Capitolul 4

ANALIZA STATISTICĂ A DESCHIDERII

INTERNAŢIONALE A UNEI ECONOMII

În contextul ireversibilei tendinţe de globalizare a quasi-tuturor

dimensiunilor activităţii umane, sectorul extern al economiei naţionale
capătă o semnificaţie aparte. Mai toate aspectele legate de performanţa
economică a societăţii sunt discutate nu numai din punct de vedere al
costurilor şi beneficiilor domestice (interne), ci şi prin prisma semnificaţiei
şi percepţiei internaţionale.

4.1 Sfera de cuprindere a tranzacţiilor internaţionale

Este firesc să ne întrebăm cum poate fi realizată o caracterizare cât

mai completă şi corectă a deschiderii către economia internaţională a unei
economii naţionale. Schema din figura 4.1 arată că relaţiile economice
internaţionale cuprind atât fluxuri (tranzacţii) comerciale, cât şi fluxuri
(tranzacţii) financiare.

Fluxurile comerciale internaţionale reflectă interdependenţele

dintre ţări în planul economiei reale, fiind rezultatul adâncirii treptate a
specializării operatorilor economici din diferite ţări în producerea şi
comercializarea de bunuri tangibile (produse corporale: materii prime,
semifabricate şi produse manufacturate), de bunuri intangibile (produse ale
inteligenţei umane sub formă de produse incorporale: brevete de invenţie,
know-how, lucrări de proiectare) sau de prestări de servicii (transporturi şi
asigurări, turism internaţional, servicii profesionale).

Fluxurile financiare internaţionale sunt acele tranzacţii între

rezidenţii unei ţări şi cei din restul lumii care au ca obiect transferul de
mijloace de plată şi/sau de credit. Aceste fluxuri vizează, pe de o parte,
compensarea tranzacţiilor comerciale, iar pe de altă parte, tranzacţii
financiare independente faţă de activitatea comercială internaţională.
Această a doua categorie de fluxuri financiare se concretizează în mişcările
internaţionale de capital (credite externe acordate sau/şi primite, investiţii
Analiza statistică a deschiderii internaţionale a unei economii

străine directe sau de portofoliu, mişcări de fonduri financiare pe termen

scurt). Consecinţele migraţiei transfrontaliere a capitalului în vederea
valorificării pe o altă piaţă decât cea pe care s-a format el se reflectă tot sub
forma unor fluxuri financiare, dar de sens invers faţă de sensul mişcării
capitalului, fiind concretizat în veniturile din plasamentele externe de
capital. O bună parte din aceste venituri se repatriază în ţara de origine a
capitalului sub formă de dobânzi (pentru credite), profituri (pentru investiţii)
şi sume generate de diferenţele existente pe diferite pieţe financiare între
ratele de schimb (pentru mişcările de fonduri pe termen scurt).

Tranzacţii (fluxuri)
internaţionale

Fluxuri comerciale Fluxuri financiare

Bunuri Materii prime

Tangibile Semifabricate Compensarea activităţilor
Bunuri manufacturate comerciale

Bunuri Brevete Împrumuturi şi credite

Intangible Know-how pe termen mediu şi lung
Proiecte Fluxuri Investiţii străine
financiare Mişcări de capital pe
independente termen scurt
Venituri din
Transport şi asigurări plasamentele externe de
Servicii Servicii profesionale capital
Turism international Transferuri

Figura 4.1 Tipologia fluxurilor economice internaţionale

Tot aici se încadrează şi transferurile unilaterale care înseamnă

intrări sau ieşiri de resurse financiare sau reale fără ca cei ce dispun aceste
transferuri să ceară beneficiarilor să facă o contraprestaţie bănească sau în
natură. Transferurile se grupează în funcţie de natura ordonatorului în
transferuri oficiale (ale guvernelor către organizaţiile internaţionale sub
forma cotizaţiilor de susţinere a acestora, către misiunile diplomatice,
consulare, culturale, militare etc. aflate pe teritoriul altor state, ajutoare
acordate sau primite, burse de studii şi premii acordate cetăţenilor străini
 Statistică pentru afaceri internaţionale

etc.) şi transferuri ale celorlalte sectoare (operate de întreprinderi, fundaţii

sau persoane fizice).

4.2 Abordarea metodologică a deschiderii internaţionale a unei

economii

Setul de indicatori care răspunde cerinţei de caracterizare complexă

a deschiderii internaţionale a cunoscut o serie de completări şi nuanţări de-a
lungul ultimelor decenii, în pas cu extinderea ariei de cuprindere a ceea ce
astăzi numim sector extern al economiei naţionale. Astfel, la (1) indicatorii
tradiţionali ce caracterizează implicarea unei ţări în comerţul internaţional
cu bunuri şi servicii şi cei referitori la capacitatea de plată internaţională,
treptat s-au mai adăugat (2) indicatorii care arată mărimea şi influenţa
migraţiei internaţionale a factorilor muncă şi capital (sub forma principală a
investiţiilor directe) şi, desigur, (3) indicatorii ce exprimă îndatorarea
internaţională a unei economii naţionale.
Totodată, analiza statică a nivelului şi impactului deschiderii
internaţionale a economiei ţării într-un anumit an de analiză este frecvent
completată cu abordarea dinamică a internaţionalizării economiei. În acest
scop se folosesc fie coeficienţi de creştere marginală, fie coeficienţi de
devansare pentru a reflecta viteza internaţionalizării în raport cu dezvoltarea
economică a economiei autohtone.
Creşterea marginală rezultă din compararea modificării valorice a
schimburilor cu străinătatea cu creşterea în preţuri curente a PIB sau PNB,
de exemplu. Practic, creşterea marginală este rezultatul raportării a două
sporuri (∆y : ∆x).
Coeficienţii de devansare rezultă din raportarea unui indice specific
relaţiilor economice internaţionale la un indice de creştere a outputului
domestic, de exemplu, PIB sau producţia industrială. Prin urmare,
coeficientul de devansare se obţine din raportarea a doi indici de creştere
calculaţi faţă de o aceeaşi perioadă de referinţă (Iy : Ix).
Aplicând această metodologie de abordare statică şi dinamică a
internaţionalizării unei economii la cele trei categorii de fluxuri şi stocuri
menţionate mai sus, se obţine un sistem integrat de indicatori care este
prezentat în paragrafele următoare.
Analiza statistică a deschiderii internaţionale a unei economii

4.3 Indicatori ai implicării unei ţări în comerţul internaţional

Participarea unei economii la comerţul internaţional cu bunuri şi

servicii este reflectată şi analizată cu ajutorul următorilor indicatori:
ƒ Volumul valoric al exporturilor anuale de bunuri şi servicii ale unei ţări
şi ponderea acestora în produsul intern brut (în %), ca expresie a
performanţei exterioare a economiei naţionale.
ƒ În comparaţiile dintre ţări se recurge deseori la exportul/locuitor, dar
exportul trebuie să cuprindă atât bunurile (produse tangibile şi intangibile),
cât şi serviciile (produse intangibile).
ƒ Volumul valoric al importurilor anuale de bunuri şi servicii ale unei ţări
şi mărimea relativă (în %) a acestora în raportul cu produsul intern brut al
ţării, ca expresie a dependenţei economiei naţionale faţă de pieţele externe
de aprovizionare.
ƒ Împreună, exporturile şi importurile de mărfuri şi servicii exprimate
procentual în raport cu PIB formează un indicator ce reflectă rolul
schimburilor comerciale cu străinătatea în crearea şi utilizarea produsului
brut al ţării. El este cunoscut în literatura de specialitate şi sub denumirea de
ventilare internaţională a economiei unei ţări.
ƒ Capacitatea de plată a unei economii naţionale constituie o dimensiune
importantă în luarea deciziei de a face afaceri cu operatorii economici din
acea ţară. Cel mai uzitat indicator este exprimarea rezervei oficiale a ţării în
luni de import (uneori, doar a părţii din rezerva oficială care este deţinută în
valută forte, nu şi partea deţinută sub formă de aur monetar). Indicatorul
rezultă din simpla împărţire a rezervei oficiale de valută a ţării la importul
mediu lunar din ultimul an sau din ultimul semestru. Dacă rezultatul acestui
raport este de cel puţin 2,5 luni, se apreciază că respectiva ţară nu va avea în
viitorul apropiat dificultăţi în respectarea angajamentelor internaţionale de
plată.
ƒ Pentru a exprima semnificaţia (gravitatea) dezechilibrului înregistrat în
comerţul exterior al ţării, excedentul/deficitul balanţei comerţului cu bunuri
şi servicii se raportează la PIB.
O caracterizare completă a schimburilor comerciale (mărfuri şi
servicii) presupune şi luarea în considerare a indicatorilor de structură a
schimburilor comerciale cu străinătatea (mai ales, ponderea produselor cu
valoare adăugată mare pe unitatea exportată de marfă sau de serviciu). Ei
sporesc acurateţea imaginii sectorului extern al economiei reale.
Desigur, completarea acestor indicatori statici cu aspecte ale
dinamicii schimburilor cu străinătatea. Frecvent utilizaţi sunt indicii
(coeficienţii) de devansare care rezultă din compararea unui indice de
creştere a comerţului exterior sau a exportului de bunuri şi servicii cu
 Statistică pentru afaceri internaţionale

dinamica PIB. Evident, rezultatul unei astfel de raportări trebuie să fie

supraunitar pentru a arăta „de câte ori” a crescut mai repede volumul
tranzacţiilor cu străinătatea faţă de producţie.
La fel se calculează la nivel de societate comercială şi indicii de
devansare a producţiei de către exportul unui anumit bun sau serviciu. Astfel
de coeficienţi de devansare exprimă o alegere raţională a specializării pe
produse a exportului întreprinderii în raport cu structura cererii specifice
pieţei internaţionale.
O altă modalitate de analiză dinamică a comerţului exterior cu
bunuri şi servicii presupune apelarea la coeficienţi de elasticitate absolută
sau relativă. Astfel, dinamica exporturilor (importurilor) exprimată fie prin
sporul valoric al tranzacţiilor, fie prin ritmul (rata) de creştere procentuală a
fluxului internaţional cu dinamica producţiei exprimată prin indicatori
similari.

4.4 Indicatorii mişcării transfrontaliere a factorilor de producţie

O altă componentă a deschiderii către economia internaţională este

dată de antrenarea ţării în fluxurile investiţionale internaţionale şi în
migrarea transfrontalieră a forţei de muncă.
Este vorba, pe de o parte, de stocul de investiţii străine intrate în
economie (comparativ cu cele plasate de investitorii co-naţionali în
străinătate), iar pe de altă parte, de fluxurile investiţionale din anul sau anii
analizaţi.
În prezentul volum, ne limităm la investiţiile străine directe,
Oricum, pentru România, investiţiile de portofoliu sunt considerabil mai
mici decât cele directe.
Setul minimal de indicatori statistici pentru relevarea principalelor
aspecte legate de situaţia statică a investiţiilor străine directe (ISD)
cuprinde:
ƒ Totalul (Stocul) de ISD înregistrat într-o economie naţională şi
ISD/locuitor, ca expresii cantitative pertinente pentru caracterizarea
calităţii mediului investiţional şi de afaceri dintr-o ţară care oferă
oportunităţi investitorilor străini (în condiţiile unor resurse limitate de
capital autohton).
ƒ O serie de aspecte calitative referitoare la structura ISD pe ramurile
investite sau zonele geografice atrase în circuitul internaţional pot
completa acest set minimal de indicatori.
ƒ Pentru economiile avansate, este interesant să se compare intrările cu
ieşirile de ISD (stocul de ISD găzduit în economia naţională cu stocul de
Analiza statistică a deschiderii internaţionale a unei economii

ISD ale co-naţionalilor peste hotarele ţării). Această comparaţie poate

releva aspecte inedite ale mediului investiţional local faţă de climatul
investiţional din alte ţări.
ƒ Fluxul de intrări de noi ISD în fiecare an merită să fie comparat cu efortul
autohton de investire în economie (formarea brută de capital fix). Nu te
poţi aştepta la un aflux masiv de capital străin dacă propriul capital nu
găseşte un mediu propice pentru valorificare în economia naţională.
ƒ Pe de altă parte, intrările de ISD trebuie comparate cu fluxul de ieşiri de
valută sub forma repatrierii unei părţi din profitul rezultat în cadrul
exerciţiului financiar anterior pentru a determina aportul net de resurse
financiare prin fluxurile investiţionale. În determinarea adevăratului
impact economic şi financiar al intrărilor de ISD cu ieşirile de venituri
generate din punerea în valoare a acestora, este necesar să se combine
efectul deprecierii monedei naţionale (pierderea puterii de cumpărare a
leului pe piaţa internă ca urmare a inflaţiei) cu devalorizarea monedei
naţionale în raport cu moneda/monedele în care se administrează ISD şi se
fac repatrierile de venituri generate de acestea.
ƒ Pentru a analiza contribuţia filialelor corporaţiilor multinaţionale la
exporturile de mărfuri şi servicii ale ţării, merită observată cota parte a
acestor filiale în totalul valoric al exporturilor anuale (semestriale,
trimestriale etc.).

Migrarea internaţională a factorului muncă se produce în ambele

sensuri: plecarea din propria economie a unei părţi din forţa de muncă în
vederea valorificării unor oportunităţi de câştig mai mare decât în ţara de
origine (pentru muncă egală din punct de vedere al intensităţii şi al
exigenţelor de formare profesională), iar pe de altă parte, sosirea în ţară de
forţă de muncă din străinătate. O componentă aparte a migraţiei
internaţionale a forţei de muncă este delocalizarea sau mutarea temporară a
(unei părţi) personalului de conducere la instalarea unei societăţi comerciale
într-o nouă economie, la crearea unei misiuni permanente a unui organism
internaţional într-o nouă ţară.
Diferenţa dintre cele două fluxuri este cunoscută sub denumirea de
soldul migraţiei internaţionale a forţei de muncă (numită şi migraţia netă a
factorului muncă) se stabileşte în fiecare an al perioadei analizate ca
indicator static.
Din punct de vedere al balanţei de plăţi externe, fluxurile
transfrontaliere de muncă dau naştere la remiteri de sume de bani ale
lucrătorilor migranţi către familiile rămase în ţara de origine (întâlnite şi sub
denumirea incorectă de remisii băneşti). Pentru a putea aprecia semnificaţia
acestor sume şi impactul lor asupra circuitului economic intern al ţării se
 Statistică pentru afaceri internaţionale

recomandă compararea intrărilor de valută din remiterile conaţionalilor care

lucrează în străinătate cu încasările din turism internaţional sau chiar cu
exportul de mărfuri şi/sau servicii al ţării. În mod simetric, ieşirile de valută
cauzate de remiterile lucrătorilor străini angajaţi în economia naţională se
compară cu fluxurile de plăţi generate de turismul conaţionalilor în
străinătate sau cu importul de mărfuri şi/sau servicii.

Abordarea în profil dinamic a fluxurilor transfrontaliere de muncă şi

capital dezvăluie tendinţele specifice acestor fluxuri financiare cu mare
impact asupra rezultatelor macroeconomice comparativ cu dinamica
fluxurilor similare din interiorul economiei, recurgând la folosirea aceloraşi
coeficienţi de devansare, coeficienţi de elasticitate sau coeficienţi de creştere
marginală.

4.5 Indicatorii statistici ai îndatorării internaţionale

Îndatorarea externă a unei economii naţionale este firească, în

măsura în care împrumuturile sunt canalizate cu prioritate către sectoare de
activitate care aduc beneficii financiare directe sau sporesc atractivitatea
unei economii naţionale (prin finanţarea dezvoltării infrastructurii).
Statistica financiară internaţională este deosebit de sensibilă la
datoria publică externă, adică la acele împrumuturi care sunt angajate în
numele statului sau cu garanţia statului. Din nefericire, de multe ori, aceste
împrumuturi externe se folosesc pentru a acoperi un deficit intern de
produse de strictă necesitate, un dezechilibru al contului curent al balanţei
de plăţi externe sau pentru a subvenţiona activităţi ineficiente.
Un set de indicatori pentru caracterizarea statică a datoriei externe a
unei ţări şi a efectelor acesteia asupra economiei naţionale cuprinde:
ƒ Volumul datoriei externe publice acumulate de-a lungul anilor şi datoria
externă per capita sunt expresii ale îndatorării brute faţă de creditorii de
peste hotare. Fiecare ţară este în acelaşi timp şi creditor internaţional. De
aceea, unele publicaţii preferă ca bază de pornire datoria externă publică
netă (datoria brută – împrumuturi acordate), ceea ce modifică, uneori în
mod substanţial, coordonatele aprecierilor.
ƒ Printre indicatorii de analiză în dinamică, acutizarea procesului de
îndatorare faţă de străinătate poate fi ilustrat prin: ritmul îndatorării
externe, creşterea datoriei externe în totalul datoriei publice (datoria
statului faţă de creditorii autohtoni şi cei externi) şi accentuarea îndatorării
externe în raport cu PIB.
Analiza statistică a deschiderii internaţionale a unei economii

ƒ Cum datoria angajată trebuie rambursată (restituită împreună cu dobânda

aferentă), cota anuală a plăţilor în contul datoriei externe publice este şi ea
atent comensurată prin câţiva indicatori statici: serviciul datoriei externe
(SDE) sau anuitatea cuprinde ratele scadente din datoriile angajate plus
masa dobânzii, sumă ce trebuie plătită într-un an financiar.
ƒ Gravitatea impactului acestor plăţi asupra capacităţii de plată
internaţională a ţării se judecă prin mărimea relativă ce rezultă din
compararea SDE cu încasările acelui an din exporturile de mărfuri şi
servicii.
ƒ Pentru o economie aflată pe spirala îndatorării este interesant să se
analizeze şi evoluţia SDE, respectiv, a cotei pe care SDE o absoarbe din
încasările ţării din exportul de mărfuri şi servicii.
ƒ Şi de astă dată, aspectele statice şi dinamice ale procesului de îndatorare
externă pot fi completate cu detalii de natură structurală (în funcţie de
natura instituţională a creditorilor, de sectoarele economice care
beneficiază de împrumuturi, de repartiţia geografică a creditorilor, de
eşalonare pe ani a rambursărilor etc).

Cu cât economia naţională este mai amplu deschisă către economia

internaţională, cu atât încasările şi plăţile între rezidenţi şi nerezidenţi vor
exprima un volum mai mare de schimburi comerciale şi financiare în
raporturile ţării cu restul lumii, iar acestea vor influenţa mai profund
procesele economice şi financiare interne ale economiei naţionale, generând
în anumite condiţii şi un proces de angajare şi acordare de împrumuturi
internaţionale.

4.6 Întrebări de control

1. Care sunt cele două tipuri fundamentale de tranzacţii internaţionale?

2. Fluxurile comerciale internaţionale se grupează în funcţie de obiectul
tranzacţiei dintre un rezident şi un nerezident. Enumeraţi categoriile
specifice.
3. Cum structuraţi fluxurile financiare internaţionale?
4. Analiza deschiderii internaţionale poate fi bazată pe o abordare
statică şi/sau pe o abordare dinamică a relaţiilor economice
internaţionale ale ţării. Specificaţi natura metodologică a celor două
abordări.
5. Menţionaţi principalii indicatori statici de analiză a participării unei
ţări la comerţul internaţional cu mărfuri şi servicii.
 Statistică pentru afaceri internaţionale

6. Cum caracterizaţi volumul şi impactul migraţiei internaţionale a

factorilor de producţie capital şi muncă?
7. Ce fel de indicatori folosiţi pentru a caracteriza nivelul şi dinamica
îndatorării externe a unei ţări?
8. Cum caracterizaţi static şi dinamic rambursarea datoriei externe?

4.7 Probleme propuse

Problema 1

În tabelul nr. 4.1 se prezintă o serie de indicatori macroeconomici

specifici anului 2002 care permit caracterizarea statică a internaţionalizării
celor două economii din diferite unghiuri de abordare. Se cere să se facă o
analiză comparativă şi să se comenteze deosebirile constatate.

Tabelul 4.1
Indicatorul Unitatea de Italia Suedia
măsură
Suprafaţa Mii kmp. 301,23 449,96
Populaţia Milioane locuitori 57,32 8,84
Produsul intern brut Miliarde USD 1081 241
(la rata de schimb)
Produsul intern brut Miliarde USD 1438 231
(ajustare cu PPC)
Exporturi (mărfuri şi Miliarde USD 302,7 104,4
servicii)
Importuri (mărfuri şi Miliarde USD 291,9 89,8
servicii)
Stoc de ISD intrate în Miliarde USD 185,5 130,1
economia ţării
Stoc de ISD plasate în Miliarde USD 120,6 108,6
străinătate
Datoria externă publică Miliarde USD 508,7 66,2
Pe termen lung
Serviciul datoriei externe Miliarde USD 29,9 5,3
Sursa datelor: statistici ale OCDE
Analiza statistică a deschiderii internaţionale a unei economii

Problema 2

Procesul de internaţionalizare a economiei canadiene poate fi ilustrat

prin datele cuprinse în Tabelul nr. 4.2. Se cere să se determine şi comenteze
atât indicatorii creşterii marginale a gradului de internaţionalizare cât şi
indicii de devansare a creşterii economice interne de către diferitele aspecte
ale internaţionalizării.
Tabelul 4.2
- miliarde de USD, preţuri curente -
Indicatorul 1998 2002
Produsul intern brut (PIB) 915 1155
Exporturi de bunuri şi servicii 379 474
Importuri de bunuri şi servicii 361 424
ISD în Canada 219 349
ISD ale Canadei în străinătate 686 983
Datoria externă publică 255 275
Serviciul datoriei externe 14 8
(anuitatea)
Sursa datelor: statistici oficiale ale Canadei, rotunjiri ale autorului
 Statistică pentru afaceri internaţionale

Chapter 4

CATEGORIES OF INTERNATIONAL
TRANSACTIONS

Transactions between resident economic actors and the rest of the

world are just like transactions on the domestic market: commercial
transactions and financial ones.
According to the transactions’object, commercial flows between
residents and non-residents refer to:
• Tangible goods (general merchandise) cover most movable goods
that are exported to or imported from non-residents by residents and
that undergo, generally, changes in ownership. These groups of
goods are registered according to the processing stage as follows:
- Row materials and unprocessed products;
- Semi-finished products;
- Finished or manufactured products.
• Intangible goods refer to patents (inventions), know-how and a
large diversity of projects that are traded on paper or electronic
support between residents and non-residents.
• Services cover a kind of services performed by residents for non-
residents and vice versa. Briefly, the list of services includes:
¾ Transportation and insurance of persons and goods across the
country border
¾ An expanding group of professional services that covers a large
diversity of performed services from housekeeping and
babysitting, health, educational and cultural services, computer
and information services, communication services, management
assistance, consultancy, financial services, etc.
¾ International tourism (travel) includes goods and services
acquired from an economy by nonresident travelers and
excursionists for business purposes and personal use during their
visits (of less than one year).
The financial flows of an economy in its interaction with the rest of
the world are divided into two main categories:
ƒ Financial compensation of the commercial activities between
residents and non-residents.
Analiza statistică a deschiderii internaţionale a unei economii

ƒ Independent financial flows, which are classified in five groups

of transactions:
a) Long and medium term loans and credits;
b) Foreign investments;
c) Short term capital movements;
d) Incomes generated by cross-border financial operations;
e) Transfers.

a) Long and medium term loans and credits refer to capital movements
that cover more than one year. Loans are offered by commercial banks or
consortia and governments to the public or private sector of an other
economy in order to cover an internal financial disequilibrium. Usually, the
way of using the loan money is not transparent for the part offering the
credit. Credits are offered to the public or private sector of an other country
by commercial banks, governments or i/n financial institution related to a
development or reform project. Terms of reference, disbursement rules,
technical assistance and assessment methodology are parts of the contract
between creditors and credited. Governments usually guaranty
reimbursement of loans and credits.
b) Foreign investments relate to a specific undertaking:
ƒ Foreign Direct Investments (FDI) differ from loans and credits
given to non-residents as the investor takes over the management of the
company in order to secure the efficient output parameters. In order to
have a respected voice in the company management, foreign investors
buy at least 10% of the shares in order to have a voice in the managing
board.
ƒ Portfolio investments cover the international transactions in
securities. The investor acquires this time a small part of the company
assets and is seeking a future profit (gain) without being involved in the
company management.
c) Short term (cross-border) capital movements.
A basic principle of an open economy is the free movement of
capital. Short term capital movements cover inter alia operations in
securities and in collective investment undertakings (funds) commercial
credits and loans. Capital mobility is closely related to the issues
concerning:
ƒ The right of establishment including the principle of national
treatment;
ƒ The company’s law and
ƒ The provision of services, including financial services.
 Statistică pentru afaceri internaţionale

Capital mobility has important consequences for the conduct of

domestic economic policies (monetary, exchange, fiscal, FDI, etc.).
d) Incomes generated by cross-border financial operations refer to
incomes and payments related to:
- direct investment revenues (FDI);
- portfolio investment incomes;
- other capital investment incomes (mainly interest payments for
loans and credits), etc.
e) Transfers refer to:
- official sector payments and incomes, covering support to
international institutions and organizations, international dues
and fees, casts of international missions and representations
(diplomatic, cultural, military, etc);
- other sectors’ transfers, including personal capital movements,
private investments in real estate, grants fellowships, awards,
dons, aids, etc.

Static and dynamic influence of international economic flows on

the macroeconomic aggregates.

A complete picture of the static influence of the international flows

includes:
ƒ the influence of international trade in goods and services;
ƒ the net loans and credits from abroad;
ƒ the net financial flows;
ƒ the net income generated by the international migration of
capital and labor.
The GDP equation according to the destination of goods and
services is:
GDP = C + G + GFCF + CS + (X-M)
where: (X-M) expresses the net export of goods and services of an open
economy.

The subsequent indicators, calculated on a yearly basis, illustrate the

static influence of the international trade on the national economy:
ƒ the average propensity to export:
X
PE = ⋅ 100
GDP
Analiza statistică a deschiderii internaţionale a unei economii

ƒ the average propensity to import:

M
PI = ⋅ 100
GDP
ƒ the relative significance of international trade in goods and services:
X +M
GDE = ⋅ 100
GDP
ƒ the relative significance of international trade imbalance:
X −M
STI = ⋅ 100
GDP
The per capita export of goods and services is an appropriate
indicator to show internal performance of an economy (its capacity to create
value added). It is also the best indicator to be used for international
comparisons in order to express the variable intensity of participation of the
national economies in the international trade.
The net value of loans and credits granted and respectively
accepted from abroad refers to long and medium term financial transactions.
It is the difference between loans and credits given to non-residents and
those received from abroad. A negative result compared to the GDP
expresses the degree of indebtness of an economy. The per capita external
debt allows for comparisons between various countries, whereas the
percentage quota of the external debt service in the incomes generated by
the exports of goods and services expresses the impact of the international
indebtness on the purchasing power of a country in the international market.
The net financial flow is the difference between all the financial
entries of a country (loans, credits, international financial aid, investments,
incomes) and all the payments to the rest of the world generated by financial
transactions (reimbursement of loans and credits, external debt service,
financial income transfers).
A negative imbalance expresses the inverse transfer or inverse aid
flow of an economy in its relation to the rest of the works, with a negative
impact to the given country’s economic and financial potential.
Foreign direct investment stock in a country’s economy might be
researched by means of the per capita FDI indicator in order to express the
readiness of an economy to host FDI. The economic actors of the domestic
economy might also seek across borders a better valorization of their
accumulated capitals. A comparison between the hosted FDI and the
outflows of direct investments has as result the net investor position of the
country (net direct investment exporting or net direct investment benefiting
country).
 Statistică pentru afaceri internaţionale

The labor market is also internationalizing. Permanent migrant

workers generate for each country labor incomes and payments revealed in
the income balance of the current account. A positive imbalance shows an
immediate increase of the purchasing power of the inhabitants due to the
transfers of the permanent migrant workers. It shows also that the local
economy is not able to absorb those workers.
The dynamic influence of the international flows on the domestic
economy can be expressed by the following indicators:
ƒ the marginal propensity of an economy to export/import goods
and services:
∆X ∆M
⋅ 100 ⋅ 100
∆ GDP and ∆ GDP
∆X ∆M
Usually, > in advanced economies and vice versa
∆ GDP ∆ GDP
for the developing economies.
ƒ the elasticity of exports/imports related to internal growth rate.
ƒ rarely, the value index numbers of exports/imports are
compared to nominal growth of the GDP in order to show how
faster international trade is increasing as compared to the internal
development of a country.
The theory of international trade observes two major aspects of the
dynamic influence of trade in goods and services:
ƒ A multiplier effect. Developed by Roy Harrod, the multiplier m
expresses the final growth effect of each monetary unit used to
invest in an economy or to import non-autonomous goods and
services, which are used for intermediate consumption or in
investment projects:
1
m=
1− c − q
where:
m = the multiplier;
c = the average final consumption propensity;
1-c = the average investment propensity;
q = the ratio of non-autonomous imports as compared to GDP.

ƒ An income effect of the terms of trade. Developed by Jakob

Viner, the income effect is currently known as the purchasing
power of an economy’s exports of goods and services (see the
index of the purchasing power of exports in the chapter referring to
Foreign Trade Statistics).