Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat
Tema : Balanța de plăți externe
Galați, 2015
Introducere
Orice economie națională tinde să-și păstreze starea de echilibru pentru o perioadă cât mai
îndelungată, bazându-se pe condițiile economice, monetar-financiare, valutare și sociale la un
moment anume. De asemenea, se optează pentru relații armonioase cu alte state care depind de
deciziile adoptate sub forma unor hotărâri de repartiție financiarã și de credit sau al transferului de
sume determinate de fluxurile economice, financiare și de credit. La nivelul economiei naționale,
decizia financiar-monetară se realizează sub forma balanței de plăți externe.
Importanța echilibrului balanței de plăți externe se resimte mai cu seamă atunci când statul
în cauză trece printr-o perioadă de criză economică, dorind astfel să efectueze schimbări radicale
în structură pentru a fi capabilă să intensifice integrarea și lărgirea relațiilor economice cu alte
state.
2
Cuprins
4. Structura BPE...............................................................................................................................8
Bibliografie....................................................................................................................................20
3
1. Conceptul de balanță de plăți externe
Balanţa de plăţi externe reprezintă cel mai important instrument de înregistrare a creanţelor
şi datoriilor care apar în schimbul de mărfuri şi servicii între o ţară şi alta, exigibile într-o anumită
perioadă (de obicei un an), precum şi mişcările de capital produse în aceeaşi perioadă. 1
La nivel internațional, FMI propune definiția umătoare pentru această noțiune: “balanţa
de plăţi externe reprezintă un tablou statistic sub formă contabilă care înregistrează sistematic
ansamblul fluxurilor reale, financiare şi monetare intervenite între rezidenţii unei economii şi
restul lumii, în cursul unei perioade (de regulă un an). Sunt consideraţi rezidenţi - agenţii
economici naţionali sau străini, persoane fizice sau juridice, care trăiesc şi desfăşoară
activităţi, în mod obişnuit şi permanent, în cadrul unei ţări, inclusiv filialele şi sucursalele
companiilor străine. Din această categorie sunt excluse ambasadele, consulatele, instituţiile
internaţionale şi reprezentanţele acestora (incluse în categoria de nerezidenţi)”. 2
Un alt autor care s-a interesat de aceasta este Paul Bran, care definește balanța de plăți
externe ca fiind un “document de plan sau statistic în care se înscriu și prin care se compară plățile
și încasările efectuate de o economie națională și rezultate din tranzacțiile economice, finaciare și
monetare ale economiei respective cu alte economii, pe o perioadă de timp dată.” 3
La baza elaborării balanței de plăți externe stă conceptul de tranzacție internațională, “prin
care se înţelege crearea, transformarea, comercializarea, transferul sau stingerea unei valori
economice în relaţiile unei ţări cu restul lumii” .4
1
IGNAT, A., ÖRDÖG, A., MORARU, S. Balanța de plăți externe a României. Academica Science Journal Studia
Series, No. (4) 3 – 2013, pag. 46.
2
Balance of Payements Manuel, Edit. 5, 1994.
3
BRAN, P. Relații valutar- financiare internaționale. București : Editura Didactică și pedagogică, 1995, pag 278.
4
BOAJĂ, M. Relaţii financiare şi valutare internaţionale. Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 235.
4
restrîns, fie mai extins, în dependență de anumiți indicatori. Pot exista porţiuni de teritoriu
economic în afara graniţelor statului, dar şi zone economice străine în interiorul lor (exemplu:
zonele libere - zonele în care instituţii, companii din alte ţări primesc autorizaţia de a funcţiona cu
anumite facilităţi vamale şi fiscale).
Conceptul de rezident face distincţia, din punct de vedere valutar, între diferitele persoane
fizice şi juridice. Acest concept include persoanele fizice cetăţeni ai ţării respective, precum şi
persoanele juridice înregistrate sau autorizate să funcţioneze în ţara respectivă.
Acest concept este necesar deoarece operaţiunile valutare permise de băncile centrale ale
fiecărei ţări şi luate în considerare la întocmirea balanţei de plăţi externe sunt numai acelea care
au loc între un rezident şi un nerezident.
Evaluarea fluxurilor înregistrate în balanţa de plăţi externe se face la preţul pieţei care este
o sumă de bani pe care un potenţial cumpărător ar fi dispus să o plătească pentru a achiziţiona ceva
de la un eventual vânzător, când ambele părţi sunt independente şi există doar consideraţii
comerciale.
schimburile: presupun furnizarea de către un partener a unei valori economice contra unei
valori echivalente (operaţiuni cu mărfuri, servicii, venituri, profituri, dobânzi etc.);
transferuri: presupun furnizarea de către un partener a unei valori economice fără a primi o
valoare echivalentă (ajutoare, moşteniri, donaţii etc.);
migrări: mutări de persoane dintr-o economie în alta împreună cu tot activul şi pasivul de care
dispun;
tranzacţii estimate: nu au la bază fluxuri reale.
5
2. Fluxurile reale și fluxurile financiare
Balanţa de plăţi externe cuprinde două mari categorii de fluxuri: fluxurile reale şi
fluxurile financiare apărute între rezidenţi şi nerezidenţi. Momentul înregistrării fluxurilor în
BPE depinde de momentul transferului de proprietate între rezidenţi şi nerezidenţi.
Fluxurile reale reflectă interdependențele dintre țări în planul economiei reale, ca efect al
adâncirii treptate a diviziunii mondiale a muncii și al specializării agenților economici din diferite
țări în producerea și comercializarea de produse corporale (produse de bazã și produse prelucrate),
produse necorporale (brevete de invenție, know how, lucrări complexe de proiectare), prestări de
servicii (transporturi, asigurări internaționale de produse și de mărfuri, turism internațional) sau al
serviciilor profesionale care se află într-o permanentă amplificare și diversificare (servicii bancare,
telecomunicații, reprezentare, servicii de consultanță juridică, gestiune, teleprelucrare și gestionare
a băncilor de date din diferite domenii de interes public sau privat).5
Fluxurile financiare se înregistrează în cadrul unor conturi distincte: contul de capital sau
contul financiar. Valoarea fluxurilor financiare este înregistratã în contul curent (de exemplu,
dividende plătite/încasate sau dobânzi plătite/încasate sunt înregistrate la poziția „Venituri” din
contul curent al BPE). Există mai multe tipuri de fluxuri financiare și este nevoie ca la înregistrare
să se specifice și tipul lor pentru transparență, cum ar fi fluxuri de investiții (directe sau de
portofoliu), credite externe (garantate sau negarantate), activele de rezervă (aur, devize, DST) etc.
5
DUMBRAVA, M. Balanța de plăți externe - instrument de analiză macroeconomică. Economie teoretică și aplicată.
Nr. 4 / 2006 (499), pag 92.
6
fluxuri financiare independente față de activitatea comercială: mișcări de capital, consecințele
valorificării capitalului pe o altă piață decât cea de formare fiind veniturile din plasamente
financiare externe; tot aici se încadrează și transferurile financiare unilaterale.
Din punct de vedere structural, BPE este un tabel sintetizator detaliat pe conturi și
subconturi analitice ale unei anumite perioade. Ea permite efectuarea unei comparații dintre o țară
și străinătatea sub aspect cantitativ și calitativ a schimburilor reale și financiare, furnizând
elemente de diagnostic ce permit evaluarea avantajelor și dezavantajelor pe care fiecare națiune le
are în schimburile comerciale cu țările terțe, cu creditorii/ debitorii sau cu organismele financiare
internaționale. Aici vorbim de competitivitate, BPE oferind informații referitoare la poziția
investițională pe plan internațional a țării prin situația net-debitoare/creditoare și prin nivelul de
atractivitate a mediului de afaceri intern pentru rezidenți și nerezidenți.
balanța de plăți globală, care înregistrează toate operațiunile economice ale unei țări cu restul
lumii;
balanța de plăți regională, care înregistrează toate operațiunile economice ale unei țări cu un
grup de țări, uniune economică sau monetară;
balanța de plăți bilaterală a unei țări cu o altă țară;
balanța de plați program, care este o balanță de tip previzional în care se înregistrează anual
sursele și necesitățile de valută pe care se pot baza autoritățile valutare în politica lor
comercială curentă și de perspectivă anuală; se bazează pe calcularea necesităților anuale
previzionate pentru investiții și pentru consum, precum și pe disponibilitățile prevăzute a se
realiza din surse regulate (export, investiții străine); diferența dintre disponibilități și necesități
urmează a se acoperi din credite externe;
7
balanța de piată, care cuprinde numai tranzacțiile în legătură cu piața valutară pe perioade mai
scurte, de regula, pe trimestre; în activul său se inscriu ofertele de mijloace de plată străine
corespunzătoare cererilor de mărfuri și servicii la export, precum și previziunile de încasări din
donații străine, acțiuni etc. (tranzacții autonome care vor genera încasări efective în valută în
perioada respectivă); în pasiv se înscriu cererile de valută prezentate de importatori, cererile
de valută ale investitorilor, donatorilor etc. (tranzacții autonome ce vor necesita plăți efective
în valută);
balanța de conturi, care cuprinde totalitatea operațiunilor de decontări internaționale ale unei
țări efectuate sau de efectuat într-o anumită perioada. Ea poate fi:
- balanța de conturi dinamică care se întocmește pe perioade de până la un an și cuprinde
totalitatea creanțelor și obligațiilor de plată rezultate din schimbul comercial, din
prestații de servicii și din alte relații economice cu străinătatea, născute în perioada
respectivă, inclusiv cele restante din perioade anterioare exigibile în perioada curentă,
plătite până la data întocmirii balanței;
- balanța de conturi statică care cuprinde toate creanțele și obligațiile internaționale de
plată determinate la un moment dat, indiferent de data exigibilității lor.
Cu toate acestea, doar 4 din cele 6 sunt utilizate frecvent și anume: balanța globală, balanța
regională, balanța de plăți program și balanța de piață.
4. Structura BPE
Balanța de plăți externe reprezintă interfața relațiilor naționale cu restul lumii. În timp
viziunea FMI asupra interdependențelor între forțele care guvernează spațiul economic global și
cele aferente părților sale componente a evoluat continuu. Inițial balanța de plăți era structurată pe
doua conturi - contul curent și contul de capital și financiar. Ulterior, contul de capital a fost separat
de contul financiar care includea și activele de rezervă și erorile și omisiunile, apărând structura
pe trei conturi. În varianta pe doua conturi sau pe trei conturi se putea vorbi de deficitul balanței
de plăți externe (sau de dezechilibre în BPE), existând practic o întreaga teorie cu privire la
8
metodele de reechilibrare a acesteia. În prezent, în condițiile actualei structuri îmbunătățite
detaliată pe patru conturi, balanța de plăți teoretic nu mai poate fi deficitară.
Dar realitatea e cu totul alta, BPE înregistrând pe termen scurt modificări permanente ale
conturilor sale intermediare. Echilibrul general e un obiectiv anume pe termen mediu și lung.
Fiecare guvern tinde să atingă acest echilibru, utilizând instrumente de reechilibrare, percum:
creșterea activelor de rezervă, stimularea exporturilor și a investițiilor, finanțarea prin vredite
externe etc.
Conform ultimelor recomandări ale FMI, BPE trebuie să aibă structura următoare:
9
5. Componentele BPE a României
În practica economică, întâlnim două forme de prezentare a BPE: forma standard și forma
de bilanț analitic.
6
STOIAN, I. Balanţa de plăţi externe. Editura Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, pag. 18.
10
metodologia de înregistrare a datelor în BPE, care sunt obligatorii pentru țările membre FMI.
Schema preconizată în manualul FMI cu privire la BPE cuprinde trei părți:
Cea de-a doua formă, cea de bilanț analitic, pe lângă cele 3 părți presupune și o utilizare a
unor tabele ajutătoare. Acestea au rolul de a facilita munca specialiștilor ce se ocupă cu
recomandarea politicilor și strategiilor de urmat ca să ajute o economie să ocupe o poziție mai bună
în tranzacțiile internaționale. Respectiv, această balanță se caracterizează prin includerea unui
număr mai mare de detalii și prin complexitate față de balanța standard.
Balanța de plăți externe este o declarație statistică pentru o perioadă de timp dată ce rezumă
în mod sistematizat tranzacțiile economice ale unei țări cu restul lumii. Ea cuprinde doar fluxurile
produse de-a lungul unei perioade de timp; acumulările de capital sau stocurile de bunuri și servicii
nu se înregistrează. Altfel spus, în BPE regăsim numai deplasarea activelor/pasivelor în/dinspre
străinătate, și nicidecum valoarea lor cantitativă.
Balanța de plăți externe utilizează principiul dublei înregistrări, fiecare furnizare de resurse
reale sau financiare fiind compensată de o încasare. Implicit, orice intrare de resurse reale sau
financiare este compensată de o platã. Dacă această compensare nu se produce, operația este
considerată a fi un transfer. La întocmirea balanței, fiecare tranzacţie este evidenţiată prin două
fluxuri de sens contrar ce au aceeaşi valoare. Astfel, suma intrărilor pozitive este identică cu suma
intrărilor negative (ieşiri), soldul net al balanţei de plăţi externe fiind întotdeauna zero. În practică
însă, sistemul de înregistrare în BPE nu este perfect și, deoarece datele înregistrate sunt obținute
din surse diferite, apar o serie de diferențe valorice care sunt reportate în contul special de erori și
omisiuni.
11
Un al doilea principiu se referă la înregistrarea intrărilor și ieșirilor de resurse reale și
financiare în BPE. Ca în orice balanță ce respectă principiul dublei înregistrări, existã o poziție de
credit și una de debit pentru fiecare cont și subcont din BPE. Ca regulă generală, intrările de resurse
sunt înregistrate în creditul balanței și ieșirile sunt înregistrate în debitul balanței.
7
DUMBRAVA, M. Balanța de plăți externe - instrument de analiză macroeconomică. Economie teoretică și
aplicată. Nr. 4 / 2006 (499), pag 94.
12
de proveniență și de destinația finalã a acesteia, precum și situația investițiilor străine directe și de
portofoliu.
8
Conf.univ.dr. BERDILĂ, A. Balanța de plăți externe, http://documents.tips/documents/tema-2-balanta-de-plati-
externe-noua.html
13
- -2%, -5% din PIB- echilibru firesc, cu
condiția ca balanța să nu se
permanentizeze;
- peste -5% din PIB- dezechilibru
important; sunt necesare măsuri concrete
ale guvernului și autorităților monetare
pentru a redresa contul curent al BPE
într-un termen destul de scurt;
- peste -10% din PIB – disfuncții grave în
economie; măsurile de natură fiscală și
monetară trebuie să fie însoțite de
energice politici sectoriale care pot
corecta dezechilibrul după cel puțin 2-3
ani.
IGA = 100% - menținere în timp al
IGA = GATcurent/GATprecedent dezechilibrului dintre încasări și plăți sau
Indicele GATcurent – gradul de acoperire excedentului acestora;
gradului de în anul curent; IGA > 100% - ameliorare a raportului dintre
acoperire (IGA) GATprecedent – gradul de dintre încasările și plățile valutare;
acoperire în anul precedent. IGA < 100% - deteriorarea de-a lungul anilor
a dezechilibrului contului curent;
Gradul de
deschidere a GDE = 100%*(Ex+Im)/PIB
Denotă dependența de sectorul extern
economiei
(GDE)
Mărimea
soldului balanței Ponderea soldului balanței comerciale în
SBC = 100%*(Ex-Im)/(Ex+Im)
comerciale comerțul exterior
(SBC)
Dacă ambele solduri ale contului curent
reprezintă excedent, atunci indicele soldului
ISC
va fi mai mare ca 100%, ceea ce înseamnă o
=
accentuare sau o creștere a excedentului, pe
SoldCCTcurent/SoldCCTprecedent
când situația când ISC>100% arată o
Indicele evoluție, în general, nefavorabilă ca urmare
SoldCCTcurent – soldul contului
soldului a reducerii excedentului balanței de plăți.
curent în anul curent
contului curent Dacă conturile soldului curent sunt
SoldCCTprecedent – soldul
(ISC) deficitare, atunci semnificația indicelui este
condului curent în anul
inversă: ISC<100% echivalează cu o
precedent
micșorare a deficitului, ceea ce înseamnp o
ameliorare a balanței, pe când un ISC>100%
arată creșterea deficitului, deci o sontinuare
a deteriorării situației.
14
În determinarea poziției investiționale internaționale se iau în considerare cu precădere
fluxuri cuprinse în contul financiar al balanței de plăți: activele de rezervă, datoria externă pe
termen mediu și lung, precum și creanțele și angajamentele pe termen scurt. Poziția investițională
este un instrument util în proiectarea unei politici macroeconomice de finanțare externă adecvată
a deficitelor din balanța de plăți externe sau alte deficite interne (deficite bugetare, fiscale etc.)
luând în considerare toate resursele financiare ce pot fi atrase de pe piețele financiare internaționale
capabile să completeze resursele interne (publice sau private). Concret, situația investițională
internațională cuprinde următoarele:
o o De portofoliu.
15
9. Echilibrul balanței de plăți
În general, balanța de plăți este întotdeauna și în mod necesar echilibrată, activul fiind egal
cu pasivul (respectându-se principiul dublei înregistrări). În mod uzual, se folosesc uneori termeni
de balanță de plăți excedentară (activă) sau de balanță de plăți deficitară (pasivă), în realitate fiind
vorba de un dezechilibru la nivelul unor plăți din balanța de plăți (balanța comercială, contul
curent, contul de capital și financiar).
Dacă e să vorbim de deficite, acestea sunt rezultatul unei lipse de competitivitate pe plan
extern și a unei ieșiri masive de capitaluri străine sau autohtone ca urmare a înrăutățirii climatului
general de afaceri. Aceste rezultate nefavorabile le întâlnim în soldul curent al balanței comerciale
și al contului curent. Dezechilibrele din BPE pot influența negativ economia internă a unui stat, și
anume poate genera perturbații pe piața creditului, pe piața monetară, pe piața de capital, pe piața
valutară, soldul balanței comerciale provocând aprecierea sau deprecierea monedei naționale, etc.
În cazul în care deficitul devine cronic, bonitatea statului pe plan internațional se reduce, ceea ce
înseamnă o încredere mai mică a creditorilor internaționali în capacitatea lui de a-și onora
obligațiile de plată.
Factorii care stau la baza acestor dezechilibre în BPE pot fi factori endogeni sau factori
exogeni.
Echilibrul BPE poate fi privit din două puncte de vedere: fie ele este indus automat de
echilibrul economic general (se consideră că nu este nevoie de intervenția statului, deoarece se
presupune că aceasta se va echilibra în condițiile echilibrului economic general), fie este obținut
prin promovarea unor politici macroeconomice sau prin utilizarea unor tehnici de echilibrare
specifice.
Un mecanism care asigură ajustarea automată a BPE este mecanismul prețurilor. Acesta
este relativ simplu: unui deficit din balanța comercială îi revine o scădere a masei monetare aflate
în circulație, adică banii vor fi plasați într-o bancă în urma cumpărării de devize de pe piață
necesare plății excedentului de importuri, operațiune ce are ca efect diminuarea activelor de
rezervă. Teoretic, se presupune că o scădere a masei monetare va produce o scădere a prețurilor,
care poate fi privită ca un stimulent pentru exporturi.
Acest mecanism funcționează cu o singură condiție: raportul valoric între monede sau
cursul valutar să rămână practic neschimbat. Echilibrarea automată a BPE va avea loc și pentru că
deflația provocată de scăderea masei monetare aflate în circulație va atrage după sine o creștere a
nevoii de fonduri în economie, ceea ce va duce la creșterea dobânzilor. Aceste dobânzi mărite vor
ademeni investitori străini, fapt ce va duce la o reechilibrare a balanței de plăți. Mecanismul de
ajustare automată poartă denumirea de finanțare compensatoare, unde diferențialul de dobândă
reechilibrează BPE, altfel spus, fluxurile financiare externe compensează dezechilibrul din balanța
comercială.
17
Keynes, Robinson, Harrod și Machlup susțin că echilibrul BPE se poate obține și cu
ajutorul veniturilor prin intermediul unor mecanisme interne de corectare a dezechilibrelor externe,
precum nivelul veniturilor sau gradul de utilizare a forței de muncă.
La dispoziția statului sunt puse mai multe politici de reechilibrare a BPE și ține de
capacitatea lui de a anliza situația și de a aplica politică potrivită situației anume.
El poate recurge la politici monetare (ratele de dobândă, oprețiuni pe piața liberă efectuate
de banca centrală, rezerve bancare obligatorii) care pot influența direct fluxurile de capital în sensul
atragerii lor printr-o creștere a ratelor de dobândă.
Sau, poate alege politicile bugetare. Acestea țin de creșterea impozitelor și taxelor și de
reducerea cheltuielilor bugetare. Rolul unor asemenea acțiuni este de a limita dimensiunea
deficitului bugetar intern, care de mai multe ori este finanțat extern prin fonduri împrumutate. Pe
de altă parte, deficitele pot fi finanțate inflaționist prin emisiunea de monedă, ceea ce poate
influența negativ exporturile.
18
Finanțarea deficitelor BPE se referă la posibilitatea acoperirii unui deficit comercial printr-
un credit extern acordat în ipoteza unor cursuri de schimb stabile.
În final, observăm că statul are numeroase posibilități de a interveni pentru a stabiliza BPE.
Rațiunea pentru a interveni în sensul echilibrării BPE este dată de absența ajustării automate și de
efectele pe care le poate avea dezechilibrul BPE asupra echilibrului economic general.
19
Bibliografie
Internet:
8. http://www.stiucum.com/economie/piata-valutara/Balanta-de-plati-externe-instr75888.php
20