TEMA 13:

Globalizarea şi integrarea
economică internaţională
 PLANUL TEMEI

1. Cooperarea economică internaţională

2. Diviziunea mondială a muncii şi circuitul

economic mondial

3. Piaţa schimburilor valutare

4. Tendinţele economiei mondiale

Planul temei

1. Cooperarea

economică internaţională
 Cooperarea economică

relaţiile contractuale între două sau mai multe state

suverane sau unităţi economice din ţări diferite,
vizând realizarea prin efort conjugat a unor activități,
urmărind avantaj reciproc, într-o formă convenită
prin contractul de cooperare.
 Domenii de cooperare

1) Cooperarea în producţie cuprinde:

subproducţia sau subcontratacrea – cooperare
dintre o întreprindere principală cu una sau mai
multe firme din ţări mai slab dezvoltate;
producţia la comandă;
coproducţia – firme din ţări diferite convin să
producă în comun un anumit obiectiv.
 Domenii de cooperare

2) Cooperarea în domeniul explorării şi exploatării

resurselor naturale este de maxim interes pentru
ţările care dispun de resurse naturale, dar nu au
posibilitatea atragerii acestora în circuitul
economic din lipsă de resurse financiare şi forţă de
muncă.
 Domenii de cooperare

3) Cooperarea ştiinţifico-tehnică constituie obiect al

cooperării pentru a economisi resursele financiare
alocate acestui domeniu, a accelera pătrunderea
realizărilor ştiinţei şi pentru a atenua decalajele
tehnico-ştiinţifice dintre ţări.
Domenii de cooperare

4) Cooperarea în domeniul serviciilor cuprinde:

cooperarea în domeniul turismului şi
transporturilor;
cooperarea în domeniul bancar şi al
creditului;
cooperarea în domeniul studiilor de piaţă,
furnizarea de date în legătură cu diferiţi clienţi
şi cu anumite pieţe, servicii prestate pentru
clienţii permanenţi.
 Domenii de cooperare

5) Migraţia internaţională a forţei de muncă.

6) Migraţia internaţională a capitalurilor.

Planul temei

2. Diviziunea mondială a muncii şi

circuitul economic mondial
Specializarea internaţională a
unei ţări

reprezintă procesul de adaptare a potenţialului

economic naţional al economiei sale de piaţă la
cerinţele pieţei mondiale.
 Factorii specializării
internaţionale
• condiţiile naturale care pot favoriza un anumit gen de
activitate;
• mărimea teritoriului şi a populaţiei, fiecare ţară având un
anumit potenţial de resurse naturale şi umane şi, implicit,
posibilităţi diferite de specializare a producţiei;
• nivelul aparatului de producţie şi gradul său de diversificare
care se referă la calificarea forţei de muncă, disponibilităţile
de capital, organizarea activităţilor productive, etc;
• tradiţiile economice care pot favoriza sau defavoriza
specializarea în producţia de un anumit fel;
• factorii extraeconomici cum sunt: războaiele, asuprirea
colonială, menţinerea unor puternice rămăşiţe feudale sau a
unor mentalităţi anacronice, etc.
 Circuitul economic mondial

 Totalitatea fluxurilor economice internaţionale,

privite în strânsa lor interdependenţă,

 exprimă legăturile existente între anumite forme

ale schimbului reciproc de activităţi dintre diverse

economii naţionale
 Factorii circuitului economic
internaţional

 gradul de dezvoltare a economiilor naţionale;

 gradul de adâncire a diviziunii mondiale a muncii;

 stadiul în care se află şi direcţiile în care evoluează

relaţiile politice internaţionale care pot stimula sau
frâna diferitele fluxuri economice internaţionale.
 Comerţ exterior

 totalitatea operaţiunilor de export, import, reexport

de produse şi de servicii, desfăşurată de o ţară în
procesul de participare la diviziunea internaţională
a muncii.
 Trăsăturile comerţului
internaţional

 Creşterea mai rapidă a comerţului internaţional în

raport cu producţia mondială.
 Creşterea ponderii comerţului cu produse
prelucrate în ansamblul schimburilor internaţionale
de bunuri materiale şi reducerea ponderii
produselor primare.
 Creşterea comerţului direct cu tehnologii şi licenţe.
 Trăsăturile comerţului
internaţional

 Sporirea comerţului cu părţi şi componente, a

comerţului intraramură şi intrafirmă, în raport cu
schimburile comerciale cu produse finite.
 Creşterea susţinută a schimburilor internaţionale cu
servicii în ansamblul schimburilor internaţionale.
 Întărirea poziţiei ţărilor dezvoltate în exporturile şi
importurile mondiale, concomitent cu
determinarea poziţiei ţărilor în curs de dezvoltare.
Balanţa comercială

un tablou statistico-economic ce reflectă în formă

bănească exportul şi importul de mărfuri
efectuate de o anumită ţară, pe o perioadă
determinată de timp.
Tipuri de balanţă comercială

• Sold pozitiv
Activă

• Sold negativ
Pasivă

• Sold zero
Echilibrată
Politica comercială

totalitatea reglementărilor cu caracter juridic,

administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar,
valutar etc. adoptate de către stat, în scopul
stimulării sau restrângerii schimburilor comerciale
externe, conform intereselor naţionale.
Tipuri de politică comercială

Protecţionistă

Liberalistă
Planul temei

3. Piaţa schimburilor valutare

 Piaţa valutară

o piaţă pe care are loc vânzărarea - cumpărarea

de valută străină şi de diferite tipuri de credit.

 Cererea de valută

 Oferta de valută

 Cursul valutei
Factorii cererii de valută

 de operaţiuni de import;
 de persoanele ce pleacă peste hotare;
 de operaţiuni speculative;
 de măsuri de apărare împotriva unei dinamici
nefavorabile a cursului de schimb al valutei
naţionale.
 Factorii ofertei de valută

 banii obţinuţi în urma exportului;

 transferurile persoanelor ce lucrează peste

hotare;

 investiţiile străine ce intră în ţară;

 împrumuturi de peste hotare;

 depozite în valută.
 Convertibilitatea

proprietatea unei monede naţionale de a se

schimba, în diferite proporţii, cu monedele altor
ţări.
Valutele naţionale pot fi:
 liber convertibile;
 parţial convertibile;
 neconvertibile.
 Cursul valutar

preţul la care o monedă naţională se schimbă pe

moneda altor ţări:

 oficial (stabilit de stat);

 de piaţă (D şi S).
 Factorii cursului valutar

 D şi S de valută;
 Evoluţia balanţei comerciale (soldul pozitiv va
duce la aprecierea monedei naționale, dar se vor
scumpi mărfurile);
 Paritatea puterii de cumpărare (paritatea se
schimbă în funcție de nivelul productivității muncii,
de structura economiei, de rtmurile și calitatea
creșterii economice).
 Balanța de plăți externe

 Un document statistic și contabil, care înregistrează

toate tranzacțiile economice (comerciale,
monetare și financiare) ce au loc între agenții
economici rezidenți și străinătatea în decursul unei
perioade de timp, de obicei, un an.
Structura balanței de plăți

 Intrări de valută în  Ieșiri de valută spre

țară exterior

(debit) (credit)
Intrările de valută

 Exportul de bunuri și servici;

 Ajutoare sau împrumuturi;

 Remitențele;

 ISD;

 Cumpărarea de hârtii de valori de către

agenții economici străini.
Ieșirile de valută

 Plata importurilor;

 Investiții ale agenților economici rezidenți în străiătate;

 Transferul de profituri ale firmelor străine în șările de origine;

 Depuneri bănești ale persoanelor fizice și juridice în

străinătate;

 Rambursarea împrumuturilor.
Balanța de plăți

 Sold pozitiv

 Sold negativ
Planul temei

4. Tendinţele economiei mondiale

Globalizarea

proces de aprofundare a interdependenţelor

dintre economiile naţionale, de integrare
globală a acestora, pe baza literaturii fluxurilor
internaţionale de mărfuri, de capitaluri, de
forţă de muncă, de noi tehnologii.
 Formele de manifestare a
globalizării

 Forţa motrice a globalizării sînt corporaţiile

transnaţionale, care leagă într-un tot întreg
economiile naţionale, transformă într-o piaţă unică
mondială.

 Forma principală a internaţionalizării vieţii

economice, în locul comerţului, devine producţia,
organizată de către societăţile transnaţionale.
 Formele de manifestare a
globalizării

 Globalizarea se manifestă şi printr-un proces de

uniformizare la nivel mondial conform principiului
„totul-pretutindeni”.

 Paralel cu globalizarea economiei are loc şi o

uniformizare a vieţii culturale.

 Globalizarea constituie un proces de trecere la o

altă civilizaţie, la un alt sistem de valori.
Beneficiile globalizării

 Stimulează creșterea și dezvoltarea economică;

 Modernizarea economiei;

 Lărgirea pieței de desfacere;

 Mod de viață civilizat.

 Consecințe negative

 Aprofundare a decalajelor de venituri atât între

țări, cât și în țară;

 Crește dominația STN și a organizațiilor

internaționale;

 Polarizarea țărilor lumii.

 Integrarea economică
internaţională

- formă de manifestare a interdependenţelor în

cadrul unor noi entităţi politico-economice

– un mod specific de colaborare între ţările membre,

fără pierderea sau cu pierderea anumitor atribute
ale suveranităţii ţărilor membre, vizând dezvoltarea
economică accelerată la scara teritorială integrată
şi deci, implicit, dezvoltarea economiei mondiale.
 Forme ale integrării
economice

Zona de Uniunea Piața

comerț liber vamală comună

Uniunea
Uniunea
economică
economică
și monetară