Comert exterior si cooperarea economica internationala

In epoca noastra, nici o tara, indiferent de marimea sau bogatiile sale, nu-si poate asigura
toate produsele de care are nevoie numai din productia proprie. Ca urmare, fiecare tara
este nevoita sa desfasoare o activitate de comert exterior.
Activitatea de comert exterior cuprinde: in raporturile cu strainatatea privind vanzarea-
cumpararea sau schimburile de marfuri, prestarile de servicii, transporturile si expeditiile
internationale, proiectarea si executarea de lucrari, asistenta sau colaborare tehnica,
vanzarea sau cumpararea de licente pentru folosirea brevetelor de inventii sau a
procedeelor tehnologice, consignatia sau depozitul, reprezentarea si comisionul,
operatiunule financiare, asigurarile si turismul si, in general, orice acte sau fapte de
comert.
Dupa cum observam, activitatii de comert exterior i se atribuie un continut foarte larg:
alaturi de formele taditionale de comert exterior se include si cooperarea economica si
tehnico-stiitifica.
Formele traditionale de comert exterior sunt:
a) importul de marfuri, care reprezinta totalitatea operatiunilor cu caracter comercial prin
care se cumpara marfuri din alte tari si se aduc in tara pentruconsumul productiv si
neproductiv; intr-un sens mai larg, in cadrul importului se include si asa-numitul import
invizibil, adica serviciile procurate de o anumita tara din alte tari in domeniile
transporturilor, asigurarilor, creditului, turismului, licentelor etc. ; 32511tzp84xdp8x
b) exportul de marfuri, care reprezinta totalitatea operatiunilor cu caracter comercial prin
care o parte din marfurile produse sau prelucrate intr-o tara se vand in alte tari; intr-un
sens mai larg, si exportul cuprinde asa-numitul export invizibil.
In vederea favorizarii schimburilor noastre economice cu diferite state s-a decis
introducerea tarifului vamal. Acesta reprezinta un sistem de taxe vamale care se aplica,
de regula, asupra marfurilor importate, diferentiat, pe categorii de marfuri si pe tari, in
functie de interesele economice ale tarii noastre.
Alaturi de formele traditionale de comert exterior, o extindere din ce in ce mai mare
cunoaste in zilele noastre, cooperarea economica internationa-la. Aceasta reprezinta o
forma superioara a legaturilor economice dintre state, in care se impletesc elemente din
domeniul productiei cu cele din sfera circulatiei, cele din economie cu cele din stiinta si
tehnica, presupu-nandexistenta unei legaturi mai stramse si pe perioade mai lungi intre
parteneri.
Realizarea cooperarii economice internationale poate avea loc intr-o gama variata de
forme, cum sunt: zd511t2384xddp
a) construirea de obiective economice pe teritoriul unei tari;
b) cooperarea in fabricarea de utilaje, masini, subansamble si piese;
c) fabricarea unor produse pe baza folosirii licentelor, brevetelor sau documentatiei
tehnice a partenerului;
d) efectuarea de prospectiuni si explorari de catre o tara in alta tara;
e) cooperarea cu firme comerciale straine;
f) cooperarea in realizarea unor obiective turistice;
g) fondarea de societati mixte.
Influenta comertului exterior asupra cresterii economice
Cresterea economica a oricarei tari este rezultatul actiuni conjugate a doua categorii de
factori: interni si externi. Cei interni, legati de eforturile pe care le face fiecare popor
pentru a-si dezvolta economia, au un rol determinant. Cei externi, legati de participarea
tarilor la circuitul economic mondial influenteaza cresterea economica in mod nemijlocit,
prin intermediul factorilor interni multiplicandu-le sau diminuandu-le forta.
Printre factorii externi, un rol deosebit de important si in continua cres-tere are comertul
exterior. Influenta acestui factor asupra cresterii economice se exercita sub mai multe
forme.
In primul rand, comertul exterior asigura infaptuirea realizarii produsului social chiar in
conditiile in care structura cererii difera de structura ofertei.
Se stie ca asigurarea unei eficiente a productiei presupune un anumit volum minim al
acesteia. Daca acest volum depaseste capacitatea de absorbtie a pietei interne, asigurarea
unei productii eficiente impune apelarea la piata externa. Pe de alta parte, anumite
produse fie ca nu pot fi obtinute in productia interna fie ca nu se justifica din punct de
vedere economic a se obtine din productia interna. Si intr-un caz si in celalalt aceste
produse se pot obtine numai de pe piata externa.
In al doilea rand, comertul exterior determina sporirea sau diminuarea venitului national
produs in exterior, in functie de raportul dintre valoarea nationala si valoarea
internationala a marfurilor care fac obiectul comertului exterior.
Eficienta economica a comertului exterior
Ca parte a eficientei economice in general, eficienta economica a comertului exterior este
oglindita de raportul dintre efectele obtinute de pe urma schimburilor de pe pietele
externe si eforturile facute in acest domeniu.
In conditiile unor efecte numeroase si eficienta economica a comertului exterior se
oglindeste prin intermediul mai multor indicatori. Din aceasta multitudine, o importanta
deosebita prezinta indicatorii rentabilitatii. In conditiile existentei unor cursuri comerciale
diferite, principalii indicatori ai rentabilitatii comertului exterior sunt urmatorii:
a) cursul de revenire brut la export (Cre), care se determina ca un raport intre pretul intern
de productie sau livrare (Pp) plus cheltuielile de cir-culatie pana la frontiera (Ce) si pretul
extern in valuta franco-frontiera tarii noastre (Pe), adica:
Cre = (Pp + Ce) / Pe
b) cursul de revenire brut la import (Cri), care se determina ca un raport intre pretul
produsului pe piata interna in lei (Pi) plus taxele de import percepute pe marfa respectiva
(Ti) si costul in valuta al acestei marfi franco-frontiera (Pe), adica:
Cri = (Pi + Ti) / Pe
c) indicele raportuluide schimb (Irs), care se determina ca un raport intre indicele pretului
mediu la export (Ipe) si indicele pretului mediu la import (Ipi), adica:
Irs = Ipe / Ipi
d) aportul net in devize (And), care se determina prin raportarea diferentei dintre pretul
de vanzare la extern in lei valuta a unui produs (Pe) si valoarea in lei valuta a materiilor
prime si combustibilului importate (mi) si exportabile (me), la pretul vanzare in lei valuta
(Pe), adica:
And = [Pe – (mi + me)] / Pe
e) indicatorul rentabilitatii unei cooperari tehnico-stiintifice (Rcts), care se determina prin
raportarea cheltuielilor interne de realizare a proiectului respectiv in moneda nationala
(C) la diferenta dintre pretul in valuta a proiectului respectiv (P) si cheltuielile in valuta
pentru realizarea in tara a proiectului (V), adica:
Rcts = C / (P – V)
Aprecierea eficientei comertului exterior nu se reduce insa la indicatorii rentabilitatii,
care oglindesc doar o parte a eficientei economice a comertului exterior. In timp ce
rentabilitatea reflecta doar efectele banesti directe si imediate inregistrate pe masura
efectuarii operatiilor de import-export, eficienta exprima efectul total al comertului
exterior asupra accelerarii cresterii economice, contributia acestuia la asigurarea unor
proportii judicioase in cadrul economiei nationale, la folosirea completa si rationala a
fortei de munca, la valorificarea superioara a resurselor naturale, la folosirea rationala a
capacitatilor de productie.
Mercantilismul ca doctrina economica - Evolutia si particularitatile nationale ale
mercantilismului

Mercantilismul ca doctrina economica

1) Evolutia si particularitatile nationale ale mercantilismului

In secolele XV-XVII predominau inca valorile religioase si conceptiile medievale ale

primatului supranaturalului. In opozitie si in spirit renascentist se formeaza o viziune a
omului ce exalta valorile absolute ale statului, pe de o parte, si ale bogatiei, pe de alta
parte. Mercantilismul apare astfel ca primul curent de gandire economica moderna.

Mercantilismul v-a dezvolta teza conform careia statul isi sporeste forta, favorizand
imbogatirea cetatenilor sai, idee aparata de comercianti, finantisti, manufacturieri. Ei
apara statul deoarece isi dau seama ca prospetimea comertului sta in puterea politica a
statului. Mercantilistii cred in imbogatirea comerciantilor. Ne aflam pentru prima data in
fata unei teorii asupra societatii care se dezvolta exclusiv pe plan economic si prin
mijloace economice. In conceptia mercantilistilor sporirea bogatiei are loc pe baza
intrepinderii private capitaliste.

Dezvoltarea intrepinderii capitaliste necesita sume importante de bani, obtinute prin

comert, prin realizarea profitului. Este deci necesara prezenta pietelor de desfacere care
se gaseau in mediul national. Dar cu timpul acestea devin insuficiente, fiind necesare
pietele externe. Dar cucerirea de piete externe necesita implicarea statului. Ea se
evidentiaza in cazul cuceririlor coloniale. Deci se poate spune ca mercantilismul este
doctrina de baza a formarii imperiilor coloniale.

Evolutia mercantilismului este influentata de cateva evenimente importante ale istoriei

universale:

1. Marile descoperiri geografice ce au dat Europei imense resurse de materii prime si

chiar forta de munca.
2. S-a produs o mare acumulare de capital, fie prin cresterea veniturilor agricole, fie
prin cresterea veniturilor comerciantilor, bani care au fost investiti nu in lux ci la
crearea si dezvoltarea manufacturilor, sau a altor activitati comerciale.

3. Reforma religioasa care a modificat modul de gandire a oamenilor;

4. Aparitia primelor statelor moderne Anglia, Franta, Spania. Politica lor nu mai
urmarea supravietuirea individului ci extinderea proprietatii statului.

In secolul al XVI-lea problema principala devenea ,,prin ce metode se poate imbogati

printul”. Dar printul nu se poate imbogati fara ajutorul poporului lui, asa ca in secolul al
XVIII-lea problema devine: ,,cum se poate imbogati natiunea”. In fond problema nu s-a
schimbat, cercetarile economice nu au mai fost legate de un ideal moral al justitiei ci de
unul politic. Stiinta economica a devenit stiinta politica.

In secolul al XIX-lea gandirea mercantilista a fost interpretata relativ denaturat.

Mercantilisti asimiland gestiunea finantelor publice cu cea a patrimoniului privat, au
crezut ca statul se poate imbogati vanzand mai mult decat cumpara, si doar o balanta
comerciala favorabila putea asigura prospetimea si imbogatirea natiunilor, prin intrarea
de metale pretioase. Aceasta gandire a fost considerata de catre economistii de mai tarziu
drept nerealista.

Se pot distinge trei perioade in dezvoltarea mercantilismului:

1) Mercantilismul timpuriu (sec XVI) - primele probleme studiate au fost cele monetare,
acestiia apreciind o abundenta monetara.

2) Mercantilismul matur (sec XVII) – politica mercantilista depaseste treptat teoria

cantitativa a banilor, asezandu-se pe noi fundamente teoretice. Astfel apare doctrina
productiva si concluzia bogatia este masa produselor consumabile, adica o tara este mai
bogata cu cat produce mai mult. Baza este pusa pe agricultura.

3) Mercantilismul tarziu (sec XVIII) – studiile economice erau in umbra politicului, dar
treptat apare un studiu de ansamblu si independent al economicului. Se trece de la
studiiul Imbogatirea Printului spre cercetarea mijloacelor potrivite sa asigure Prospetimea
Natiunilor. Mercantilistii incep sa sustina mecanismele economiei de piata si
descoperirile tehnologice.

Dinamica gandirii mercantiliste a fost urmatoarea: 1)Incurajarea comertului exterior

2)Excedentul balantei comerciale 3)Intrari nete de aur

4)Sporirea veniturilor bugetare 5)Cresterea puterii natiunii

Mercantilismul englez

Aici au actionat unii din cei mai importanti teoreticieni ai mercantilismului, literatura
mercantilista fiind mult mai substantiala decat a oricarei alte tarii.

In 1581 lucrarea ,,Expunere critica a unor cereri ale compatriotilor nostri” William
Stanford sublinia faptul ca toti reprezentantii straturilor sociale se plang de scumpirea si
gasesc straniu ca ea s-a produs odata cu cresterea productiei.din cauza falsificarii
monedei rezultau urmatoarele rele: comerciantii straini vindeau marfurile la preturi
nominale mai mari si ii sileau pe comerciantii din tara sa ridice preturile, iar pe lorzi sa sa
ridice arenzile. Cu reforma monetara nu se poate rezolva nimic deoarece, in definitiv
marfurile se platesc tot cu marfuri, si numai abundenta sau raritatea marfurilor le poate
scadea sau ridica preturile.

El considera ca o indreptare nu poate veni decat printr-o politica comerciala cuminte, prin
care sa nu se lase nici una din materiile sa treaca in strainatate, nici sa se importe bunuri
de lux, nici sa se cumpere din strainatate mai mult dacat se vindea. Pentru remedierea
agriculturii si indreptarea situatiei taranimii trebuie sa se instituie impozite mai mari pe
terenurile destinate pasunatului si mai mici pe cale destinate aratului, si nu in ultimul rand
liberalizarea exportului de cereale.

Thomas Mun trateaza in ,,Tezaurul Angliei in comertul exterior sau balanta comertului
exterior” chestiuni monetare si comertul exterior. Cartea contine teoria clasica a balantei
comerciale, el sustine ca balanta comertului nu se reduce doar la compararea importurilor
si exporturilor, ci adaugarea la contul exportului a profitului comerciantilor, iar la contul
importului trebuie sa se considere doar preturile de vanzare in Anglia, scazandu-se taxele
de vama si accizele. In afara de acestea mai trebuie adaugate la pasiv sumele cheltuite in
strainatate si castigurile realizate de comerciantii straini in Anglia, iar la activ trebuie
tinut cont de chelt facute de straini in Anglia si de veniturile comerciantilor englezi in
strainatate. Thomas Mun largeste balanta comerciala la o balanta de plati. Moneda este
analizata in stransa legatura cu comertul: banul ajuta comertul, iar comertul sporeste
bogatiain bani. In notiunea bogatie autorul distinge trei componente: 1)averea naturala
2)averea artificiala si3)averea mobila. Politica sustinata de Thomas Mun este una de
imbogatire a natiunii prin comert.

Mercantilismul in Franta

Unul dintre cai mai mari mercantilisti francezi a fost Antoine de Montchrestien autorul
lucrarii ,,Traite de l’economie politique” in care apare pentru prima data termenul de
Economie Politica. Autorul este un mare aparator al negustorilor. El sustine ca circulatia
are primatul fata de productie. In comertul interior pierderea unuia este castigul altuia,
tara nu avand de suferit, pe cand in comertul exterior orice pierdere echivaleaza cu
castigul gratuit al altei tarii si invers. Cel mai sigur mod de a obtine bani este comertul,
dezvoltarea sa. Luxul este vazut ca o ciuma pentru stat, el implicand cheltuieli si
neaducand nici un venit. Este ceruta interventia statului in favoarea industriei care se
infiripa.

Jean Baptiste Colbert ministru de finante al Frantei in perioada 1661 – 1683 a devenit
celebru pentru dorinta sa de a face ordine in domeniul financiar si al monedei. Pe plan
intern a practicat interventia masiva a statului pentru a edifica si intari industria cat si
pentru a reglementa activitatea economica. Stabileste raportul argint/aur la 15/1 si trece
corporatiile si fabricile in subordinea regelui. Pe plan extern a impus restrangerea
restrangerea importurilor si stimularea exporturilor,mai ales a produselor manufacturate,
impunand prime de export, cu scopul de a realiza o balanta comerciala activa.
Mercantilismul francez prezinta paradoxul de a fi mai putin bogat in teoreticieni decat cel
britanic, dar are meritul de a fi pus in practica sa probleme fundamentale ale Economiei
Politice cum ar fi: de unde vine bogatia nationala sau care este productia cea mai
avantajoasa pentru societate. Raspunsul a fost aproape unanim: INDUSTRIA, pentru
dezvoltarea careia s-a facut numeroase investitii si reforme.

Mercantilismul in Germania

Mercantilistii germanii au militat pentru dezvoltarea productiei industriale si agricole, a

comertului si pentru cresterea populatiei. Datorita faptului ca Germania medievala era
faramitata in numeroase state marunte si izolate, viata si si stiinta economica nu a putut
ajunge la nivelul celei engleze sau franceze.

Politica si literatura mercantilista germana se caracterizeaza prin tendintele populationiste

de repopulare a tarii dupa Razboiul de 30 de ani, cu contributie directa asupra numarului
de contribuabili.

O alta trasatura a fost politica de sporire a productiei agricole, vizand imbunatatirea

aprovizionarea populatiei cu produse agro-alimentare.

Politica mercantilista germana s-a inspirat din politica oraseneasca, organizand in mod
unitar corporatiile, viata oraselor si economia nationala, avand in vedere, prioritar
interesele principilor care erau interese fiscale. Transformarea statului intr-un modern
absolutist, a reclamat perfectionarea aparatului fiscal si formarea unui corp de funcionari
bine instruit si bine articulat.

Germani au adoptat politica economica a Frantei implicit principiile mercantiliste.

Mercanilistii germani considera banii cel mai important factor de productie si ajutor al
circulatiei si n-a vazut in ei intruchiparea bogatiei, precum s-a intamplat in cazul celorllte
popoare. Grija lor permanenta a fost stimularea productiei, mai ales a agriculturii, dar si a
industriei. 

Mercantilismul in Italia

Italienii au elaborat idei si teorii mercantiliste care apartin mercantilismului timpuriu de

natura metalista, credito-baneasca. Una dintre caracteristicile esentiale ale circulatiei
banesti este eterogenitatea. In diferite regiuni ale aceleiasi tarii existau diferite mijloace
banesti.

Mercantilisti italieni au studiat echilibrul dintre cerere si oferta, considerandu-l

preconditie a stabilirii preturilor concurentiale. Ei au introdus formule matematice de
determinare a preturilor.
Au fost aduse importante contributii in domeniul contabilitatii: Luca Pacciolo in lucrarea
sa ,,Summa de l’arithmetica. Geometria. Proportioni e proportionalita”. Autorul a
introdus contabilitatea dubla, articolul contabil, cartea mare si balanta de verificare.

Mercantilismul in Spania

Spanioli au practicat un mercantilism monetarist. Accentul a fost pus pe jefuirea de

metale pretioase din coloniile Lumii Noi, pe exploatarea minelor de aur si argint de acolo,
aducerea lor in tara si impieticarea scurgerii lor peste hotare. Au practicat politici
monetare si financiare axate pe cheltuieli parazitare, pe razboaie, fara a acorda atentie
acumularii de capitaluri productive. Masurile restrictive au dus la crearea in tara a unei
lenevii deplorabile.

Cu timpul principiile mercantiliste devin anacronice, aparand tot mai multi economisti
liberali.

Bibliografie:

Gheorghe Popescu – Evolutia gandirii economice

Tiberiu Braileanu – O istorie a doctrinelor economice

Anca Dodescu – Istoria gandirii economice

Ionescu Toader – Istoria gandirii economice universale si romanesti