BALANŢA DE PLĂŢI

1 Echilibrul valutar şi conexiunile sale

Echilibrul valutar reprezintă o latură importantă a echilibrului financiar, care reflectă

concordanţa dintre încasările şi plăţile în valută ale unei ţări dintr-o anumită perioadă de timp.
Echilibrul valutar depinde de valoarea şi eficienţa exporturilor, de mărimea importurilor, de
prestaţiile de servicii internaţionale, de operaţiunile necomerciale şi financiare, de activitatea de
cooperare internaţională, de nivelul şi eficienţa producţiei, de preţurile şi conjunctura de pe pieţele
internaţionale şi de alţi factori care acţionează asupra fluxurilor valutare.
Echilibrul valutar se fundamentează şi realizează în strânsă legătură cu echilibrul
economic general. Echilibrul valutar este dependent de echilibrul economic general, respectiv de
nivelul dezvoltării ramurilor economiei naţionale, de gradul de eficienţă şi competitivitate al
mărfurilor pe pieţele externe, de cerinţele pieţei interne de bunuri şi servicii din străinătate.
Echilibrul valutar exercită influenţă asupra echilibrului economic prin relaţia dintre încasările în
valută din exporturi şi din alte acţiuni şi prin cerinţele de valută pentru importurile de mărfuri şi
serviciile internaţionale.
Conexiunea dintre echilibrul economic general şi echilibrul valutar rezultă din faptul că
produsul intern (Pi) plus importul (Imp) este egal cu exportul (E), consumul intern (Ci) şi
investiţiile (I).
Pi + Im p = E + Ci + I
Încasările în valută din exporturi şi din acţiuni de cooperare internaţională se utilizează
pentru acoperirea importurilor, care la rândul lor stimulează dezvoltarea producţiei necesare
cerinţelor pieţei interne sau destinate exportului.
Echilibrul valutar se realizează în strânsă legătură cu echilibrul financiar, datorită
conexiunilor dintre întreg şi parte. Creşterea volumului şi a eficienţei exporturilor, mărimea şi
dinamica importurilor, prestaţiile de servicii internaţionale exercită influenţă asupra echilibrului
financiar. În măsura în care se realizează o concordanţă între obiectivele prevăzute şi resursele
financiare necesare se produce o influenţă pozitivă asupra echilibrului valutar.
O altă relaţie de interdependenţă a echilibrului valutar se manifestă cu echilibrul monetar.
Preţurile bunurilor importate influenţează asupra produsului intern brut şi asupra masei banilor
în circulaţie. Raportul dintre masa banilor în circulaţie şi sumele de bani necesare derulării
operaţiunilor economice exercită influenţă asupra cursului valutar şi prin acesta asupra
exporturilor, importurilor şi altor fluxuri valutare şi financiare internaţionale.

2 Conceptul de balanţă de plăţi şi structura

Schimburile economice internaţionale generează creanţe de încasat şi obligaţii de plată în

valută. Tabelul economic care reflectă creanţele de încasat şi obligaţiile de plată în valută din
schimburile internaţionale de mărfuri şi servicii şi din mişcările de capital dintr-o anumită
perioadă de timp este cunoscut sub denumirea de balanţă de plăţi.
În vederea reflectării creanţelor şi datoriilor din raporturile cu străinătatea, ţările
elaborează o situaţie centralizatoare sub forma unei balanţe ce reprezintă: „Document întocmit
de organele competente ale statului, care cuprinde înregistrarea sistematică a ansamblului
încasărilor şi plăţilor determinate de tranzacţiile reale şi financiare dintr-o perioadă dată ale unei
ţări cu restul lumii – balanţa de plăţi globală – sau cu o ţară”.1
1
Costin C. Kiriţescu, Monedă, mică enciclopedie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 36

1
 După alte opinii balanţa de plăţi este un document statistic care evidenţiază toate
operaţiile comerciale, financiare şi monetare efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi în cursul unei
perioade determinate (un an)2.
Balanţa de plăţi înregistrează fluxurile de resurse între economia unei ţări şi alte ţări,
regiuni, mişcările de active şi angajamente externe rezultate din tranzacţiile economice şi
transferurile fără contrapartidă3.
În accepţiunea Fondului Monetar Internaţional, balanţa de plăţi reflectă o situaţie
statistică în care sunt înregistrate pentru o perioadă dată: a) tranzacţiile de bunuri, servicii şi
venituri între o economie şi restul lumii; b) transferul de proprietate şi alte variaţii intervenite în
deţinerile de aur monetar, drepturile speciale de tragere şi în alte creanţe financiare cu restul lumii
şi angajamente financiare; c) transferurile fără contrapartidă sau în contrapartidă destinate
echilibrării.
Din concepţia Fondului Monetar Internaţional asupra balanţei de plăţi rezultă două
trăsături4:
• balanţa de plăţi exprimă fluxurile diverse între o economie şi restul lumii pe o perioadă
determinată de timp;
• balanţa de plăţi reflectă tranzacţiile de bunuri, servicii şi venituri care determină fluxuri
de resurse în valută. Tranzacţiile de bunuri şi servicii se înregistrează la momentul în
care ele se desfăşoară. Tranzacţiile între filialele firmelor multinaţionale se înregistrează
drept tranzacţii între ţări.
Înregistrările în balanţa de plăţi se bazează pe principiul partidei duble, al înscrierii în
credit debit. Conform principiului partidei duble tranzacţiile se înregistrează în mărime egală dar
de sens invers.
Balanţa de plăţi îmbracă forma unui document contabil cu două coloane principale, credit
şi debit, iar a treia coloană reprezintă soldul.
În vederea încadrării operaţiilor în credit sau debit se aplică două metode:
• prima metodă face distincţie între operaţiunile autonome şi operaţiile deduse.
Operaţiunile autonome se înscriu în credit dacă generează venituri şi în debit cele care
ocazionează cheltuieli, iar operaţiile deduse se înscriu în credit sau debit în funcţie de
efectele pe care le produc.
• metoda a doua porneşte de la patrimoniul în care se reflectă bunurile, drepturile
financiare şi monetare şi angajamentele financiare şi monetare. Înscrierea în credit sau
în debit depinde de influenţele exercitate asupra patrimoniului.
În spiritul acestui principiu operaţiile autonome exprimă înregistrarea tranzacţiei şi
operaţiile deduse reflectă operaţiile ce generează tranzacţii în valută.
Din punct de vedere al operaţiunilor comerciale şi financiare care se reflectă în balanţa
de plăţi a unei ţări se deosebesc:
• balanţa de plăţi bilaterală care exprimă intrările şi ieşirile de valută din tranzacţiile
comerciale şi financiare dintre două ţări;
• balanţa regională care evidenţiază relaţiile valutar financiare ale unei ţări cu un grup de
ţări dintr-o anume regiune;
• balanţa de plăţi globală înregistrează fluxurile de intrări şi ieşiri de valută din
tranzacţiile internaţionale ale unei ţări cu toate ţările.

2
Josette Peyrard, Gestion financiere internationale, Vuibert Gestion, Paris, 1996, p. 39
3
Vezi: Ion Stoian, Aurel Berea, Balanţa de plăţi externe, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 6
4
Jean Pierre Allegret, Economiè Monetaire Internationales, Hachette Superieure, Paris, 1997, p. 16

2
 În funcţie de scopul în care se elaborează, balanţa de plăţi poate să îmbrace formele de
balanţă de plăţi program, balanţa de piaţă, balanţă de creanţe şi angajamente externe şi balanţă
de plăţi externe.
Balanţa de plăţi program reflectă previziunile asupra fluxurilor de intrări şi ieşiri de valută
ale unei ţări cu celelalte ţări din perioada următoare.
Balanţa de piaţă exprimă încasările şi plăţile în valută din operaţiile de pe piaţa valutară
din cursul unei perioade de timp.
Balanţa de creanţe şi angajamente externe cuprinde creanţele în valută de încasat şi
angajamentele de plată la un moment dat (la finele anului).
Balanţa comercială exprimă încasările în valută din exporturi şi plăţile în valută pentru
importuri de bunuri de pe o perioadă de timp.
Balanţa de bunuri şi servicii evidenţiază fluxurile financiare provenite din exportul şi
importul de mărfuri şi servicii.
Fig. 1. BALANŢA DE PLĂŢI
Solduri parţiale5

Balanţa operaţiunilor curente (tranzacţii curente) evidenţiază fluxurile financiar valutare

generate de exporturi şi importuri de bunuri şi servicii şi din transferuri unilaterale nete.
Balanţa de bază este expresia fluxurilor financiar-valutare provenite din exporturi,
importuri, servicii, transferuri unilaterale şi mişcări de capital pe termen lung.
Balanţa de plăţi globală reflectă fluxurile valutare ce decurg din exporturi, importuri,
servicii, transferuri unilaterale nete, mişcări de capital pe termen lung, din mişcări de capital pe
termen scurt ale sectorului nebancar şi din operaţiuni monetare ale sectorului bancar şi public.

5
După Jean Pierre Allegret, Economie Monètaire Internationales, Hachette Superieure, Paris, 1997, p. 22

3
 Structura balanţei de plăţi

Structura balanţei de plăţi depinde de schimburile internaţionale ale unei ţări, de

prestaţiile de servicii, de relaţiile financiare cu alte ţări.
Datele şi informaţiile din balanţa de plăţi se pot structura pe capitole astfel:
• tipul 1, în care datele şi informaţiile se grupează în balanţa de plăţi externe pe
următoarele componente: balanţa mărfurilor, balanţa serviciilor şi balanţa mişcărilor
de capital.
• tipul 2, în care datele şi informaţiile se reflectă în balanţa de plăţi în două componente:
balanţa contului curent şi balanţa mişcărilor de capital şi aur monetar;
• tipul 3, în care datele şi informaţiile se structurează în balanţa de plăţi externe pe trei
componente: balanţa mărfurilor şi a serviciilor, balanţa plăţilor de transfer şi balanţa
mişcărilor de capital şi aur monetar.
Balanţa de plăţi în structura după tipul al doilea cuprinde informaţii şi date grupate astfel:
• balanţa contului curent în care se reflectă balanţa comercială, balanţa serviciilor, balanţa
veniturilor, balanţa transferurilor unilaterale publice şi particulare;
• balanţa mişcărilor de capital care include fluxurile valutare din mişcări de capital pe
termen scurt şi pe termen lung.
Fondul Monetar Internaţional promovează un proiect al balanţei de plăţi în care datele se
grupează pe titluri astfel: contul tranzacţiilor curente, contul capital, contul operaţiunilor
financiare, erori şi emisiuni nete6.
Structura balanţei de plăţi în concepţia FMI
Titluri Credit Debit Sold
1. Contul tranzacţiilor curente
2. Contul de capital
3. Contul operaţiunilor financiare
4. Erori şi omisiuni nete

Structurarea datelor în balanţa de plăţi asigură determinarea soldurilor din balanţă şi a

poziţiei externe a ţării. Soldul contului tranzacţiilor curente şi al contului de capital exprimă
capacitatea sau cerinţele de finanţare ale unei ţări. Soldul contului operaţiunilor financiare în
afară de rezerve reflectă mişcările de capital. Soldul financiar se determină pornind de la soldul
contului tranzacţiilor curente la care se adaugă soldul contului capital şi investiţiile internaţionale
directe.
Poziţia externă a ţării reflectată de soldul creanţelor şi angajamentelor pe termen scurt şi
lung poate fi creditoare sau debitoare.
Structurarea datelor din balanţa de plăţi externe oferă informaţii cu privire la evoluţia
schimburilor internaţionale, a prestărilor de servicii, a evoluţiei mişcărilor de capital, asupra
modificărilor în rezerve şi asupra poziţiei de debitor sau creditor în relaţiile economice
internaţionale.
Pe baza informaţiilor structurate în balanţa de plăţi se fundamentează deciziile de
dezvoltare a schimburilor internaţionale, a prestărilor de servicii, de creştere a eficienţei şi
competitivităţii mărfurilor la export, de necesitate a importurilor şi de cuantificare a efectelor
schimburilor asupra economiei unei ţări.

6
Jean Pierre Allegret, Op. cit., p.26

4
 3 Capitolele balanţei de plăţi

Balanţa de plăţi reflectă pe de o parte un activ şi pe de altă parte un pasiv ce se desfăşoară

pe capitole şi posturi sau subcapitole. Principalele capitole ale balanţei de plăţi sunt: balanţa
comercială, balanţa serviciilor, balanţa fluxurilor financiare, balanţa mişcărilor de capital, balanţa
creditelor, balanţa viramentelor, balanţa devizelor şi a rezervelor.
Balanţa comercială cuprinde pe de o parte mărfurile care se exportă şi încasează în
valută şi pe de altă parte valoarea mărfurilor ce se importă şi se plătesc într-o anumită perioadă
de timp.
Din compararea încasărilor în valută din exporturi cu plăţile în valută cu termene scadente
în aceeaşi perioadă rezultă următoarea situaţie a balanţei comerciale:
• balanţa comercială activă (excedentară) în cazul în care încasările în valută din
exporturi sunt mai mari decât plăţile pentru importuri din cursul unei perioade de timp;
• balanţa comercială pasivă (deficitară) în situaţia în care plăţile în valută pentru
importuri sunt mai mari decât încasările în valută provenite din exporturi de pe o
anumită perioadă de timp;
• balanţa comercială echilibrată se realizează atunci când încasările în valută din exportul
de mărfuri acoperă plăţile pentru importuri de mărfuri.
Importurile de mărfuri din balanţa de plăţi externe se evaluează la preţul format din preţul
din contract, costul transportului şi asigurarea (CIF), iar exporturile se exprimă în preţ FOB.
Balanţa serviciilor reflectă încasările şi plăţile în valută din prestaţii de servicii
internaţionale ale administraţiilor de cale ferată, ale unităţilor de poştă şi telecomunicaţii, ale
întreprinderilor de transport rutier, aerian, naval, din serviciile caselor de expediţie, din servicii
de antrepozitare a mărfurilor, operaţii de navlosire şi agenturare nave, asigurare, prestaţii de
reclamă comercială, locaţii şi alte servicii internaţionale. Fluxurile de încasări şi plăţi în valută
din servicii internaţionale depind de situaţia geografică a ţării, de nivelul infrastructurii, de
înzestrarea tehnică, de serviciile internaţionale necesare unei ţări. Balanţa serviciilor este
cunoscută şi sub denumirea de balanţa „invizibilelor” pentru a fi delimitată de mişcările vizibile
de mărfuri.
Balanţa fluxurilor financiare evidenţiază încasările şi plăţile în valută din funcţionarea
reprezentanţelor diplomatice, consulare, economice, din onorarii în valută cuvenite persoanelor,
burse, ajutoare, donaţii, succesiuni, brevete, patente, licenţe, drepturi de autor, operaţiuni de
schimb valutar, plăţi, dobânzi, comisioane şi dividende. Fluxurile financiare ale unei ţări depind
de relaţiile economice şi culturale ale acelei ţări, de activitatea organizaţiilor internaţionale, de
drepturile persoanelor, de serviciile bancare.
Balanţa turismului reprezintă un capitol separat de serviciile internaţionale în ţările cu
turism dezvoltat, care reflectă încasările şi plăţile în valută din turismul internaţional.
Balanţa creditelor exprimă, pe de o parte, creditele primite din străinătate, încasări din
rambursări de credite şi dobânzi şi, pe de altă parte, creditele acordate nerezidenţilor, plăţile
privind rambursările de credite şi dobânzile aferente.
Balanţa viramentelor cuprinde încasările şi plăţile în valută provenite din utilizarea
forţei de muncă, taxe, impozite, reţineri pentru asigurări sociale, cotizaţii şi contribuţii la
organismele internaţionale.
Balanţa mişcărilor de capital reflectă intrările şi ieşirile de valută ale unei ţări generate
de investiţiile de capital autohton în străinătate, de investiţiile de capital străin în ţară, de
plasamente de capital, de cumpărarea sau vânzarea titlurilor, de subscrierile de capital în valută,
credite, restituiri de capital în valută.

5
 Balanţa mişcărilor de capital se desfăşoară pe două componente şi anume mişcări de
capital pe termen lung şi mişcări de capital pe termen scurt.
Mişcările de capital pe termen lung cuprind tranzacţiile financiare care au scadenţe mai
mari de un an şi anume: creditele destinate finanţării comerţului internaţional, investiţii directe,
investiţii de portofoliu, credite pentru alte operaţiuni internaţionale.
Mişcările de capital pe termen scurt reflectă operaţiunile financiare şi monetare care au
scadenţa sub un an. Mişcările de capital pe termen scurt se diferenţiază în mişcări de capital pe
termen scurt ale sectorului privat, mişcări de capital pe termen scurt ale sectorului bancar, mişcări
de capital pe termen scurt ale sectorului public reprezentate de modificările înregistrate de rezer-
vele oficiale şi în angajamentele internaţionale sau contractate între autorităţi monetare.
Capitolele balanţei de plăţi externe se pot structura de fiecare ţară în funcţie de fluxurile
financiare şi comerciale din cadrul unei perioade.
Balanţa de plăţi externe a României reflectă fluxurile de intrări şi ieşiri de valute
grupate astfel: contul curent, contul de capital şi financiar, erori şi omisiuni, soldul balanţei şi
active de rezervă.
Contul curent exprimă intrările şi ieşirile de valută din tranzacţii cu bunuri, servicii,
venituri, transferuri şi alte operaţiuni curente.
Contul de capital şi financiar cuprinde fluxurile valutare generate de investiţiile directe,
de mişcările de capital pe termen lung şi de mişcările de capital pe termen scurt.
Activele de rezervă evidenţiază mişcările în rezervele de valută, DST şi aur monetar.
Balanţa de plăţi a Franţei se subîmparte în cinci titluri7:
I. Tranzacţiile curente
II. Transferurile de capital
III. Capitaluri pe termen lung
IV. Capitaluri pe termen scurt
V. Ajustări
Tranzacţiile curente cuprind patru posturi şi anume mărfurile, serviciile şi veniturile, alte
bunuri şi servicii, transferuri unilaterale.
Transferurile de capital se referă la rambursarea datoriilor şi creditelor asupra creanţelor
sectorului privat şi rambursarea datoriilor sectorului oficial.
Mişcările de capital pe termen lung reflectă creditele comerciale, investiţiile directe,
creditele, investiţiile de portofoliu.
Mişcările de capital pe termen scurt evidenţiază fluxurile sectorului privat nonbancar şi
ale sectorului oficial.

4 Reflectarea echilibrului valutar prin balanţa de plăţi

Balanţa de plăţi a unei ţări poate fi echilibrată, în cazul în care se asigură concordanţa
dintre activ şi pasiv, activă sau excedentară în situaţia în care intrările de valută sunt mai mari
decât ieşirile şi pasivă sau deficitară, dacă ieşirile de valută depăşesc fluxurile de intrări de valută
din cursul unei perioade de timp.
Soldul balanţei de plăţi exprimă mişcările de capital şi modificările în rezervele valutare.
Mişcările nete de capital (Mn) sunt determinate de export (E), serviciile prestate (Sp) şi
transferurile încasate (Tî) din care se scad importurile (I) serviciile prestate (Spl) şi transferurile
plătite (Tp).
(E + Sp + Tî) – (I + Spl + Tp) = ±Mn

7
Claude Duflaux, Michel Karlin, La Balance des Paiements, Economica, Paris 1994, p. 40

6
 Mişcările nete de capital sunt expresia diferenţei dintre exporturi şi importuri la care se
adaugă sau se scade soldul serviciilor şi al transferurilor.
(E – I) ± ΔST = ±Mn
Fluxurile nete de capital (Fn) depind de exporturi, importuri (o parte se efectuează pe
credit), de modificările în servicii şi transferuri şi de rezervele valutare.
±Fn = (E – I) ± ΔST
În cazul în care balanţa comercială este excedentară (E > I) şi soldul serviciilor şi
transferurilor negativ (-ΔST), dar mai mic decât soldul balanţei comerciale, ţara are o poziţie
creditoare pe plan internaţional.
În situaţia în care balanţa comercială este deficitară (E < I) şi soldul serviciilor şi al
transferurilor pozitiv (+ΔST), dar mai mic decât soldul balanţei comerciale, ţara este debitoare.
Evoluţia fluxurilor valutare din balanţa de plăţi de pe o anumită perioadă de timp este
determinată de o serie de factori interni şi externi.
În sfera factorilor interni ce exercită influenţă asupra evoluţiei fluxurilor valutare din
balanţa de plăţi se încadrează:
• livrarea produselor la export la termenele şi în condiţiile de calitate prevăzute în
contractele comerciale internaţionale;
• modificarea structurii exporturilor şi a preţurilor interne;
• eficienţa şi competitivitatea produselor exportate;
• realizarea unor obiective de investiţii a căror producţie este destinată exportului;
• valoarea şi calitatea serviciilor internaţionale;
• operaţiile internaţionale ale băncilor, sectorului privat şi public;
• evoluţia cursului de schimb a monedei naţionale.
Dintre factorii externi ce exercită influenţă asupra fluxurilor valutare reflectate de balanţa
de plăţi se pot menţiona:
• valoarea şi calitatea importurilor;
• evoluţia preţurilor de pe pieţele internaţionale;
• operaţiile şi conjunctura de pe pieţele internaţionale;
• restricţiile la export aplicate de unele ţări;
• politicile în domeniul investiţiilor;
• evoluţia cursurilor de schimb ale valutelor în care se exprimă schimburile;
• tranzacţiile comerciale internaţionale.
Deficitul balanţei de plăţi externe se poate reduce sau acoperi prin sporirea exporturilor,
reducerea importurilor, atragerea investiţiilor străine, contractarea unor împrumuturi.
Excedentul balanţei de plăţi se poate valorifica prin plasamente în valută şi titluri,
consolidarea rezervelor valutare.
Un impact important asupra echilibrului balanţei de plăţi exercită politica monetară şi
politica fiscală a unui stat.
Politica monetară care urmăreşte creşterea masei monetare determină reducerea ratei
dobânzii. Scăderea ratei dobânzii stimulează investiţiile, veniturile, creşterea importurilor şi a
ieşirilor de capital şi reducerea intrărilor de capital.
În cazul în care politica monetară urmăreşte restrângerea masei banilor în circulaţie se
promovează creşterea ratei dobânzii. Datorită creşterii ratei dobânzii se reduc investiţiile,
veniturile, importurile, dar cresc intrările de capital.

7
 Politica fiscală care vizează creşterea cheltuielilor bugetare şi scăderea impozitelor
determină o creştere a produsului intern brut şi a venitului. Datorită creşterii produsului intern brut
sporesc importurile şi se exercită influenţă negativă asupra echilibrului balanţei de plăţi.
În cazul reducerii fiscalităţii rata dobânzii creşte, sporesc intrările de capital şi se
manifestă influenţa pozitivă asupra balanţei de plăţi.

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE

1. Care este relaţia dintre echilibrul valutar, echilibrul economic, financiar şi

monetar ?
2. Ce reprezintă balanţa de plăţi?
3. Care este accepţiunea FMI asupra balanţei de plăţi?
4. Care sunt formele sub care se prezintă balanţa de plăţi?
5. Cum se grupează informaţiile în balanţa de plăţi pe capitole?
6. Ce cuprinde balanţa comercială şi ce factori exercită influenţe asupra ei?
7. Ce fluxuri se reflectă în balanţa mişcărilor de capital?
8. Care sunt factorii interni şi externi ce exercită influenţă asupra fluxurilor din
balanţa de plăţi?