TEMA: FORMAREA ŞI UTILIZAREA REZERVELOR INTERNAŢIONALE

1 Lichiditatea internaţională: sferă şi forme de exprimare

Lichiditatea exprimă capacitatea unui activ de a se transforma în expresie bănească şi de

a deveni mijloc de plată. Lichidităţile internaţionale cuprind activele susceptibile de a se
transforma în mijloace de plată internaţionale. Lichidităţile internaţionale îndeplinesc funcţiile
de finanţare a deficitului balanţei de plăţi şi de protejare a cursului de schimb al monedei1.
Lichiditatea internaţională are accepţiuni diferite în relaţiile economice internaţionale2. În
sens restrâns, lichiditatea internaţională reflectă capacitatea de finanţare a deficitului balanţei de
plăţi externe pe seama disponibilităţilor în valută şi alte active pe care le deţine autoritatea
monetară (banca centrală) a unei ţări fiind cunoscută sub denumirea de „lichiditatea
necondiţionată”. În sfera lichidităţii internaţionale „necondiţionate” se cuprind rezervele valutare
existente la banca centrală, rezerve aur, creditele acordate de organismele financiar-bancare
internaţionale şi facilităţile temporare de credit pe bază de reciprocitate dintre băncile centrale.
În sens larg, lichiditatea internaţională exprimă capacitatea unei ţări de a acoperi
angajamentele externe pe seama rezervelor valutare deţinute de banca centrală şi de particulari,
fiind denumită „lichiditate condiţionată”. În această accepţiune, în sfera lichidităţii internaţionale
se încadrează rezervele valutare deţinute de banca centrală, aurul, facilităţile de credit şi resursele
în valută ale băncilor şi persoanelor juridice şi fizice particulare.
Elementele componente ale lichidităţii internaţionale se deosebesc între ele, în funcţie de
condiţiile de utilizare. Rezervele de valută şi de aur se află la dispoziţia băncii centrale şi se pot
utiliza în orice moment în vederea finanţării deficitului balanţei de plăţi. Facilităţile de credit
depind de negocierile dintre părţi. Resursele în valută din conturile băncilor, persoanelor juridice
şi fizice se pot utiliza în cazuri deosebite.
Există o relaţie între cererea de rezerve internaţionale, export, import şi variabilitatea
tranzacţiilor internaţionale.
Lichiditatea internaţională reflectă nivelul de dezvoltare al economiei naţionale, gradul
de participare al ţării la schimburile internaţionale, eficienţa şi competitivitatea produselor pe
pieţele externe. Lichiditatea internaţională se exprimă prin anumiţi indicatori:
• lichiditatea internaţională (Li) se apreciază prin intermediul raportului dintre rezervele
internaţionale (Rvi) şi masa monetară în circulaţie (Mn);
R vi
Li =
Mn

• lichiditatea internaţională se exprimă pe baza raportului dintre rezervele internaţionale

şi angajamentele la vedere şi la termen ale băncii centrale (Ab);
R vi
Li =
Ab

• lichiditatea internaţională a unei ţări se reflectă prin raportul dintre rezervele

internaţionale şi deficitul balanţei de plăţi externe (De);
R vi
Li =
De

1
Jean Pierre Allegret, Economie Monetaire Internationales, Hachette Superieure, Paris, 1997, p. 32
2
Costin Kiriţescu, Relaţiile valutar financiare internaţionale, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p. 123

1
 • raportul cel mai sugestiv de exprimare a lichidităţii internaţionale a unei ţări, îl
reprezintă cel dintre rezervele internaţionale şi valoarea importurilor (I);
R vi
Li =
Im

Lichiditatea internaţională se apreciază şi prin prisma perioadei de timp în care se pot

acoperi importurile pe seama rezervelor internaţionale deţinute de banca centrală. În măsura în
care o ţară îşi acoperă importurile pe o perioadă de peste 6 luni din rezervele internaţionale
dispune de lichiditate internaţională, iar ţările la care rezervele internaţionale acoperă valoarea
importurilor pentru perioade mai scurte au greutăţi în asigurarea lichidităţii internaţionale.
Lichiditatea internaţională poate să se asigure prin acces pe pieţele internaţionale, iar
rezervele să reprezinte factorul de garanţie.

2 Rezervele internaţionale

Rezervele internaţionale reflectă disponibilităţile în valută şi în alte active ce se păstrează

şi administrează de către autoritatea monetară a unei ţări şi se folosesc pentru echilibrarea balanţei
de plăţi externe şi susţinerea cursului de schimb al monedei.
Rezervele internaţionale ale unei ţări se delimitează de alte mijloace de plată
internaţionale prin următoarele: au următoarele trăsături
• rezervele internaţionale se păstrează şi administrează de către autoritatea monetară (banca
centrală) a unei ţări;
• rezervele internaţionale sunt destinate echilibrării balanţei de plăţi;
• rezervele internaţionale contribuie la susţinerea cursului de schimb în anumite limite şi la
protejarea monedei naţionale;
• rezervele internaţionale asigură garantarea solvabilităţii ţării care solicită finanţarea externă
în vederea acoperirii deficitului balanţei de plăţi;
• excedentele din balanţele de plăţi se pot plasa temporar pentru a obţine resurse din
valorificarea lor pe o perioadă de timp.
În sfera rezervelor internaţionale se încadrează rezervele de valută, şi în alte active,
drepturile speciale de tragere, Euro, rezerva de aur şi poziţia ţării la Fondul Monetar Internaţional.
Rezervele internaţionale se deosebesc de „acoperirea monetară” prin care erau garantate
bancnotele emise de bancă, deoarece mărimea lor nu mai depinde de masa banilor în circulaţie.
a) Rezervele de valută
Rezervele de valută reprezintă sumele sub formă de creanţe asupra străinătăţii deţinute şi
administrate de băncile centrale, oficii valutare sau fonduri de egalizare a schimburilor
internaţionale. Rezervele valutare se află sub forma depunerilor la banca centrală, a
plasamentelor în bonuri de tezaur, obligaţiuni guvernamentale şi alte titluri.
Valuta îndeplineşte funcţia de instrument de rezervă în măsura în care este stabilă,
convertibilă şi utilizată în tranzacţiile internaţionale.
Cererea de valută de rezervă depinde de mărimea deficitelor balanţei de plăţi, de regimul
de schimb al valutei, de alte obligaţii în valută, de impactul unor factori interni şi externi şi de
accesul pe pieţele valutare.

2
 Oferta de valută de rezervă este determinată de mărimea încasărilor din exporturi, de
situaţia balanţei de plăţi, de politica monetară şi bugetară a ţărilor emitente şi de evoluţia
tranzacţiilor pe pieţele valutare3.
Un loc important în totalul rezervelor valutare a deţinut lira sterlină până la primul război
mondial, după acest moment principala valută de rezervă a devenit dolarul SUA.
b) Drepturile Speciale de Tragere
Drepturile Speciale de Tragere reprezintă active de rezervă emise de Fondul Monetar
Internaţional şi repartizate ţărilor membre în vederea procurării unor sume în monedă
convertibilă, a răscumpărării sumelor în monedă naţională deţinute de alte ţări membre şi pentru
achitarea dobânzilor şi comisioanelor către FMI.
Conform prevederilor celei de a doua modificări a statutului FMI din anul 1978,
Drepturile Speciale de Tragere reprezintă un activ important din structura rezervelor
internaţionale.
c) Rezerva aur
Rezerva aur este formată din două părţi şi anume: stocul de consum curent şi stocul
permanent.
Stocul de consum curent reflectă cantitatea de aur necesară în domeniul cercetării
ştiinţifice, medicină, industrie şi producţie de bijuterii. Stocul de consum curent (Sco) se poate
evalua pornind de la consumul din anul de bază în domeniul cercetării ştiinţifice (Cs), în medicină
(Cm) şi în industrie (Ci) care se corectează cu anumiţi factori (K1, K2, K3) ce exercită influenţă
de la un an la altul.
S co = C s  K 1 + Cm  K 2 + Ci  K 3

Stocul permanent de aur (Spa) sau intangibil reprezintă partea din rezerva de aur ce se
păstrează în tezaurul băncii centrale şi se utilizează în situaţii deosebite. Stocul permanent de aur
se cuantifică ţinând seama de influenţele unor factori deosebiţi cum sunt: consumul de grâu al
ţării pe un an în caz de secetă (Cg), cerinţele pentru apărare naţională (Ca), mărimea deficitului
balanţei comerciale în cazul întreruperii relaţiilor comerciale şi valutare cu unele ţări (Ce).
S pa = (C g  Ne  365) + C a + C e  0,5
După modificarea statutului FMI din anul 1978 aurul îndeplineşte funcţia de mijloc de
rezervă al băncilor centrale, iar în calitate de mijloc de plată se poate utiliza în situaţii deosebite
în relaţiile economice internaţionale.
d) Disponibilităţile la Fondul Monetar Internaţional
În sfera rezervelor internaţionale se pot include şi sumele care rezultă din depăşirea cotei
de participare a unei ţări membre la FMI faţă de disponibilităţile în monedă naţională.
e) Utilizarea rezervelor internaţionale
Rezerva aur se păstrează în tezaurul băncii centrale sau la Banca Reglementelor
Internaţionale (depozitar extern). Disponibilităţile în Drepturi Speciale de Tragere se reflectă în
conturile administrate de către Departamentul Drepturilor Speciale de Tragere din cadrul FMI.
Rezervele de valută sunt deţinute şi administrate de către băncile centrale. O parte din rezervele
de valută se păstrează în cont la banca centrală în vederea echilibrării balanţei de plăţi, iar o altă
parte se plasează în obligaţiuni şi certificate de depozit cu dobândă, uşor negociabile pentru a
asigura lichiditatea rezervelor.

3
Vezi: Colètte Nême, Relations Monetaires Internationale, Hachette Superieure, Paris, 1994, p. 8

3
 3 Rezervele internaţionale ale României și Republicii Moldova

Rezervele internaţionale ale României sunt alcătuite cumulativ sau selectiv din
următoarele componente4:
• aurul deţinut în tezaur sau depozitat în străinătate;
• active externe sub formă de bancnote şi monede metalice sau disponibil în conturi la bănci
sau la alte instituţii financiare în străinătate exprimate în acele monede şi deţinute în acele
ţări pe care le stabileşte Banca Naţională a României;
• orice alte active de rezervă recunoscute pe plan internaţional inclusiv dreptul de a efectua
cumpărări de la Fondul Monetar Internaţional în cadrul tranşei de rezervă precum şi deţinerile
de Drepturi Speciale de Tragere;
• cambii, cecuri, bilete la ordin, precum şi obligaţiuni şi alte valori mobiliare negociabile sau
nu, emise sau garantate de persoane juridice nerezidente clasificate în primele categorii de
către agenţiile de apreciere a riscurilor recunoscute pe plan internaţional, exprimate şi
plătibile în valută în locuri acceptabile pentru Banca Naţională a României;
• bonuri de tezaur, obligaţiuni şi alte titluri de stat emise sau garantate de guverne străine sau
de instituţii financiare interguvernamentale, negociabile, sau nu, exprimate şi plătibile în
valută în locuri acceptabile de către Banca Naţională a României.
Pornind de la principiile generale privind lichidarea şi ţinând seama de riscurile specifice
activelor externe, Banca Naţională a României are misiunea să stabilească şi să menţină rezervele
internaţionale precum şi să fundamenteze mărimea lor.
Menţinerea rezervelor internaţionale la un nivel corespunzător tranzacţiilor externe ale
statului, se urmăreşte de către Banca Naţională a României şi Ministerul Finanţelor.
În cazul în care rezervele internaţionale ale României se diminuează până la un nivel care
ar periclita tranzacţiile internaţionale ale statului, Banca Naţională a României prezintă
Parlamentului şi Guvernului un raport privind situaţia rezervelor internaţionale, cauzele care au
determinat o asemenea evoluţie, precum şi propuneri de măsuri în vederea preîntâmpinării
reducerii sau remedierii rezervelor internaţionale.
În vederea administrării rezervelor internaţionale, Banca Naţională a României este
autorizată să efectueze următoarele operaţiuni5:
• să cumpere, să vândă şi să facă alte tranzacţii cu lingouri şi monede de aur şi cu alte metale
preţioase;
• să cumpere, să vândă şi să facă alte tranzacţii cu valute;
• să cumpere, să vândă şi să facă alte tranzacţii cu bonuri de tezaur, obligaţiuni şi alte titluri
emise sau garantate de guverne străine sau de organizaţii financiare guvernamentale;
• să cumpere, să vândă şi să facă alte tranzacţii cu valori mobiliare emise sau garantate de către
bănci centrale, instituţii financiare internaţionale, societăţi bancare şi nebancare;
• să deschidă şi să menţină conturi la bănci centrale, autorităţi monetare, societăţi bancare şi
instituţii financiare internaţionale;

4
Vezi: Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României în M. Of., nr. 203/1998, art. 31
5
Vezi Legea nr. 101/1998, art. 32

4
• să deschidă şi să menţine conturi, să efectueze operaţiuni de corespondent pentru instituţiile
financiare internaţionale, bănci centrale şi autorităţi monetare, societăţi financiare şi bancare,
organizaţii financiare interguvernamentale precum şi guverne străine şi agenţiile lor.

4 Evoluţia şi structura lichidităţii internaţionale

Creşterea lichidităţii internaţionale a fost determinată de evoluţia schimburilor economice

internaţionale de programele de dezvoltare economică , de dezechilibrele balanţelor de plăţi
externe şi de intervenţiile în vederea susţinerii cursului de schimb.
Evoluţia structurii rezervelor valutare internaţionale în perioada 1948-19796 (%)
Componente 948 970 976 1977 1979
Aur 69,0 40,4 16,0 13,6 11,0
Valute 27,5 47,8 72,0 76,4 81,0
Poziţia ţării la FMI 3,5 8,4 8,0 7,0 4,0
DST — 3,4 4,0 3,0 4,0
Total 100 100 100 100 100

În anul 1948, aurul deţinea ponderea cea mai mare în cadrul rezervelor internaţionale
datorită faptului că acesta reprezenta mecanismul central al sistemului valutar de la Bretton
Woods. Din anul 1970 ponderea rezervelor de aur s-a redus substanţial şi a crescut ponderea
valutelor în total rezerve internaţionale. Poziţia ţării la FMI a crescut în unele perioade, dar apoi
s-a redus la 4% în 1979. Drepturile Speciale de Tragere au deţinut 4% din totalul rezervelor
internaţionale.
Evoluţia rezervelor internaţionale ale ţărilor membre ale FMI în perioada
1995-2000 (martie)7 miliarde DST
1997 1998 1999 2000 2001 2002
Total rezerve* 1264,7 1247,3 1371 1551,3 1704,2 1849,1
Devize 1197 1166,3 1297,7 1485,4 1627,8 1763,4
Poziţie la FMI 47,1 60,6 54,8 47,4 56,9 66,1
DST 20,5 20,4 18,5 18,5 19,6 19,7

*- fără aur

În perioada 1995-2000 rezervele internaţionale ale ţărilor membre ale FMI aproape s-au
dublat, datorită cerinţelor de acoperire a deficitelor din balanţele de plăţi şi intervenţiilor pe piaţă
pentru menţinerea cursurilor de schimb. Din punct de vedere al structurii rezervelor
internaţionale, se remarcă ponderea mare deţinută de rezervele de valută. Deşi poziţia ţării la FMI
şi Drepturile Speciale de Tragere au înregistrat creşteri, acestea deţin o pondere redusă în totalul
rezervelor internaţionale ale ţărilor membre.
Dacă în rezervele internaţionale ale ţărilor membre ale FMI se includ pe lângă valute,
poziţia ţării la FMI, DST şi aurul, cuantumul şi structura rezervelor înregistrează modificări.

6
După Dorel Oprescu, Sistemul monetar internaţional, Editura Academiei, Bucureşti, 1981, p. 81
7
International Monetary Fund, Annual Report, 2003p. 98

5
 Evoluţia rezervelor internaţionale ale ţărilor membre ale FMI în perioada
1995-2000 inclusiv aurul8
miliarde DST
1997 1998 1999 2000 2001 2002
Monede străine 1193,7 1166,3 1297,7 1485,4 1627,8 1764,4
Poziţia la FMI 47,1 60,6 54,8 47,4 56,9 66,1
DST 20,5 20,4 18,5 18,5 19,6 19,7
)
Aur* 191,1 197,9 204,5 200,5 207,4 234,6
Total rezerve 1455,2 1445,3 1575,4 1751,8 1911,6 2083,7

*)- Aurul evaluat la preţul de pe piaţa Londrei

În perioada 1995-2000 se constată o creştere a rezervelor internaţionale ale ţărilor

membre ale FMI. Aurul evaluat la preţul de pe piaţa Londrei a înregistrat o scădere în rezervele
internaţionale, dar deţine aproximativ 14% din total în ultimii 2 ani.
Rezervele internaţionale pot fi analizate din punct de vedere al distribuirii lor pe ţări
dezvoltate, ţări în curs de dezvoltare şi ţări debitoare. După criteriul distribuirii pe ţări, cea mai
mare pondere în rezervele internaţionale o deţin rezervele ţărilor dezvoltate. Ţările în curs de
dezvoltare deţin rezerve mai reduse în raport cu cerinţele de asigurare a echilibrului valutar.
Rezervele insuficiente măresc vulnerabilitatea ţărilor la impactul unor factori neprevăzuţi, iar
accesul dificil pe pieţele internaţionale nu le permite restabilirea dezechilibrelor din relaţiile
internaţionale.
O altă latură a evoluţiei rezervelor internaţionale o constituie structura lor pe valute şi pe
ţări industriale şi în curs de dezvoltare. Ţările dezvoltate dispun de rezerve internaţionale mai mari
şi mai diversificate. Ţările în curs de dezvoltare au rezerve internaţionale mai reduse, supuse
influenţelor variaţiei cursurilor de pe piaţă şi dezechilibrului din relaţiile economice internaţionale.
Urmărirea formării rezervelor internaţionale la ţările debitoare este în măsură să scoată în evidenţă
mutaţiile de la o perioadă la alta, factorii care pot favoriza reducerea datoriilor şi impactul lor asupra
situaţiei financiare a ţării.
Structura rezervelor internaţionale ale ţărilor membre ale FMI pe valute şi grupe
de ţări în anii 1991-1995-20009 (%)
1995 2000 2002
Ţări în Ţări în Ţări în
Valute Total Ţări Total Ţări Total Ţări
curs de curs de curs de
ţări ind. ţări ind. ţări ind.
dezv. dezv. dezv.
Dolar SUA 57,4 50,8 62,7 68,2 68,3 64,6 64,8 70,1 61,3
Lira sterlină 3,2 2,3 4,3 3,8 2,3 5,2 4,4 2,2 5,8
Marca
14,0 16,3 11,4 — — — — — —
germană
Francul
2,3 2,4 2,2 — — — — — —
francez
Francul
0,9 0,2 1,7 0,7 0,1 1,1 0,7 0,6 0,8
elveţian
Guldenul
0,5 0,3 0,8 0,4 — — — — —
olandez
Yenul japonez 7,8 8,2 7,5 5,1 5,8 4,5 4,5 4,8 4,3

8
International Monetary Fund, Annual Report , 2003 p. 98
9
International Monetary Fund, Annual Report, 2003 p. 99

6
 1995 2000 2002
Ţări în Ţări în Ţări în
Valute Total Ţări Total Ţări Total Ţări
curs de curs de curs de
ţări ind. ţări ind. ţări ind.
dezv. dezv. dezv.
ECU 7,7 14,6 — — — — — — —
EURO — — — 12,5 11,0 13,6 14,6 11,3 16,8
Monede
7,1 5,0 9,5 11,6 12,4 11,0 11 11,1 10,9
nespecificate
Total 100 100 100 100 100 100 100 100 100

Din datele privind structura rezervelor internaţionale ale ţărilor membre ale FMI pe valute
se constată ponderea ridicată a dolarului SUA la peste 56% din total. Ponderi mai mari în
rezervele internaţionale ale ţărilor membre ale FMI au deţinut marca germană şi yenul japonez.
După trecerea la moneda unică EURO în Uniunea Europeană s-au înregistrat modificări în
structura rezervelor internaţionale şi o creştere a rezervelor în EURO.

ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE

1. În ce constă sensul restrâns şi larg al lichidităţii internaţionale?

2. Care sunt indicatorii de exprimare a lichidităţii internaţionale?
3. Prin ce se delimitează rezervele internaţionale de alte sume în valută?
4. Cum se definesc rezervele de valute şi ce se include în sfera lor?
5. Din ce este formată rezerva aur?
6. Care sunt componentele rezervelor internaţionale ale RM?