Conceptul de control financiar

1.1 Definirea noțiunii de control

Controlul reprezintă o activitate specific umană care constă în verificarea și analiza

permanentă, periodică sau inopenată a muncii și a rezultatelor muncii dintr-un domeniu sau
sector în scopul preîntâmpinării și lichidării eventualelor neajunsuri.

Activitatea de control presupune 3 esențiale

 Stabilirea situației ideale care ar trebui să existe sau e de dorit lucrul care se realizează pe
baza programelor de activitate, normelor sau normativelor, sarcinilor concrete, devizelor,
modelelor, previziunilor .
 Determinarea situației reale existente la un moment dat sau rezultată direct sau indirect de
către organul de control.
 Confruntarea celor 2 situații – ideală și reală , stabilește abaterile, diferențele, eventualele
toleranțe admise și se formulează concluziile în urma acțiunii de control.
Finalizarea oricărui control se realizează prin stabilirea prin stabilirea stărilor de lucruri
neconforme și perfecționarea activității viitoare.
Cu privire la noțiunea de control financiar, audit s-au expus mulți economiști, iar printre cele
mai întâlnite abordări și concepte menționăm
Controlul financiar este o componentă a controlului economic şi vizează modul de
asigurare, distribuire şi utilizare a resurselor financiare, activităţile prin care acestea se
realizează, precum şi cele referitoare la evidenţa şi mişcarea patrimoniului firmei (Ioan Bogdan
– „Strategii de control”, Editura Nemira, 1995, pg. 9.)
Obiectul controlul financiar consta în examinarea modului în care se realizează sau nu s-
a realizat programul fixat anticipat și a modului cum se respectă principiile stabilite, cu scopul
de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficiențele pentru a le remedia și evita în viitor.

Obiectul controlului financiar cuprinde

 Relațiile, fenomenele și procesele financiare.

 Procesul de administrare și gestionare a bunurilor și valorilor.
 Rezultatele activității economico-sociale.
 Toate momentele, unitățile și locurile unde se gestionează valori materiale și bănești
și se fac cheltuieli.
 Rolul controlului în conducerea activităților economico-sociale este mai ușor de apreciat
dacă privim lucrurile în mod sistematic începînd cu definirea scopului sau obiectivelor de
atins, alegerea mijloacelor și metodelor de lucru, organizarea și desfășurarea muncii, încheindu-
se cu evaluarea efectivului obținut. Prin compararea efectivului cu scopul propus se stabilesc
parametrii și modalitățile de reglare sau autoreglare a sistemului. În condițiile în care orice
acțiune sau activitate umană reprezintă în esența ei un sistem cibernetic închis, în cadrul căruia
se aplică principiile generale ale legăturii directe și inverse, controlul este acela care asigură
funcționarea optimă a sistemului. Ori de cîte ori scopul urmărit a fost atins numai parțial sau
într-un mod necurespunzător, controlul trage concluzie că mijloacele, metodele sau organizarea
activității sunt insuficiente ori neadecvate cu măsuri de corecție. Mai mult decât atât, depistând
și corectând nepotrivirile din sistem, controlul preîntîmpină producerea sau repetarea acestora
în viitor.
Controlul financiar se concretizează în funcțiile pe care le îndeplinește în cadrul activității
de management general al patrimoniului public și privat. Prin modul de organizare și
exercitare, prin rolul și obiectivele care le urmărește, ca atribut al conducerii, funcție eficientă a
managementului, controlul financiar asigură realizarea unor funcții specifice și particulare.
Dintre funcțiile specifice controlulului financiar menționăm
1. Funcţia de prevenire şi funcţia de perfecţionare- se materializează în preîntâmpinarea
producerii unor deficienţe sau pagube în desfăşurarea activităţilor economico-financiare
ceea ce presupune perfecţionarea acestora.
2. Funcţia de constatare a situaţiei şi funcţia de corectare, în cazul în care apar dereglări,
acestea presupun, că prin control se urmăreşte modul în care se asigură echilibrul
financiar între venituri şi cheltuieli şi se influenţează favorabil realizarea sarcinilor
economice.
3. Funcţia de cunoaştere şi funcţia de evaluare se concretizază în cunoașterea și
evaluarea situaţiei existente la un moment dat, a rezultatelor obţinute, de reflectare
asupra modului de desfăşurare a activităţii în condiţii de normalitate, legalitate şi
eficienţă.
4.