Initiere in Fiscalitate

Curs în cadrul programului de masterat:
”Administrarea Afacerilor
Internaţionale Euroregionale”
Fiscalitate
Internaţională
FISCALITÁTE :
1.Ansamblul legilor, reglementărilor și

modalităților de impozitare (din limba
franceză Fiscalité)
2.Sistem de percepere a impozitelor și
taxelor prin fisc.
3 Totalitatea obligațiilor fiscale ale cuiva.
Administrare (sinonime):
a cârmui
 a conduce
 a gospodări
 a supraveghea
 a aplica
 a face
 a guverna
 a dirija
 a ghida
 a comanda
Subiectul I
Administrare
a fiscală:
aspecte generale
Agenda zilei
 Sistemul fiscal: funcţii, caracteristici, mecanisme de reglare,
criterii de optimizare ale sistemului fiscal şi clasificarea
acestuia;
 Administrarea fiscală ca parte componentă a sistemului fiscal;
 Modul de organizare a administrării fiscale;
 Sistemul de administrare fiscală în Moldova, inclusiv organe de

administrare fiscală
ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 3

NOŢIUNI DE BAZĂ
Termen de stingere a obligaţiei fiscale - perioadă,
stabilită conform legislaţiei fiscale, în care trebuie să fie
executată obligaţia fiscală, incluzînd şi ultima sa zi în
orele de program ale organului fiscal.
Dacă ultima zi a perioadei este una de odihnă, se va
considera o ultimă zi prima zi lucrătoare care urmează
după ziua de odihnă. În mod analogic se determină şi
termenele de executare a altor acţiuni prevăzute de
legislaţia fiscală.

NOŢIUNI DE BAZĂ
Obligaţie fiscală - obligaţie a contribuabilului de a plăti
la buget o anumită sumă ca impozit, taxă, majorare de
întîrziere (penalitate) şi/sau amendă.
Perioadă fiscală - timp, stabilit conform legislaţiei

fiscale, pentru care se execută obligaţia fiscală.

NOŢIUNI DE BAZĂ
Reprezentant al contribuabilului (al persoanei) -
persoană care acţionează în baza unei procuri,
eliberate în conformitate cu legislaţia; avocat învestit
cu împuterniciri conform legislaţiei; părinte, înfietor,
tutore sau curator în cazul persoanei fizice lipsite de
capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu
restrînsă; alte persoane care, conform legislaţiei, pot
avea calitatea de reprezentant.

NOŢIUNI DE BAZĂ
Dare de seamă fiscală - orice declaraţie,
informaţie, calcul, notă informativă, alt document,
care sînt prezentate sau trebuie să fie prezentate
organului fiscal, privind calcularea, achitarea,
reţinerea impozitelor, taxelor, majorărilor de
întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor ori
privind alte fapte ce ţin de naşterea, modificarea
sau stingerea obligaţiei fiscale.

NOŢIUNI DE BAZĂ
Restanţă - sumă pe care contribuabilul era obligat să o
plătească la buget ca impozit, taxă sau altă plată, dar pe
care nu a plătit-o în termen, precum şi suma majorării
de întîrziere (penalităţii) şi/sau amenzii.
Suma neachitată a obligaţiilor fiscale în cuantum de
pînă la 100 de lei inclusiv nu se consideră restanţă faţă
de bugetul public naţional în scopul:

NOŢIUNI DE BAZĂ
a) beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru
încălcarea fiscală;
b) neprezentării şi/sau anulării dispoziţiei de suspendare
a operaţiunilor la contul bancar al contribuabilului,
emisă pentru asigurarea încasării restanţelor;
c) atestării lipsei restanţelor faţă de bugetul public
naţional ale agenţilor economici.

NOŢIUNI DE BAZĂ
Încălcare fiscală - acţiune sau inacţiune, exprimată
prin neîndeplinire sau îndeplinire neadecvată a
prevederilor legislaţiei fiscale, prin încălcare a
drepturilor şi intereselor legitime ale participanţilor la
raporturile fiscale, pentru care este prevăzută
răspundere în conformitate cu prezentul cod.

NOŢIUNI DE BAZĂ
Executare silită a obligaţiei fiscale - acţiuni întreprinse de
organul fiscal pentru perceperea forţată a restanţei.
Sechestrare a bunurilor - acţiuni întreprinse de organul

fiscal pentru indisponibilizarea bunurilor persoanei.
Secret fiscal - orice informaţie de care dispun organele cu

atribuţii de administrare fiscală, inclusiv informaţia despre
contribuabil ce constituie secret comercial, cu excepţia
informaţiei despre încălcarea legislaţiei fiscale.

NOŢIUNI DE BAZĂ
Termenul de prescripţie pentru determinarea
obligaţiilor fiscale – reprezintă perioada de timp pe
parcursul căreia organul fiscal poate calcula obligaţiile
fiscale, dacă ele nu au fost calculate la timp
Obligaţiile fiscale pot fi determinate în următoarele
termene de prescripție:
a) impozitele, taxele, majorările de întîrziere - în cel
mult 4 ani de la ultima dată stabilită pentru prezentarea
dării de seamă fiscale respective sau pentru plata
impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii), în
cazul în care nu este prevăzută prezentarea unei dări de
seamă fiscale;

NOŢIUNI DE BAZĂ
Termenul de prescripţie pentru stingerea obligaţiei
fiscale
Dacă determinarea obligaţiei fiscale a avut loc în termen
sau în perioada stabilită la art.264, ea poate fi stinsă prin
executare silită de către organul fiscal în conformitate cu
prezentul titlu sau de către instanţa judecătorească, însă
numai în cazul în care acţiunile organului fiscal sau
sesizarea instanţei judecătoreşti au avut loc pe parcursul a 6
ani de după determinarea obligaţiei fiscale.

Sistem fiscal: definiție
Sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de
concepte, principii, metode, procese, cu
privire la o mulțime de elemente, între care
se manifestă relații care apar ca urmare a
proiectării, legiferării, așezării și perceperii
impozitelor și care sunt gestionate conform
legislației fiscale, în scopul realizării
obiectivelor sistemului.

Sistemul fiscal: caracteristici și
mecanisme de reglare
CARACTERISTICI
exclusivitatea aplicării, care presupune faptul că se
aplică într-un teritoriu geografic determinat, fiind
unicul colector al resurselor fiscale pentru un buget
sau un sistem de bugete (central sau local);
autonomie tehnică, adică un sistem fiscal este
autonom din punct de vedere tehnic dacă este un
sistem fiscal complet, ceea ce înseamnă că acesta
conține toate regulile de așezare, lichidare și încasare
a impozitelor necesare pentru punerea în aplicare.

Sistemul fiscal: caracteristici și
mecanisme de reglare
MECANISMELE DE REGLARE
mecanismul conexiunii inverse (circularităţii)
sau feed-back;
mecanismul conexiunii în avans sau feed-before

mecanismul conexiunii inverse
(circularităţii) sau feed-back
Acest tip de mecanism este unul retroactiv, în
sensul că el urmăreşte ca suma fluxurilor de
intrare în sistem realizate în mod efectiv să se
suprapună peste suma fluxurilor prognozate, iar
pentru a se putea îndeplini acest deziderat se
procedează la controlul permanent al activității
sistemului, iar în caz de perturbare prin
intermediul acestui tip de mecanism se reglează
sistemul atît din perspectiva structurii sale, cît şi,
dacă este necesar, a comportamentului său.
mecanismul conexiunii în avans sau feed-
before
semnifică asigurarea reglării sistemului fiscal în acord cu
obiectivele strategice, pe termen lung, urmărind prevenirea
producerii unor abateri de la previziunile făcute,
menținîndu-se sau dezvoltîndu-se unele procese considerate
pozitive în sens fiscal. Dacă anterior, în cazul mecanismului
feed-back prin intermediul căruia se reglau problemele
apărute „din mers” în contextul măsurilor tactice, existau
nişte riscuri privitoare la posibile perturbări ale funcționării
sistemului, cînd ne referim la mecanismul feed-before
trebuie să luăm în considerare posibilitatea ca unele riscuri
să aibă o probabilitate mai mare de a se petrece, astfel că
prin intermediul acestui mecanism se vor anticipa măsurile
care trebuie luate în sens strategic pentru a preveni, în
măsura posibilităților, toate perturbările în funcționarea
Sistemul fiscal: funcții și criterii
de optimizare
FUNCȚIILE
funcția de mobilizare a resurselor bugetare la dispoziția statului,
necesară pentru acoperirea cheltuielilor publice;
funcția economică stimulativă, în scopul dezvoltării activității
economice, sporirii volumului veniturilor, creării de noi locuri de
muncă, sporirii exportului etc.;
funcția socială, prin care se urmărește pe de o parte, să se asigure
o anumită protecție socială unor categorii de contribuabili, iar pe
de altă parte, să fie stimulați agenții economici care utilizează forță
de muncă cu randament redus;
funcția de control, exercitată de organele administrării fiscale,
care sunt competente, potrivit legii, să administreze impozite, taxe,
contribuții sau alte sume datorate bugetului.

de optimizare
CRITERIILE DE OPTIMALITATE
criteriul echității, care consta in aceea ca

platitorii trebuie sa contribuie cu impozite si
taxe, in functie – pe cât posibil – de veniturile
pe care le realizeaza;
criteriul randamentului(eficacității)
presupune ca impozitele si taxele sa fie incasate
cu cheltuieli cat mai mici si intr-un mod cat mai
acceptabil pentru platitori.
de optimizare
CRITERIILE DE OPTIMALITATE
criteriul flexibilității, al posibilitatii de adaptare rapidă la

necesitățile unor politicii conjuncturale. Flexibilitatea poate fi
apreciată ca sensibilitatea bazei de impozitare la evoluția activității
economice
criteriul stabilității Prin acesta se ilustrează regula potrivit
careia “un impozit bun este un impozit vechi”. Modificările
frecvente ale legislației fiscale sunt sursă de ineficacitate și, in
plus, un impozit vechi este mai ușor acceptat de către
contribuabili.

Sistemul fiscal: clasificarea
Corespunzător conţinutului lor, sistemele fiscale se pot

grupa astfel :
sisteme fiscale de concepție utopică;
sisteme fiscale bazate pe concepții funcționale;
sisteme fiscale tehnico-proiective.

Sisteme fiscale de concepție utopică
Un astfel de sistem include diverse tipuri de sisteme fiscale,

neconcretizate practic şi care propun un impozit unic (sau un
sistem cuprinzând un impozit dominant), aşezat (preponderent) pe
una dintre următoarele baze de impozitare: produsul net al
pământului, capitalul, persoana, venitul, cheltuiala, energia
electrică. Deşi în practică funcţionează sisteme fiscale bazate pe o
impozitare dominantă pe venit (fiscalitatea scandinavă şi cea
americană), impozitul unic este considerat drept o utopie. Cele mai
frecvente critici arată că înlocuirea mai multor impozite cu unul
singur nu numai că nu conduce la reducerea presiunii fiscale, ci
presupune alegerea unui nivel de impozitare foarte ridicat, pentru
a acoperi un nivel al veniturilor publice comparabil cu cel rezultat
din simplificarea în acest mod a sistemului fiscal.
Sisteme fiscale bazate pe concepții
funcționale
Clasificarea sistemelor fiscale în funcţie de concepţiile funcţionale are în vedere
caracteristicile acestora cu privire la: natura impozitelor predominante şi intensitatea
presiunii fiscale. Astfel, corespunzător impozitelor predominante, se pot delimita:
sisteme fiscale în care predomină impozitele directe;
sisteme fiscale în care predomină impozitele indirecte;
sisteme fiscale cu predominanţă complexă. Astfel, sistemul fiscal din ţara noastră
poate fi considerat ca fiind cu predominanţă complexă, întrucât se sprijină pe „trei
piloni” - TVA, impozitul pe profit şi impozitul pe venit, după cum apreciază
specialişti în domeniu (academicianul IulianVăcărel);
sisteme fiscale în care predomină impozitele generale - specifice ţărilor în care există
un aparat fiscal şi o contabilitate foarte bine organizate. Este cazul ţărilor ale căror
sisteme fiscale se bazează pe: impozitul pe venit, care este un impozitul de tip
general aplicat ansamblului veniturilor contribuabilului; impozit pe cifra de afaceri
şi/sau TVA, care sunt tot impozite de tip general aplicate consumului;
sisteme fiscale în care predomină impozitele particulare - sunt caracteristice
structurilor economice (şi, implicit, fiscale) neevoluate, în care impozitele sunt
aşezate pe anumite categorii de venituri (sub formă indiciară sau forfetară), şi
actualelor ţări subdezvoltate, în care impozitele directe sunt aşezate asupra câtorva
venituri neimportante, iar cele indirecte asupra anumitor produse destinate
consumului intern sau exportului.
Sisteme fiscale bazate pe concepții
funcționale
După intensitatea presiunii fiscale, se disting:
 sisteme fiscale grele - caracterizate prin ponderi mari ale veniturilor fiscale
în cadrul resurselor financiare publice şi prin rate ridicate ale gradului de
fiscalitate;
 sisteme fiscale uşoare - ponderi foarte reduse ale veniturilor fiscale în PIB.
Pentru ca sistemul fiscal să răspundă cât mai bine cerinţelor dezvoltării
economico-sociale, se elaborează o seamă de lucrări teoretice şi proiecte
guvernamentale în care se configurează viitoarea structură a sistemului
fiscal. Scopul acestor abordări teoretice este de a proiecta structuri fiscale
care să asigure: dispersia mai echitabilă a sarcinii fiscale în societate,
reducerea disfuncţionalităţilor sistemului fiscal, eliminarea riscului de
opoziţie la plata impozitelor, în condiţiile asigurării necesarului de resurse
financiare publice ale statului.
Sisteme fiscale tehnico-proiective
Sistemele fiscale teoretico–proiective dau substanță
lucrărilor teoretice și proiectelor guvernamentale, care
abordează viitoarea configurație a structurilor fiscale și
vizează perfecționarea sistemelor fiscale actuale în
concordanță cu dezvoltarea dinamică a structurilor
economice și sociale, în condițiile asigurării resurselor
necesare finanțării nevoilor sociale ale comunităților, a
urmăririi realizării echității și randamentului prelevărilor
fiscale. Se pot încadra în această categorie programele de
reformă fiscală elaborate de guvernele țărilor europene în
scopul armonizării structurilor fiscale conform Directivelor
CEE, programele de reformă fiscală elaborate de fostele țări
socialiste, sistemul fiscal tripolar elaborat de Maurice Allais.
Sisteme fiscale tehnico-proiective
Scopul acestor proiecții teoretice este de a gândi
structuri fiscale prin care să se asigure o mai bună
repartiție a prelevărilor fiscale asupra tuturor
subiecților din economie, în condițiile reducerii
disfuncționalităților generate de acestea, a eliminării
riscului apariției unor confruntări sociale și a
asigurării permanenței surselor de finanțare a nevoilor
publice. Dar, pentru a proiecta, trebuie analizate
elementele și relațiile care apar în interiorul
sistemului, factorii care influențează asupra acestuia
și modul în care sistemul fiscal poate să fie modelat în
vederea atingerii anumitor parametri prestabiliți.
 Fiecare stat, din antichitate şi până astăzi, şi-a format propriul
său sistem fiscal, mai mult sau mai puţin perfecţionat.
Sistemele fiscale contemporane constituie un produs al istoriei
civilizaţiei umane, evoluţia acestora oglindind evoluţia
structurilor social-economice, a curentelor ideologice şi
politice, a cercetării ştiinţifice din ultimele câteva secole.
Sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă o
componentă a sistemului financiar şi include
următoarele elemente:
• legislaţia fiscală;
• sistemul de impozite şi taxe;
• administrarea fiscală şi organele fiscale.
Toate aceste verigi sunt strâns legate între ele,
deoarece în baza legislaţiei fiscale organele
fiscale administrează procedurile fiscale, având
ca scop colectarea impozitelor şi taxelor, acestea
din urmă constituind surse de venit ale statului.
Eficienţa sistemului fiscal depinde de eficienţa
fiecărui element constitutiv.
Cadrul normativ fiscal
Articolul 58 Contribuţii financiare
Cetăţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin
taxe, la cheltuielile publice. Sistemul legal de impuneri
trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Orice
alte prestaţii sînt interzise, în afara celor stabilite prin lege.
Articolul 132 Sistemul fiscal
Impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi ale
bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor
raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de
organele reprezentative respective. Orice alte prestări sînt
interzise.
CONSTITUŢIA REPUBLICII
MOLDOVA
Cadrul normativ fiscal
Convenţiile şi acordurile internaţionale (art.4)
Cadrul legislativ
Codul fiscal
Alte acte legislative
Cadrul normativ
Gradul I
Hotărîrile de Guvern
Gradul II
Ordine ale Ministerului
Ordine ale Serviciului Fiscal de Stat
Baza generalizată a practicii fiscale
Scrisorile MF şi SFS
CODUL FISCAL ŞI ALTEADMINISTRAREA
ACTE FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 21
LEGISLAŢIA FISCALĂ
În conformitate cu articolul 3 al Codului fiscal legislaţia fiscală se

constituie din:
1.Codul fiscal;
2.alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.
Codul fiscal al Republicii Moldova (ulterior – CF al RM) a fost adoptat

prin Legea Republicii Moldova Nr. 1163-XIII din 24. 04. 97 şi publicat în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62/ 522 din 18.09.1997.
CF al RM a fost de multiple ori completat şi modificat.
Actualmente CF întruneşte 10 titluri:
- Titlul I - “Dispoziţii generale” ;

- Titlul II - “Impozitul pe venit” ;
- Titlul III – “Taxa pe valoarea adăugată”;
- Titlul IV – “Accizele” ;
- Titlul V - “Administrarea fiscală” ;
- Titlul VI - “Impozitul pe bunurile imobiliare”;
- Titlul VI’- „Impozitul pe avere”
- Titlul VII – “Taxele locale”;
- Titlul VIII – “Taxele pentru resursele naturale”
- Titlul IX - „Taxele rutiere”
- Titlul X - „Alte regimuri fiscale”
Prin Codul fiscal se stabilesc:
• principiile generale ale impozitării în Republica Moldova;
• statutul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale şi al altor
participanţi la relaţiile reglementate de legislaţia fiscală;
•principiile de determinare a obiectului impunerii;
• principiile evidenţei veniturilor şi cheltuielilor deduse;
• modul şi condiţiile de tragere la răspundere pentru încălcarea
legislaţiei fiscale;
• modul de contestare a acţiunilor organelor fiscale şi ale
persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora.
Codul fiscal reglementează relaţiile ce ţin de executarea

obligaţiilor fiscale în ce priveşte impozitele şi taxele generale de
stat, stabilind, de asemenea, principiile generale de determinare şi
percepere a impozitelor şi taxelor locale.
Alte acte normative adoptate în conformitate cu
Codul Fiscal
Conform alin.(2) din articlolul 3 al CF al RM actele
normative adoptate de către Guvern, Ministerul Finanţelor,
Serviciul Fiscal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor,
Departamentul Vamal, de alte autorităţi de specialitate ale
administraţiei publice centrale, precum şi de către autorităţile
administraţiei publice locale, în temeiul şi pentru executarea CF,
nu trebuie să contravină prevederilor lui sau să depăşească
limitele acestuia.
În cazul apariţiei unor discrepanţe între actele
normative indicate la alin.(2) şi prevederile codului fiscal, se
aplică prevederile codului.
Acordurile şi convenţiile internaţionale completează legislaţia fiscală.
Acordurile (convenţiile) internaţionale prevăd următoarele:
1)Dacă un acord (o convenţie) internaţional(ă) privind evitarea dublei

impuneri, la care Republica Moldova este parte şi care este ratificat(ă) în modul
stabilit, stipulează alte reguli şi prevederi decît cele fixate în codul fiscal sau în alte
acte normative adoptate în conformitate cu acesta, se aplică regulile şi prevederile
acordului (convenţiei) internaţional(e).
2)Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazurile cînd rezidentul statului cu care
a fost încheiat acordul (convenţia) internaţional(ă) este folosit pentru obţinerea
facilităţilor fiscale de către o altă persoană care nu este rezident al statului cu care
a fost încheiat acordul (convenţia) şi care nu are dreptul la facilităţi fiscale.
SISTEMUL IMPOZITELOR ŞI TAXELOR PERCEPUTE ÎN REPUBLICA
MOLDOVA
Sistemul impozitelor şi taxelor percepute în Republica Moldova corespunde

structurii administraţiei publice din Republica Moldova, care este constituită din:
• administraţia publică centrală;

• administraţia publică locală, care, la rândul său, este concepută pe două niveluri:
1. Nivelul II, întrunind 32 raioane, U.TA.Gagauzia, 2 municipii(Chişinău şi Bălţi) ;

2. Nivelul I, întrunind 70 oraşe, 917 comune şi sate.
În conformitate cu articolul 6 al Codului Fiscal al Republicii Moldova impozitele şi

taxele percepte în Republica Moldova sunt:
-impozitele şi taxele generale de stat;
- impozite şi taxele locale.
TAXE
Sistemul de impozite și taxe
Impozite Taxe
Impozitul pe venit Taxe vamale

Impozite generale
Taxa pe valoare adăugată Taxe rutiere

de stat
Accize
Taxa pentru resurse naturale
Impozit privat (bun de stat) Taxa pentru amenajarea teritoriului
Impozit pe avere Taxa pentru plasarea publicităţii

Taxa pentru dispozitivele publicitare
Impozit imobiliar Taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor
Impozite şi taxe
Impozit privat (bun al UAT) Taxa pentru aplicarea simbolicii locale

locale
Taxa de piaţă Taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de

călători
Taxa pentru cazare
Taxa pentru aplicare a simbolicii locale
Taxa balneară
Taxa pentru parcare Taxa pentru amplasarea unităţilor comerciale şi/sau de
prestări servicii
Taxa de la posesorii de cîini
Taxa pentru salubrizare
Taxa pentru parcaj DE IMPOZITE ȘI TAXE: PARTEA I
26.11.2017 SISTE 7
MUL
Impozitele şi taxele generale de stat şi locale se stabilesc, se
modifică sau se anulează exclusiv prin modificarea şi
completarea codului fiscal. Pe parcursul anului fiscal
(calendaristic), stabilirea de noi impozite şi taxe generale de
stat şi locale, în afară de cele prevăzute de CF al RM, sau
anularea ori modificarea impozitelor şi taxelor în vigoare privind
determinarea subiecţilor impunerii şi a bazei impozabile,
modificarea cotelor şi aplicarea facilităţilor fiscale se permit
numai concomitent cu modificarea corespunzătoare a bugetului
de stat.
Impozitele locale, lista şi plafoanele taxelor locale se aprobă de
către Parlament.
Deciziile autorităţilor administraţiei publice - ale
municipiilor, oraşelor, satelor (comunelor), precum şi ale altor
unităţi administrativ-teritoriale instituite în condiţiile legislaţiei, -
cu privire la punerea în aplicare, la modificarea, în limitele
competenţei lor, a cotelor, a modului şi termenelor de achitare şi la
aplicarea facilităţilor se adoptă pe parcursul anului fiscal
concomitent cu modificările corespunzătoare ale bugetelor
unităţilor administrativ-teritoriale.
Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care au filiale
şi/sau subdiviziuni în afara unităţii administrativ-teritoriale în care
se află reşedinţa de bază plătesc impozite şi taxe (cu excepţia taxei
pe valoarea adăugată, a accizelor şi a taxelor destinate transferării
în fondul rutier) la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale de la
reşedinţa filialelor şi/sau subdiviziunilor.
Administrarea fiscală şi organele fiscale
în Republica Moldova
Conform art.9 al Codului Fiscal Administrarea fiscală reprezintă
activitatea organelor de stat împuternicite şi responsabile de
asigurarea colectării depline şi la termen a impozitelor şi taxelor, a
penalităţilor şi amenzilor în bugetele de toate nivelurile, precum şi de
efectuarea acţiunilor de urmărire penală în caz de existenţă a unor
circumstanţe ce atestă comiterea infracţiunilor fiscale.
Administrarea fiscală în Republica Moldova reprezintă activitatea

autorităților guvernamentale abilitate și responsabile pentru
asigurarea completării și transferării, în mod corespunzător, către
bugetele de toate nivelurile a sumelor obligațiilor fiscale, precum și
realizarea acțiunilor de urmărire și investigație în cazul încălcărilor
fiscale.

La nivelul economiei naţionale (la macronivel), se pot
delimita următoarele sarcini ale administrării fiscale:
- constituirea fondurilor de resurse financiare ale statului
prin intermediul mobilizării încasărilor fiscale;
- repartizarea optimă a resurselor fiscale între verigile
sistemului bugetar;
- elaborarea unor programe şi strategii, pe termen scurt şi
lung, de asigurare deplină şi la timp a bugetului cu venituri
fiscale atât planificate, cât şi lichidarea restanţelor fiscale
existente.

Administrarea fiscală la micronivel (în organele fiscale) constă
în respectarea strictă a structurii ierarhice şi delimitarea
concretă a funcţiilor la diferite nivele ale conducerii în organele
cu atribuţii de administrare fiscală.
Sarcinile specifice ale administrării fiscale la micronivel
sunt:
-determinarea gradului de participare a persoanelor fizice şi
juridice la constituirea resurselor financiare ale statului, pentru
a nu afecta simţitor activitatea lor economică şi nu a prejudicia
bugetul statului;
-stabilirea cotelor de impozitare şi determinarea bazei
impozabile pornind de la argumentări ştiinţifice;
-efectuarea controlului asupra plenitudinii încasărilor fiscale şi
pedepsirea contribuabililor care se eschivează de la plata
impozitelor.
-

Sarcina administrări fiscale
Sarcina principală a oricărei administrări fiscale este facilitarea
conformării – asigurarea că cei care ar trebui să fie în sistem sunt în sistem și
aceștia se conformă cu regulile fixate.
Pentru asta:
contribuabilii ar trebui identificați. Dacă aceștia ar trebui înregistrați,
procedura de înregistrare ar trebui să fie atât de simplă pe cât e de posibil.
Sistemul ar fi trebuit să fie apt să identifice persoanele ce nu se
înregistrează voluntar, sistemul de înregistrare fiind unul foarte exact și
simplu în utilizare;
taxele ar trebui colectate. În multe țări, acest fapt se face prin intermediul
sistemului fiscal;
autoritățile ar trebui să ofere servicii adecvate contribuabililor sub formă de
informații, pamflete, seminare, consultații telefonice și altele pentru a
asigura conformarea contribuabililor într-un mod cât mai simplu. De
asemenea, ar trebui să există un sistem clar și funcțional de revedere și
contestare.

Sistemul de administrare fiscală
Din punct de vedere metodologic, administrarea fiscală

poate fi organizată în conformitate cu două principii de
bază: principiul funcţionalităţii şi principiul specializării
– pe tipuri de obligaţii fiscale.
Pornind de la principiul funcţionalităţii, distingem două
funcţii ale administrării fiscale:
-funcţia normativă, care se realizează, de obicei, la nivel
naţional
-funcţia operativă, asociată nemijlocit cu activitatea
contribuabililor.

Funcţiile normative sunt bazate pe sarcina fundamentală a
administrării fiscale, şi anume interpretarea şi aplicarea
legislaţiei fiscale şi a altor acte normative în vigoare.
Aceste funcţii sunt destinate:
-soluţionării problemelor referitoare la asigurarea
funcţionalităţii organizării activităţii în organele fiscale,
-la implementarea metodelor de administrare fiscală,
necesare pentru garantarea eficienţei maxime a
sistemului operaţional.
Sistemul operaţional constituie baza asigurării eficienţei
procesului de administrare fiscală (maximizarea veniturilor
încasate în condiţiile minimizării cheltuielilor suportate).

Funcţiile operative se referă, în principal, la activitatea

privitoare la încasarea efectivă a obligaţiilor fiscale.
Aceste funcţii contribuie la stabilirea relaţiilor dintre
organele fiscale şi contribuabili, determinând nivelul
îndeplinirii benevole a obligaţiilor fiscale de către subiecţii
impunerii.
Funcţiile operative sunt legate de asigurarea evidenţei
contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale, efectuarea
controalelor fiscale, popularizarea legislaţiei fiscale ş.a.

În conformitate cu principiul specializării, distingem:

-funcţii de bază
-funcţii complementare ale administrării fiscale.
Funcţiile de bază presupun înregistrarea şi evidenţa
contribuabililor, verificarea fiscală curentă şi controlul
fiscal.
Funcţiile complementare creează condiţii pentru
îndeplinirea funcţiilor de bază:

-funcţia legislativă, care constă în asigurarea
corectitudinii aplicării prevederilor legislaţiei fiscale atât
de către contribuabili, cât şi de către funcţionarii fiscali.
Funcţia dată mai include şi răspunsurile la scrisorile şi
interpelările contribuabililor, participarea la elaborarea
proiectelor de lege cu privire la modificarea legislaţiei
fiscale ş.a.;
-funcţia de cadru, care constă în gestionarea cadrelor în
cadrul organelor fiscale. Aceasta este una din funcţiile
cele mai importante ale administrării fiscale, deoarece de
profesionalismul funcţionarilor fiscali depinde eficienţa
administrării fiscale;

-funcţia de informare a contribuabililor, care este

îndeplinită de secţiile de popularizare a legislaţiei fiscale;
-funcţia de asigurare informaţională, care constituie, în
prezent, cea mai importantă funcţie complementară.
Elaborarea sistemelor automatizate de stocare şi prelucrare
a informaţiei reprezintă un atribut obligatoriu al
funcţionării eficiente a mecanismului de administrare
fiscală;
-funcţiile organizatorico–administrative, care presupun
organizarea serviciilor personalului administrativ–tehnic în
organele fiscale.

Funcții în administrarea fiscală
înregistrarea/deînregistrarea contribuabililor;
evidența veniturilor, inclusiv managementul
arieratelor;
elaborarea cadrului metodologic și procesual adecvat;
implementarea măsurilor de conformare fiscală (atât
voluntară, cât și involuntară);
comunicare la nivel național și internațional;
asigurarea unui sistem de contestare modern a actelor
normative emise de administrarea fiscală.

Activitatea aparatului fiscal este orientată spre
administrarea relaţiilor fiscale la macronivel şi la
micronivel.
Administrarea fiscală la macronivel indică un ansamblu
de acţiuni argumentate ştiinţific şi economic ale
organelor abilitate ale puterii de stat, orientate spre
asigurarea deplină şi la timp a bugetelor de toate nivelele
cu venituri fiscale, care presupun nu numai executarea
automată a legislaţiei fiscale, ci şi perfecţionarea ei.

Sistemul de administrare fiscală:
organe (art.131)
Organe care exercită atribuţii de administrare
fiscală
serviciile de colectare a
organele fiscale impozitelor şi taxelor locale din
cadrul primăriilor
organele vamale alte organe abilitate, conform

legislaţiei

Repartizarea sarcinilor
Ministerul Serviciul Alte
Finanțelor Fiscal de autorități
Realizează politica în
domeniul impozitelor și
Stat
taxelor PARLAMENTUL – aprobă
legislația fiscală de gradul I
Asigură administrarea
Asigură asistența impozitelor, taxelor și
metodologică în plăților delegate
implementarea legislației
fiscale
MINISTERELE DE RAMURĂ –
realizează politica în
domeniile parafiscale
Aprobă bugetul, delegate SFS și asistența
structura și Interacționează cu alte metodologică
șeful SFS autorități în vederea unei
administrări eficiente
SISTEMUL DE IMPOZITE ȘI TAXE: PARTEA I 9

Serviciul fiscal de stat
Sarcina de bază a Serviciului Fiscal de
Stat constă în asigurarea administrării
fiscale, prin crearea de condiţii
contribuabililor pentru conformare la
respectarea legislaţiei, aplicarea
uniformă a politicii şi reglementărilor în
domeniul fiscal.

Serviciul Fiscal de Stat este autoritate administrativă care îşi
desfăşoară activitatea în subordinea Ministerului Finanţelor.
Ministerul Finanţelor exercită dirijarea metodologică a
Serviciului Fiscal de Stat, fără intervenție în activitatea
acestuia.
Serviciul Fiscal de Stat este o structură organizaţională
separată în sistemul administrativ al Ministerului Finanţelor,
constituită pentru prestarea serviciilor publice
administrative contribuabililor, pentru supravegherea,
controlul în domeniul fiscal şi constatarea infracţiunilor în
cazurile prevăzute de Codul de procedură penală.
08.11.2017 ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 26

Ministerul Finanţelor stabileşte obiectivele Serviciului Fiscal
de Stat, indicatorii de rezultate, examinează rapoarte privind
impozitarea şi administrarea fiscală, evaluează performanţa
directorului şi contrasemnează fişa de evaluare a directorilor
adjuncţi, aprobă bugetul Serviciului Fiscal de Stat.
În vederea realizării sarcinilor, Serviciul Fiscal de Stat dispune
de autonomie administrativă şi decizională, cu respectarea
prevederilor legislaţiei în vigoare.
Structura Serviciului Fiscal de Stat se aprobă de către
Ministerul Finanţelor. Efectivul-limită pentru Serviciul Fiscal
de Stat se aprobă de către Guvern.
08.11.2017 ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 26

Serviciul fiscal de stat: conducerea
Serviciul Fiscal de Stat este condus de un director – Serghei Puşcuţa,
care este asistat de 4 directori adjuncţi: Igor Țurcanu, Ludmila Botnari,
Nicoleta Nemerenco, Iurii Lichii

Serviciul fiscal de stat: structura
Serviciul Fiscal de Stat 8
Aparatul central 5
Director al Serviciului Fiscal de Stat 8
Director adjunct (METODOLOGIE) 4
Director adjunct (OPERAŢIUNI 1) 10
DGAF mun. Chișinău 2
Șef al DGAF mun. Chișinău 3
Șef adjunct nr.1 5
DGAF Nord 2
Șef al DGAF Nord 2
Șef adjunct nr.1 14
DGAF Centru 3
Șef al DGAF Centru 2
Șef adjunct nr.1 14
Șef adjunct nr.2 6
DGAF Sud 2
Șef al DGAF Sud 2
Șef adjunct nr.1 9
DGAF Control fiscal post operaţional 4
DGAF Control fiscal operativ 2
DGAF Arierate 8

Serviciul fiscal de stat: conducerea (2)
Ocuparea funcţiei publice vacante de director al Serviciului Fiscal de Stat se face
prin concurs. Directorul Serviciului Fiscal de Stat se numeşte în funcţie de către
ministrul finanţelor pe un termen de 5 ani.
Numirea în funcţie, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu
ale directorilor adjuncţi ai Serviciului Fiscal de Stat se efectuează de către
ministrul finanţelor în condiţiile legii, la propunerea directorului.
Directorul raportează ministrului finanţelor despre activitatea Serviciului Fiscal de
Stat.
În exercitarea atribuţiilor sale, directorul Serviciului Fiscal de Stat emite ordine,
indicaţii, dispoziţii în condiţiile legii.
Atribuţiile, responsabilităţile şi limitele de acţiune ale directorilor adjuncţi se
stabilesc prin ordin al directorului Serviciului Fiscal de Stat.
Directorul reprezintă Serviciul Fiscal de Stat în relaţia cu terţii sau acordă
împuterniciri altor angajaţi ai Serviciului de a reprezenta Serviciul Fiscal de Stat.

Serviciul fiscal de stat: funcții
• elaborarea strategiilor şi organizarea sistemului de management în
domeniul administrării fiscale;
• administrarea, conform legii, a impozitelor, taxelor şi altor venituri la
bugetul public naţional date în competenţa sa, inclusiv expunerea
poziţiei oficiale a Serviciului Fiscal de Stat referitoare la aplicarea
legislaţiei fiscale;
• acordarea de servicii pentru contribuabili;
• prevenirea şi combaterea încălcărilor fiscale, inclusiv a evaziunii fiscale;
• controlul fiscal;
• constatarea contravenţiilor și a infracţiunilor prevăzute la art.241–242,
244, 2441, 250–253 şi 3351 din Codul penal;

Serviciul fiscal de stat: funcții
• executarea silită a restanţelor şi altor plăţi neachitate în termen la
bugetul public naţional;
• examinarea contestaţiilor;
• emiterea actelor normative care reglementează aplicarea legislaţiei
fiscale în limitele competenţei acordate prin actele legislative;
• coordonarea, îndrumarea şi controlul aplicării reglementărilor legale
în
domeniul de activitate, precum şi funcţionarea subdiviziunilor sale;
• managementul resurselor umane, financiare şi materiale, susţinerea
activităţilor specifice prin intermediul tehnologiei informaţiilor şi
comunicaţiilor, reprezentarea juridică, auditul intern, precum şi
comunicarea internă şi externă;
• cooperarea internaţională în domeniul administrării fiscale.
Cuantificarea contribuabililor
La situația din 01.01.2021, în sistemul informațional al
Serviciului Fiscal de Stat au fost înregistrați total 292.200
contribuabili agenți economici, inclusiv 116857 gospodării
țărănești, întreprindere individuală 34845, societăți cu
răspundere limitată 99196, asociații obștești 13796, activitate
independentă 1745, persoane ce practică activitate
profesională 3742, alte forme de proprietate 22019 .
Din numărul total al contribuabililor, la situația din
31.12.2020, au fost înregistrați 28243 plătitori de TVA și 167
plătitori de accize.
Din numărul total al contribuabililor persoane juridice, la
situația din 01.01.2021, în categoria marilor contribuabili au
intrat 559 de contribuabili persoane juridice.

Administrarea fiscală în Republica Moldova: rata veniturilor şi
cheltuielilor raportate la numărul funcţionarilor fiscali(la data de
01.01.2020 -1735 angajați)
Ţara Venituri fiscale Cheltuieli Cost mediu Venit mediu per Total
(mil. Euro) fiscale per angajat angajat (euro) cheltuieli
(mil. (euro) raportate la
Euro) venituri
colectate
Moldova 901,90 9,80 5196,18 478 207,85 (%) 1,09%
Regatul Unit 484 147,00 20 112,00 258 648,63 6 226 330,41 4,15%
Suedia 149 112,23 497,44 50 246,46 15 061 841,41 0,33%
Ucraina 19 592,30 373,00 6 332,77 332 636,67 1,90%
Germania 529 296,00 7 147,00 64 448,93 4 772 990,42 1,35%
Estonia 4 046,00 19,80 10 927,15 2 232 891,83 0,49%
Armenia 892,10 20,10 9 644,91 428 071,02 2,25%
Federația Rusă 191 628,00 2 476,00 15 797,67 1 222 647,58 1,29%

Administrarea fiscală în Republica Moldova: rata veniturilor şi
cheltuielilor raportate la numărul funcţionarilor fiscali(la data de
31.12.2020 -1695 angajați)
Ţara Venituri fiscale Cheltuieli Cost mediu Venit mediu per Total
(mil. Euro) fiscale per angajat angajat (euro) cheltuieli
(mil. (euro) raportate la
Euro) venituri
colectate
Moldova 901,90 9,80 5196,18 478 207,85 (%) 1,09%
Regatul Unit 484 147,00 20 112,00 258 648,63 6 226 330,41 4,15%
Suedia 149 112,23 497,44 50 246,46 15 061 841,41 0,33%
Ucraina 19 592,30 373,00 6 332,77 332 636,67 1,90%
Germania 529 296,00 7 147,00 64 448,93 4 772 990,42 1,35%
Estonia 4 046,00 19,80 10 927,15 2 232 891,83 0,49%
Armenia 892,10 20,10 9 644,91 428 071,02 2,25%
Federația Rusă 191 628,00 2 476,00 15 797,67 1 222 647,58 1,29%

Administrarea fiscală în Republica Moldova:
indicatori de deservire per număr de
populaţie
Ţara Populație Angajați fiscali Populație per
angajat fiscal
Moldova 2.681.735 1695 1582
Ucraina 42 805 731 58 900 727
România 21 466 174 24 481 877
Suedia 9 347 899 10 571 884
Germania 81 757 595 110 494 740
Letonia 2 248 961 4 312 522
Slovacia 5 424 057 9 296 583
Irlanda 4 467 854 5 745 778
Media UE 18 118 023 19 740 899
Administrarea fiscală în Republica
Moldova: mecanisme de administrare
Mecanisme primare Mecanisme secundare
Mecanisme ce ţin de personal, instruire și integritate în
funcția publică
Mecanisme IT și de protecție a datelor cu caracter
personal
Mecanisme generale și de suport Mecanisme ce ţin de evidenţa financiară şi achiziţii
publice
Mecanisme de audit intern
Mecanismul de secretariat
Mecanisme de înregistrare și deînregistrare a
contribuabililor
Mecanisme de evidenţă a veniturilor Mecanismul de înregistrare a veniturilor și restituire a
şi contribuabililor impozitelor achitate în plus
Mecanisme de declarare şi achitare a impozitelor
Mecanisme de deservire și de acordare a asistenţei
Mecanisme de conformare voluntară contribuabililor
a contribuabililor Mecanisme de diminuare a decalajului fiscal
Alte mecanisme de conformare voluntară
Mecanisme de urmărire şi executare silită a obligaţiei
Mecanisme de conformare forţată a fiscale
contribuabililor Mecanisme de control fiscal
Mecanisme de contestare
Alte organe cu atribuţii de administrare
fiscală: organele vamale
Organele vamale exercită atribuţii de administrare fiscală potrivit Codului fiscal,
Codului vamal şi altor acte normative adoptate în conformitate cu acestea.
Organele vamale exercită drepturi ce ţin de asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale
aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal potrivit
Codului vamal, prezentului cod în cazurile expres prevăzute de el, precum şi altor
acte normative adoptate în conformitate cu acestea.
Organele vamale au obligaţii ce ţin de asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale
aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal potrivit
Codului vamal, prezentului cod în cazurile expres prevăzute de el, precum şi altor
acte normative adoptate în conformitate cu acestea, inclusiv obligaţia:
de a trata cu respect şi corectitudine contribuabilul, reprezentantul lui, alţi
participanţi la raporturile fiscale și de a informa contribuabilul despre drepturile şi
obligaţiile lui;

fiscală: organele vamale
 de a informa contribuabilul, la cerere, despre impozitele şi taxele în
vigoare, despre modul şi termenele lor de achitare şi despre actele
normative respective și de a elibera contribuabilului, la cerere, certificate
privind stingerea obligaţiei fiscale;
 de a nu divulga informaţiile care constituie secret fiscal;
 de a prezenta Serviciului Fiscal de Stat documente şi informaţii privind
respectarea legislaţiei fiscale, calcularea şi vărsarea la buget a impozitelor
şi taxelor prevăzute de prezentul cod, aferente trecerii frontierei vamale
şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal, de a executa cerinţele legitime
ale funcţionarului fiscal;
 de a ţine evidenţa obligaţiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale
şi/sau plasării mărfurilor în regimul vamal respectiv.
Organele vamale trag la răspundere, în conformitate cu legislaţia vamală,
persoanele care au încălcat legislaţia fiscală la trecerea frontierei vamale
şi/sau la plasarea mărfurilor în regim vamal.

fiscală:
serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor
În cadrul primăriilorlocale (SCITL)
funcţionează SCITL cu atribuţii de
administrare a impozitelor şi taxelor.
SCITL exercită, corespunzător domeniului de activitate,
atribuţiile de popularizare a legislaţiei fiscale şi de examinare
a petiţiilor, cererilor şi reclamaţiilor contribuabililor, de
asigurare a evidenţei integrale şi conforme a contribuabililor
ale căror obligaţii fiscale sînt calculate de serviciul
respectiv şi a evidenţei acestor obligaţii, alte atribuţii
prevăzute expres de legislaţia fiscală. Atribuţiile privind
compensarea sau restituirea sumelor plătite în plus, privind
efectuarea controlului fiscal sînt exercitate, conform
prezentului cod, în comun cu Serviciul Fiscal de Stat.
serviciului de colectare a impozitelor şi
fiscală:
taxelor locale – drepturi
SCITL este învestit, cu dreptul de a efectua de sine stătător:
a) calcularea obligaţiilor fiscale în raport cu plăţile şi
contribuabilii administraţi;
b) ţinerea evidenţei contribuabililor şi obligaţiilor fiscale
administrate;
c) aplicarea majorărilor de întîrziere (penalităţilor);
d) încasarea în numerar a impozitelor, taxelor, majorărilor de
întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor;
e) alte drepturi prevăzute expres de legislaţia fiscală.

serviciului de colectare a impozitelor şi
fiscală:
taxelor locale – drepturi
SCITL exercită împreună cu Serviciul Fiscal de Stat următoarele drepturi:
a) controlează autenticitatea datelor din documentele de evidenţă şi din
dările de seamă fiscale ale contribuabilului;
b) efectuează controale asupra modului în care contribuabilul respectă
legislaţia fiscală, conform competenţei de administrare;
c) cere explicaţiile şi informaţiile de rigoare asupra problemei identificate
în timpul controlului;
d) cere şi primeşte gratuit, în procesul controalelor fiscale, de la orice
persoană informaţii, date, documente necesare în exercitarea atribuţiilor,
cu excepţia informaţiilor care constituie secret de stat, precum şi copiile
de pe ele, dacă acestea se anexează la actul de control;
e) compensează şi/sau restituie sumele plătite în plus.

Organele cu atribuţii de administrare fiscală, în
procesul exercitării atribuţiilor sale, conlucrează între ele şi
colaborează cu alte autorităţi publice.
Organele cu atribuţii de administrare fiscală au
dreptul să colaboreze cu organele competente din alte ţări
şi să fie membre ale organizaţiilor internaţionale de
specialitate. Modul de colaborare şi de activitate este
stabilit în baza acordurilor (convenţiilor) internaţionale.

Mulţumesc
pentru atenţie!

Initiere in Fiscalitate

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Initiere in Fiscalitate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs în cadrul programului de masterat:

1.Ansamblul legilor, reglementărilor și

 Modul de organizare a administrării fiscale;

 Sistemul de administrare fiscală în Moldova, inclusiv organe de

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 3

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 48

Perioadă fiscală - timp, stabilit conform legislaţiei

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 48

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 48

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 48

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 48

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 48

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 48

Sechestrare a bunurilor - acţiuni întreprinse de organul

Secret fiscal - orice informaţie de care dispun organele cu

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 48

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 48

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 48

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 7

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 8

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 8

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 9

criteriul echității, care consta in aceea ca

criteriul flexibilității, al posibilitatii de adaptare rapidă la

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 9

Corespunzător conţinutului lor, sistemele fiscale se pot

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 11

Un astfel de sistem include diverse tipuri de sisteme fiscale,

În conformitate cu articolul 3 al Codului fiscal legislaţia fiscală se

Codul fiscal al Republicii Moldova (ulterior – CF al RM) a fost adoptat

- Titlul I - “Dispoziţii generale” ;

Codul fiscal reglementează relaţiile ce ţin de executarea

Acordurile (convenţiile) internaţionale prevăd următoarele:

1)Dacă un acord (o convenţie) internaţional(ă) privind evitarea dublei

Sistemul impozitelor şi taxelor percepute în Republica Moldova corespunde

• administraţia publică centrală;

1. Nivelul II, întrunind 32 raioane, U.TA.Gagauzia, 2 municipii(Chişinău şi Bălţi) ;

În conformitate cu articolul 6 al Codului Fiscal al Republicii Moldova impozitele şi

-impozitele şi taxele generale de stat;

- impozite şi taxele locale.

Impozitul pe venit Taxe vamale

Taxa pe valoare adăugată Taxe rutiere

Impozit pe avere Taxa pentru plasarea publicităţii

Impozit privat (bun al UAT) Taxa pentru aplicarea simbolicii locale

Taxa de piaţă Taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de

Administrarea fiscală în Republica Moldova reprezintă activitatea

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 18

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 17

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 17

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 14

Din punct de vedere metodologic, administrarea fiscală

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 16

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 16

Funcţiile operative se referă, în principal, la activitatea

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 16

În conformitate cu principiul specializării, distingem:

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 16

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 16

-funcţia de informare a contribuabililor, care este

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 16

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 17

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 17

organele vamale alte organe abilitate, conform

ADMINISTRAREA FISCALĂ: ASPECTE GENERALE 23