Tema: “Aspecte teoretice ale comerțului”

1.Comerțul-proces de schimb în activitatea economică.

2.Conținutul balanței comerciale.
1
Fluxurile economice internationale reflecta miscarea unor valori materiale, banesti
sau spirituale de la o tara la alta. Acestea au trasaturi specifice in fiecare etapa de
dezvoltare deoarece sint influentate de factori tehnico-economici.
Totalitatea fluxurilor economice internationale, formeaza circuitul economic
mondial, care exprima legaturile existente intre anumite forme ale schimbului
reciproc de activitati dintre diverse economii nationale.
Cicuitul economic mondial este influentat de gradul de dezvoltare a economiilor
nationale, relatiile politice intarnationale.
Comertul exterior reprezinta, prin volumul si ponderea sa, principalul flux
economic international. In ultimile decenii, volumul comertului international a
crescut continu, devenind azi vital, mai ales pentru economiile mici.
Comertul exterior sau international cuprinde totalitatea tranzactiilor de export si
de import de bunuri economice, realizate intre agentii economici din diferite tari.
Fiecare tara, poate pe calea comertului sa procure bunuri care ii lipsesc si de care
are nevoie, iar prin export, poate sa livreze marfuri si servicii in afara tarii pentru
obtinerea capitalului, care la rindul sau, poate fi utilizat pentru finantarea
procesului de productie, pentru extinderea lui si pentru achitarea bunurilor
importate.
Comertulul international este convenabil, deoarece resursele naturale nu sint
distribuite in mod egal intre tarile lumii. De exempul, unele tari, asa ca Republica
Moldova, nu detin gaze natural si alte resurse minerale, in timp ce alte tari poseda
asa gen de resurse. Cauza care sta la baza comertului international este analogica
cauzei comertului intre agentii economici rezidenti din acelasi stat, si anume,
cistigul din comert, care este posibil datorita specializarii internationale. Comertul
permite fiecarui stat sa se specializeze in producerea acelui bun economic,
fabricarea caruia este cea mai eficienta, si acorda fiecarui om un asortiment mai
larg de bunuri si servicii.
Volumul comertului international creste in continuu si, ca rezultat, tarile lumii
devin interdependente.
Elementele comerţului internaţional sunt:
 1. Export – o vînzare de bunuri economice unui agent economic dintr-o ţară,
în schimbul unei sume de bani cu circulaţie pe plan internaţional.
2. Import – o cumpărare de bunuri economice de la un agent economic din
altă ţară în schimbul unei sume de bani convertibile.
3. Reexport – scoaterea din ţară a bunurilor anterior importate (de obicei
materie primă şi materiale), pentru revînzarea lor către alte state.
4. Tranzit – evidenţa încărcăturilor, care trec pe teritoriul unei ţări pe
parcursul unei perioade determinate de timp.

2
Evidenţa şi controlul exercitării relaţiilor economice ale unei ţări cu străinătatea se
realizează cu ajutorul unui aşa instrument ca balanţa de plăţi, care reprezintă un
document statistic de analiză macroeconomică, în care se înscriu şi se compară
plăţile şi încasările în valută străină, care rezultă din tranzacţiile economico-
financiare ale economiei date cu alte state.
Balanţa de plăţi externe poate fi prezentată sub 2 forme:
a. forma standard – cuprinde date statistice pe anumite capitole
b. forma de bilanţ – care cuprinde activ şi pasiv:
- activul – în care se înscriu sumele încasate în valută străină
- pasivul – în care se înscriu sumele plătite în valută străină

Balanţa de plăţi externe se clasifică în:

1. balanţa generală (globală) – reflectă tranzacţiile unei ţări cu toate ţările
2. balanţa bilaterală – cuprinde tranzacţiile unei ţări cu agenţi economici dintr-
o singură ţară
3. balanţa regională – cuprinde tranzacţiile unei ţări cu agenţi economici dintr-
o grupare de ţări
4. balanţa program – planificată pentru o anumită perioadă de timp
5. balanţă excedentară (activă) – valoarea intrărilor în valută străină este mai
mare decît valoarea ieşirilor în valută străină. Se recomandă ţărilor care au datorii
externe şi celor care doresc să treacă la convertibilitatea monedei.
 6. balanţă deficitară (pasivă) – valoarea intrărilor de valută este mai mică decît
valoarea ieşirilor de valută. Echilibrarea acestei balanţe se face prin folosirea
rezervelor valutare proprii sau prin credite externe rambursabile.
7. balanţa echilibrată – valoarea intrărilor de valută = valoarea ieşirilor de
valută. Se poate realiza în fiecare an sau în mod cumulativ pe mai mulţi ani.
Balanţa de plăţi se elaborează de Banca Naţională în baza informaţiei
prezentată de sistemul bancar şi serviciul vamal care cuprinde următoarele două
capitole:
1) Intrările de valută în ţară (credit) - au loc în urma următoarelor
tranzacţii:
a) Exportul de bunuri materiale şi servicii prestate;
b) Transferuri din străinătate;
c) Împrumuturi contractate de la alte ţări
d) Capitaluri investite din străinătate
e) Vînzarea acţiunilor de stat agentilor economici străini.
f) Ajutoarele băneşti din partea organizaţiilor şi instituţiilor financiare
internaţionale
2) Ieşirile de valută din ţară (debit) - au loc în urma următoarelor tranzacţii:
1. Importuri de bunuri materiale şi servicii plătite
2. Rambursarea împrumuturilor şi creditelor contractate cu băncile şi
guvernele altor state.
3. Capitaluri investite în străinătate;
4. Depunerile băneşti ale agenţilor economici autohtoni şi persoanelor
fizice în băncile străine.
5. Transferul în străinătate;