Sunteți pe pagina 1din 3

REPERE METODOLOGICE PENTRU STUDIUL COMERŢULUI INTERNAŢIONAL

 
A) Cuantificarea participării  unei economii naţionale la circuitul  economic mondial se poate
realiza prin indicatori absoluţi, printre care:
- exportul şi importul de mărfuri (bunuri tangibile)
-  exportul şi importul de servicii (bunuri incorporale)
- propriile investiţii în străinătate, respectiv investiţiile făcute de străini în economia naţională etc.
Pe baza acestor indicatori absoluţi, se pot calcula o serie de indicatori derivaţi, care exprimă poziţia
fiecărei ţări în economia mondială, gradul de deschidere al unei economii faţă de restul lumii sau impactul
relaţiilor cu străinătatea asupra economiei naţionale.
În ceea ce priveşte activitatea de comerţ exterior (fluxurile de import şi de export), se poate calcula
ponderea fiecărei ţări în exporturile şi importurile mondiale totale, industriale şi/sau agricole, şi/sau de servicii.
Pe baza acestor rezultate se pot face aprecieri asupra valorificării potenţialului economic al ţării prin
intermediul relaţiilor comerciale internaţionale.

Prin compararea celor două categorii de fluxuri (exporturi şi importuri) se determină soldul balanţei
comerciale (BC). Se calculează în valută.  Sold balanţă comercială = exporturi – importuri

Exporturi > Importuri => Sold BC (+) => BC excedentara


Exporturi = Importuri => Sold BC = 0 => BC echilibrata
Exporturi < Importuri => Sold BC (-) => BC deficitara
 
Raportul dintre totalul exporturilor şi totalul importurilor reprezintă gradul de acoperire al importurilor
prin export (GA). Un sold activ (exporturi > importuri)   corespunde unui GA >100%, un sold pasiv  (exporturi
< importuri) unui GA < 100%, iar o balanţă echilibrată (exporturi = importuri) unui GA = 100%.
 -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
exporturi
GA =  ------------   x 100
importuri
 

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 

1
B) Balanţa comercială, componentă a balanţei de plăţi
Balanţa de plăţi reprezintă un sistem de conturi care permite înregistrarea tuturor tranzacţiilor comerciale şi
financiare ale unei ţări cu restul lumii, într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an. Este vorba despre
operaţiuni care generează plăţi între rezidenţi şi nerezidenţi.
Balanţa de plăţi face posibilă compararea creanţelor (activelor) cu datoriile (pasivele) unei ţări, aşa cum rezultă
ele din raporturile economice cu restul lumii.
Balanţa de plăţi externe include:
-Contul tranzacţiilor curente
-Contul de capital si financiar (sau balanta miscarilor de capital)
-Erorile şi omisiunile
●Contul tranzacţiilor curente evidenţiază operaţiunile cu bunuri (export-import) şi cu servicii
(transporturi, asigurări, turism etc.). Celelalte rubrici incluse în acest cont sunt veniturile (salariale şi de
investiţii directe şi de portofoliu) şi transferurile curente.
Transferurile curente se refera la intrările şi ieşirile de resurse reale şi financiare, fără contraprestaţie
monetară sau financiară. Includ:
- transferuri guvernamentale: subvenţii acordate sau primite, asistenţa tehnică, contribuţiile la bugetele
organizaţiilor internaţionale etc.
- transferuri private: economiile muncitorilor care desfăşoară activitatea în alte ţări, premii, burse,etc
 
 Soldul contului curent este cel mai important în cadrul balanţei de plăţi externe. El permite să se
aprecieze în ce măsură o ţară trăieşte conform posibilităţilor de care dispune. Un sold debitor (deficitar) arată
că ţara se află în imposibilitatea finanţării investiţiilor de care are nevoie pe baza propriilor economii
(economiile interne sunt mai mici decât investiţiile interne). În consecinţă, ea poate avea ca alternative: 
îndatorarea faţă de străinătate, stimularea investiţiilor străine, reducerea creanţelor faţă de exterior,  micşorarea
rezervele. Dimpotrivă, un sold creditor (excedentar) indică existenţa unei capacităţi de plată a obligaţiilor faţă
de nerezindeţi şi de finanţare a nevoilor interne.
●Contul de capital si financiar (sau balanta miscarilor de capital)
Contul de capital  cuprinde toate operatiunile de incasari si plati generate de transferul international al
capitalului, precum si de achizitionarea/vanzarea de active (nefinanciare), care nu sunt rezultatul activitatii
umane (de ex. Pamant sau bogatiile solului) sau active intangibile (brevete, marci, copy-right, inchirieri etc.)
tranzactionate intre rezidenti si nerezidenti.
În contul financiar se înregistrează operaţiuni cu valoare mult mai mare: mişcările de capital pe termen
lung (investiţiile directe şi de portofoliu) şi pe termen scurt (credite comerciale, împrumuturi ale autorităţilor

2
monetare, administraţiilor publice şi sectorului bancar). Contul financiar mai evidenţiază activele de rezervă ale
Băncii Centrale a ţării în cauză. („-„ crestere, „+” scadere)
În cadrul fluxurilor de capital pe termen lung există un decalaj temporar între momentul efectuării
operaţiunii, al realizării ei efective şi momentul contrapartidei. De aceea, în balanţa de plăţi calculată pe un
anumit an, ceea ce se vede sunt, pe de o parte noile intări de capitaluri, iar, pe de altă parte, contrapartida
unor fluxuri declanşate anterior. De acest aspect trebuie să se ţină seama atunci când se interpretează
semnificaţia soldurilor.
Soldul tranzacţiilor cu capital pe termen lung, în cazul unui deficit, pune în evidenţă faptul că o ţară îşi
măreşte activele în străinătate, ceea ce poate fi interpretat ca un semn de dinamism economic. Invers, un sold
creditor poate fi semnal de scădere a competitivităţii agenţilor economici naţionali; el mai poate însemna că ţara
este finanţată prin capitaluri străine care vor trebui rambursate.
În ceea ce priveşte mişcarea capitalurilor pe termen scurt, intrările pot avea loc atunci când nerezidenţii
cumpără obligaţiuni pe termen scurt emise de rezidenţi., diferite efecte comerciale  sau când se constituie de
către nerezidenţi depozite bancare pe termen scurt în ţara în cauză. Ieşirile se produc în situaţia inversă. Aceste
operaţiuni pot să mărească sau să reducă rezervele valutare ale unei ţări.
Contul erori şi omisuini se utilizează când survine necesitatea corectării (ajustării) unor înregistrări
incomplete  sau a unor deficienţe de ordin statistic.
 
-> AUTOSUSTINEREA FINANCIARA A UNEI TARI:
De exemplul: intr-o forma simplificata mecanismul prin care o tara se poate autosustine financiar, companiile
nationale sunt performante si apte sa sustina cresterea PNB si a bunastarii ------> sold cont current pozitiv (+)
  !!!  Soldul contului curent este cel mai important în cadrul balanţei de plăţi externe. El permite să se
aprecieze în ce măsură o ţară trăieşte conform posibilităţilor de care dispune.

-> Echilibrarea balantei de plati prin indatorare si cresterea dependentelor de exterior :


De exemplul , daca tara in cauza nu detine companii nationale competitive, acestea nu pot derula  activitati 
economice dinamice si eficiente, iar economia depinde de „transfuzii” financiare din exterior, prin urmare nu
este capabila de autosustinere financiara. (sold cont de capital negativ (-). !!
 
Bibliografie: 
1) S. Dumitrescu, A.Bal, Economie mondială, Ed. Economica, Buc. 1999, p. 348-349.
2) G. Dragan, Fundamentele comertului international, Cap.3, Ed. ASE, 2004.
3).Balanţa de plăţi şi poziţia investiţională internaţională - BPM6: http://www.bnr.ro/Balanta-de-plati-si-pozitia-investitionala-internationala---BPM6-
11332.aspx
4)BP: precizari metodologice: http://www.bnr.ro/Balanta-de-plati-%e2%80%93-Precizari-metodologice-11753.aspx

S-ar putea să vă placă și