înseamnă orice persoană care,

potrivit legislației acelui Stat, este supusă impozitării conform
domiciliului, rezidenței sale, locului conducerii efective sau oricărui
alt criteriu de natură similară, și, de asemenea, include acest stat și
orice subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia.
Codul fiscal RM
Articolul 5. Noţiuni generale
Rezident:
- NOȚIUNEA DE REZIDENT

a) orice persoană fizică care corespunde uneia din cerinţele de mai jos:
1) are domiciliu permanent în Republica Moldova, inclusiv:
- se află la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, sau în deplasare peste hotare;
-este persoană cu funcţii de răspundere a Republicii Moldova, aflată în exerciţiul
funcţiunii peste hotare;
2) se află în Republica Moldova cel puţin 183 de zile pe parcursul anului fiscal;
b) orice persoană juridică sau formă organizatorică cu statut de persoană fizică a cărei
activitate este organizată sau gestionată în Republica Moldova ori al cărei loc de bază
de desfăşurare a activităţii este Republica Moldova.
 DETERMINAREA REZIDENȚEI PERSOANEI FIZICE-CETĂȚEAN

Modelul Convenției OCDE prevede aplicarea următoarelor reguli

În situația în care definirea conceptului de rezident,

astfel cum este prevăzut în acordurile bilaterale, nu
rezolvă cazurile de rezidența duală:

persoana va fi considerată rezidentă a Statului

Contractant în care are o locuință permanentă la
dispoziția sa; dacă aceasta dispune de o locuință
permanentă la dispoziția sa în ambele State
Contractante, va fi considerată rezidentă a Statului
Contractant cu care legăturile sale personale și
economice sunt mai strânse (centrul intereselor
vitale);
dacă Statul Contractant în care această persoană are
centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau
dacă ea nu dispune de o locuință permanentă în nici unul
din Statele Contractante, atunci ea va fi considerată
rezidentă a Statului Contractant în care locuiește în mod
obișnuit;

dacă această persoană locuiește în mod obișnuit în

ambele State Contractante sau în nici unul dintre ele, ea
va fi considerată rezidentă a Statului Contractant a cărui
cetățenie o are;

dacă această persoană nu are cetățenia a nici unuia dintre

Statele Contractante, autoritățile competente ale Statelor
Contractante vor rezolva problema de comun acord.
 Centrul intereselor vitale urmează a fi
determinat prin analiza locului în care relațiile
sociale și familiare ale persoanei fizice sunt mai
apropiate, prin analiza ocupațiilor politice,
activităților culturale, sociale etc.

De asemenea urmează a fi analizat locul în

care persoana fizică își desfășoară activitatea de
business și din care își gestionează proprietățile.
Toate aceste aspecte urmează a fi analizate în
ansamblu, o atenție sporită urmând a fi acordată
acțiunilor specifice întreprinse de persoana
analizată.
DETERMINAREA REZIDENȚEI ALTOR DECÂT PERSOANELE FIZICE-
CETĂȚENI
Rezidența fiscală se va determina de acordul
comun al autorităților competente din statele
Contractante, ținând cont de locul conducerii sale
efective, locul în care este încorporată sau constituită
persoana sau unui alt criteriu similar.

În scopul aprecierii rezidenței fiscale următorii factori relevanți urmează

a fi considerați:

 locul desfășurării adunării comitetului de conducere/consiliului

administrativ;
 locul desfășurării activității directorului executiv sau al altui personal
executiv;
 locația sediului persoanei în cauză;
 locul în care se ține evidența contabilă, etc.
MLI-o nouă eră a tratatelor fiscale
Convenția multilaterală privind
implementarea în tratatele de evitare a
dublei impuneri a măsurilor legate de
combaterea erodării bazei impozabile şi a
transferului profiturilor (MLI)-
Multilateral Instrument
 Scopul MLI
• MLI vine în completarea tratatelor de evitare a dublei impuneri cu
prevederi legate de prevenirea erodării bazei impozabile şi a transferului
profiturilor, preluate din planul de măsuri BEPS.

• Aceste modificări pot afecta substanţial modul de impozitare a

tranzacţiilor transfrontaliere.
CONDIȚIILE PENTRU APLICAREA MLI
MLI va produce efecte numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

ambele ţări care sunt parte la un tratat de evitare a dublei impuneri au

aderat la MLI;
ambele ţări au inclus celălalt stat în lista tratatelor care intră sub
incidenţa MLI.
ambele ţări au ratificat în Parlament modificările propuse în baza MLI.

OCDE centralizează informațiile transmise de fiecare țară prin intermediul

unui instrument online.
 MĂSURILE PROPUSE DE MLI PENTRU CARE AR OPTA RM

Soluţionarea conflictelor: se Revizuirea conceptului de

extinde aplicabilitatea procedurii rezidenţă fiscală pentru
Concentrare pe amiabile (de exemplu, pentru Impozitarea companii: locul
Eliminarea metodei conducerii efective nu
substanţa economică a stabilirea rezidenţei fiscale, sau în dividendelor: se
scutirii: în ceea ce mai reprezintă criteriul pe
tranzacţiilor: prin cazul ajustărilor privind preţurile introduce o nouă
priveşte evitarea dublei baza căruia se stabileşte
introducerea unei de transfer). De reţinut că RM nu condiţie privind o
impuneri, se va aplica automat rezidenţa fiscală.
reguli conform căreia ar opta pentru aplicarea procedurii perioadă minimă de
exclusiv metoda De acum înainte,
prevederile tratatelor de arbitraj în cazul în care nu se deţinere de 365 de zile
creditului, iar metoda rezolvarea conflictelor de
de evitare a dublei ajunge la un acord prin procedura pentru aplicarea
scutirii nu va mai fi rezidenţă se va face pe
impuneri nu se aplică amiabilă în termen de doi ani. prevederilor mai
aplicată în cazul RM. baza procedurii amiabile.
în cazul tranzacţiilor al Acest aspect poate spori favorabile privind
căror principal obiectiv incertitudinea în cazul unor dividendele. În practică, această regulă
îl constituie obţinerea conflicte privind aplicarea / poate avea efecte
unui beneficiu fiscal. interpretarea tratatelor (conducând dramatice pentru
la dublă impunere). companii, prin crearea de
dublă impunere.
CÂND PRODUCE EFECTE MLI

2. Acolo unde nu există

reciprocitate cu privire la
modificările ratificate de cele
1. Când există două state, MLI nu va produce
reciprocitate (ambele efecte (cu unele excepții).
jurisdicții optează Totuși, respectivele jurisdicții
pentru aceleași vor avea posibilitatea de a se
modificări), angaja în negocieri bilaterale
prevederile din MLI pentru a ajunge la un consens,
adoptate vor prevala sau pentru a aduce modificări /
asupra textului completări Convenţiei MLI,
tratatului de evitare a chiar şi după ratificarea
dublei impuneri. acesteia.