CURS MACROECONOMIE 11.05.

2022

Lucrare de verificare:

1. Ce reprezintă piaţa mondială?

2. Care sunt cauzele existenţei pieţei mondiale?

Existenţa pieţei mondiale se datorează mai multor cauze, dintre care
menţionăm:
a) diferenţierea înzestrării naturale a ţărilor cu factori de producţie.
b) nici o ţară nu poate să-şi asigure toată gama bunurilor,
c) diviziunea internaţională a muncii - specializarea diferitelor
economii naţionale în producerea anumitor bunuri cu eficienţă
ridicată

3. De ce este necesară participarea la piaţa mondială?

4. Care sunt formele pieţei mondiale în funcţie de caracteristicile

bunurilor care formează obiectul schimbului?
Piaţa mondială nu este unitară şi nici omogenă. În funcţie de
caracteristicile bunurilor care formează obiectul schimbului, distingem:
a) comerţul internaţional
b) piaţa internaţională acapitalurilor
c) piaţa mondială a muncii
d) piaţa internaţională a schimburilor valutare
e) piaţa produselor şi tehnologiilor de vârf
f) piaţa mondială a schimburilor clandestine şi ilicite
5. Ce reprezintă comerţul internaţional?
comerţul internaţional - schimburile de bunuri şi servicii care au loc
între agenţii economici din toate ţările;
6. Ce reprezintă exportul? Dar importul?
Exportul reprezintă vânzarea de bunuri şi servicii produse într-o
ţară către agenţi economici din alte ţări.
Importul este cumpărarea de către agenţii economici dintr-o ţară de
bunuri şi servicii produse în alte ţări.
7. Cum poate fi conţinutul reglementărilor naţionale specifice şi al
acordurilor realizate cu alte ţări de către ţările şi agenţii economici
naţionali care participă la comerţul internaţional?
Interesele ţărilor şi ale agenţilor economici naţionali care participă la
comerţul internaţional s-au concretizat întotdeauna în adoptarea unor
reglementări naţionale specifice şi realizarea unor acorduri cu alte ţări, al
căror conţinut poate fi:
- Protecţionist
- stimulativ pentru exporturi
- liber - schimbist
8. Care sunt caracteristicile care au marcat evoluţia comerţului
internaţional în ultimele decenii?
Evoluţia comerţului internaţional în ultimele decenii este marcată de
câteva caracteristici:
a) creşterea sa mai rapidă decât a producţiei şi produsului intern
brut;
b) concentrarea sa în ţările dezvoltate, şi în special în S.U.A.,
Germania, Japonia şi Marea Britanie;
c) înmulţirea reglementărilor care obstrucţionează exporturile şi/sau
importurile, precum şi a reglementărilor privind stimularea deschisă sau
mascată a exporturilor;
d) accentuarea concurenţei între participanţi;
e) creşterea fără precedent a numărului întâlnirilor şi negocierilor
bilaterale, zonale şi internaţionale consacrate înlăturării barierelor care
afectează comerţul internaţional;
f) ierarhizarea ţărilor după performanţele economice şi măiestria
tehnologică pe care le- au atins.

9. Ce reprezintă balanţa comerţului exterior?

Balanţa comerţului exterior este tabloul ce redă, pe de o parte,
exportul, iar de cealaltă parte, importul în valori totale şi pe grupe
de mărfuri, cu scopul de a cunoaşte situaţia ţării în acest domeniu. În
imaginea de ansamblu a unei economii, importurile se integrează în
resurse alături de produsul intern brut, iar exporturile în necesităţi,
trebuinţe sau destinaţii.
10.Când balanţa comerţului exterior este
echilibrată/deficitară/excedentară?
Balanţa comerţului exterior poate fi:
• echilibrată - când exportul este egal cu importul;
• deficitară - când exportul este mai mic decât importul, generând datorii
externe care se pot stinge prin diminuarea rezervelor valutare sau
contractarea unor credite. Deficitul se datorează în special
competitivităţii scăzute a produselor;
• excedentară - când exportul depăşeşte importul, ceea ce înseamnă că
ţara respectivă a vândut mai mult decât a cumpărat şi a obţinut un surplus
de venit în valută. Excedentul este determinat în principal de nivelul înalt
al productivităţii, costurile mici şi calitatea bună a mărfurilor sau, mai
succint spus, de competitivitatea ridicată a produselor.

11.Ce reprezintă balanţa de plăţi?

Balanţa de plăţi reprezintă ansamblul sumelor pe care le primeşte
(creanţelor) o ţară şi plăţilor sale în relaţiile cu exteriorul, în cursul
unui an, ca urmare a operaţiilor comerciale, financiare şi monetare
dintre agenţii rezidenţi şi restul lumii.
12.Când fiecare componentă a balanţei de plăţi este activă/ pasivă/
echilibrată?
Fiecare componentă (denumită capitol, post sau poziţie) a balanţei de
plăţi poate fi:
• activă, când încasările din exterior depăşesc plăţile;
• pasivă, când încasările sunt mai mici decât plăţile;
• echilibrată, când încasările sunt egale cu plăţile.

13.Care sunt indicatorii folosiţi pentru a determina eficienţa

comerţului exterior?
Remarcăm mai întâi cursul de revenire la export (Cre) şi cursul de
revenire la import (Cri).

Pi +Cc
Cre = Pe
,

în care: Pi = preţul produsului pe piaţa internă (în lei);

Cc = cheltuielile de circulaţie până la frontieră (în lei);
Pe = preţul în valută, la frontieră, al mărfii vândute sau exportate.
Acest indicator exprimă în esenţă cheltuiala internă cu care se obţine o
unitate valutară. Dacă Cre este egal sau mai mic decât cursul de schimb
al monedei naţionale, operaţiunea este eficientă. Este unul dintre
criteriile de înlocuire a mărfurilor nerentabile la export cu altele rentabile
 şi de luare a deciziilor privind îmbunătăţirea structurii comerţului
exterior.

Pi +Ti
Cri = Piv ,

în care: Pi = preţul produsului pe piaţa internă (în lei);

Ti = taxele de import percepute pe marfa respectivă (în lei);
Piv = preţul de import, în valută, al mărfii respective la frontieră.
Cu cât cursul de revenire la import realizat (încasările în lei din
valorificarea produsului importat în economia naţională ce revin la o
unitate valutară) este mai mare, cu atât este mai avantajos importul. Când
Cri este mai mare sau egal decât cursul monedei naţionale, operaţiunea
este eficientă.
Eficienţa comerţului exterior este de asemenea relevată de rata de
acoperire a importurilor cu sumele provenite din exporturi, adică de
raportul exporturi/importuri. Cu cât este mai mare importul asigurat pe
seama exportului, cu atât eficienţa este mai ridicată.
Rata penetrării importurilor sau rata penetrării externe a pieţei
naţionale este o altă faţetă a eficienţei comerţului exterior. Poate fi
calculată ca raport între import şi valoarea bunurilor comercializate pe
piaţa internă (exprimată, la rândul său, ca P.I.B. + importuri - exporturi).
Dacă mărimea raportului creşte, se consideră că eficienţa se diminuează,
şi invers.
Aceasta trebuie completată însă cu intensitatea exporturilor, adică
raportul dintre export şi producţia internă (P.I.B.), care, cu cât are o
valoare mai mare, cu atât se apreciază a fi mai eficient.
Eficienţa comerţului exterior are o arie mai largă de cuprindere, întrucât
se exprimă şi prin efectul exportului şi importului (însumate) asupra
creşterii economice, prin contribuţia sa la dezvoltarea de ansamblu a
economiei naţionale. Comerţul exterior are un aport major la
modificareastructurii materiale a produsului intern brut, pe care o
adaptează trebuinţelor exportând bunuri produse peste necesităţile
interne şi importând altele pe care nu le produce în cantităţile cerute sau
deloc. Aşadar eficienţa comerţului exterior trebuie abordată atât prin
prisma efectelor directe, cât şi prin prisma celor indirecte, mediate sau
agregate. Ca urmare a acestui fapt, se poate considera ca un criteriu
totalizator al eficienţei comerţului exterior aportul său la creşterea
produsului naţional net.

14.În ce constă piaţa schimburilor valutare?

 Piaţa schimburilor valutare constă în esenţă în vânzarea -
cumpărarea banilor ce aparţin diferitelor ţări.

15.Care sunt cele două mari genuri de operaţii care se realizează

pe piaţa valutară şi în ce constau acestea?

16.Din ce se compune piaţa valutară din ţara noastră?

Piaţa valutară din ţara noastră se compune din:
1. piaţa valutară interbancară pe care operează băncile comerciale
pe cont propriu sau în nume propriu şi în contul clienţilor. Întrucât
clienţii acestor bănci sunt firme de diferite genuri, se apreciază că piaţa
interbancară este rezervată persoanelor juridice. Băncile comerciale
acţionează pe piaţa interbancară când ordinele de vânzare - cumpărare
primite de la clienţi depăşesc sub aspect valoric posibilităţile lor sau
indică cursuri neconcordante cu ale lor, astfel încât trebuie să se adreseze
altor bănci pentru a le realiza. Pe piaţa valutară interbancară se pot face
vânzări şi cumpărări de valută la vedere şi la termen. Băncile participante
îşi anunţă un curs propriu la vânzare şi la cumpărare. Acest curs se
formează în funcţie de cererea şi oferta proprii fiecărei bănci, dar nu este
rupt nici de cursul oficial şi nici de cursurile celorlalte bănci care
acţionează pe piaţa interbancară, întrucât clienţii îşi pot alege orice bancă
la care cursul le este cel mai convenabil şi, în plus, băncile vând şi
cumpără unele de la altele.
În condiţiile acestei pieţe, agenţii economici pot reţine integral
încasările în valută din operaţiuni de export, vânzătorii şi cumpărătorii
de valută pot depune oricând în decursul zilei de lucru ordine care vor
fi executate, iar Banca Naţională are rolul de reglementare şi
supraveghere, fiind totodată obligată să stabilească şi să publice
cursul oficial. Acesta este un curs mediu ponderat, calculat pe baza
tranzacţiilor care au loc zilnic pe piaţa interbancară. Cursul oficial nu
este obligatoriu pentru agenţii economici, ci orientativ;
2. piaţa caselor de schimb valutar, rezervată vânzării - cumpărării de
valută pentru persoane fizice rezidente şi nerezidente - dacă vând valută
caselor de schimb - şi numai rezidente - dacă cumpără valută de la casele
de schimb.
Piaţa valutară actuală a fost concepută ca un pas spre realizarea
convertibilităţii monedei naţionale în condiții mai bune.