Comerțul internațional1 este considerat ca fiind primul flux al circuitului mondial,

cuprinzând mișcarea bunurilor și serviciilor dintr-o țară în alta, trecând frontierele vamale ale
țărilor implicate în tranzacție. Acesta a cunoscut o dezvoltare, un avânt deosebit după apariția
marilor descoperiri geografice de pe glob, fiind astfel introduse în circuitul mondial al comerțului
noi așezări, teritorii.
Comerțul mondial a fost permanent o imagine fidelă a diviziunii internaționale a muncii,
exprimând perfect specializarea internațională. Până la sfârșitul secolului XIX, fluxurile
comerciale internaționale au fost, procentual, dominate de comerțul cu materii prime necesare
activitățiilor desfășurate. Cel mai mare avânt a fost sesizat în a doua parte a secolului XX, odată
cu dezvoltarea tehnico-științifică tot mai intensă și cu mutațiile survenite în ordinea economică
internațională. După marile conflagrații mondiale, marile imperii au fost destrămate și
numeroase țări și-au câștigat independența, acestea ducând la participarea în fluxurile comerciale
a mai mulți participanți. Azi, în circuitul economic mondial sunt angrenate toate țările de pe glob
în activitățile de import/export, comerțul internațional fiind cel mai mare și cuprinzător circuit
economic.
O definire generală a comerțului internațional este următoarea: comerțul internațional
cuprinde totalitatea schimburilor de bunuri și servicii efectuate între două sau mai multe țări 2.
Schimbul se poate efectua pe orice cale de transport (aeriană, rutieră, feroviară, maritimă), în
funcție de distanța dintre furnizor și beneficiar. Obiectul comerțului internațional este reprezentat
de bunurile și serviciile care sunt tranzacționate și negociate pe piață.
Comerțul internațional al unei țări are în componența sa activitățiile de import și export,
precum și tranzitul de bunuri și servicii pe teritoriul său. Exportul se poate defini ca și vânzarea
de bunuri și servicii care aparțin economiei unei țări, implicând încasări valutare pentru țara care
exportă, iar prin import se înțelege cumpărarea pentru desfășurarea optimă a economiei naționale
de bunuri și servicii din alte țări, implicând efort valutar din partea țării importatoare. Comerțul
de tranzit se poate definii ca fiind activitatea desfășurată de persoane autorizate pentru
transportul bunurilor străine pe teritoriul național. Lângă cele trei activități menționate, mai
există o activitate, cu o pondere mai mică, care presupune că o țară achiziționează mărfuri dintr-o
țară și o revinde altei țări.

1
Burnete S., Comerț internațional. Teorii, modele, politici, Editura Economică, București, 2008, pag. 142
2
Burnete S., op. cit., pag. 144
 În ultimele decenii, comerțul international a devenit unul dintre factorii principali,
determinanți ai creșterii economice, în contextul globalizării mondiale. Între comerț și
dezvoltarea economică a existat permanent o interdependență, bazată pe diviziunea muncii,
manifestându-se pe fondul unor dependențe reciproce a fluxurilor economice internaționale.
Aceasta a dus la strânsa intercondiționare între evoluția pieței economice mondiale și procesele
naționale individuale de creștere economică.
Comerțul internațional3, în evoluția sa, este caracterizat prin următoarele trăsături:
 tendința de creștere a exporturilor la nivel mondial, creștere concretizată an de an, cu
mici excepții, în anii când apar unele recesiuni la nivel continental sau chiar mondial;
 diversificarea comerțului internațional, acesta cunoscând o accentuare a diversității de
bunuri și servicii care fac obiectul activitățiilor de import-export. Un rol important în această
diversificare are dezvoltarea alertă a tehnologiilor informatice și a activitățiilor conexe;
 creșterea ponderii procentuale a țărilor avansate din punct de vedere al industrializării
în cadrul exporturilor la nivel internațional, această creștere fiind prezentă de la începuturile
comerțului la nivel mondial. În paralel cu această caracteristică a comerțului internațional, se
poate constata și afirma un fenomen al degradării activitățiilor de comerț (import/export) între
țările puternice economic, industrializate și țările în curs de dezvoltare economică. Această
înrăutățire se referă la volumul schimburilor ce se doresc a fi efectuate, în sensul că este este
condiționată cantitatea de bunuri/servicii care trebuie exportate de un stat pentru a se importa o
cantitate de bunuri/servicii. O țară puternică economic poate să obțină o cantitate de produse mai
mare decât o țară în curs de dezvoltare, putând influența nivelul prețurilor;
 necesitatea adoptării unor noi măsuri, tarifare și netarifare, cu scopul unor îngrădiri
ale comerțului internațional. Restricțiile tarifare cuprind noi taxe vamale percepute pentru
bunurile exportate, acestea având influență asupra prețului final de vânzare al bunului respectiv,
în timp ce restricțiile netarifare au o sferă mai mare de cuprindere, fiind incluse aici restrictii
cantitative la importul de bunuri, taxe fiscale, stabilirea unor norme obligatorii de calitate la
importul de bunuri;
 aspectele legate de mediul înconjurător, un mediu ecologic, în contextul poluării
accentuate a atmonsferei terestre, au devenit factori de o mare importanță în cadrul negocierilor

3
Dumitrescu S., Bal A., Economie mondială, Editura Economică, București, 2002, pag. 184
unor contracte comerciale la nivel regional sau mondial, aspectele ridicate fiind obligatoriu a fi
rezolvate în viitorul apropiat.
 tendința de acaparare a exporturilor la nivel internațional de către S.U.A., Japonia și
țările dezvoltate din Europa de Vest. Exporturile generate de acestea sunt în procent de circa
75% din totalul exporturilor la nivel mondial.
 ultimele decenii au evidențiat următorul fapt: comerțul international a devansat ca
ritm de creștere Produsul Național Brut, Produsul Intern Brut, producția industrială și cea
agricolă la nivel internațional. Revoluția tehnico-științifică a făcut ca tehnologia șă avanseze într-
un ritm rapid, imprimând o nouă corelație între exporturi și producție, în sensul că producția este
devansată de exporturi, acest aspect fiind resimțit la nivel internațional. Comerțul internațional a
devansat ca și ritm de creștere volumul rezervelor de aur sau valutelor convertibile. Creșterea
comerțului internațional din ultimele decenii este datorată următoarelor fenomene:
 liberalizarea continuă a comerțului, materializată prin scăderea/eliminarea de taxe
vamale;
 înființarea de grupări regionale de comerț, de tipul holdingurilor multinaționale, care
acaparau în timp activitatea de comerț internațional pe anumite domenii;
 creșterea investițiilor în cadrul țărilor în curs de dezvoltare;
 revigorarea evidentă a comerțului internațional a țărilor din centrul și estul Europei.
Tendința de creștere a comerțului internațional va continua și în următorii ani, având în
vedere globalizarea economică mondială, accelerarea integrării economice la nivel internațional.