5.

PIAŢA MONDIALĂ

Obiective:

 Identificarea cauzelor care stau la baza existenţei pieţei mondiale şi a

formelor acesteia, în scopul punerii în evidenţă a avantajelor şi
posibilităţilor pe care aceasta le oferă fiecărei ţări participante;
 Utilizarea unor concepte specifice, precum: export, import, balanţă
comercială, pentru a explica evoluţia participării României la piaţa
mondială;
 Identificarea domeniilor în care o ţară ar trebui să se specializeze plecând
de la avantajele comparative ale participării ei la piaţa mondială.

Cuprins:

5. Piaţa mondială...................................................................................................1
5.1. Formele pieţei mondiale..............................................................................1
5.2. Comerţul internaţional................................................................................3

Economia ca activitate este rezultatul milioanelor de oameni care

acţionează atât în cadrul naţional, cât şi cu exteriorul. Substanţa acestor relaţii
o formează în mod deosebit schimbul. Schimburile de bunuri, servicii şi
capitaluri dintre agenţii economici din toate ţările formează piaţa mondială.

5.1. Formele pieţei mondiale

Schimburi economice între persoane sau grupuri de persoane din diferite

ţări au avut loc din cele mai vechi timpuri, dar piaţa mondială se consideră că
a început să se formeze în secolul al XVI-lea. De existenţa sa propriu - zisă se
vorbeşte de-abia de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al
XX-lea, când schimburile au cuprins toate ţările şi au atins dimensiunile,
regularitatea şi diversitatea care le-au impus ca atare.
Existenţa pieţei mondiale se datorează mai multor cauze, dintre care
menţionăm:
a) diferenţierea înzestrării naturale a ţărilor cu factori de producţie.
Aceasta permite ţărilor să facă schimb atât cu factori de producţie, cât şi cu
bunuri obţinute din transformarea lor;
b) nici o ţară nu poate să-şi asigure toată gama bunurilor, în permanentă
creştere, de care are nevoie, astfel încât, în acest scop, trebuie să recurgă la
schimburi cu alte ţări;
c) diviziunea internaţională a muncii - specializarea diferitelor economii
naţionale în producerea anumitor bunuri cu eficienţă ridicată - obligă
ţările să facă schimb pentru a-şi satisface mai bine trebuinţele.
 Existenţa şi dezvoltarea rapidă a pieţei mondiale decurg din avantajele
şi posibilităţile pe care aceasta le oferă fiecărei ţări participante.

Fig.5.1.

Schimburile de pe piaţa mondială se realizează în condiţii de concurenţă,

prin confruntarea cererii cu oferta agenţilor economici din ţări diferite.
Acestea sunt de asemenea afectate de discriminări şi restricţii pe care le
practică anumiţi agenţi economici între ei sau le promovează oficial ţările din
care ei provin, din motive politice, economice, militare, sociale etc.
Piaţa mondială nu este unitară şi nici omogenă. În funcţie de caracteristicile
bunurilor care formează obiectul schimbului, distingem:
a) comerţul internaţional - schimburile de bunuri şi servicii care au loc
între agenţii economici din toate ţările;
b) piaţa internaţională a capitalurilor - ansamblul plasamentelor de
capital realizate de agenţii economici în alte ţări decât cea proprie, sub
forma investiţiilor directe, împrumuturilor şi cumpărărilor de titluri de
valoare etc.;
c) piaţa mondială a muncii - migraţia internaţională, temporară sau
definitivă, a forţei de muncă cu scopul de a se angaja ca salariaţi;
d) piaţa internaţională a schimburilor valutare - totalitatea schimburilor
de monede naţionale sau ale altor ţări pe care le fac agenţii economici din
toate ţările între ei;
e) piaţa produselor şi tehnologiilor de vârf - schimbul de bunuri de înaltă
tehnicitate dintre agenţii economici din toate ţările;
f) piaţa mondială a schimburilor clandestine şi ilicite (sau piaţa
mondială neagră), practicate cu bunuri interzise vânzării- cumpărării libere
 sau cu bunuri sustrase regimului vamal, taxării şi impozitării prevăzute de
acesta.
Pentru agenţii economici, ca şi pentru ţările din care aceştia provin, este
foarte importantă cunoaşterea tuturor formelor pieţei mondiale, dar mai ales a
celor în care s-au implicat direct. În acest sens sunt foarte semnificative:
capacitatea de absorbţie (cumpărare) a pieţei, evaluarea influenţei diferitelor
fenomene economico - sociale şi politice, cunoaşterea concurenţilor şi
produselor lor etc.

5.2. Comerţul internaţional

Schimbul sau comerţul cu bunuri şi servicii dintre toate ţările

formează comerţul internaţional. Mărimea acestuia este relevată de regulă
prin exporturile (importurile) mondiale. În cadrul comerţului internaţional,
suma valorică a bunurilor şi serviciilor exportate de toate ţările este aceeaşi cu
a importurilor lor.
Exportul reprezintă vânzarea de bunuri şi servicii produse într-o ţară
către agenţi economici din alte ţări. Importul este cumpărarea de către
agenţii economici dintr-o ţară de bunuri şi servicii produse în alte ţări.
Exportul, ca şi importul, poate fi:
• vizibil, ceea ce înseamnă că obiectul tranzacţiilor îl formează bunurile
tangibile;
• invizibil, când obiectul tranzacţiilor îl formează serviciile.
În prezent, se extind mult mai repede schimburile de servicii, brevete şi
licenţe, turismul, transportul şi consignaţia internaţională, asistenţa economică
şi tehnico - ştiinţifică, adică schimbul de bunuri invizibile.
Interesele ţărilor şi ale agenţilor economici naţionali care participă la
comerţul internaţional s-au concretizat întotdeauna în adoptarea unor
reglementări naţionale specifice şi realizarea unor acorduri cu alte ţări, al căror
conţinut poate fi:
1. protecţionist, prin care piaţa internă este apărată sau protejată de
concurenţa internaţională folosindu-se taxe vamale ridicate, plafonarea
importurilor şi alte obstacole. Taxele sau tarifele vamale sunt sume
plătite de consumatorii naţionali şi încasate de stat, calculate procentual
la valoarea fiecărui bun importat şi adăugate preţului de vânzare al
acestuia, mărindu-l, astfel încât frânează importurile. Plafonarea constă
în stabilirea cantităţilor maxime admise pentru importul unor bunuri sau
categorii de bunuri. Multe ţări mai recurg adesea la exigenţe de calitate,
de protecţie a mediului ambiant sau de asigurare a stării de
sănătate a consumatorilor care sunt greu de îndeplinit de către
exportatori şi limitează de fapt importurile;
 2. stimulativ pentru exporturi, urmărindu-se majorarea şi diversificarea
acestora prin subvenţii directe şi indirecte (prime de export), scutiri de
impozite pe veniturile din export, credite de export cu facilităţi etc.;
3. liber - schimbist, prin care se are în vedere asigurarea liberei circulaţii a
mărfurilor în comerţul internaţional, ceea ce presupune înlăturarea
taxelor existente şi a altor restricţii.
Evoluţia comerţului internaţional în ultimele decenii este marcată de câteva
caracteristici:
a) creşterea sa mai rapidă decât a producţiei şi produsului intern brut;
b) concentrarea sa în ţările dezvoltate, şi în special în S.U.A., Germania,
Japonia şi Marea Britanie;
c) înmulţirea reglementărilor care obstrucţionează exporturile şi/sau
importurile, precum şi a reglementărilor privind stimularea deschisă sau
mascată a exporturilor;
d) accentuarea concurenţei între participanţi;
e) creşterea fără precedent a numărului întâlnirilor şi negocierilor
bilaterale, zonale şi internaţionale consacrate înlăturării barierelor care
afectează comerţul internaţional;
f) ierarhizarea ţărilor după performanţele economice şi măiestria
tehnologică pe care le- au atins.
Toate acestea explică de ce, în ultimele decenii, s-au depus eforturi foarte
mari pentru construirea unor organisme şi promovarea unor măsuri cu vocaţie
mondială şi regională care să faciliteze comerţul internaţional. În acest sens se
remarcă constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului (O.M.C.) la
Marrakech (în Maroc) la 15 aprilie 1994, organizaţie care are 117 ţări membre
şi oferă cadrul permanent pentru negocierea diferendelor dintre ţări cu privire
la libertatea comerţului şi pentru arbitraj prin constituirea unui organ de apel
ale cărui recomandări sunt irevocabile.
Participarea ţărilor la comerţul internaţional se realizează prin exporturi şi
importuri. Operaţiunile de acest gen care au loc în decursul unei perioade sunt
înregistrate şi prezentate sub forma unui tablou semnificativ.

Test de autoevaluare 1. Cum se realizează participarea țărilor la comerțul

internațional?

Balanţa comerţului exterior este tabloul ce redă, pe de o parte,

exportul, iar de cealaltă parte, importul în valori totale şi pe grupe de
mărfuri, cu scopul de a cunoaşte situaţia ţării în acest domeniu. În imaginea
de ansamblu a unei economii, importurile se integrează în resurse alături de
produsul intern brut, iar exporturile în necesităţi, trebuinţe sau destinaţii.
Balanţa comerţului exterior poate fi:
• echilibrată - când exportul este egal cu importul;
 • deficitară - când exportul este mai mic decât importul, generând datorii
externe care se pot stinge prin diminuarea rezervelor valutare sau
contractarea unor credite. Deficitul se datorează în special competitivităţii
scăzute a produselor;
• excedentară - când exportul depăşeşte importul, ceea ce înseamnă că ţara
respectivă a vândut mai mult decât a cumpărat şi a obţinut un surplus de
venit în valută. Excedentul este determinat în principal de nivelul înalt al
productivităţii, costurile mici şi calitatea bună a mărfurilor sau, mai succint
spus, de competitivitatea ridicată a produselor.

Test de autoevaluare 2. Ce determină excedentul balanței comerțului

exterior?

Balanţa comerţului exterior poate fi echilibrată, excedentară sau

deficitară nu numai pe ansamblu, ci şi pe ţări partenere. Este raţional ca
această balanţă să fie echilibrată dacă nu în fiecare an, cel puţin pe o
perioadă de câţiva ani.
Relaţiile economice dintre agenţii naţionali şi cei din alte ţări presupun
transferuri de sume băneşti care se reflectă în balanţa de plăţi (externe) şi
sunt studiate cu ajutorul acesteia. Balanţa de plăţi reprezintă ansamblul
sumelor pe care le primeşte (creanţelor) o ţară şi plăţilor sale în relaţiile
cu exteriorul, în cursul unui an, ca urmare a operaţiilor comerciale,
financiare şi monetare dintre agenţii rezidenţi şi restul lumii.
Balanţa comercială este cea mai importantă componentă a balanţei de
plăţi, care mai cuprinde încasări şi plăţi din transferuri de capital, investiţii şi
alte operaţii. Fiecare componentă (denumită capitol, post sau poziţie) a
balanţei de plăţi poate fi:
• activă, când încasările din exterior depăşesc plăţile;
• pasivă, când încasările sunt mai mici decât plăţile;
• echilibrată, când încasările sunt egale cu plăţile.

Răspunsurile la testele de autoevaluare:

1. Participarea țărilor la comerțul internațional se realizează prin exporturi și

importuri;
2. Excedentul balanței comerțului exterior este determinat în principal de
nivelul înalt al productivității, costurile mici și calitatea bună a mărfurilor
respectiv, de competitivitatea ridicată a produselor.
Bibliografie:

• Anghelache, Gabriela - Pieţele de capital şi tranzacţii bursiere, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997;
• Balsé, M.; Benhamou, F.;- Histoire des pensées économiques. Les Chvance,
B.; Gélédan, A.; Fondateurs, ediţia a II-a, Éditions Dalloz, Paris,
Léobal, J.; Lipietz, A. 1993;
• Bran, P. - Relaţii financiare şi monetare internaţionale,
Editura Economică, Bucureşti, 1997;
• Cline, William R. - Trade and Income Distribution, Institute for
International Economics, November, 1997;
• Colectivul Catedrei - Dicţionar de economie, ediţia a doua, Editura
de Economie Economică, Bucureşti, 2001;
şi Politici Economice
• Coşea, Mircea - Economia integrării europene, Editura
Tribuna Economică, Bucureşti, 2004;
• David, N.H. - Economics, Irwin, Homewood, II 60430,
Boston,1989;
• Dinu, Marin - Economie contemporană. Ce este globalizarea?,
Editura Economică, București, 2001;
• Dinu, Marin; - Economie europeană, Editura Economică,
Socol, Cristian; Bucureşti, 2004;
Marinaş, Marius
• Dobrotă, Niţă (Coord.) - Liberalizarea schimburilor economice externe -
avantaje şi riscuri pentru România,
Editura Economică, Bucureşti, 2003;
• Drucker, Peter - Realităţile lumii de mâine, Editura Teora,
Bucureşti, 1999;
• Dumitrescu, Sterian; - Economia mondială, Editura Economică,
Bal, Ana Bucureşti, 1999;
• Feldstein, Martin - Aspects of Global Economic Integration:
Outlook for the Future, Cambridge,“NBER
Working Paper” No. 7899, September, 2000;
• Fischer, Stanley - Globalization: Valid Concerns, Jackson
Hole, Wyoming, Federal Reserve of
Kansas City Economic Symposium,
2000;
• Friedman, Milton - Capitalism şi libertate, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 1995;
• Fukuyama, Francis - Trust - virtuţile sociale şi crearea prosperităţii,
Bucureşti, Antet, 2000;
• Korten, C. D. - Corporaţiile conduc lumea, Editura Antet,
Bucureşti,1995;
• Krugman, Paul; Venables, - Globalization and the Inequality of
Anthony J.
• Lindert, Peter H.;
Williamson; Jeffrey G.
• Manolescu, Gheorghe
• Miron, Dumitru
• Negrescu, D.
• Negriţoiu, Mişu
Editura Pro & Editura Expert, Bucureşti, 1996;
• Popa, Ioan
• Puiu, Al.
• Rostow, W. W.
• Stancu, Ion
• Sută, N.; Miron, D.;
Sută - Selejan, S.
• Taşnadi, Al.; Doltu, C.
• Tinbergen, J. (Coord.)
• Văcărel, Iulian
Nations, Cambridge, “NBER Working
Paper” No. 5098, April 1995;
- Does Globalization Make the World
More Unequal?, Cambridge, “NBER
Working Paper” No. 8228, April 2001;
- Politici economice, Editura Economică,
Bucureşti, 1997;
- Stabilitate şi convergenţă în condiţiile
lansării monedei unice europene, în
„Relansarea creşterii economice în România”,
Editura Economică, Bucureşti, 2000;
- Politica comercială netarifară, Editura
Economică, Bucureşti, 1998;
- Salt înainte - dezvoltarea şi investiţiile străine,
- Tranzacţii comerciale internaţionale,
Editura Economică, Bucureşti, 1997;
- Management în afacerile economice
internaţionale, Editura Independenţa
Economică, 2001;
- The World Economy - History and
Prospect, University of Texas Press, 1978;
- Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 2007;
- Comerţ internaţional şi politici comerciale
contemporane, Editura Eficient, 1997;
- Monetarismul, Editura Economică, București,
1996;
- Restructurarea ordinii internaţionale,
Editura Politică, Bucureşti, 1978;
- Finanţe publice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1992.