TEMA 3.

SISTEMUL MONETAR

INTERNAȚIONAL
 PLANUL TEMEI

1. Sistemul Monetar Internaţional: etape

premergătoare şi realizări
2. Sistemul Monetar de la Bretton Woods
3. Funcţionarea sistemului monetar
internaţional actual
4. Drepturile Speciale de Tragere
PLANUL TEMEI

1. Sistemul Monetar Internaţional:

etape premergătoare şi realizări

 Sistemul monetar internațional

 Concept: un ansamblu de reguli, infrastructuri şi instituţii

stabilite de statele membre în scopul dezvoltării
schimburilor economice internaţionale şi al promovării
cooperării monetare internaţionale
 Obiective:
- susţinerea creşterii comerţului internaţional
- promovarea cooperării monetare internaţionale
- promovarea stabilităţii cursurilor de schimb
- eliminarea restricţiilor din schimburile internaţionale
- asigurarea de asistenţă financiară ţărilor membre
Principii

 alegerea etalonului monetar;

 stabilirea parităților și a cursurilor de schimb;

 convertibilitatea monedelor;

 constituirea de rezerve monetare oficiale;

 echilibrarea balanțelor de plăți.

 Etape premergătoare

Convenţia prin care s-a creat Uniunea Latină, semnată la 23 decembrie

1865 de Franţa, Belgia, Italia şi Elveţia. Scopul acestei uniuni era
protejarea etalonului monetar bimetalist.
Conferinţa de la Genova, care a avut loc între 10 aprilie – 19 mai 1922,
şi la care au participat 33 de state. Principala recomandare care se
desprinde din această conferinţă este de a se limita utilizarea aurului,
prin păstrarea disponibilităţilor de valute în conturile de la băncile din
străinătate.
Blocul aurului, creat prin convenţia din luna iulie 1933, la Conferinţa
monetară şi economică de la Londra, unde Franţa, Belgia, Olanda,
Italia, Elveţia şi Polonia, care aveau la baza sistemelor lor monetare
etalonul aur, s-au angajat să menţină parităţile existente.
Acordul monetar tripartit, încheiat între SUA, Anglia şi Franţa. Prin
acest acord, de la 25 septembrie 1936, guvernele Statelor Unite şi
Angliei apreciau reajustarea francului francez, promiţând evitarea
greutăţilor în calea ajustării, împiedicarea unor deprecieri competitive.
Sistemul monetar internațional
actual

 a fost creat în urma deciziilor adoptate la Conferinţa

monetară internaţională de la Kingstone (Jamaica-
ian. 1976)

 este un sistem tripolar asimetric (USD, EUR, JPY)

 trebuie să se bazeze pe întărirea cooperării între

cele trei mari blocuri monetare, în scopul asigurării
stabilităţii sale
Planul temei

2. Sistemul Monetar de la

Bretton Woods
 Sistemul monetar de la
Bretton Woods
 Între 1- 22 iulie 1944 are loc Conferinţa Monetară şi Financiară
Internaţională a Naţiunilor Unite şi Asociate.
 S-a considerat că ”pentru prima oară a fost stabilit un sistem
monetar bazat pe un acord internaţional”.
 Au fost înfiinţate două instituţii interguvernamentale: Fondul
Monetar Internaţional şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie
şi Dezvoltare.
 Scopul principal al Sistemului Monetar Internaţional a fost
realizarea cooperării monetare, pe baza mecanismelor sale de
funcţionare.
 Crearea acestui sistem monetar internaţional a reprezentat prima
mare reuşită a ideii de cooperare internaţională în domeniul
monetar.
 Sistemul monetar de la
Bretton Woods

 La baza sistemului a fost aşezat etalonul aur – devize,

iar în cadrul acestuia dolarului i-a revenit rolul de etalon
şi de principală monedă de rezervă şi plată.
 Dolarul a fost definit prin valoarea paritară de 0,888671
grame aur, având la bază rezervele de aur de 24 mld.
U.S.D. aflate la dispoziţia Sistemului Federal de Rezerve
al SUA.
 Valutele erau legate de aur fie direct, fie indirect, prin
referinţă la dolar luat ca unitate de cont, însă cu un
conţinut precis în aur.
 Principiile SMI

 Cooperarea monetară internaţională

 Creşterea echilibrată a comerţului internaţional
 Dezvoltarea economică a tuturor membrilor
 Stabilitatea cursului de schimb
 Multilateralizarea plăţilor internaţionale
 Convertibilitatea monetară
 Lichiditatea
 Echilibrarea balanţei de plăţi
Planul temei

3. Funcţionarea sistemului
monetar internaţional actual
 Sistemul monetar internațional
actual

 a fost creat în urma deciziilor adoptate la Conferinţa

monetară internaţională de la Kingstone (Jamaica- ian.
1976).
 este un sistem tripolar asimetric (USD, EUR, JPY).
 trebuie să se bazeze pe întărirea cooperării între cele
trei mari blocuri monetare, în scopul asigurării stabilităţii
sale.
Grupul Băncii Mondiale include:

 Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi

Dezvoltare;

 Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare;

 Corporaţia Financiară Internaţională;

 Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor.

 Funcțiile FMI

 Supravegherea politicilor financiar – valutare internaţionale.

Membrii sunt obligați de a colabora cu FMI şi cu ceilalţi membri pe
probleme financiar valutare şi de politică macroeconomică.

 Asistenţa tehnică acordată de F.M.I. statelor membre: politicile

fiscale, monetare, balanţa de plăţi, sistemul bancar etc. Asistenţa
financiară a F.M.I.

 Asistenţa financiară acordată de către F.M.I. are drept beneficiare

statele membre care se confruntă cu dificultăţi în echilibrarea
balanţei de plăţi.
 Moneda în relațiile economice
internaționale
DEVALORIZAREA:
 reducerea valorii paritare a
unei monede
 stimulează exportul
 frânează importul
 mijloc de reducere a
deficitului balanţei de plăţi
REVALORIZAREA:
 majorarea valorii paritare
a unei monede
 scumpeşte exportul
 ieftineşte importul
 mijloc de corectare a
excedentului balanţei de
plăţi.
 Clasificarea cursurilor valutare:

 După modul de formare:

- curs valutar oficial
- curs valutar de piaţă
 - După modul de variaţie:
-cursuri fixe
-cursuri fluctuante
-cursuri flotante
 Cotarea monedei
Cotare directă (incertă)
 reflectă numărul de unităţi de
monedă naţională ce corespunde
unei unităţi de monedă străină,
primul termen al egalităţii este
reprezentat de moneda străină, iar
al doilea termen este o sumă
variabilă de monedă naţională
 se aplică la toate monedele,
excepţie GBP şi EUR
 se numeşte incertă sau nesigură
pentru că piaţa valutară nu exprimă
direct (nemijlocit) echivalentul în
monedă străină al unei unităţi
monetare naţionale
Cotare indirectă (certă)
 reflectă numărul de unităţi de
moneda străină ce corespunde unei
unităţi de monedă naţională, primul
termen al egalităţii este reprezentat
de o unitate de monedă naţională, iar
al doilea termen este o sumă
variabilă de monedă străină
 se aplică în Marea Britanie şi în ţările
din zona euro
 se numeşte certă sau sigură pentru
că piaţa valutară exprimă direct
(nemijlocit) suma variabilă de
monedă străină ce revine unei unităţi
de monedă naţională.
Planul temei

4. Drepturile

Speciale de Tragere
Drepturile Speciale de Tragere

 apariţia este legată de crizele înregistrate de SMI de

la Bretton-Woods

 a fost instituit în anul 1969 în cadrul primului

amendament la statutul FMI

 reprezintă o monedă de cont emisă de FMI

 Funcțiile DST

 Etalon monetar internaţional

 Instrument de credit

 Instrument de rezervă

 Mijloc de plată
 DST
Avantaje
 grad de stabilitate mult mai
ridicat
 emisiunea de DST nu
conduce la apariţia
deficitelor balanţelor de
plăţi externe
 nu au loc imobilizări de
active monetare
Dezavantaje
 nu îndeplineşte toate funcţiile
unei monede internaţionale
 circulă doar între autorităţile
monetare (FMI, BRI, bănci
centrale)
 se poate înregistra inflaţie
sau deflaţie de DST
 dezavantajează ţările în curs
de dezvoltare
 TEMA 1.

Moneda:

concept, funcţii, forme

 PLANUL TEMEI

1. Conceptul de monedă

2. Apariţia şi evoluţia monedei

3. Caracteristicile monedei

4. Funcţiile monedei

5. Formele monedei
PLANUL TEMEI

1. Conceptul de monedă
Etimologia cuvântului monedă –
lat. “moneta”

În accepține - restrictivă (bani moneda)

- noţiunea de bani = o denumire generică pentru toate felurile de

monede şi semne de valoare;

- noţiunea de monedă = doar un anumit tip de bani (piesele metalice);

- largă (bani = monedă) - în prezent, noţiunile de bani şi

monedă pot fi considerate ca fiind similare;
 Definirea monedei

 definirea funcţională („la ce foloseşte moneda?”) moneda = orice bun care

reprezintă un mijloc de schimb și este folosit drept etalon al valorii (funcţia de
măsură a valorii) şi ca rezervă de valoare (prezervare a valorii).
 definirea statistică
- moneda în sens restrâns = numerarul, depozitele la vedere.
- moneda în sens larg = ansamblul mijloacelor de plată general acceptate în
schimbul de bunuri şi servicii sau în reglarea unei datorii.
 definirea tradițională (o convenție socială)
 “lichiditatea prin excelență” (Keynes)
 ABORDĂRI DOCTRINARE PRIVIND
ORIGINEA BANILOR

Raționalistă

Evoluționistă
Planul temei:

2. Apariţia şi evoluţia monedei

Planul temei

3. Caracteristicile monedei
 Caracteristicile monedei

 Portabilitate
 Durabilitate
 Divizibilitate
 Omogenitate (uniformitate)
 Recunoaştere uşoară
 Acceptabilitate
 Raritate
Planul temei

4. Funcțiile monedei
 Funcţiile monedei (abordarea clasică)

 mijloc de schimb = permite separarea în timp a cumpărării de vânzare,

făcând posibilă realizarea tranzacţiei fără dubla coincidenţă a nevoilor
specifică trocului;

 Trocul - schimbul direct de bunuri fără utilizarea banilor, care

presupune o dublă coincidenţă a nevoilor;
 Inconvenientele trocului:
- presupune o dublă coincidenţă a nevoilor (complementaritatea
intenţiilor);
- este complicat şi relativ ineficient;
- presupune un mare consum de timp;
- pot apărea situaţii în care echivalenţa bunurilor să presupună cantităţi
mari dintr-un anumit produs, care ar putea fi şi perisabil sau greu de
stocat.
 Funcţiile monedei

 măsură a valorii permite:

- exprimarea valorii (evaluarea şi dimensionarea) celor
mai diverse mărfuri şi servicii;
- măsurarea şi compararea preţurilor acestora.
Într-o economie monetară, modernă - există atâtea preţuri
câte produse sunt pe piaţă.
În economia naturală - numărul de preţuri este mult mai
mare.
 Funcţiile monedei

prezervare a valorii - se are în vedere ca banii să păstreze valoarea,

puterea de cumpărare în timp; - putere de cumpărare în aşteptare.

dolarizare = fenomen elocvent în cazul economiilor afectate de hiperinflaţie;

presupune orientarea într-o mare măsură spre monede cu vocaţie
internaţională, în condiţiile în care moneda naţională îşi pierde
substanţial puterea de cumpărare într-un interval scurt de timp.
 Alte abordări ale funcţiilor monedei

 funcţie de etalon al plăţilor amânate (viitoare) - evidenţiind

faptul că moneda foloseşte la definirea împrumuturilor în
termeni monetari, fiind mai convenabil astfel decât în
termeni de mărfuri;

 funcţia de unitate de cont - funcţie de comparare,

măsurare a valorilor.
Planul temei

4. Formele monedei
 Paleomoneda
(moneda-marfă)

 Monedele-marfă „consumabile” e.g.: boabele de cacao

(aztecii), baloturile de ceai presat (Tibet), morunul
(Terra-Nova), zahărul (Indiile Occidentale - Antilele
actuale), sarea (Noua Guinee)

 Moneda marfă „neconsumabilă” .

 După forma de existenţă a monedei

1. Moneda materială

- Moneda de metal

- Moneda de hârtie

2. Moneda scripturală
 După obligaţia asumată de către
emitent:

 Monedă convertibilă

 Monedă neconvertibilă
 După valoarea intrinsecă:

 Moneda cu valoare integrală

 Moneda semn sau fiduciară

 După capacitatea circulatorie

 Moneda legală

 Moneda facultativă

 Moneda fracţionară
 TEMA 2.

SISTEMUL MONETAR

NAȚIONAL
 PLANUL TEMEI

1. Sistemul monetar: definire, conţinut, rol

2. Clasificarea sistemelor monetare
3. Evoluţia sistemului monetar din Moldova
PLANUL TEMEI

1. Sistemul monetar:

definire, conţinut, rol

 Conceptul de sistem monetar
național

 după Costin Kiriţescu: - o formă de organizare monetară

instituită de stat prin acte normative, în cadrul căreia se
prevede o circulaţie de monezi cu valoare proprie
deplină.
 după alte opinii, sistemele monetare reprezintă forme de
organizare a baterii şi circulaţiei monedei într-o ţară sau
alta, organizare realizată prin norme dictate de stat, dar
şi prin norme ce decurg din cutume.
 un sistem monetar se constituie dintr-un ansamblu de
instituţii şi norme adoptate de autoritatea naţională în
vederea facilitării îndeplinirii funcţiilor banilor pe teritoriul
său.
Reglementări ale sistemului monetar
național în variantă clasică:

 metalul monetar;
 unitatea monetară;
 baterea și circulația monedei cu și fără valoare
intrinsecă;
 emisiunea și circulația bancnotelor convertibile,
respectiv a banilor de hârtie
 Metalul monetar

Principalele momente ale procesului de demonetizare a

aurului:
 Primul Război Mondial - s-au sistat baterea şi circulaţia
monedelor din aur şi convertibilitatea bancnotelor în
metal preţios;
 Anul 1971 - a fost eliminată convertibilitatea în aur a
dolarului american;
 Anii 1973-1974 - majoritatea ţărilor au renunţat la
cursurile fixe bazate pe parităţile-aur şi au adoptat
cursurile flotante;
 Anul 1978 - ţările membre au renunţat să-şi mai
definească monedele naţionale în metal preţios.
Unitatea monetară

 Valoarea paritară

 Paritatea monetară

 Cursul de schimb
 Valoarea paritară

 În condiţiile etalonului aur-monedă şi aur-lingouri, valoarea

paritară era definită prin cantitatea de metal preţios stabilită prin
lege de autoritatea monetară să îndeplinească funcţia de etalon.
 În condiţiile etalonului combinat aur-devize, moneda unei ţări se
putea defini fie în aur, fie prin raportare la valoarea paritară al unei
alte monede ce avea rolul de etalon, de mijloc de rezervă şi de
plată pe plan internaţional (această monedă a fost dolarul
american).
 În condiţiile etalonului actual, o monedă se defineşte prin
raportare nu la o monedă, ci la un coş de monede, etalonul fiind cel
al parităţii puterii de cumpărare.
 Paritatea monetară

 Paritatea aur sau paritatea metalică specifică

etalonului aur-monedă şi aur-lingouri, fiind sinonimă cu
cursul oficial dintre două monede sau cursul paritar.
 Paritatea valutară specifică etalonului aur-devize:
valorile paritare a două monede care se comparau erau
exprimate într-o altă valută, de regulă în dolar.
 Paritatea DST se determină în condiţiile în care se
cunoaşte valoarea paritară a fiecărei monede exprimată
în DST.
 Curs de schimb

Cursul de schimb al unei monede faţa de alta poate fi

interpretat ca putere de cumpărare externă a monedei.
• cursul nominal exprimă preţul unei monede faţă de o
altă monedă şi are importanţă din punct de vedere
monetar, întrucât măsoară preţurile relative pentru două
monede naţionale;
• cursul real exprimă preţul monedelor naţionale ca relaţie
dintre preţurile mărfurilor comercializate în diferite ţări.
Planul temei

2. Clasificarea

sistemelor monetare
 Sisteme monetare

 sisteme monetare bimetaliste;

 sisteme monetare monometaliste;
 sisteme monetare bazate pe etalonul combinat aur-
devize;
 sisteme monetare bazate pe etalonul putere de
cumpărare.
 Bimetalism

Bimetalismul
Bimetalismul Bimetalismul
paralel
integral parțial
(varianta
(varianta (”șchiop” sau
monedei
monedei duble) ”compozit”)
paralele)
 Bimetalismul integral

 prin legea monetară se stabilea un raport de schimb fix

între AU şi Ag;

 baterea monedelor din aur şi argint era liberă, monedele

având putere liberatorie egală;

 Legea lui Gresham “Moneda rea scoate din circulație

moneda bună”.
 Bimetalismul paralel

 raportul de valoare dintre Au şi Ag nu era fixat

de stat, prin lege, ci pe piaţă;

 această variantă s-a practicat în Germania;

 preţul mărfurilor era exprimat atât în Au cât şi în

Ag.
 Bimetalismul parțial

 a reprezentat o variantă a bimetalismului integral

(raportul dintre Au şi Ag era stabilit prin lege);
 presupunea utilizarea ambelor metale(Au şi Ag) ca
monede principale, însă baterea era liberă numai
pentru monedele din aur;
 baterea monedelor divizionare din argint era controlată
de către stat;
 a fost practicat de către ţările Uniunii Monetare Latine
(Franţa, Italia, Belgia, Elveţia şi Grecia).
 Sistemele monetare bazate pe
etalonul aur-monedă

 Prima ţară: Anglia, în anul 1818. La baza funcţionării lor

au stat principiile:
- baterea liberă a monedelor din aur şi libera lor
tezaurizare
- circulaţia liberă a aurului pe plan internaţional
 au fost abandonate în preajma Primului Război Mondial
(cu excepţia S.U.A., care a menţinut acest sistem
monetar până în anul 1923).
 Sistemele monetare bazate pe
etalonul aur-lingouri

 au fost adoptate după Primul Război Mondial şi

reprezintă o variantă redusă a etalonului aur clasic;
 eliminarea din circulaţie a aurului, care era tezaurizat
de băncile de emisiune sub formă de lingouri;
 unitatea monetară era definită în aur, iar bancnotele
convertibile în lingouri de aur;
 din punct de vedere istoric, au reprezentat prima formă
de restrângere a convertibilităţii în aur.
Sistemele monetare bazate pe
etalonul aur-devize

 extinse la nivel mondial în urma acordurilor încheiate

la Bretton Woods în iulie 1944.
 aplicarea acestui etalon presupunea deţinerea unei
rezerve de mijloace de plată internaţionale (aur,
valute de rezervă, alte titluri de creanţă străine).
 convertirea în aur a bancnotelor naţionale ale unei ţări
se realiza indirect.
 În anul 1978, cariera internaţională a etalonului aur-
devize a luat sfârşit.
Sisteme monetare bazate pe
etalonul devize

 au fost instituite în anul 1978;

 eliminarea definitivă a aurului de la baza sistemelor

băneşti - se bazează pe puterea de cumpărare a
monedei.
PLANUL TEMEI

3. Evoluţia sistemului monetar din

Moldova
 Banii în arealul românesc

 Primele monede autohtone în spaţiul românesc au fost

drahmele de argint, bătute de oraşul pontic Histria în
sec. X-IV î. Hr.
 Prima monedă în Moldova - groşul, a fost bătută pe
timpul domniei lui Petru Muşatin (a.a. 1375 - 1391) în a.
a. 1377 - 1378.
 În Transilvania prima monedă a fost bătută în timpul lui
Ioan Zapolya (a.a. 1510 -1540).