ultima perioadă, prin revizuirea integrală a legislației privind statutul, remunerarea și conduita

funcționarului public. Actualmente, aspectele etice ale activității profesionale a oricărui funcționar
public sunt reglementate de 4 acte legislative fundamentale: Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire
la funcţia publică şi statutul funcţionarului public; Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea
averii și a intereselor personale; Legea integrității nr.82 din 25 mai 2017 și Legea nr.25-XVI din 22
februarie 2008 privind Codul de conduită a funcţionarului public intrată în vigoare la 1 ianuarie 2009.

Conform Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public obligaţiile generale ale
funcţionarului public sunt:

- să respecte Constituţia, legislaţia în vigoare, precum şi tratatele internaţionale la care Republica

Moldova este parte;

- să respecte cu stricteţe drepturile şi libertăţile cetăţenilor;

- să fie loial autorităţii publice în care activează;

- să îndeplinească cu responsabilitate, obiectivitate şi promptitudine, în spirit de iniţiativă şi

colegialitate toate atribuţiile de serviciu;

- să păstreze, în conformitate cu legea, secretul de stat, precum şi confidenţialitatea în legătură cu

faptele, informaţiile sau documentele de care ia cunoştinţă în exerciţiul funcţiei publice, cu excepţia
informaţiilor considerate de interes public;

- să respecte normele de conduită profesională prevăzute de lege;

- să respecte regulamentul intern.

Zona etică a administraţiei publice este mult mai sensibilă decît etica în afaceri, deoarece ține de o
profesie care e responsabilă de buna administrare a bunului și a banului public, care depinde foarte mult
de imaginea administrației de stat bazată pe încrederea publică a cetățenilor. Deseori administrația
publică este asociată cu birocrația, corupția și ineficiența. Din cauza acestei frecvente percepţii,
aşteptările cetăţenilor ca politicienii şi funcţionarii publici să aibă un anumit grad de exemplaritate
morală este chiar mai mare decât în privinţa altor categorii, cu alt statut social. Tentația dată de putere,
este însă mult mai mare în cazul funcționarului public, care trebuie să facă alegerea dintre Misiunea
fundamentală a guvernelor şi instituţiilor publice, care este cea de a servi interesul public, și interesul
personal. Pentru funcționarul public, interesul public trebuie să fie mai presus. Acesta trebuie să-şi facă
datoria: cinstit, corect, imparţial și să nu compromită corectitudinea procesului de luare a deciziilor
oficiale şi de administrare publică. Care sunt avantajele aplicării standardelor etice în serviciul public?

Reglementează conduita angajaţilor din serviciul public;

Oferă angajaţilor o mai mare certitudine despre ce se cere de la ei la locul de muncă;

Sporesc transparenţa şi integritatea serviciului public;

Contribuie la o administrare publică mai eficientă;

Previn / diminuează corupţia în serviciul public;

Îmbunătăţesc imaginea instituţiilor publice şi sporesc încrederea cetăţenilor în serviciul public.

Principiile de conduită a funcţionarului public

În exercitarea funcţiei publice, funcţionarul public se călăuzeşte de următoarele principii: legalitate;

imparţialitate; independenţă și profesionalism;

Legalitatea. În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, funcţionarul public este obligat să respecte Constituţia
Republicii Moldova, legislaţia în vigoare şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Funcţionarul public care consideră că i se cere sau că este forţat să acţioneze ilegal sau în contradicţie cu
normele de conduită va comunica acest fapt conducătorilor săi. Funcţionarul public are dreptul să
refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor, scrise sau verbale, primite de la conducător dacă
acestea sunt în contradicţie cu actele legislative şi normative în vigoare, depăşeşte competenţa
autorităţii publice sau necesită acţiuni pe care destinatarul dispoziţiei nu are dreptul să le îndeplinească.
Dacă funcţionarul public are dubii cu privire la legalitatea unei dispoziţii, acesta este obligat să comunice
în scris autorului dispoziţiei dubiile sale, precum şi să aducă la cunoştinţa conducătorului ierarhic
superior al acestuia astfel de situaţii. Funcţionarul public nu poate fi sancţionat sau prejudiciat pentru
sesizarea cu bună-credinţă cu privire la dispoziţiile ilegale ale conducătorului.

Imparţialitatea. Funcţionarul public este obligat să ia decizii şi să întreprindă acţiuni în mod imparţial,
nediscriminatoriu şi echitabil, fără a acorda prioritate unor persoane sau grupuri în funcţie de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.
Funcţionarul public trebuie să aibă un comportament bazat pe respect, exigenţă, corectitudine şi
amabilitate în relaţiile sale cu publicul, precum şi în relaţiile cu conducătorii, colegii şi subordonaţii.
Funcţionarul public nu trebuie să determine persoanele fizice sau juridice, inclusiv alţi funcţionari
publici, să adopte comportamente ilegale, folosindu-se de poziţia sa oficială.

Independenţa. Funcţionarii publici pot avea calitatea de membru al partidelor politice sau organizaţiilor
social-politice legal constituite, cu excepţiile prevăzute de lege, însă în timpul exercitării atribuţiilor,
funcţionarul public se va abţine de la exprimarea sau manifestarea publică a preferinţelor politice şi
favorizarea vreunui partid politic sau vreunei organizaţii social-politice.

Apartenenţa politică a funcţionarului public nu trebuie să influenţeze comportamentul şi deciziile

acestuia, precum şi politicile, deciziile şi acţiunile autorităţilor publice. În exercitarea funcţiei publice,
funcţionarului public îi este interzis: să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor
politice şi a altor organizaţii social-politice; să folosească resursele administrative pentru susţinerea
concurenţilor electorali; să afişeze, în incinta autorităţilor publice, însemne sau obiecte inscripţionate cu
sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidaţilor acestora; să facă propagandă în favoarea
oricărui partid; să creeze sau să contribuie la crearea unor subdiviziuni ale partidelor politice în cadrul
autorităţilor publice.

Profesionalismul. Funcţionarul public are obligaţia să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu cu

responsabilitate, competenţă, eficienţă, promptitudine şi corectitudine. Funcţionarul public este
responsabil pentru îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu faţă de conducătorul său nemijlocit, faţă de
conducătorul ierarhic superior şi faţă de autoritatea publică.

Loialitatea. Funcţionarul public este obligat să servească cu bună-credinţă autoritatea publică în care
activează, precum şi interesele legitime ale cetăţenilor. Funcţionarul public este obligat să se
conformeze dispoziţiilor primite de la conducătorul său direct şi de la conducătorul autorităţii publice în
care îşi exercită funcţia publică. Funcţionarul public are obligaţia să se abţină de la orice act sau faptă
care poate prejudicia imaginea, prestigiul sau interesele legale ale autorităţii publice.

Accesul la informaţie. Funcţionarul public, potrivit atribuţiilor ce îi revin şi conform legislaţiei privind
accesul la informaţie, este obligat: să asigure informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra
chestiunilor de interes public; să asigure accesul liber la informaţie; să respecte termenele prevăzute de
lege privind furnizarea informaţiei.

Funcţionarul public este obligat să respecte limitările accesului la informaţie, în condiţiile legii, în scopul
protejării informaţiei confidenţiale, a vieţii private a persoanelor şi a securităţii naţionale, precum şi să
asigure protecţia informaţiilor deţinute faţă de accesul, modificarea sau distrugerea lor nesancţionate.
Comunicarea cu mijloacele de informare în masă în numele autorităţii publice este realizată numai de
către funcţionarul public abilitat cu acest drept. Funcţionarul public poate exprima opinia oficială a
autorităţii publice numai dacă este abilitat în acest sens, conform procedurilor stabilite. Funcţionarul
public poate participa la activităţi sau dezbateri publice, avînd obligaţia de a face cunoscut faptul că
opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al autorităţii publice în cadrul căreia îşi
desfăşoară activitatea.

Principalele acte ce reglementează accesul la informație sunt Legea privind accesul la informaţie Nr.982-
XIV din 11.05.2000, Legea cu privire la protecţia datelor cu caracter personal nr. 17-XVI din 15.02.2007,
Legea cu privire la secretul de stat, Legea cu privire la petiţionare Nr.190-XIII din 19.07.94, Legea cu
privire la secretul comercial Nr.171-XIII din 06.07.94.

Utilizarea resurselor publice. Funcţionarul public este obligat să asigure protecţia proprietăţii
publice şi să evite orice prejudiciere a acesteia. Funcţionarul public este obligat să folosească timpul de
lucru, precum şi bunurile aparţinînd autorităţii publice, numai în scopul desfăşurării activităţilor aferente
funcţiei publice deţinute. Funcţionarul public trebuie să asigure, potrivit atribuţiilor ce îi revin, folosirea
eficientă şi conform destinaţiei a banilor publici. Funcţionarului public îi este interzis să utilizeze bunurile
autorităţii publice pentru a desfăşura activităţi publicistice, didactice, de cercetare sau alte activităţi
neinterzise de lege în interes personal.

Conduita în cadrul relaţiilor internaţionale. Funcţionarul public care reprezintă autoritatea publică
în cadrul unor organizaţii internaţionale, instituţii de învăţămînt, conferinţe, seminare şi alte activităţi
este obligat să aibă o conduită care să nu prejudicieze imaginea ţării şi a autorităţii publice pe care le
reprezintă. Funcţionarul public aflat în deplasare de serviciu este obligat să aibă un comportament
corespunzător regulilor de protocol şi să respecte legile ţării gazdă. În relaţiile cu reprezentanţii altor
state, funcţionarului public îi este interzis să exprime opinii personale privind aspectele naţionale sau
disputele internaţionale.

Cadouri şi alte avantaje. Pentru a evita apariţia manifestărilor de corupţie în activitatea entităţilor
publice, conducătorilor acestora şi agenţilor publici le este interzis să solicite sau să accepte cadouri
(bunuri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj) care le sînt destinate personal sau familiei lor,
dacă oferirea sau acordarea lor este legată direct sau indirect de desfăşurarea activităţii lor profesionale
(cadouri inadmisibile). Banii aflați în circulație, în monedă naţională sau străină, cu excepția monedelor
metalice jubiliare și comemorative, mijloacele şi instrumentele financiare de plată nu sînt considerate
cadouri admisibile. Solicitarea sau acceptarea cadourilor inadmisibile constituie acte de corupţie în
sensul legislaţiei penale.

Interdicţia specificată nu se aplică în privinţa cadourilor admisibile – cadouri oferite din politețe sau cu
prilejul acțiunilor de protocol, inclusiv monede metalice jubiliare și comemorative. Cadourile oferite din
politețe – sunt cadouri oferite în contextul unor sărbători/evenimente personale/profesionale/naționale
în semn de înaltă apreciere, care nu influențează și nu sunt susceptibile de a fi percepute ca influențând
îndeplinirea imparțială a atribuțiilor de serviciu. Cadouri oferite cu prilejul acțiunilor de protocol –
bunuri, inclusiv produse perisabile, oferite, de obicei, în cadrul delegațiilor oficiale sau oferite
reprezentanților unei alte entități publice, comunități sau guvern străin.

Cadourile oferite cu prilejul acțiunilor de protocol trebuie să fie acceptate de agenții publici în numele
entității publice. Cadoul oferit cu prilejul acțiunilor de protocol se consideră proprietatea entității
publice, indiferent de valoare.

Cadourile admisibile care includ privilegii, invitații/bilete la evenimente sportive, culturale sau sociale,
acoperirea cheltuielilor de transport, cazare și diurnă, reduceri, gratuități și programe de loialitate ori
orice alte favoruri sau avantaje oferite unui agent public sunt pasibile de a fi declarate, evaluate și luate
în evidență conform procedurii stabilite Regulamentul cu privire la regimul juridic al cadourilor aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr.116/2020.

Dacă funcționarului public i se oferă un cadou admisibil, acesta are următoarele obligaţii:

a) să predea cadoul Comisiei de evidență și evaluare a cadourilor (în continuare – Comisie) din cadrul
entităţii publice în termen de 3 zile din momentul primirii sau din momentul revenirii din deplasarea de
serviciu în timpul căreia l-a primit;

b) să declare împrejurările în care i-a fost oferit cadoul, cu precizarea intenţiei de a-l păstra sau de a-l
transmite în gestiunea entităţii publice;

c) să răscumpere cadoul dacă a decis să-l păstreze, achitînd în bugetul entităţii publice valoarea
cadoului, estimată de către Comisia de evidență și evaluare a cadourilor dacă valoarea acestuia
depășește limita stabilită de legislație.

Din categoria cadourilor admisibile ce trebuie declarate se exclud:

1) medaliile, decorațiile, insignele, ordinele, eșarfele, colanele și altele asemenea primite în exercitarea
funcției;

2) obiectele de birotică și papetărie (produse de stocare a datelor, genți din pânză, agende, blocnotesuri,
carnete și caiete sub diferite forme, mape, creioane, pixuri, markere și alte obiecte similare)
recepționate de agenții publici cu ocazia participării acestora la seminare de instruire, conferințe, mese
rotunde și alte evenimente similare;

3) produsele perisabile;

4) cadourile primite de agenții publici sub formă de beneficii sau reduceri la achiziționarea unor bunuri și
servicii acordate unei categorii largi de persoane, publicului în general sau unei întregi clientele;

5) cheltuielile plătite de către o organizație necomercială autohtonă sau străină, o entitate publică
străină sau autohtonă pentru participarea la o conferință, vizită de studiu, misiune de cercetare sau
orice altă întâlnire în interes de serviciu.

La oferirea unui cadou inadmisibil, beneficiarul are obligația:

a) să refuze cadoul;

b) să se asigure cu martori, inclusiv dintre colegii de serviciu, după posibilitate;

c) să anunțe imediat, în scris, conducătorul entității publice;

d) să raporteze imediat tentativa oferirii și/sau oferirea cadoului inadmisibil Centrului Național
Anticorupție.

e) să transmită imediat cadoul conducătorului entității publice printr-un demers tipizat. În cazul oferirii
cadoului inadmisibil fără știrea beneficiarului, acesta este transmis imediat ce beneficiarul a cunoscut
despre oferirea lui.

f) să îşi exercite activitatea profesională în mod corespunzător, în special cea pentru care i s-a oferit
cadoul.

Cadoul inadmisibil recepționat de la beneficiar este predat, printr-un demers, Centrului Național
Anticorupție de către conducătorul entității publice, cu informarea Comisiei în termen de 3 zile
lucrătoare de la momentul recepționării acestuia.

Cadourile inadmisibile se înscriu într-un registru special, cu caracter public, ținut manual și electronic,
denumit Registru de evidență a cadourilor inadmisibile.

Răspunderea juridică a funcţionarilor publici

Pentru încălcarea îndatoririlor de serviciu, a normelor de conduită, pentru pagubele materiale pricinuite,
contravenţiile sau infracţiunile săvîrşite în timpul serviciului sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor
funcţiei, funcţionarul public poartă răspundere disciplinară, civilă, administrativă, penală, după caz.

Potrivit Legii Nr.158 art.58 funcționarilor publici le sunt aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:
avertismentul; mustrare; mustrare aspră; suspendarea dreptului de a fi promovat în funcţie în decursul a
doi ani; destituirea din funcţia publică; retrogradarea în funcție și/sau în grad de calificare.

Cu excepţia avertismentului, sancţiunea disciplinară nu poate fi aplicată de conducătorul instituției

publice decît după cercetarea prealabilă a faptei imputate de către Comisia de disciplină. Cercetarea se
efectuază în termen de cel mult o lună de la data constatării abaterii.

Conform prevederilor Regulamentului cu privire la comisia de disciplină, anexa nr.7 la Hotărîrea

Guvernului nr.201/2009, această comisie este o structură deliberativă, fără personalitate juridică,
independentă în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, care are competenţa de a asigura cercetarea, atunci
cînd este sesizată, a faptelor funcţionarilor publici considerate ca abateri disciplinare şi de a propune
sancţiunea disciplinară aplicabilă sau clasarea cauzei.

Comisia de disciplină este compusă din 5 membri, inclusiv un preşedinte şi un secretar, iar cea din cadrul
primăriilor – din cel puţin 3 membri, inclusiv un preşedinte şi un secretar. Preşedintele comisiei este, de
regulă, adjunctul conducătorului autorităţii publice, iar secretarul este funcţionar din subdiviziunea
resurse umane sau, după caz, persoana cu atribuţii în domeniul gestionării resurselor umane ori
funcţionar din serviciul juridic din cadrul autorităţii publice respective. Din Comisia de disciplină face
parte în mod obligatoriu și un reprezentant al organizaţiei sindicale reprezentative sau, în cazul în care
sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sînt organizaţi în sindicat, un reprezentant
desemnat prin votul majorităţii funcţionarilor publici pentru care este organizată comisia de disciplină.

Comisia de disciplină are un dublu rol, și anume: în primul rînd apreciază dacă fapta imputată unui
funcționar public constituie o abatere de natură să conducă la aplicarea unei sancțiuni disciplinare, iar
dacă răspunsul este afirmativ, în al doilea rînd, stabilește care este sancțiunea aplicabilă.

Comisia de disciplină este obligată să ceară funcţionarului public o explicaţie scrisă privind fapta comisă.
La individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare,
de circumstanţele în care aceasta a fost săvîrşită, de comportamentul funcţionarului public în timpul
serviciului, precum şi de existenţa altor sancţiuni disciplinare al căror termen nu a expirat. După
cercetarea cazului, Comisia de disciplină propune autorităţii publice respective sancţiunea aplicabilă
funcţionarului public vinovat. Sancţiunea disciplinară se aplică de către conducătorul instituției, iar actul
administrativ cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare se aduce la cunoştinţa funcţionarului public în
termen de 5 zile de la emitere, sub semnătură.

În cazul în care fapta funcţionarului public conţine componentele unei abateri disciplinare şi ale unei
infracţiuni, procedura cercetării de către comisia de disciplină, se suspendă pînă la dispunerea
neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau pînă la
data la care instanţa de judecată dispune achitarea sau încetarea procesului penal. Sancţiuni penale
(art.62 CPRM, amenda, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită
activitate, închisoarea) se aplică următoarelor categorii de infracţiuni comise de funcționarii publici:

1. Coruperea pasivă. Fapta persoanei cu funcţie de răspundere care pretinde ori primeşte oferte, bani,
titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale, fie acceptă servicii, privilegii sau avantaje, ce nu
i se cuvin, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întîrzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni ce ţin de
obligaţiile ei de serviciu ori, pentru a îndeplini o acţiune contrar acestor obligaţii, precum şi pentru a
obţine de la autorităţi distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau o oarecare decizie favorabilă.

2. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu. Folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie de
răspundere a situaţiei de serviciu, în interes material ori în alte interese personale, dacă aceasta a cauzat
daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor publice ocrotite de lege
ale perosanelor fizice sau juridice

3. Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu. Săvârşirea de către o persoană cu funcţie de
răspundere a unor acţiuni care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin
lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drpeturilor şi
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.
4. Neglijenţa în serviciu Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu
funcţie de răspundere a obligaţiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau
neconştiincioase faţă de ele, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau
drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

5. Primirea de către un funcţionar a recompensei ilicite. Primirea de către un funcţionar al autorităţii

publice, al altei instituţii, întreprinderi sau organizaţii de stat, care nu este persoană cu funcţie de
răspundere a unei recompense ilicite sau a unor avantaje patrimoniale pentru îndeplinirea unor acţiuni
sau acordarea de servicii ce ţin de obligaţiile lui de serviciu.

6. Refuzul de a îndeplini legea. Refuzul persoanei cu funcţie de răspundere de a îndeplini legea, dacă
aceasta a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de
lege ale persoanelor fizice sau juridice.

7. Falsul în acte publice. Înscrierea de către o persoană cu funcţie de răspundere, precum şi de către un
funcţionar al autorităţii publice care nu este o persoană cu funcţie de răspundere în documentele
oficiale a unor date vădit false, precum şi falsificarea unor astfel de documente dacă aceste acţiuni au
fost săvârşite din interes material sau alte interese personale.

8. Îmbogăţirea ilicită. Deţinerea de către o persoană cu funcţie de răspundere sau de către o persoană
publică, personal sau prin intermediul unor terţi, a bunurilor în cazul în care valoarea acestora depăşeşte
substanţial mijloacele dobîndite şi s-a constatat, în baza probelor, că acestea nu aveau cum să fie
obţinute licit.