ÎNTREBĂRI ECONOMIE MONETARĂ

1. Sistemele monetare și financiare naționale în contextul relațiilor monetar-financiare

internaționale
Sistemul monetar-financiar național cuprinde anamblul normelor legale și instituțiilor
care reglementează, organizează și supraveghează relațiile monetar-financiare ale unui
stat. Sistemul monetar-financiar cuprinde reglementări referitoare la două categorii de
relații: relațiile monetar-financiare interne și relațiile cu alte sisteme monetar-financiare.
Reglementarea relațiilor monetare și financiare interne are în vedere:
- Definirea și denumirea unității monetare naționale și a subdiviziunilor sale
- Modul de emitere a monedei naționale și instituțiile împuternicite cu emisiunea și
supravegherea circulației monetare
- Organizarea și funcționarea sistemului bancar național
- Organizarea și funcționarea pieței finaciare naționale
- Organizarea sistemului de plați și decontări la nivel național
- Instituțiile desemnate cu organizarea, supravegherea și efectuarea de operațiuni
specifice sistemului monetar-financiar național.
Relațiile cu sistemele monetar-financiare din alte țări cuprind reglementări ca:
metodologia cotării monedei naționale în raport cu monedele străine, regimul valutar și al
plăților cu străinătatea, regimul circulației monedelor străine și a activelor financiare
denominate în monede străine pe teritoriul țării.
2. Fluxurile monetar-financiare internaționale
Fluxurile financiare internaționale au la baza apariției și dezvoltării lor, trei tipuri de
relații internaționale:
- Relații comerciale: importul de mărfuri la nivelul unei țări generează un flux financiar
invers, ieșirea de valută pentru plata acestuia; exportul de mărfuri are ca efect intrarea
de valută aferent încasării contravalorii mărfii exportate
- Relații necomerciale: sunt incluse operațiuni care nu includ forma marfară, fiind în
general servicii, au o structură eterogenă și privesc plățile și încasările asociate
transporturilor internaționale, turismului internațional,dobânzilor și comisioanelor ,etc
- Relații financiare: au ca obiect mișcarea fondurilor bănești între țări sau între țări și
instituții financiare și bancare.
Relațiile financiare pot avea ca suport:
a) Relațiile de credit direct
b) Relațiile investiționale
c) Relațiile de păstrare și administrare a disponibilităților în valută
d) Fluxurile financiare asociate
3. Sistemul monetar internațional de la Bretton Woods
La Bretton Woods a avut loc în anul 1944 Conferința Monetară și Financiară a
Națiunilor Unite și Asociate, unde au participat 45 de națiuni și s-a încercat crearea unui
sistem monetar internațional pe baza instituționalizate. S-a marcat trecerea de la
înțelegerile bilaterale sau de grup la o înțelegere multilaterală între state în acest domeniu.
Sistemul monetar internațional, constituie un ansamblu de norme și tehnici, convenite
și acceptate pe baza unor reglementări instituționalizate, menite să coordoneze
 comportamentul monetar al țărilor în raporturile de plăți și de stingere a angajamentelor
reciproce determinate de schimburile comerciale.
Obiectivul principal al sistemului monetar internațional stabilit în 1944 a fost să
asigure evoluția echilibrată, armonioasă și echitabilă a relațiilor economice între state, în
scopul dezvoltării economice a fiecărei țări membre în parte și a economiei mondiale în
general.
Principile SMI stabilite la Bretton Woods sunt:
- Universabilitatea: sistemul a fost conceput ca un sistem deschis, nediscrimantoriu, la
el putând adera orice stat.
- Etalonul monetar: s-a stabilit ca dolarul să aibă rolul de etalon și principal instrument
de rezervă și plată pe plan internațional
- Stabilitatea parităților și a cursurilor valutare: fiecare stat membru era obligat să își
definească valoarea paritară a monedei naționale în aur sau dolari.
- Convertibilitatea monedelor: singura monedă convertibilă în aur era dolarul american.
- Crearea rezervelor monetare internaționale: băncile centrale ale țărilor membre era
obligate să-și constituie rezerve monetare internaționale corespunzător necesităților
determinate de convertibilitate.
- Echilbrul balanței de preț: tările membre erau obligate să supravegheze și să mentțină
echilibrul balanțelor de preț
Un alt rezultat al conferinței de la BW a fost crearea unui cadru instituțional – Fondul
Monetar Internațional și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare.
4. Mijloacele de plată naționale și internaționale
Intrumentele monetare care sunt acceptate pentru lichidarea unei datorii izvorâte din
operațiuni curente se numesc mijloace de plată.
Mijloacele de plată naționale se împart în:
- unități monetare naționale-monede efective ( bancnote și monede divizionare ) și
monede de cont cu transfer clasic sau electronic
- titluri de valoare exprimate în moneda națională – instrumente de plată și credit și
hârtii de valoare.
Mijloacele de plata internaționale sunt formate din:
- unități monetare naționale utilizate în relații de plăți internaționale
- titluri de valoare exprimate în monedă străină
- unități monetare regionale utilizate în relațiile de plăți internaționale
- unități monetare composite.
5. Valutele. Devizele
Prin valută se înțelege moneda națională a unui stat deținută de o peroană fizică sau
juridica nerezidentă sau care este utilizată în relații de plăți internaționale.De exemplu,
dolarul american este monedă națională pentru american si valută pentru un francez.
În funcție de de modul în care sunt utilizate în relațiile de plăți internaționale, valutele
pot fi: valute efective ( sub forma bancnotelor sau a monedelor divizionare ) și valute în
cont ( cu transfer clasic sau electronic ).
Din punct de vedere al posibilității de preschimbare, valutele se împart în convertibile
și neconvertibile.
 Devizele includ instrumente de plată și credit exprimate într-o monedă străină
( valută ) și înlocuiesc moneda efectivă pentru stingerea unei obligații de plată în
străinătate.
Devizele se împart în devize convertibile ( pot fi denominate într-o valută
convertibilă ) și neconvertibile ( sunt exprimate într-o valută neconvertibilă )
6. Convertibilitatea monetară
Prin convertibilitate se înțelege însușirea legală pe care o are o monedă de a putea fi
preschimbată liber pe piața valutară, fără nici o restricție cu privire la suma de
preschimbat, la scopul preschimbării sau la calitatea celui care solicită preschimbarea
( rezident sau nerezident ).
Convertibilitatea generală se aplică rezidenților și nerezidenților, tuturor operațiunilor
și nu are limite de sumă. Convertibilitatea externă limitată privește nerezidenții și plățile
pentru tranzacții curente ( comerciale și necomerciale ) și, de regulă, nu are limite de
sumă.
Convertibilitatea internă se referă însușirea legală a monedei de a se preschimba pe o
alta pe un teritoriu delimitat, al țării de origine, deci moneda nu are circulație
internațională.
7. Organizarea și funcționarea pieței monetare
8. Operațiuni specifice pieței valutare
9. Piața monetară internațională. Europiața
Piața monetară reprezintă ansamblul relațiilor ce iau naștere între persoane fizice și
juridice în procesul atragerii și plasării de fonduri pe termen scurt ( până la un an )
precum și instituțiile și reglementările legate de derularea acestor operațiuni.
Piața monetară internațională s-a constituit la nivelul diferitelor țări în care sunt
localizate centrele financiare internaționale, unde atragerea și plasarea de fonduri pe
termen scurt se realizează în alte valute decât moneda națională, asigurând tranzacții la
nivel internațional, în timp ce plasamentele unor entități dintr-o țară sunt utilizate pentru
acordarea de fonduri altor entități, din alte țări.
10. Piața de capital internațională
Piața de capital cuprinde ansamblul relațiilor ce iau naștere între persoane fizice și
juridice în procesul atragerii și plasării de fonduri pe termen lung, precum și instituțiile și
reglementările legate de derularea acestor tranzactii.
11. Caracteristicile creditelor internaționale
Creditele internaționale sunt relații de credit dezvolttate la nivel internațional – în cazul
în care părțile implicate în relația de credit au rezidența în țări diferite sau împrumuturile
sunt acordate de instituții cu vocație mondială ( FMI, BIRD, BRI ).
Eurocreditele reprezintă împrumuturile efectuate în eurovalute, a căror durată este mai
mare de un an. Particularitatea acestor credite este dată de faptul că nu depozitele în
eurovalute constituie sursa fondurilor, ci împrumuturile în eurovalute pe termen scurt,
reînnoite de regulă din 6 în 6 luni. Dobânda la eurocredite este variabilă și are la bază
LIBOR.
12. Garantarea creditelor
 Operațiunile de creditare, ca proces care se desfășoară în timp, conține în sine
posibilitatea apariției riscului de nerambursare a ratelor scadente și de neplată a dobânzii,
ca rezultat al modificării poziției financiare a debitorului, al situației politice a țării sale
sau al conjucturii economice și monetar-financiare internaționale.
Prin garanție se înțelege orice instrument sau angajament, accesoriu contractului de
credit, pus la dispoziția sau emis în favoarea unui titular de drept, în virtutea contractului
încheiat, capabil să asigure respectivului beneficiar realizarea certă a drepturilor garantate
sau despăgubirea bănească corespunzătoare pentru pagubele provocate de nerealizarea
acestor drepturi.
Obligația principală este obligația din contractul de credit. Garanția solicitată separat
reprezintă a doua relație obligațională, secundară, dar egală ca valoare și formă.
13. FMI
14. BM
15. BIRD
16. BCE