Sunteți pe pagina 1din 129

1  1

INTRODUCERE
IN RELATIILE MONETAR-FINANCIARE ALE
SECTOARELOR PUBLIC SI PRIVAT

1.1. Relaţiile monetar – financiare ale sectoarelor public şi privat


1.2. Sistemul monetar-financiar internaţional SMI

1.1.Relaţiile monetar – financiare ale sectoarelor public şi privat


Între ţările lumii se stabilesc numeroase relaţii:
- politice 00:00
- economice – din economia reală, cu contrapartida financiară
- socio – culturale, ş.a.
Relaţiile economice reprezintã suma tranzacţiilor internaţionale, care cuprind
circulaţia mărfurilor şi serviciilor şi contrapartida financiară a acestora, precum şi
relaţiile pur financiare. Astfel, există trei tipuri de operaţiuni între parteneri din ţări
diferite1:
- schimburi de mărfuri - operaţii comerciale;
- schimburi de servicii – operaţiuni necomerciale (aşa numitul comerţ cu
invizibile);
- schimburi de capital – operaţii financiare.
Schimburile de mãrfuri şi servicii formează comerţul exterior al unei ţări, înţelegând
exportul bunuri de folosinţã curentã, îndelungatã etc. şi serviciile.
In sfera schimburilor de servicii intră:
-prestaţiile de servicii legate de schimbul de mărfuri.
- serviciile propriu-zise (poştă, telefon, transport, turism, ş.a.)
- servicii financiare (transferuri de capitaluri, de dobânzi, plasamente financiare
pe terţe pieţe, etc).
In sfera schimburilor financiare intră:
- creditele acordate sau primite de/de la organismele financiare internaţionale sau
guverne străine pentru:
- dezvoltare
- acoperire de deficit (datorie publică)
- echilibrare balanţă de plăţi.
- Investiţiile directe (financiare sau cumpărarea în întregime sau în parte a unor
unităţi economice autohtone de către un partener străin);
- Investiţiile de portofoliu (cumpărarea de către persoane fizice sau juridice de
titluri de proprietate sau de credit emise de unităţi economice autohtone pe piaţa de
capital);
- Mişcările de capitaluri străine pe terţe pieţe în scopuri speculative (migrează
unde este dobânda mai convenabilă)sunt operaţiuni pe termen scurt

1
Constantin Floricel – Relaţii financiare internaţionale, Editura Didacticã şi Pedagogicã, Bucureşti, 1997

1
 1

- Credite bancare pe termen scurt, de obicei pentru finanţarea comerţului exterior

1.1.1. Evouţia istorică propriu-zisă şi principii de funcţionare ale relaţiilor


financiar-monetare internaţionale
În anul 1944, în vederea refacerii economiilor afectate de al doilea rãzboi
mondial, a fost organizatã la Bretton Woods Conferinţa Monetară şi
Financiară Internaţională, în cadrul cãreia statele participante au hotărât
crearea sistemului monetar internaţional (SMI), bazat pe:
- Un cadru instituţional internaţional. Cadrul instituţional creat în urma
Conferinţei de la Bretton Wodds cuprinde:
- instituţii financiare din vocaţie internaţională (Fondul
Monetar Internaţional, Banca Mondialã şi afiliatele acesteia) sau regională
(Banca Europeanã pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Europeanã
pentru Investiţii etc.)
- instituţiile financiare ale ţărilor participante ş.a.
Principii de Principiile de funcţionare au vizat:
funcţionare - alegerea unui etalon monetar (monedă de referinţă);
acceptate de - crearea de rezerve oficiale la nivelul Sistemului Monetar
toate statele Internaţional (SMI) şi în fiecare ţară, dacă aceasta accepta sã constituie astfel
participante. de rezerve, pentru a asigura lichiditatea internaţională;
- echilibrarea balanţei de plăţi externe;
- menţinerea stabilităţii cursurilor de schimb ale monedelor naţionale.
Moneda etalon Etalonul ales, respectiv moneda de rezervă şi de plată stabilitã iniţial a fost
dolarul american (USD).
- USD era convertibil în aur (considerat marfă);
- Convertibilitatea USD în aur se baza pe rezervele de aur ale Statelor
Unite, deţinute de banca centralã (FED);
- Raportul aur/USD era fixat la 351/uncie (28,3gr);
- Ţările care aveau USD le puteau converti în aur la această paritate
fixă.
Stabilitatea Stabilitatea cursului valutar era consideratã o condiţie de bază pentru
cursului valutar cooperarea monetară internaţională.
Fiecare ţară membră FMI a fost obligată să fixeze paritatea monedei
naţionale faţă de aur, iniţial (de fapt faţă de USD), cu posibilitatea de a oscila
în interiorul unei marje de 1%.
Crearea rezervelor monetare oficiale
Ţările membre FMI, prin autorităţile centrale monetare (la noi BNR) trebuiau
să-şi constituie rezervele monetare formate din:
- aur
- valută (USD), alături de titluri emise pe pieţele financiar-monetare
naţionale pentru a asigura:
- posibilitatea convertirii sumelor solicitate (plata importurilor etc.);
- stabilitatea cursului de schimb al monedei naţionale.

2
 1

Echilibrarea Echilibrarea balanţei de plăţi


balanţei de Ţările membre FMI trebuie să supravegheze şi să menţină echilibrul
plăţi balanţei de plăţi.
Cu acordul FMI, ţările membre pot devaloriza moneda naţională
pentru a păstra echilibrul balanţei de plăţi.

Evoluţia Evoluţia istoricã a principiilor de funcţionare a Sistemului Monetar


istoricã Internaţional cuprinde câteva etape mai importante:
a - În timp, rezervele de aur ale USA au scăzut, deoarece ţãrile car
principii acumulau din relaţiile externe, în special comerciale, dolari SUA au solicitat
lor de convertirea acestoar în aur. Astfel, acoperirea în aur a USD s-a deteriorat atât
funcţio de mult încât în 1971 s-a sistat convertibilitatea în aur USD.
nare a În consecinţã, piaţa aurului prezenta douã segmente:
Sistem - piaţa oficială la 35 USD/uncia de aur;
ului - piaţa liberă, pe care moneda nord-americanã se vindea cu un preţ
Moneta mult mai mic, ceea ce a determinat renunţarea la convertibilitatea în aur a
r USD.
Interna Astfel, în anul 1971 s-a acceptat oficial prima devalorizare a USD la
ţional 38 USD/unci de aur.
Doi ani mai târziu, în anul 1973 s-a produs doua devalorizare a USD, la
42,22 USD/unci de aur.
În perioada 1973 - 1974, Statele Unite înregistrează deficite mari şi
persistente ale balanţei de plăţi, în timp ce alte ţări acumuleazã excedente
mari de dolari americani, ceea ce conduce la conflicte comerciale, financiare
şi monetare.
Pe acest fond, se renunţă la regimul valutar de cursuri fixe şi se trece
la cursuri flotante, renunţându-se la principiul de bazã privind cursul de
schimb fix.

1.2. Sistemul monetar-financiar internaţional (SMI)

Componenţa SMI este format din:


SMI - organisme financiare internaţionale:FMI,BM şi afiliatele
- banci de dezvoltare regionale (zonale):BERD, BEI, Banca Asiei, etc.
- băncile centrale ale ţărilor participante la SMI
- Banca Reglementelor Internaţionale (BRI). Banca Reglementelor
Internaţionale a fost Infiinţată în 1930 şi are rolul de bancã a băncilor
centrale.
- Fondul Monetar Internaţional (FMI). Fondul Monetar Internaţional a
fost înfiinţat prin Acordul de la Bretton Woods şi funcţionează începând din
1947. Capitalul FMI este format din suma vărsămintelor ţărilor membre.
Fondul Monetar Internaţional acţioneazã ca manager al Sistemului Monetar
Internaţional, favorizând:

3
 1

- comerţul exterior
- investiţiile străine
- echilibrarea balanţei de plăţi
- Banca Mondialã (BM)1 este un grup de societãţi financiare, care are
ca principal scop sprijinirea investiţiilor în statele afiliate şi care cuprinde:
- Banca Internaţionalã pt Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD)
- Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare), sprijinã pentru
progres tehnic în ţările slab dezvoltate (AID);
- Corporaţia Financiară Internaţională (CFI), ce urmãreşte
sprijinirea investiţiilor în sectorul privat;
- Agenţia pentru Garantarea Investiţiilor Multilaterale (MIGA),
care încurajează investiţiile străine directe în ţările în curs de dezvoltare.
O ţară trebuie să fie membră FMI şi apoi poate să adere la Banca
Mondialã.
- Banca Europeanã pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), creatã
în anul 1991, are ca principale obiective acordarea de credite, realizarea de
investiţii directe, acordarea de garanţii pentru ţările din Europa Centrală şi de
Est şi din fosta URSS;
- Banca Europeanã de Investiţii (BEI), creatã în anul 1958, prin Tratatul
de la Roma (CEE), cu scopul stimulãrii investiţiilor statelor membre ale
Comunitãţii Economice Europene, prin acordare de credite, garanţii în
special în ţările aderente, dar şi în cele candidate sau în ţări în curs de
dezvoltare;
- Banca Centrală Europeană (BCE), prima bancă centralã a sistemului
monetar european, a fost creatã în anul 1998, având ca principal obiectiv
supravegherea piaţei monetare comune. 00:30

Testarea cunoştinţelor

Teste grilã

1. Între fluxurile comerciale internaţionale se aflã:
a) compensãrile financiare ale activitãţilor comerciale
b) transferurile de know-how
c) relaţiile valutare între partenerii de afaceri
d) transferuriele unilaterale 00:40

2. Principalel instituţii financiare internaţionale sunt:


a) BNR, BVB
b) FMI, BERD
c) BIRD, FMI

1
Constantin Kiriţescu, Emilian Dobrescu – Bãncile. Micã enciclodepie, Editura Expert, 2000

4
d) BEI,  1
BERD

Întrebãri şi rãspunsuri, teme de referat



1. Constituirea şi funcţionarea Sistemului Monetar Internaţional
2. FMI – ca instituţie monetarã internaţionalã
3. Banca Mondialã – structurã instituţionalã şi responsabilitãţi
4. Instituţii financiare regionale
5. Banca Europeanã de Investiţii
6. Banca Europenã pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

5
 2
2
INSTRUMENTE DE PLATA INTERNATIONALE

2.1. Valute şi monede internaţionale


2.2. Titluri comerciale de tip cambial

2.1.Valute şi monede internaţionale

In relaţiile economice internaţionale sunt utilizate mijloace de plată


recunoscute de partenerii schimburilor – fie aceste schimburi, tranzacţii
comerciale, adică de bunuri şi/sau servicii, fie de altă natură, cu precădere
financiară. 00:40

Instrumentele monetare care sunt acceptate pentru lichidarea unei datorii


internaţionale, creanţe internaţionale izvorâte din operaţiuni curente de
schimb de mărfuri şi/sau servicii, cooperare, plasamente de fonduri în
străinătate se numesc, generic, mijloace de plată internaţionale2.
Mijloacele de plată internaţionale sunt:
-valutele
- unităţile monetare de cont internaţionale
- devizele

2.1.1. Valutele
Valuta reprezintã moneda naţională a unui stat deţinută de o persoană fizică
sau juridică străină sau care este utilizată în relaţiile de plată internaţionale
sau este folosită ca rezervă pentru lichiditatea internaţională a unui alt stat.
Valutele se pot clasifica potrivit mai multor criterii:1
după forma de prezentare:
- valută efectivă (fiduciarã, respectiv numerar, bancnote)
- valută în cont (numai în cont, DST etc.)
după modul de utilizare:
- la vedere (spot)
- la termen (forward).
după cum pot fi preschimbate
- neconvertibile. Sumele exprimate în valută neconvertibilă vor fi
transformate în alte valute cu aprobarea instituţiei bancare – valute abilitate
în stat (de exemplu, în România înainte de 1989, leul era neconvertibil);
- transferabile, care reprezentau înţelegeri pe plan regional, fără a
putea fi transformată suma exprimatã în moneda transferabilã în altă monedă
(de exemplu, rubla transferabilã);
- (liber) convertibile sau liber utilizabile, care înseamnã cã moneda
naţională poate fi schimbată fără restricţii în altă monedă străină. În aceastã

2
Mariana Negruş: Tehnici de calcul valutar-financiar, Editura Militarã, Bucureşti, 1992
1
C.Floricel – Relaţiile Valutar-Fiananciare Internaţionale, ed.III, EDP,1997, Bucureşti

6
 2

categorie intrã USD, Euro, lira sterlinã, francul elveţian, yenul japonez,
dolarul canadian.
Convertibilitatea poate fi deplină sau restricţionată, în funcţie de:
aria geografică unde poate fi schimbată
persoanele fizice sau juridice care pot schimba moneda naţională
plafoanele valorice ce pot fi schimbate
Există convertibilitate:
- internă, adicã pe teritoriul ţării, moneda naţională se poate schimba
contra altor monede fără restricţii;
- Externă (aceasta este adevărata convertibilitate).
Pentru ca moneda naţională să fie convertibilă extern, economia naţională
trebuie să îndeplinească condiţiile:
economice, financiare şi organizatorice interne;
- potenţial economic ridicat (PIB/locuitor);
- productivitatea muncii aliniată la nivel mondial;
- stabilitatea cursului monedei naţionale;
existenţa rezervelor de lichidităţi internaţionale suficiente.
să accepte condiţiile stipulate în statutul FMI.
Avantajele Avantajele tconvertibilitãţii monedei naţionale apar la negocierea
trecerii la tranzacţiilor internaţionale, astfel:
convertibilitate - la import, rezidenţii pot plăti în moneda naţională;
- la export, vânzãtorii pot accepta moneda naţională, fără a trebui să o
transforme – prin operaţiuni de schimb valutar, care genereazã costuri, uneori
importante, precum şi risc valutar.
Dezavantajele Trecerea la convertibilitatea monedei naţionale poate sã producã dezavantaje
trecerii la ţãrii care întreprinde aceastã acţiune, deoarece, dacã ţara nu este pregătită
convertibilitate economic se poate confrunta cu dezechilibru al balanţei de plăţi.

2.1.2. Monede internaţionale


Monedele internaţionale servesc ca mijloc de plată internaţională şi rezervã
de lichiditate internaţionalã. Monedele internaţionale se grupeazã în douã
categorii:
Monedele liber utilizabile, descrise mai sus;
Monede internaţionale, care sunt create de diferite instituţii financiare
internaţionale şi care sunt monede de cont, fãrã circulaţie în numerar:
- DST3
- Alte monede compozite, create de diferite Uniuni statale de clearing
(de compensare), pentru derularea relaţiilor financiare dintre statele membre.

3
DST (Drept Special de Tragere – Special Drawing Right) este moneda creatã de Fondul Monetar Internaţional,
care este o monedã exclusiv de cont, utilizatã de statele membre şi de câteva instituţii financiare care au primit
dreptul de a primi, deţine şi folosi DST.

7

Criteriile de convergenţă reprezintă testul economic de evaluare a stadiului de pregătire a unei economii pentru a 2
participa la etapa a treia a Uniunii Economice şi Monetare. Aceste criterii au fost stabilite prin Tratatul de la
Maastricht,
2.1.3.ratificat de către toate ţările membre UE în 1993, şi se referă la ţintele (target-uri) în domeniul
Devizele
inflaţiei, finanţelor publice, ratelor dobânzii şi cursurilor de schimb. În plus, progresele înregistrate de statele
membre şi de către stateleDevizele
candidatesunt
privindtitluri de credit
convergenţa spreexprimate în monedă
Uniunea Economică străinăsunt
şi Monetară (valută)
evaluateşidincare
înlocuiesc
perspectiva aceloraşi criterii banii lichizi
de convergenţă în stingerea
referitoare la: unei creanţe în străinătate.
Stabilitatea preţurilor: rata medie a inflaţiei din ultimele
Cambie, bilet la ordin, cec ş.a. 12 luni (calculată prin indicele preţurilor de consum) nu
trebuie să depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale rata inflaţiei din primele trei state cu cele mai
Acţiuniîn şi/sau
reduse nivele ale ratei inflaţiei; obligaţiuni
plus, ratele denominate
inflaţiei din ţara candidatăîn trebuie
valută.să se dovedească a fi sustenabile.
Finanţele publice: poziţiaTitlurile
bugetarăaua ounei
formă standard,
ţări trebuie să fie sunt negociabile,
sustenabilă, respectivpot fi existe
să nu scontate, în general.
un deficit bugetar şi
excesiv. În particular: (i)pot fi clasificate
deficitul după maial multe
bugetar consolidat statuluicriterii:
nu trebuie să depăşească nivelul stabilit în Tratat
de 3 la sută din PIB; dacă această valoare este depăşită, deficitul bugetar trebuie să fie redus substanţial şi
După beneficiar
continuu, către o valoare apropiată de cea de referinţă, sau depăşirea valorii de referinţă să fie temporară şi
- Titluri
excepţională, şi (ii) datoria publică brută denu credit
trebuie nominative
să depăşească 60% din PIB, sau dacă are valori mai mari
trebuie să se diminueze semnificativ- Titluri de credit la valoarea
şi să se apropie de ordin de referinţă într-un ritm satisfăcător;
Ratele dobânzii: Randamentul mediu al titlurilor de stat pe termen lung calculat pe ultimele 12 luni nu trebuie
să depăşească cu mai mult de 2 -puncteTitluri de creditrandamentul
procentuale la purtătoraferent titlurilor de stat din primele trei state cu
După conţinut:
cele mai reduse niveluri ale inflaţiei;
Cursurile de schimb: trebuie -săPropriu-zise,
se menţină încare marjele
aratădeofluctuaţie
obligaţieconvenite
de plată;prin mecanismul ratelor de
schimb din cadrul ERM al EMS, pentru cel puţin 2 ani, fără a se proceda din propria iniţiativă la deprecierea
monedei faţă de celelalte monede - Reprezentative,
ale statelor membre. care reprezintă un drept real aleuropeanã/
http://www.bnro.ro/integrare titularuluicriteriile
asupradeunei
convergenţã mărfi determinate şi depozitate oficial;
- Conosament este un document eliberat de o navă, ce face
dovada că marfa a fost încărcată la bordul navei.
- Warant este un document ce atestă existenţa în depozit.
Avantajele titlurilor de credit: constau în faptul cã prezintă garanţie datorită
forţei procesuale şi legale înscrise pe titlu.
După emitent şi scop:
- Comerciale (tip cambial)
- Bancare (cecuri,certificate de depozit)
- Finaciare:acţiuni, obligaţiuni, rente, bonuri de tezaur,titluri
derivative.

2.1.4. Euro
In anul 1998, Uniunea Europeanã a selectat ţările care vor participa la Euro,
în funcţie de îndeplinirea criteriilor de stabilitate macroeconomicã asupra
cãrora s-a cãzut de acord la Maastricht şi care au fost preluate în tratatele
ulterioare, sub apelativul de „Criterii de convergenţã”4.
La începutul anului 2009, 16 state ale Uniunii Europene au adoptat moneda
unicã Euro şi, în consecinţã, formeazã Sistemul Monetar European: Austria,
Belgia, Cipru, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia,
Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania.

2.2.Titlurile comerciale de tip cambial

Principalele titluri comerciale de tip cambial – utilizate ca instrumente de


platã atât pe piaţa internã, cât şi între partenerii de afaceri din ţãri diferite,
sunt:
4

8
 2

- trata sau cambia;


- biletul la ordin
- cecul
- certificatul de depozit.

2.2.1. Trata
Trata (cambia) este un ordin de plată, formal şi necondiţionat, adresat de
emitent, prin care acesta solicită unei persoane să achite o sumă la cerere sau
la termen.
Elementele tratei:
- Denumire
- Ordinul de plată
- Numele persoanei căreia trebuie să-I plătească (beneficiar)
- Scadenţa
- Locul plăţii
- Data şi locul emiterii
- Numele şi semnătura emitentului
Există (cel puţin) 3 persoane implicate în trată:
- Trăgătorul (emitentul) care este şi crreditorul care trebuie să
primească suma
- Trasul, care este debitorul care trebuie să plătească beneficiarului de
sumã;
- Beneficiarul (poate fi emitentul sau o terţă persoană);
- Poate sã existe şi a patra persoană, avalistul.
Prin aval se înţelege operaţiunea de garantare a sumei la scadenţă
Beneficiafrul poate transfera dreptul său către altă persoană. Aceastã
operaţiune se numeşte andosare sau girare, iar beneficiarul andosãrii se
numeşte girant.
Prin andosare se întăreşte garanţia.
Girul poate fi:
- complet, când se precizează numele beneficirului;
- în alb, dacã beneficiarul este purtătorul documentului.
Giranţii răspund solidar cu toţi avaliştii şi giranţii.
Beneficiarul poate sconta trata înainte de scadenţă la o bancă comercială.
Taxa de scont este rata dobânzii aplicatã la suma ce a rãmas de achitat pânã
la scadenţã;
Scontul reprezintã suma ce trebuie plãtitã persoanei juridice – o bancã
comercialã - care acceptã titlul de comerţ înainte ca acesta sã fi ajuns la
scadenţã.
Banca poate resconta trata la BNR, în care caz:
- Taxa de rescont este rata dobânzii perceputã de BNR la suma rãmasã
de achitat eferentã titlului comercial;

9
 2

- Rescontul este suma încasatã de BNR pentru cã a acceptat titlul la


rescont.
Dacă trasul nu acceptă trata, beneficiarul poate sã facã protest, adicã poate
sã conteste neacceptarea.
În aceastã situaţie, instanţa judecătorească emite o ordonanţă de
amortizare, prin care beneficiarul îşi recuperează treptat suma.
Un girant, dacă este executat printr-un protest, poate face o acţiune de regres
pentru a-i trage la răspundere pe toţi giranţii şi avaliştii anteriori lui.
Clauzele ce pot sã fie conţinute pe o tratã:
- Există trate cu clauza “fără protest”, care scuteşte beneficiarul de a
mai face şi se trece direct la executarea trasului.
- Clauza “fără cheltuieli” scuteşte pe deţinătorul tratei de la cheltuieli
când face protest sau regres.
- Clauza “cu constituirea unui provizion” pentru acoperirea riscului
de neplată a tratei.

2.2.2.Biletul la ordin
O persoană numită subscriitor, semnatar sau emitent se obligă necondiţionat
să achite o sumă unui beneficiar, la data şi locul specificate. Biletul la ordin
este emis de debitor, deci nu mai are nevoie de acceptare.
Elementele biletului la ordin, ţinând seama cã implicã numai douã persoane,
sunt:
- numele emitentului;
- obligaţia de plată;
- numele, adresa beneficiarului;
Scadenţa şi locul plăţii.
Biletul la ordin, ca şi trata, este un instrument:
- de plată
- de credit
- poate fi avalizat (garanţie dată de o terţă parte)
- poate circula prin andosări succesive.
In practica relaţiilor economice internaţionale se utilizează mai multe tipuri
de cambii:
- cambii comerciale, aferente contractelor de comerţ exterior, care sunt
emise de cumpărător către vânzător;
- cambii documentare, care sunt condiţionate de remiterea
documentelor care să ateste existenţa şi calitatea mărfii;
- cambii de complezenţă, care nu au la bază un act comercial şi sunt
emise numai pentru a furniza o sursă necesară trăgătorului.
Dacă moneda în care este exprimată trata nu este cotată, plata se face în
moneda ţării unde se face plata, la cursul din ziua respectivă (scadenţă).

10
 2

2.2.3. Cecul
Cecul este un instrument de plată prin care trăgătorul – care are în bancă un
cont, fie de depozit, fie de credit – dă ordin băncii să plătească din
disponibilul contului său o sumă beneficiarului.
In circuitul cecului intervin trei persoane:
- trăgătorul, care dă ordin de plată din contul său;
- trasul, respectiv banca plătitoare;
- beneficiarul, care poate fi acelaşi cu trăgătorul.
Elementele cecului:
- denumirea (tipul cecului)
- ordinul de efectuare a plăţii
- numele trasului (banca plătitoare)
- suma
- data şi locul plăţii
- adresa emitentului
- beneficiarul
- semnătura
Emiterea unui cec fără acoperire (disponibil în cont sau provizion) este
considerată infracţiune şi este sancţionată de lege.
Cecurile se pot structura:
- după persoana beneficiară:
- nominativ (există denumirea precizată a beneficiarului) şi nu
poate circula prin andosare (sau gir);
- “la ordin” (stipulat pe instrument), are precizat beneficiarul,
dar acesta are dreptul să-l andoseze.
- la purtător, când poate circula prin gir.
- după modul cum se încasează:
- cecuri nebarate (albe sau de casă), prin care se plăteşte în
numerar de către bancă;
- cecuri barate, prin care banca nu poate plăti în numerar, ci
numai prin virament;
- cecul de virament, la care contul către care se face viramentul
este scris pe cec.
- cecul documentar, unde plata este condiţionată de prezentarea
de către beneficiar de documente ce arată existenţa mărfii.
-cecul certificat, în care este specificată existenţa provizionului,
pentru a exista o garanţie în plus că se va face plata.
- cecul de voiaj (de călătorie), care are o valoare fixă
(+comisionul băncii)

Cardurile în valută sunt instrumente de plată internaţională şi care pot fi şi


instrumente de credit.

11
 2

2.2.4. Certificatul de depozit (CD)


Certificatul de depozit atestă că titularul are depusă în bancă o sumă, pe o
anumită perioadă şi cu o anumită dobândă.
Certificatul de depozit:
- poate fi exprimat în valută;
- poate fi negociat;
- circulă prin gir (andosare) sau cesiune (vânzare).
Cedent este persoana care vinde certificatul de depozit
Cesionar este persoana care-l cumpără.
Dacă se refuză plata, beneficiarul poate face protest.

Testatrea cunoştinţelor

Teste grlilã

1. Instrumentele de platã internaţionale sunt:
a) valute, devize, aur, metale preţioase
b) valute, devize
c) active necorporale, valute
d) active corporale şi necorporale, valute

2.Devizele pot fi:


a) titluri de credit şi valute
b) efecte de comerţ şi monede compozite
c) cambii, titluri derivate
d) moneda efectivã

3. Conosamentul este:
a) un titlu financiar
b) o cambie reprezentativã
c) un titlu de credit la purtãtor
d) un ordin de platã

4. Cambia implicã:
a) cel puţin trei persoane
b) cel puţin 2 persoane
c) cel puţin un girant şi un avalist

12
d) cel  2
puţin un
girant

 Întrebãri şi rãspunsuri, teme de referat


1. Criterii de calsificare a valutelor
2. Convertibilitate internã şi convertibilitate externã
3. Avantajele trecerii la convertibilitate
4. Riscurile convertibilitãţii monedei naţionale
5. Criterii de clasificare a devizelor
6. Elementele obligatorii şi opţionale ale cambiei
7. Caracteristicile funcţionãrii biletului la ordin
8. Cecul – elemente şi tipologie
9. Certificatul de depozit

Aplicaţii asistate

1. INSTRUMENTELE INTERNATIONALE DE PLATÃ


1.1. Mecanismul DST (SDR)
1.1.1. Mijloacele de plată internaţionale
1.1.2. Funţiile DST
1.2.Tranzacţii bazate pe acord direct între membrii FMI
1.2.1. Exemplu
1.2.2. Probleme propuse
ANEXA

1.1. Mecanismul DST (SDR)


1.1.1. Mijloacele de plată internaţionale
Mijloacele de platã internaţionale sunt de mai multe feluri şi pot fi grupate în trei
catgorii principale:
- valutele, care reprezintã moneda naţională a unei ţări, în cont sau efectivă,
convertibilă sau neconvertibilă5
- devizele sunt instrumente de platã, în general pe suport hârtie, care înlocuiesc
banii efectivi şi sunt exprimate în monedă convertibilă sau neconvertibilã:
- cambii
- bilete la ordin
- cecuri
- acţiuni
- obligaţiuni
- alte valori mobiliare.

5 Existã şi aşa numita monedã transferabilã, de genul rublei utilizate înainte de 1989, în ţãrile CAER. În rubla transferabilã se transformau toate monedele ţãrilor din fostul lagãr comunist.
Paritatea rublei transferabile era stabilitã arbitrar
, fãrã legãturã cu puterea de cumparare realã.

13
-  2

monede internaţionale, recunoscute pe tot globul şi care sunt emise pe piaţa


internaţională de societãţi financiare cu vocaţie internaţionalã:
- DST (Drepturi Speciale de Tragere - bani de cont, emişi de FMI fără
garanţie materială)
- Euro (moneda UE)
- Amu (moneda Uniunii Monetare Asiatice) etc.

1.1.2. Funţiile DST


Funcţiile DST, aşa cum au fost stabilite la crearea Fondului Monetar Internaţional, aratã
cã acesta este:
- etalon monetar
- mijloc de rezervă
- mijloc de plată
Operaţiuni ce se pot realiza cu DTS sunt de mai multe feluri, ţinând seama atât cã DST
nu este o monedã materializatã şi, în consecinţã, nu poate fi utilizatã la tranzacţiile cu
numerar:
tranzacţii bazate pe acord direct între membrii FMI;
acorduri swap, prin care se realizeazã, între partenerii de afaceri aflaţi în ţãri diferite,
acordarea reciprocă de credit în valută la o dobândă convenită:
- la vedere
- la termen
operaţiuni forward, adicã operaţiuni în care tranzacţia are loc imediat, în timp ce
livrarea valutelor sau a devizelor se face după un termen convenit.

1.2.Tranzacţii bazate pe acord direct între membrii FMI


Ţãrile membre FMI pot desfãşura operaţiuni cu valute diferite, în cadrul mecanismului
DST.

1.2.1. Exemplu – schimbarea unei valute contra DST6:


Franţa doreşte să obţină suma de 700.000 coroane suedeze (SEK) contra DTS, schimbul
făcându-se la cursul zilei.
Să se calculeze:
- suma DTS din contul de alocări DTS al Franţei şi Suediei după efectuarea
tranzacţiei;
- costul tranzacţiei (creditului).
Se cunosc:
alocări DST în contul Franţei=600.000 DST
alocări DST în contul Suediei=500.000 DST
cursul valutar:
1 USD =7,78 SEK

6
Constantin Floricel – coordonator: Aplicaţii practice la disciplina RELAŢII ŞI TEHNICI FINANCIAR-
MONETARE INTERNAŢIONALE, Editura Didacticã şi Pedagogicã, Bucureşti 1996

14
1  2

DST=1,43 USD

Contul DST al Franţei Contul DST al Suediei


Utilizãri Alocãri Utilizãri Alocãri
63.738,35 600.000 ---- 500.000
6.861,0 +63.738,35
Rezervã=536.261,66
dobândã Rezervã=
(600.000-63.738,35)
plãtitã 563.738,35+
6.861,0 dobãnda
încasatã
a) se calculează suma în DTS pe care o va ceda Franţa în schimbul a 700.0000 SEK
700.000 SEK
 91.145,83 USD
7,68 SEK / USD

91.145,83 USD
 63.738,35 DST
1,43 USD / DST

In tranzacţia directă prin mecanismul DTS, ţara care cedeazã DTS contra altei monede
va plăti dobândă, care i se va scãdea din contul de alocări DST.
Ţara care primeşte DST, respectiv acceptã sã cedeze o sumã în moneda sa naţionalã
contra monedei de cont a FMI, va primi dobândă din partea ţãrii care apeleazã la acest
schimb.
La calculul dobânzii se are în vedere rata dobânzii medii ponderate (săptămânal) a
creditelor pe termen scurt pe pieţele monetare internaţionale cele mai importante,
respectiv pieţele monetare ale SUA, Japonia, UE şi Marea Britanie

Volumul dat Rata dobânzii pe


Ponderea
Ţara pe termen piaţa
în DTS Pc*Ci Pc*Ci*Rd
participantă scurt respectivă
(Pc)
(Ci) (Rd)
SUA 40 (0,40%) 45 mld $ 10,5% 18,0 1,890
Uniunea 32
105 mld $ 11,0% 33,6 3,696
Europeanã (0,32%)
Japonia 17 (0,17%) 30 mld $ 9,5% 5,1 0,485
Anglia 11 (0,11%) 40 mld $ 11,5% 4,4 0,506
Total 100% - - 61,1 6,577
Rata dobânzii la tranzacţiile prin mecanism DST în săptămâna respectivă:

15
 2
n
 Ponderei * Volum credit termen scurti * Rata dobanziii
Rd DST  i 1
n
 Pi * Ci
i 1

o,4 * 45 * 0,105  0,32 *105 * 0,11  0,17 * 30 * 0,095  0,11 * 40 * 0,115


Rd DST  
0,4 * 45  0,32 *105  0,17 * 30  0,11 * 40
6,577
  0,1076  10,76%
61,1

Dobânda plătită de Franţa prin cedarea sumei de 63.738,35 DST va fi:


Dobanda platita  63.738,35 * 10,76%  6.861,0 DST
Aceeaşi dobândă va fi încasată de Suedia în contul său DST.

!! Probleme propuse

1. Italia trebuie să efectueze o plată în yeni japonezi în valoare de 1 miliard JPY, pe care
doreşte să-I obţină prin mecanism de tranzacţionare directă DST.
Alocaţiile DST ale: Italiei 1.000.000 DST
Japoniei: 1.300.000 DST
Cursurile de schimb: 1 DST = 1,43 $
100 JPY = 9 $
1 $ = 0,8540 €

Informaţiile referitoare la rata dobânzii sunt:

Ponderea în Volumul datoriilor Rata dobânzii pe piaţa


Ţara
DST pe termen scurt respectivă
participantă
(Pc) (Ci) (Rd)
SUA 45 65 mld.USD 9,5%
Uniunea
32 125 mld.USD 10,5%
Europeanã
Japonia 13 50 mld.USD 11%
Anglia 10 55 mld.USD 10,5%

2. Spania doreşte să obţină 2 milioane dolari canadieni (CAD) prin mecanism DST.

16
 2

Alocaţiile DST ale celor două ţări sunt: Spania 450.000 DST
Canada 900.000 DST
Informaţiile privind rata dobânzii pe pieţele DST în săptămâna cu tranzacţia
sunt:

Rata dobânzii
Ţara Volumul creditului
Ponderea în DST pe piaţa
participantă pe ţara respectivă
(Pi) respectivă
(i) (Ci)
(Ri)
SUA 42 72 mld.$ 9,8 %
UE 36 120 mld $ 11,2%
Japonia 12 50 mld.$ 7,3%
Anglia 10 35 mld.$ 10,6%

Informaţiile referitoare la cursurile de schimb se vor prelua din Anexã.

ANEXA
Cursul valutar
- Lei vechi (Rol) -
1.03.05 15.03.05 1.04.05 15.04.05 1.05.05
Dolarul SUA USD 32 896 33 106 32 762 32 717 32 721
Euro EUR 38 520 38 368 38 608 38 603 38 701
Gramul de aur XAU 406 168 397071 396 407 396 105 395 344
Dolarul
AUD 22 527 22 510 22 569 22 591 22 699
australian
Dolarul canadian CAD 24 556 24 600 24 501 24 582 24 596
Francul elveţian CHF 24 949 24 810 24 924 24 937 24 974
Coroana
CZK 1 203 1 206 1 211 1 210 1 206
cehească
Coroana daneză DKK 5 185 5 165 5 197 5 196 5 210
Lira egipteană EGP 5 356 5 372 5 314 5 307 5 320
Lira sterlină GBP 54 930 55 154 54 899 54 416 54 474
Forintul maghiar HUF 152 151 152 152 153
100 yeni
100 JPY 29 796 29 839 29 655 29 813 29 983
japonezi
Leul
MDL 2 498 2 485 2 527 2 480 2 474
moldovenesc
Coroana
NOK 4 719 4 695 4 703 4 707 4 699
norvegiană
Zlotul polonez PLN 8 476 8 456 8 473 8 481 8 584
Coroana suedeză SEK 4 283 4 278 4 315 4 294 4 309
1000 Lire
24 24 24 24 24 24
turceşti
SDR XDR 47 098 46 941 47 452 47 014 47 113

17
 2

1$ ................32,9 ROL
100 JPY ................300.000 ROL
300.000 ROL * 1$
100 JPY  9$
32.900 ROL
1$  11,1 JPY

1DST=1,43 $
1 $=7,68 SEK
1 $= 1,32 CHF

1 $ = 0,8540 € 1$ = 0,8455 €
1€ = 1,1710 $ 1 € = 1,1828$
1£ = 1,4260 € 1£ = 1,4076 €
1£ = 1,6698 $ 1£ = 1,6648 $

Aplicaţii asistate

2. ACORDURI DE PLÃŢI INTERNAŢIONALE CU DST


2.1. Incheierea de acorduri swap
2.2. Efectuarea de operaţiuni forward

Cursul valutar poate fi considerat preţul unei monede exprimat în altă monedă
2.1. Incheierea de acorduri “swap”
Swap-ul este o operaţiune valutară prin care o entitate economică încheie cu partenerul
său o tranzacţie formată din douã părţi disticte:
 tranzacţie la vedere
 tranzacţie la termen
De exemplu, pentru a dispune de o sumă în Euro, Marea Britanie cumpără la vedere
respectiva sumă (din Franţa) pe piaţa valutară (contra £) şi se angajează să vândă la
termen aceeaşi sumă în є contra £, această opraţiune putând să-I aducă un câştig sau o
pierdere, din variaţia cursurilor valutare la cumpărare/vânzare la cele două momente.
Prin mecanism DST: o ţară membră FMI poate transfera altei ţări membră FMI o sumă
în DST contra unui alt activ (o valută a unei ţări FMI) de rezervă (exceptând aurul) cu
obligaţia de a restitui suma în valută la o dată ulterioară şi un curs stabilit prin acord.

Exemplul 1 1. Exemplu
La data de 1 septembrie, Japonia are nevoie de o sumă de 150.000 Є pentru
a onora un contract de import. Incheie cu Germania un acord “swap” prin
care se obligă să restituie Є la data de 1 decembrie, la un curs de:
La 1 septembrie:
1$=0,84 Є
1DST=1,44 $

18
 2

1 decembrie:
1$=0,85 Є
1DST=1,43 $
Să se calculeze costul “swap-ului”(adicã al creditului) pe care îl obţine
Japonia:
Rezolvare
La 1 septembrie Japonia primeşte 150.000Є şi cedează DST:
150.000
 178.571,43$
0,84 / $

178.571,43$
 124.007,94 DST cedează Japonia
1,44$ / DST
La 1 decembrie, japonia restituie 150.000 € şi primeşte DST de la Germania.
150.000
 176.470,59$
0,85 / $

176.470,59$
 123.406,01 DST primeşte Japonia
1,43$ / DST

Costul creditului pentru Japonia este


124.007,94 DST--123.406,01 DST*601,93 DST

Exemplul 2 2. Exemplu
Intre Anglia şi Franţa se încheie un acord “swap” pentru suma de 200.000 £
(Franţa primeşte £ la data de 10 ianuarie contra DST şi le restituie, primind
înapoi DST la data de 10 iulie).
La 10 ianuarie, cursurile sunt:
1£=1,67 $
1DST= 1,43 $
La iulie (peste 6 luni):
varianta A:
1 £=1,68 $
1 DST=1,42 $
varianta B:
1£=1,68 $
1 DST=1,45 $
Să se calculeze suma în DST pe care o primeşte Franţa la 10 iulie, în cele 2
variante:

Rezolvare
Varianta A

19
 2

 la 10 ianuarie:
200.000 GBP
 334.000 USD
1
GBP / USD
1,67
334.000 $
cedează Franţa 1,43 $ / DST  233.566,43 DST

 La 10 iulie
200.000 GBP
 332.000 USD
1
GBP / USD
1,66

332.000 $
 233.802,82 DST primeşte Franţa
1,42 $ / DST

Varianta B
 10 ianuarie
10 iulie
200.000 GBP
 336.000 USD
1
GBP / USD
1,68

336.000 $
 231.724,14 DST
1,45 $ / DST
Prin comparaţie, dacã raportul dolar/ / USD ar fi 0,40, Franţa ar trebui sã
cedeze suma de 240.000 DST.
336.000 $
 240.000 DST
1,40 $ / DST

Aplicaţii asistate

2.2. Efectuarea de operaţiuni “forward”


Un contract forward prevede tranzacţionarea unor bunuri, titluri, valute ş.a.
cu plata la o dată viitoare şi cu un preţ fixat în momentul încheierii
contractului.
In mecanismul DST:o ţară membră FMI poate vinde (sau cumpăra) DST cu
obligaţia plăţii la o dată viitoare (contra alte valute, nu aur) la un curs la
termen previzionat în momentul tranzacţiei.

Exemplu O ţară membră FMI efectuează următoarele operaţiuni la termen cu DST:

20
 2

- la data de 1 martie cumpără suma de 120.000 DST plătibilã în Є peste 6


luni. Cursurile la termen previzionate pentru 6 luni:
1 DST = 1,44 $
1 $ = 0,85 Є
- la data de 1 iunie (peste 3 luni) vinde 100.000 DST pentru care va încasa
echivalentul în Є peste 3 luni. Cursurile la termen previzionate pentru 3
luni:
1DST=1,42$
1$=0,84Є
- la 1 martie, cursurile spot (la vedere) erau:
1DST=1,40$
1$=0,90Є
- la 1 iunie,cursurile spot erau:
1DST=1,43$
1$=0,845Є
Să se analizeze tranzacţiile (sume şi costuri)

Rezolvare
 Pentru suma de 120.000 DST (cumpărată la 1 martie) plăteşte la 1
septembrie (la termen):
120.000 DST * 1,44 $/DST *0,85Є/$ = 146.880Є
 Dacă plata s-ar fi făcut la vedere (spot):
120.000 DST *1,40 $/DST *0,90 Є/$ = 151.200Є
 Cumpărarea DST este avantajoasă forward pentru că plăteşte mai
puţin : 146.880 ∠ 151.200 €
 Pentru suma de 100.000 DST vândută la 1 iunie, primeşte la
termen la 1 septembrie:
100.000 DST * 1,42 $/DST * 0.84 Є/$ = 119.280 Є
 Dacă tranzacţia ar fi fost la vedere, ar fi încasat:
100.000 DST *1,43 $/DST * 0,845 Є/$ = 120.835 Є
Vânzarea de DST la termen (forward) nu a fost avantajoasă, pentru că
încasează mai puţin decât ar fi încasat la vedere
119.280Є<120.835 Є

!! Probleme propuse

Problema 1 Belgia efectuează la 31 martie următoarele operaţiuni forward cu DST:


Vinde 200.000 DST, urmând să încaseze peste 3 luni o sumă în coroane

21
 2

suedeze la cursul la termen:


1DST = 1,43 $
1$ = 7,68 SEK
Cumpără 150.000 DST pentru care va plăti peste 3 luni suma echivalentă în
franci elveţieni, cursul la termen:
1 DST = 1,43 $
1 $ = 1,32 CHF
La 31 martie cursurile la vedere erau:
1 DST=1,35$
1$=7,15 SEK
1$=1,20 CHF
Să se calculeze câştigul sau pierderea din tranzacţii.

Problema 2 Germania efectuează următoarele operaţiuni la termen cu DST:


La 31 martie cumpără 100.000 DST pe care îi va plăti cu Є peste 6 luni,
cursurile la termen:
1 DST=1,53 $
1$=0,89 Є
La 30 iunie vinde 80.000 DST pentru a încasa suma echivalentă în Є peste 3
luni, cursurile la termen:
1 DST=1,49$
1$=0,85Є
Cursurile la vedere în momentul tranzacţiilor:
31 martie 30 iunie
1 DST = 1,45 $ 1 DST = 1,47 $
1 $ = 0,92 Є 1 $ = 0,87 Є

Să se calculeze sumele la termen şi să se analizeze dacă operaţiunile au fost


sau nu avantajoase.

22
3  3
CURSUL VALUTAR
CONCEPT, FACTORI DE INFLUENTÃ SI COTATIE

3.1. Conceptul de curs valutar


3.2. Factorii ce influenţeazã variaţia cursului valuta

3.1.Conceptul de curs valutar

3.1.1. Cursul valutar


Cursul valutar7 este preţul unei monede exprimat în altă monedă.
Prin paritatea monedei, se înţelegea8:
- Iniţial era comparaţia faţă de etalon, aurul
- Apoi raportul valoric dintre douã monede sau dintre valorile lor
paritare
- Odatã cu trecerea la cursuri flotante, prin paritate se înţelege
echivalenţa dintre cele douã monede.

3.1.2. Tipuri de cursuri valutare


Criteriile de clasificare a cursurilor valutare practicate se referã la :
- stabilitatea relativã a cursului monedei;
- autoritatea care stabileşte şi publicã cursul valutar al monedei
naţionale
1). Din punct de vedere al stabilităţii relative au evoluat de-a lungul istoriei:
cursul punctelor aur, cursuri stabile, cursuri flotante, astfel:
- Cursul punctelor aur
De exemplu, în anul 1910: 1 $ = 1,5 gr aur
1£=7,33 gr aur
 paritatea 1£ = 7,33/1,5 = 4,886 $
- Cursuri stabile (fixe) în urma acordului la Bretton Woods, care puteau
sã varieze:
- Mai întâi într-o marjă de ±1%
- Apoi într-o marjă de ±2,25%
- Cursuri flotante (după 1973), stabilite în funcţie de cererea şi oferta de
valută pe piaţă
Tipuri de flotări:
- Flotare pură, (clean ~ curată), când autorităţile valutare ale ţării nu
intervin pentru a influenţa cursul;
- Flotare impură (dirty ~ murdară), când autorităţile valutare, respectiv
banca centrală, prin vânzări şi cumpărări făţişe sau mascate de valută
7
Mariana Negruş: Tehnici de calcul valutar-financiar, Editura Militarã, Bucureşti, 1992; C.Floricel – Relaţiile
Valutar-Fiananciare Internaţionale, ed.III, EDP,1997, Bucureşti.
8
Idem

23
 3

influenţează cursul, pentru a menţine/impune o anumită tendinţă (creştere,


scãdere, menţinere);
- Flotare independentă (neconcertată, singulară) nelegată de evoluţia
altor valute.
Exemplu: $, yenul, dolarul canadian, lira, francul elveţian, euro.
- Flotare concertată (în grup), realizatã în urma unui aranjament între
state.
Exemplu: în Piaţa Comună (până la Euro în 1999)
- Curs fluctuant, într-o marjă stabilită de autoritatea valutară şi
permanent controlată de aceasta.
2). Din punct de vedere al autorităţii care stabileşte şi publică cursul
(cine,unde): curs oficial, curs oficial paritar, curs bursier, cursul pieţei, curs
tolerat sau negru, astfel:
Cursul oficial, este stabilit în mod unilateral de autoritatea valutară.
Poate îmbrăca mai multe forme:
- Curs oficial paritar, când monedele aveau o valoare fixă (practicat până
în 1973)
- Curs central (Acordul Smithonian 1971, când s-a încercat salvarea
sistemului de la Bretton Woods. Se calcula ca media cotărilor monedelor de pe
piaţa valutară pe un interval determinat.
Tările FMI trebuiau să se menţină într-o marjă de 2,25%.
- Curs oficial-convenţionalpracticat în ţările cu monedă
neconvertibilă (numai pentru decontări interne)
- Curs reprezentativ, stabilit de FMI în evaluarea disponibilităţilor şi
operaţiunilor sale interne în diferitele valute ale statelor membre.
In prezent, cursul oficial (ca noţiune clasică), nu se mai practică; autorităţile
valutare în ţările cu valută convertibilă, determină şi publică un curs, numit
impropriu curs oficial, pe baza cursului format pe piaţa valutară, la nivelul
băncilor/burselor.
Cursul bursier este determinat în funcţie de cererea şi oferta de valută.
Potrivit regimului valutar din fiecare ţară, acest curs poartă denumirea de
“fixing” sau “cotaţie oficială a bursei”, este publicat zilnic de autoritatea
valutară şi constituie un reper pentru băncile comerciale şi celelalte instituţii
financiare.
Cursul pieţei, cu care lucrează băncile, se formează în funcţie de
cerere şi ofertă.
Este practicat în majoritatea ţărilor cu valută convertibilă.
Curs tolerat sau negru, este practicat în ţările cu valută neconvertibilă
şi regim valutar special, este folosit în tranzacţii interne.
De exemplu, în ţara noastră în anii ’80:
1$ era 4,47 lei curs oficial
1$ era 60 lei pânã la 150 lei curs tolerat
In sinteză, În prezent, potrivit regimului valutar din fiecare ţară, cursul valutar poate fi:

24
 3

- Curs oficial (convenţional) pentru ţările cu monedă neconvertibilă;


- Cursul pieţei (cotaţie oficială) pentru ţările cu moneda convertibilă,
care nu practică sistemul burselor valutare;
- Cursul de bursă, practicat în ţările cu monedă convertibilă.
In tranzacţiile internaţionale sunt luate în considerare cursurile de piaţă sau de
bursă.

3.2. Factori de influenţare în stabilirea cursurilor 9


Cursul valutar variază în funcţie de factori -economici, politici, monetari,
sociali, ş.a.
Există mai multe modele (modelul evolutiv, modelul Fleming) de analiză a
influenţei acestor factori, separat şi prin interferenţă.
Modelele au la bază indicii puterii de cumpărare pentru perioada analizată şi în
evoluţie.
1
Indicele puterii de cumărare = Indice de pret  I pc

1
I pc1 I pret 1 I preto
Variaţia puterii de cumpărare =  
I pco 1 I pret1
I preto
Este utilizat ca etalon al preţurilor internaţionale.

3.2.1. Modelul evolutiv


- analizează ţara A, comparativ cu ţara B
- la cel puţin 3 momente:
- anterior (0)
- prezent (1)
- viitor (n).
- se urmăresc 4 planuri:
- puterea de cumpărare în (1) prezent, cu influenţele determinate de
factori financiari (rata dobânzii, inflaţie, masă monetară, credit) în momentul
(0) anterior şi factorii economici şi sociali anteriori;
- Influenţa factorilor economici în momentul (1);
- Influenţa raportului previzionat cerere - ofertă de monedă şi balanţa de
plăţi previzonată pentru momentul (1);
- Influenţa factorilor previzionaţi pentru perioadele viitoare.

9
C.Floricel – Relaţiile Valutar-Fiananciare Internaţionale, ed.III, EDP,1997, Bucureşti.

25
 3

3.2.2. Factorii care intervin asupra parităţii puterii de cumpărare:


Din punct de vedere ai poziţionării geografice:
Factori interni
- Economici (prod., preţ)
- Financiari (rata dobânzii, credit, monedă)
- Politici, sociali, psihologici
Factori externi
- Balanţa de plăţi din ambele ţări;
- Raportul cerere/ofertă dintre monedele respective şi pe piaţa
mondială;
- Factori politici, sociali, psihologici (conjuncturali) privind
economia mondială.
Din punct de vedere funcţional
Factori economici
- la intern
- puterea de cumpărare internă; variaţia veniturilor şi preţurilor
- calitatea prod.
- conjunctura economică
- politica fiscală
- în relaţia cu exteriorul, structura şi volumul comerţului exterior.
Factori financiari interni şi externi
- inflaţia
- Indicii preţurilor de consum
- Deflatorul PIB
- Indicele preţului de prod.
- Indicatori monetari
- dobânda
- nivelul masei monetare
- mişcările de capital internaţionale
- politica fiscală şi bugetară
- factori structurali (pe t.m. şi l), ca:datoria externă
- factori politici: regimuri instabile, autoritare ş.a.
- factori tehnici, care ţin de intervenţiile băncii centrale asupra cursului
monedei naţionale:
- “aranjarea vitrinei” (window dressing) când băncile (şi banca
centrală) vor să prezinte o situaţie mai bună decât realitatea şi scot în afara
bilanţului active neperformante, etc.;
- “stoparea pierderii şi materializarea profitului” (crutting losses
and profit taking).
Când băncile interpretează greşit evoluţia unei valute, care este
importantă şi de durată, preferă să stopeze pierderile prea mari ce se aşteaptă

26
 3

din această evoluţie prin încheierea operaţiunilor şi acceptarea unor pierderi


mici şi apoi realizarea altor angajamente, conform evoluţiei valutelor.
Stoparea pierderilor accentuează evoluţia valutei respective, până
intervine echilibrarea prin cerere/ofertă pe piaţa valutară.

3.2.3. Modelul Fleming


Modelul Fleming foloseşte conceptele:
- curs nominal, care măsoară preţurile dintre cele 2 monede.
- curs real :
- bazat pe puterea de cumpărare din cele 2 ţări, volumul şi
structura comerţului exterior, cerere/ofertă de bunuri, capital.
- este folosit în analize
Nu poate fi foarte riguros statistic, ci mai ales prin estimări.
Abaterile cursului de schimb nominal faţă de cel real sunt produse cauze:
- structurale, adicã pe termen mediu şi lung, care determină modificări
în preţurile relative de echilibru (progresul tehnic, productivitatea, creşterea
economică);
- conjuncturale, care reprezintã ajustări pe diferite pieţe interne sau
externe, de bunuri, servicii şi de capital.

Testatrea cunoştinţelor

Teste grlilã

1. Care este principala diferenţã dintre cursurile stabile (fixe) şi cele flotante:
a) cele fixe nu variazã în funcţie de inflaţie
b) cele fixe exprimã paritatea faţã de aur
c) cele fixe nu pot varia fatã de un curs stabilit de BNR
d) cele fixe variazã numai într-o marjã stabilitã de autoritatea valutarã a statului

2. Cotarea monedei naţionale realizatã de BNR este:


a) oficialã
b) bursierã
c) realizatã pe baza tranzacţiilor de pe piaţa valutarã
d) fixing

3. Când se realizeazã efectiv operaţiunea spot (la vedere)?


a) la maximum 2 zile dupã încheierea tranzacţiei
b) în ziua tranzacţiei
c) în ziua lucrãtoare imediat dupã tranzacţie

27
d) în  3
maximum
24 ore

4. Operaţiunile cu DST, care este moneda de cont a FMI, sunt:


a) tranzacţii bazate pe acord direct şi operatiuni cash
b) tranzacţii bazate pe acord direct, forward şi circuit cambial
c) tranzacţii bazate pe acord direct, swap şi forward
d) operaţiuni spot, cash, circuit cambial

Întrebãri şi rãspunsuri, teme de referat



1. Criterii de clasificare a cursurilor valutare
2. Tipuri de cursuri valutare practicate în prezent
3. Factori care influenţeazã stabilitatea cursului valutar
4. Paritatea puterii de cumpãrare
5. Modele de analizã a variaţiei cursului valutar

Aplicaţii asistate

COSTUL OPERAŢIUNILOR CU INSTRUMENTE DE PLATÃ INTERNAŢIONALE


Problema 1 O trată (cambie) este emisă la 1 august 2002 cu scadenţă peste şase luni,
respectiv la 1 februarie 2003. Trata este scadentă la data de 1 noiembrie
2002 (cu 3 luni înainte de scadenţă).
Vnom=500.000$.
LIBOR ($) la 6 luni=6,09% pan
Marja de risc:4,25%p.a.
Comision de gestiune:2,47% flat, calculat o singură dată (nu pe an)
Să se calculeze costul operaţiunii şi valoarea efectivă la momentul
scontării.

Rezolvare
Costul (dobãnda) = LIBOR+marja de risc+alte cheltuieli
Taxa scontului = Rata dobânzii = 6,09% + 4,25% = 10,34% p.a.
Vnom * nr.zile * taxa sc
Scontul simplu 
360 *100

500.000$ * 90 z *10,34%
  12.925$
360 z *100%

Comision gestiune = 2,47% * 500.000 = 12.350 $


Cheltuieli directe 1.000 $
Agio =26.275 $

28
 3

(Costul total)

Problema 2 Valoarea nominalã a unei cambii Vnom = 2.000.000 $, care a fost emisă la
10 aprilie 2001 cu scadenţă peste 3 ani (10 aprilie 2004), respectiv 36
luni.
Dacă beneficiarul scontează trata după 20 de luni cu o taxă de scont
LIBOR+o marjă de risc de 5%, iar banca o rescontează după alte 10 luni
(cu 6 luni înainte de scadenţă) cu o taxă de scont la LIBOR+o marjă de
3%:
- care este costul scontului pentru beneficiar
- care este costul rescontului pentru bancă.
Pentru scontare şi rescontare se are în vedere LIBOR-ul pentru
perioada respectivã, la $, la care se adaugă marja.
Pentru exemplul considerat:
 la data scontãrii: LIBOR = 7,11% p.a.
 la data rescontãrii: LIBOR = 6,92% p.a.
Rezolvare
Costul scontului pentru beneficiar:
2.000.000$ * 16 luni * (7,11 %  5%)
Scont  
12 luni * 100
 322.933,33$
Costul rescontului pentru banca comercială:
2.000.000$ * 6 luni * (6,92%  3%)
Re scont  
12 luni * 100
 99.200$

Beneficiu pentru banca comercialã = 322.933,33 $ - 99.200 $ =


= 223.733,33 $.

Problema 3 Un agent economic este beneficiarul a 3 trate:

Vn1 = 40.000 Scadenţa1 = 20 zile


Vn2 = 65.000 $ Scadenţa2 = 30 zile
Vn3 = 80.000 $ Scadenţa3 = 40 zile

a) Să se stabilească valoarea nominală a unui nou efect comercial, cu


scadenţa peste 35 zile, care să le înlocuiască pe cele 3.
b) Să se determine scadenţa medie pentru un efect comercial care le
înlocuieşte.
Taxa scontului pentru toate efectele de comerţ = 7% p.a
Rezolvare

29
 3

a). Valoarea actuală a noului efect treuie să fie egal cu suma valorilor
actuale ale celor 3 efecte preschimbate.
Se noteazã:
a = valoarea actuală (sau efectivă)
=valoarea efectului de comerţ după deducerea scontului din valoarea
nominală pentru toată perioada rãmasã pânã la scadentã.
Tx * Nz
a  Vn * (1  ) unde:
36.000
Vn = valoarea nominalã a cambiei
Tx = rata scontului (dobânzii cu care se calculeazã scontul)
Nz = numãrul de zile pânã la scadenţã în momentul scontãrii.
Tx * Nz
Vn * (1  )  Vn * 0.993
36.000 z %
Tx * Nz1
 Vn1 * (1  )
36.000
Tx * Nz2
 Vn2 * (1  )
36.000
Tx * Nz3
 Vn3 * (1  )
36.000

7% * 35 z 7% * 20 z
Vn * (1  )  40.000 * (1  )
36.000 36.000
7% * 30 z
 65.000 * (1  )
36.000
7% * 40 z )
 80.000 * (1  )
36.000
 39.840  64.623  79.377,8)
 183.840,8 $
Vn * 0.993  183.840,8 $
183.840,8
Vn   185.136,7 $
0,993

b) Scadenţa medie = data la care mai multe efecte de comerţ cu scadenţe


diferite se pot preschimba într-un singur efect egal cu suma efectelor
preschimbate.
Vn1 * Nz1  Vn2 * Nz 2  ......  Vnn * Nzn
Nz 
Vn1  Vn2  ........Vnn

40.000$ * 20 z  65.000 * 30  80.000 * 40


Nz 
40.000  65.000  80.000 $

800.000  1.950.000  3.200.000


  32,16 zile
185.000

30
 3

!! Probleme propuse
Se cunosc informaţiile despre titlurile din tabel:
- să se completeze tabelul
- să se determine valoarea nominală a unui nou efect, care înlocuieşte pe cele din tabel,
cu o scadenţă de 105 zile (Taxa scont=6%)
- să se stabilească scadenţa medie pentru noul efect (Tx pentru toate titlurile=6%)

Valoarea
Nr.zile scadenţă Taxa scontului Scontul Valoarea actuală
nominală
120.000 70 zile 6,5%
70.000 120 zile 5%
200.000 30 zile 7%
150.000 200 zile 6%

31
 4
4
CURSUL VALUTAR – TIPOLOGIE ŞI VARIAŢIE

4.1. Cotaţia monedei naţionale


4.2. Interpretarea cursurilor valutare
4.3. Publicarea cursurilor valutare
4.4. Cursul titlurilor de credit şi alte tipuri de cursuri
4.5. Valorizare – devalorizare; Apreciere - depreciere

4.1. Cotaţia monedei naţionale

4.1.1. Modalitãţi de cotare


Cotarea este operaţiunea prin care se exprimă cursul unei monede în raport cu
altă monedă.
Cotarea unei monede se poate stabili în raport cu:
- o unitate monetară
1 USD = 32.721 ROL
- o sută de u.m.
100 JPY (yeni) = 29.983 ROL
- o mie de u.m.
TRL (lire turceşti) = 24 ROL
4.1.2. Tipuri de cotare
Cotaţia monedei naţionale îmbracã mai multe forme. Tipurile de cotare sunt:
directã, indirectã şi încrucişatã:
- directã, în care unitatea monetrã strãinã rãmâne constantã şi unitatea
monetarã naţionalã variazã.
De exemplu, în USA: 1 € = 1,1710 $
în România : 1 $ = 32.896 ROL (= 3,2896 RON)
1 £ = 54.930 ROL (= 5,4930 RON)
- indirectã, în care unitatea monetarã naţionalã rãmâne constantã şi
variazã unitatea monetarã strãinã.
- Coteazã indirect Marea Britanie, Canada, Australia.
De exemplu, în Marea Britanie: 1 £ = 1,6698 $
1 £ = 1,4260 €
- încrucişatã (cross-rate), se practicã pentru cã centrele financiare
internaţionale afişeazã, în principal, cursul fatã de dolarul SUA.
Metoda are la bazã principiul cã douã monede egale cu o a treia sunt egale între
ele:
De exemplu:
cotaţie directã: 1 $ = 7,68 SEK
1 $ = 1,32 CHF

32
 4

7,68 SEK / $
 1 CHF  1,32 CHF / $  5,82 SEK

Exemplu Piaţa de schimb valutar Amsterdam


de (u.m. pentru 1 €, cu excepţia lirei britanice £, care coteazã
co indirect
ta la data de 9.10 anul N
ţi
7.10.anul N 8.10. anul N
e Închidere Închidere
di
Dolar SUA
re
la vedere 1,1710 1,1828
ct
30 zile 1,1715 1,1832
ã
şi 60 zile 1,1719 1,1838
in 90 zile 1,1722 1,1841
di Lira sterlinã
re la vedere 1,4260 1,4076
ct 30 zile 1,4255 1,4071
ã 60 zile 1,4250 1,4068
90 zile 1,4247 1,4063

4.2. Interpretarea cursurilor valutare


Interpretarea cursurilor valutare, când moneda se modifică în raport cu altă
valută, se face ţinând seama de modul de coatreL
la cotare directă:
- moment 0 100 $ = 85,40 Є
- moment 1 100 $ = 84,55 Є
Euro s-a apreciat faţă de $.
- moment 0 1$ = 7,68 SEK
- moment 1 1$ = 7,82 SEK
Coroana suedeză s-a depreciat faţă de $.
la cotare indirectă:
- mo:1£ = 1,6698 $
- m1: 1 £ = 1,6648 $
Lira britanică s-a depreciat faţă de $
- m0: 1 £ = 1,6698 $
- m1: 1 £ = 1,6701 $
£ s-a depreciat faţă de$.

4.3. Publicarea cursurilor valutare


Publicarea cursurilor valutare se face:

33
 4

- în ziare de mare tiraj, în centrele mari financiare: Londra, New York,


Amsterdam, Geneva, Frankfurt etc.;
- Pliante editate de instituţiile financiare
-Afişaje electronice la ghişeu
Informaţiile sunt primite de la agenţii specializate:
- Reuter pentru Europa
- Tele Rate pentru continentul american.
Afişarea şi Afişarea şi publicarea cursurilor valutare se face în mai multe feluri:
publicarea - dupã numãrul de numere comunicate:
cursurilor - cursul valutar cu un numãr este cotaţia datã de centrul
valutare financiar. În practicã, bãncile adaugã un comision la vânzare şi scad un
comision la cumpãrare.
- cursul valutar cu douã numere:
- la vânzare (bid sau buying);
- la cumpãrare (offered)
- cursul valutar cu trei numere:
- fixing sau cursul bursier, utilizat pentru operaţiunile în cont;
- la vânzare şi/sau la cumpãrare, pentru tranzacţiile cu monedã
efectivã.
Afişarea - cursuri la vedere (spot)
cursurilor la Cursul la vedere este cursul zilei, respectiv cursul ce va fi utilizat
vede pentru operaţiunile desfãşurate într-un interval de maximum 48 ore.
Cursul la vedere stã la baza:
- cursurilor la ghişeu
- cursurilor la termen
Exemplu
În contul BCR la o bancã din New York sunt 1 milion USD, care urmeazã sã
fie folosiţi pentru a plãti un import din Germania.
BCR contracteazã o bancã din Germania, solicitând care este cursul $ / € şi
aceasta îi comunicã:
89,34 – 91,03 la 100 $
Aceasta înseamnã cã banca germanã acceptã sã cumpere dolari americani la
cursul de 100 $ = 89,34 €.
BCR remite cei 1 milion USD din contul sãu în dolari din New York cãtre
banca din Germania, iar aceasta va remite cãtre agentul economic de la care s-
a importat suma de :
1.000.000$
* 89,34 E / $  893.400 Euro
100$
Operaţiunea se încheie în 48 ore (2 zile lucrãtoare).

Afişarea - cursuri la termen


cursurilor la Cursul la termen este utilizat pentru operaţiunile de virare a sumelor în conturi

34
termen  4

într-un interval mai mare de 48 ore.


Operaţiunile la termen pot fi iniţiate fãrã sã existe disponibil în conturi la
momentul prezent, al încheierii tranzacţiei, acest disponibil trebuind sã existe
la termenul prevãzut.
Cursul la termen se publicã:
- ca atare (direct);
- sub forma punctelor (pipps);
- se poate calcula.
- când se Când se publicã direct:
publicã - cotaţie directã (moneda strãinã rãmâne constantã):
direct Când cursul se mãreşte, înseamnã cã moneda se depreciazã
(face discount dis)
Când cursul se micşoreazã, înseamnã cã moneda se apreciazã
(face primã pm).
Exemplu
Coroana suedezã SEK faţã de USD:
la vedere la 90 zile
7,24 SEK / USD 7,28 SEK / USD
SEK face discount, se depreciazã.

- la cotaţia indirectã, semnificaţia este invers


Exemplu
Lira britanicã GBP (£) rãmâne constantã şi variazã moneda strãinã,
respectiv dolarul american USD
la vedere la 90 zile
1,7605 $ / £ 1,7494 $ / £
Lira britanicã face discount, se depreciazã.
- când se Când se publicã sub formã de puncte
publicã sub Prin puncte (pipps) se înţelege modificarea fatã de cursul la vedere.
formã de Punctele, ca şi cursurile, se compun din douã grupe de cifre:
puncte - primul pentru cursul la cumpãrare;
- al doilea pentru cursul la vânzare.
Exemplu
Cursul la vedere şi la termen al dolarului american faţã de Euro:
cursul la
$/€ marja zilei la o lunã la trei luni
închidere
0,83–0,78cenţi
2,31–2,26 cenţi
1) 1,1875–1,2324 1,1945–1,1995 pm
(dolarul face primã)
2) 0,92–1,05 cenţi
dis

35
 4

(dolarul face
discount)
Cursul la vedere la închidere al dolarului a fost de: 1,1945 – 1,1995

1). la termen de o lunã, când se estimeazã cã dolarul va face primã, cursul


dolarului în raport cu Euro se calculeazã:
la cumpãrare la vânzare
1,1945 - 1,1995 -
0,0083 0,0078
= 1,1862 = 1,1917

2) la termen de o lunã, dacã se estimeazã cã dolarul va face discount faţã de


Euro:
la cumpãrare la vânzare
1,1945 + 1,1995 +
0,0092 0,0105
= 1,2037 = 1,2100
Se estimeazã cã peste o lunã, 1 € = 1,2037 / 1,2100, ceea ce înseamnã cã
dolarul se depreciazã faţã de Euro.
- când Când se calculeazã
numãrul de Formula de calcul a punctelor (forward):
puncte se K * Dd * N
P unde:
calculeazã 360 *100
P = numãrul de puncte (pipps)
K = cursul la vedere
Dd = diferenţa dintre dobânzile pe piaţã ale valutelor, ca şi cum acestea
ar fi depuse la bancã pentru fructificare;
N = numãrul de zile pentru care are loc operaţiunea la termen.
Exemplu
Sã se calculeze cursul la termen de o lunã al francului elveţian în raport cu $,
dacã:
- cursul la vedere: 1 $ = 1,70 CHF
- dobânda la $ la o lunã: 15% p.a.
- dobânda la CHF la o lunã: 4 11/16 % p.a. (=4,6875%)
1,70 * (15%  411 / 16% * 30 zile
P
360 * 100
1,70 * (15  4,6875) * 30
  0,0146
360 *100
Cursul la termen va fi:
1,70 CHF / $ - 0,0146 pipps = 1,6854 CHF / S
Când dobânda pe acelaşi interval pentru o valutã, comparativ cu dobânda

36
 4

pentru o altã valutã este mai mare, valuta respectivã face „discount”, iar
valuta cu dobânda mai micã face „primã”.
Când se estimeazã o depreciere în perspectivã, dobânda pe piaţa valutei va
creşte, ca sã acopere şi deprecierea.

4.4. Cursul titlurilor de credit


Cursul titlurilor de credit este de mai multe feluri:
- cursul T.T. (Telegrafic Transfer), utilizat pentru viramentul interbancar
realizat la cererea unui client, în valute internaţionale ($, £, €, Dolar canadian
etc.).
Operaţiunea se executã cel mai târziu de pe o zi pe alta.
- cursul pentru transferul letric (prin poştã) este mai mic decât cursul
T.T,, pentru cã apare un decalaj de câteva zile (la letric) între comanda de
transfer şi existenţa efectivã în noul cont a banilor (aşa numitele zile de bancã);
- cursul titlurilor:
- la cec, se calculeazã dobânda eferentã utilizând numãrul de zile
necesare poştei şi se adaugã la cursul la vedere;
- la cambii, se are în vedere pentru calculul dobânzii, numãrul de
zile din momentul achiziţionãrii cambiei, pânã la scadenţã.

Alte tipuri de cursuri:


- curs la ghişeu (curs de casã), pentru schimbul de valutã efectivã;
- cursul de deschidere / închidere, care este luat în considerare la calculul
diverselor cursuri;
- cursuri :
- unice;
- multiple, când moneda nu este convertibilã şi se percep cursuri
deosebite pentru operaţiuni comerciale, financiare etc.

4.5. Valorizare – devalorizare; Apreciere – depreciere

- Devalorizare - valorizare
Prin devalorizare se înţelege micşorarea oficialã (prin lege) a valorii unei
monede faţã de altã monedã.
În cazul devalorizãrii, cursul de schimb al respectivei monede, comparativ cu o
valutã strãinã, creşte, astfel scãzându-i puterea de cumpãrare.
Devalorizarea poate sã aparã numai când valoarea monedei este stabilitã prin
relaţie fixã faţã de o altã monedã sau coş de monede.
Invers, când cursul monedei scade, aceasta înregistreazã o valorizare, dacã se
aflã în condiţiile de regim valutar de mai sus.

37
 4

- Depreciere – apreciere
Deprecierea unei monede este consemnatã când moneda nu este prin relaţie
fixã, ci floteazã liber, mai mult sau mai puţin, faţã de alte valute strãine.
Cursul unei monede care, prin regimul valutar aplicat în ţara respectivã, floteazã
liber, se stabileşte pe piaţa valutarã, în funcţie de cererea şi oferta de valutã
strãinã, comparativ cu cererea şi oferta de monedã naţionalã.
Atunci când se înregistreazã o valorizare / apreciere a monedei naţionale, adicã
atunci când scade cursul de schimb al acesteia faţã de o monedã strãinã,
înseamnã cã se înregistreazã o creştere a puterii de cumpãrare a monedei
naţionale.

Testatrea cunoştinţelor

Teste grlilã

1. Tipuri de cotare a monedei naţionale:
a) directã, la vedere, pe titluri
b) directã, indirectã şi încrucişatã
c) directã, forward, cross-rate
d) directã, spot, forward

2. Sub ce formã se publicã cursurile la termen:


a) direct, la ghişeu, fixing
b) direct, la vedere + marjã, la cumpãrare
c) direct, sub forma punctelor, prin calcul
d) direct, faţã de cursul titlurilor, fixing

Întrebãri şi rãspunsuri, teme de referat



1. Tipuri de cotare
2. Publicarea cursului la termen
3. Putere de cumpãrarea şi paritatea puterii de cumpãrare
4. Stabilirea cursului valutar pe baza paritãţii puterii de cumpãrare

Aplicaţii asistate

1. PARITATEA LA PUTEREA DE CUMPĂRARE. CURS DE REVENIRE 10


4. 1. Paritatea puterii de cumpãrare

10
Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel: Monedã, credit – bãnci, Editura Didacticã şi Pedagogicã,
Bucureşti 1994.

38
 4

4.2. Determinarea cursului valutar pe baza paritãţii puterii de cumpãrare

4. 1. Paritatea puterii de cumpãrare


1
Indicele puterii de cumparare ( IPC ) 
Ind .de pret ( I PR )

Exemplu
Indicele de preţ = 1,20% ceea ce înseamnã 20% rata inflaţiei
1
IPC   0,83%
1,20%
Indicele de preţ poate fi deflatorul PIB.
Potrivit teoriei parităţii puterii de cumpărare, rata de schimb între douã valute
trebuie să reflecte schimbările la nivelul preţurilor dintre cele douã ţări, ale cãror
valute sunt monedele naţionale.
VN na
PPC  * CV unde:
VRint
VNnaţ = valoarea nominalã a cheltuielilor ffnale pe locuitor, cuprinse în PIB.
Aceastã valoare este exprimatã în $, în preţuri curente (ale anului respectiv)
VRint = Valoarea realã a cheltuielilorfinale pe locuitor, cuprinse în PIB. Aceastã
valoare este exprimatã în $, în preţuri internaţionale ($)
CV = cursul valutar, se exprimã în unitãţi monetare naţionale / $.

Exemplu Exemplu: Suedia


Suedia Consumul final/locuitor, la preţuri naţionale, transformând SEK în $ = 13.476 $ la
preţuri naţionale
Consumul final/locuitor, la preţuri internaţionale (în $) = 13.319 $
13.476
* x  7,764
13.319
1,011 * x = 7,764
x = cursul de schimb al monedei naţionale SEK faţã de $
x = 7,680 SEK/$
Suedezii plătesc pentru consum 7,764 SEK, corespunzător $, în timp ce cursul
afişat: 1 $ = 7,68 SEK
Când cursul calculat, ca putere de cumpãrare, este mai mare decât cursul de
schimb afişat, înseamnã cã moneda naţionalã are puterea de cumpãrare mai micã
decât cea internaţionalã (SEK are puterea de cumpărare mai mică decât
internaţională).

Exemplu Exemplu Anglia


Marea VNnat = Consum individual al familiei la preţuri naţionale =12.521 $
Britanie VNint = Consum individual al familiei la preţuri internaţionale = 13.701 $

39
 4

VNnat
IPC  * Curs valutar
VN int
Paritatea puterii de cumpărare în Anglia a consumului individual al familiei,
calculatã pentru 1$ = 0,512 £
12.521$
* curs valutar  0,512 £/$
13.701$
0,914 * curs valutar = 0,512 £/$
0,512
Curs valutar   0,56025 £/$
0,914
În preţuri internaţionale, 1 £=1,7849 $, ceea ce înseamnã cã o familie medie
plăteşte mai puţin decât în preţuri naţionale, exprimate în $, deci lira britanicã are
putere de cumpărare mai mare.
In cotaţie inversã, aşa cum coteazã £:
1
1 GBP  $  1.953 $
0.512
1
1 GBP  $  1.7849 $
0.56025
Cum cursul de schimb naţional este mai mic decât cel afişat, adicã familia plãteşte
mai puţin pentru consumul individual, înseamnã cã puterea de cumpãrare a
monedei naţionale, £, este mai mare.

Exemplu Sã se stabileascã paritatea puterii de cumpãrare a ROL, dacã se cunosc:


PIB = 796.534 mld lei
Consum final al populaţiei în preţuri naţionale:
 557.562 mld lei
 echivalentul a 25.702,392 milioane $, respectiv  1.145,894
$/locuitor (la curs oficial, ceea ce revine la 97,35 $/locuitor
lunar).
557.562
( )
21.693
Populaţia totală = 22, 430 milioane persoane
Curs de schimb mediu anual afişat = 21.693 ROL / $
Consum final populaţie la preţuri internaţionale
 106.098 mii $ (total populaţie)
 4.730,176 $/locuitor (la paritate putere de cumpărare)
394,18 $/locuitor lunar la paritate putere de cumpărare (PPC)
Rezolvare:
1.145,894 $ / loc
* 21.693 lei / $  Curs valutar (la PPC )
4.730,176 $ / loc
0,24225 * curs valutar = curs valutar (la paritatea puterii de cumpărare)
CV (PPC) = 5.255,129 ROL / $, comparativ cu 21.693 ROL / $ cursul afişat.
Aceasta înseamnã cã puterea de cumpãrare a monedei naţionale este mai mare
decât o aratã cursul valutar afişat.

40
 4

4.2. Determinarea cursului valutar pe baza paritãţii puterii de cumpãrare


Stabilirea cursului valutar pe baza puterii de cumpărare se bazeazã pe determinarea cursului de revenire a
monedei naţionale.
Prin curs de revenire se înţelege ursul real al tranzacţiilor comerciale.
Aplicaţie11

Produse şi Structura (%)


Piaţa de cumpărare Curs de revenire Medie ponderată
servicii consum în

Elveţia UE faţă Elveţia UE Elveţia


UE
de faţă de UE Elveţia
(Є/u.fiz) (CHF/u.fiz) % %
Elveţia UE
1 2 3=1/2 4=2/1 5 6 7=3*6 8=4*5
Produse
petroliere 146 232 O,6293 1,5890 28 24 0,1510 0,4449
(tone)
Produse
siderurgice 21 35 0,6 1,6667 26 20 0,12 0,4333
(tone)
Materiale
de
170 325 0,2530 1,9118 15 7 0,3661 0,2868
construcţii
(tone)
Produse de
larg
102 187 0,5454 1,8333 21 19 0,1036 0,3850
consum
(tone)
Produse 0,1129
214 302 0,7086 1,4112 8 17 0.1604
alimentare
Navlu
2,1 3,9 0,5384 1,8571 4 13 0,0699 0,0743
(echiv.tone)
0,6015 1,7372
Total - - - - 100% 100%
Є/CHF CHF/Є

Cursul de revenire, la import în Elveţia, al francului elveţian faţă de Euro se va calcula:


Pr et int ern ( Elvetia )
Pr et extern (UE )
1 CHF / CHF
  1,6625 CHF / Euro
0,6015 Euro / CHF

Cursul de revenire la import în Uniunea Europeanã al EUR faţă de CHF


Pr et int ern(UE )

Pr et extern( Elvetia )
1Euro / Euro
  0,5756 Euro / CHF
1,7372 CHF / 

11
Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel: Monedã, credit – bãnci. Aplicaţii, Editura Didacticã şi
Pedagogicã, Bucureşti 1995, pag.25.

41
 4

Cursul valutar va fi media cursurilor de revenire la import şi export din fiecare ţară:
Curs valutar al EUR faţă de francul elveţian:
0,6015 Euro / CHF  0,5756 Euro / CHF

2
 0,5886 Euro / CHF

Curs valutar al francului elveţian faţă de EUR:


1,6625CHF / Euro  1,7372 CHF / Euro

2
 1,6999 CHF / Euro

!! Probleme propuse
Să se calculeze cursurile de revenire pentru tranzacţiile comerciale dintre Suedia şi
Danemarca şi cursul valutar al coroanei suedeze (SEK) faţă de coroana daneză (DKK) şi
invers, dacă se cunosc:

Structura (%) de consum


Piaţa de cumpărare
în:
Produse şi servicii
Suedia Danemarca
Suedia Danemarca
(SEK / u.fiz.) (DKK / u.fiz.)
Produse electro-
214 179 20 22
casnice (tone)
Produse vegetale
125 110 38 19
(tone)
Confecţii şi
589 500 35 22
încălţăminte (tone)
Alte (tone) 300 258 7 37
Total - - 100 100

1SEK=0,826 DKK
1DKK=1,216 SEK

Aplicaţii asistate

2. STABILIREA CURSULUI VALUTAR


2.1. Stabilirea cursului valutar al unei monede în funcţie de DST.
2.2. Coşul DST este format din valutele
2.3. Calculul cursului valutar al leului prin metoda coşului valutar

42
2.4.  4
Stabilirea
cursului valutar bursier

2.1. Stabilirea cursului valutar al unei monede în funcţie de DST.


Costul DST este constituit din următoarele valute, care au ponderile:
$ 40%
Є 32%
£ 11%
CHF 3%
CAD 9%
SEK 5%
100%

Cursurile:
Iniţial Momentul calculului
1DST=1,48744 $ -
(valoarea paritară)
0,8620 Є/$ 0,8580 Є /$
1,5422 $/£ 1,6025 $/£
cotaţie inversă
1,3158 CHF/$ 1,2933 CHF/$
1,3369 CAD/$ 1,3285 CAD/$
7,6650 SEK/$ 7,6055 SEK/$

Să se stabilească cursul curent al DST faţă de $ folosind metoda coşului valutar.

Rezolvare
a) stabilirea contribuţiei fiecărei valute la coş (ţinând seama de ponderea în DST şi
cursul faţă de $).

Pentru valutele care cotează direct:


Contributia Ci 
 Valoarea paritara a $ fata de DST *
* ponderea monedei respective in DST *
* Cursul valutar al monedei respective fata de $ la momentul initial

$: 1,4874$/DST*40%*1$/$ = 0,5950$/DST
Є: 1,4874$/DST*0,8620Є/$ = 0,4103
CHF: 1,4874$/DST*3%*1,3158CHF/$ = 0,0587
CAD: 1,4874*5%*7,6650 = 0,1790
SEK: 1,4874*5%*7,6650 = 0,5700

43
 4

Pentru valutele care cotează indirect:


Valoarea paritara ($ / DST ) * ponderea monedei respective
Ci 
Curs valutar la momentul initial
1,4874$ / DST * 11 %
£:  0,1061 £
1,5422$ /

b)stabilirea echivalentului la coş (ei)

Cotaţie directă
Contributia Ci
eI=
Cursul valutar la momentul calculului

0,5950
$:  0,5950 $ / DST
1
0,4103
Є: 0,8580  0,4782 $ / DST
0,0587 CHF / DST
CHF:  0,0454 $ / DST
1,2933 CHF / $
0,1790
CAD: 1,3285  0,1347
0,5700
SEK: 7,6055  0,0750

Cotaţie indirectă = Ci * Curs valutar la momentul calculului


£: 0,1061 £/DST*1,6025 $/£=0,1700 $/DST

$ 0.5950 $/DST
€ 0.4782 $/DST
CHF 0.0454 $/DST
CAD 0.1347 $/DST
SEK 0.0750 $/DST
£ 0.1700 $/DST
Total 1.4982 $/DST

2.2. Coşul DST este format din valutele:


Momentul iniţial Momentul calculului
$ 42% 1 1
Є 35% 0,8766 0,8800
CAD 15% 1,2899 1,2955

44
 4

£ 8% 1,4470 1,4550

Să se stabilească cursul curent al DST faţă de $ folosind metoda coşului valutar.

Rezolvare:
Valoare paritară: 1DST = 1,3995 $

a) Calculul contribuţiilor fiecărei valute la coş:


 Cotaţie directă
Contribuţia Ci =Valoare paritară * pondere * curs valutar iniţial
Contributia la cos
echivalwentul la cos 
Cursul valutar la momentul calculului

$: 1,3995 $/DST * 42% * 1$/$*0,5858 $/DST


EUR: 1,3995 $/DST * 35% * 0,8766 Є/$ = 0,4294 Є/DST
CAD: 1,3995 $/DST * 15% * 1.2899 CAD/$ = 0,2708 CAD/DST

 Cotaţie indirectă:
Valoare paritara * pondere
Ci 
Curs valutar initial
ei  Contrib.Ci * Cursul valutar la mom.calc.
1,3995 $ / DST * 8%
£:  0,0774 £/DST
1,4470 $ /

Echivalentul:
0,5878 $ / DST
$:  0,5878 $ / DST
1$/$
0,4294
Є: 0,8800  0,4879 $ / DST
0,2708 CAD / DST
CAD:  0,2090 $ / DST
1,2955 CAD / $
£: 0,0774 £/DST * 1,455 $/£ = 0,1126 $/DST

Cursul valutar al DST la momentul calculului:

$ 0.5878 $/DST
€ 0.4879 $/DST
CAD 0.2090 $/DST
£ 0.1126 $/DST
Total 1.3973 $/DST

45
 4
2.3.
Calculul cursului valutar al leului prin metoda coşului valutar
Valoarea paritară:1$ = 34.000 ROL

Ponderile valutelor la constituirea coşului:


Valuta Pondere Curs Iniţial La mom.calculului
$ 39% 1 1$/$
Є 33% 0,8500 0,8702 Є/$
CHF 2% 1,3500 1,3400 CHF/$
CAD 12% 1,3060 1,3185 CAD/$
SEK 4% 7,2234 7,4055 SEK/$
£ 10% 1,4422 1,4025 $/£

Să se stabilească cursul curent al ROL folosind metoda coşului valutar.

Rezolvare
a) Contribuţia fiecărei valute din coş la coşul valutar
 Cotaţie directă:
Val . paritara * pondere
Ci 
Curs valutar initial

34.000 ROL / $ * 39%


$: Ci   13.260 ROL / $
1$ / $
34.000 ROL / $ * 33%
Є: Ci   13.200 ROL /
0,8500 / $
34.000 ROL / $ * 2%
CHF: Ci  1,3500 CHF / $
 504 ROL / CHF

34.000 ROL / $ * 12%


CAD: Ci  1,3060 CAD / $
 3.124 ROL / CAD

34.000 ROL / $ * 4%
SEK: Ci  7,2234 SEK / $
 188 ROL / SEK

 Cotaţie indirectă, contribuţia


Ci=Valoare paritară * ponderea * Curs valutar iniţial în coş
£: 34.000 ROL/$*10%*1,4422 $/£=4,903 ROL/£

b) echivalenţele la coş:
 Cotaţie directă:
ei = Ci * Curs valutar la momentul calculului

46
 4

$: 13.260 ROL/$*1 $/$=13.260 ROL/$


Є: 13.200 ROL/Є*0,8702Є/$=11.487 ROL/$
CHF: 504 ROL/CHF*1,3400CHF/$=675 ROL/$
CAD: 3.124 ROL/CAD*1,3185 CAD/$=4,119 ROL/$
SEK: 188 ROL/SEK*7,4055 SEK/$=1.394 ROL/$

 Cotaţie indirectă
Ci
ei 
Curs valutar la momentul calculului

4.903ROL /
£:  3.496 ROL / $
1,4025$ /

Cursul ROL la momentul calculului:


$ 13.260 ROL / $
€ 11.487 ROL / $
CHF 675 ROL / $
CAD 4.119 ROL / $
SEK 1.394 ROL / $
£ 3.496 ROL / $
Total 34.431 ROL / $

2.4. Stabilirea cursului valutar bursier


O bancă comercială primeşte de la clienţii săi următoarele ordine:
a) de cumpărare de $:
la cursul cel mai bun: client A 2.000.000 $
client B 1.000.000 $
client C 1.500.000 $
Total 4.500.000 $
la cursul maxim: 2.300 HUF/$ 500.000 $
la curs (HUF/$) limitat, 2.290 800.000 $
de: 2.280 1.000.000 $
2.270 1.500.000 $
2.260 2.000.000 $
2.250 1.500.000 $
2.240 1.000.000 $
2.210 500.000 $
b) de vânzare:
la cursul cel mai bun: 3.500.000$
la cursul minim de 2.210 HUF/$: 500.000 $

47
 4

la curs (HUF/$) limitat 2.230 1.500.000$


de: 2240 2.000.000
2.250 2.500.000
2.260 3.500.000
2.270 4.000.000
2.280 3.000.000
2.230 2.500.000
2.300 2.000.000

Să se determine cursul bursier (de piaţă) HUF/$.


Rezolvare

Cerere (mii $) Curs Ofertă (mii $) Volum


Efectiv Cumulat Cel mai Cumulat Efectiv minim
bun curs
4.500 4.500 de 25.000 - 4.500
cumpãrare
500 5.000 2.300 25.000 2.000 5.000
800 5.800 2.290 23.000 2.500 5.800
1.000 6.800 2.280 20.500 3.000 6.800
1.500 8.300 2.270 17.500 4.000 8.300
2.000 10.300 2.260 13.500 3.500 10.300
1.500 11.800 2.250 10.000 2.500 10.000
1.000 12.800 2.240 7.500 2.000 7.500
- 12.800 2.230 5.500 1.500 5.500
- 12.800 2.220 4.000 - 4.000
500 13.300 2.210 4.000 500 4.000

3.500
cel mai mic
Cel mai dintre
- 13.300 bun curs de 3.500 3.500 volumul
vânzare cumulat de
cerere şi
ofertă

Cursul de echilibru cerere/ofertă = 2.260 HUF/$

48
 4

!
! Probleme propuse

1.
Să se stabilească cursul curent al ROL folosind metoda coşului valutar.

Cursuri
Valuta Pondere Iniţial In momentul
în coş (fatã de $) calculului
$ 44 1 1
Є 38 0,8666 0,8754 eur/$
CAD 10 1,3099 1,2955 cad/$
£ 8 1,4470 1,4340 $/£

Valoarea paritară: 1$ =33.810 ROL

Rezolvare
 Contribuţii la coşul valutar
Val . paritara * ponderea
Cotaţie directă: Curs initial

33.810 ROL / $ * 44%


$:  14.876 ROL / $
1$ / $
33.810 * 38%
Є:  14.826 ROL/Є
0,8666 / $
33.810 ROL / $ * 10%
CAD:  2.581 ROL / CAD
1,2955 CAD / $

Cotaţie indirectă: Ci = Valoarea paritară * ponder e* Curs iniţial


£: 33.810 ROL/$ * 8% * 1,4470 $/£ = 3.914 ROL/£

b) echivalentul la coş
Cotaţie directă ei = Ci * Curs curent
$: 14.876 ROL/$ * 1$/$ = 14.876 ROL/$
Є: 14.826 ROL/Є * 0,8754 Є/$ = 12.978 ROL/$
CAD: 2.581 ROL/CAD * 1,2955 CAD/$ =3.344 ROL/$

Cotaţie indirectă

49
 4

Ci
ei= Curs curent

3.914 ROL /
£: 2.729 ROL / $
1,4340$ /
Curs curent al ROL:
$ 14.876 ROL / $
€ 12.978 ROL / $
CAD 3.344 ROL / $
£ 2.729 ROL / $
Total 33.928 ROL / $

2. Să se stabilească cursul de piaţă al leului faţă de Є, dacă băncile comerciale primesc


de la clienţii lor următoarele ordine:

a) de cumpărare de €:
la cursul cel mai bun: 8 mil.€

la cursul maxim: 39.000 ROL/€ 1 mil.€


la curs (ROL/€) limitat, 38.800 2 mil.€
de: 38.700 1.5 mil.€
38.500 1.5 mil.€
38.300 3 mil.€
38.000 2 mil.€
b) de vânzare:
la cursul cel mai bun: 5 mil.€
la cursul minim de 38.000 ROL/€ 500.000 €
la curs (ROL/$) limitat de: 38.200 2 mil.€
38.300 1.5mil.€
38.500 3 mil.€
38.600 1 mil.€
38.700 2 mil.€
38.900 3 mil.€
39.000 5 mil.€

Aplicaţii asistate

3. OPERAŢIUNI DE ÎNCASÃRI ŞI PLÃŢI ÎN VALUTÃ


3.1. O societate comercială din România exportă în Germania şi încasează din export o

50
 4

sumă de 8.000.000 Є. Pentru a plăti un import din Danemarca are nevoie de coroane
daneze (DKK) şi va cere unei bănci să convertească suma euro în coroane daneze. Pe
piaţa Germaniei, cursurile sunt:
Є/$: 0,8523/80 curs de cumpărare la bancă (a $)
DKK/$: 6,3315/75 curs de vânzare la bancă (a $)
Să se determine echivalentul în DKK pe care îl va obţine agentul economic în urma
tranzacţiei valutare.
Rezolvare
 Cotaţie directă
Cc moneda nationala / $
Cc 
Cvz moneda straina / $
unde Cc este cursul cumpărare practicat de bancă.
Cvz moneda nationala / $
Cvz 
Cc moneda straina / $
unde Cvz este cursul de vânzare practicat de bancă.
Cumpărare Vânzare
1$=xЄ
Є/$: 0,8523 0,8580

DKK/$: 6,3315 6,3375

6,3315 DKK / $
CcDKK/Є=  7,3794 DKK / Є
0,8580 / $
6,3375 DKK / $
Cvz DKK/Є=  7,4358 DKK/Є
0,8523 / $

Banca face transferul, respectiv vinde în numele clientului său Є şi obţine DKK,
astfel:
8.000.000 Є*Cvz (DKK/Є)
= 8.000.000 Є * 7,4358 DKK/Є = 59.486.096 DKK

2. O societate comercială încasează dintr-un export 8.000.000 £ şi doreşte să utilizeze


acest disponoibil pentru a plăti un import din Franţa. Dă, pentru aceasta, ordin băncii
sale să transforme £ în Є.
Cursurile pe piaţa din Londra sunt:
$/£: 1,6732/90
 Cotaţie indirectă
Є/$: 0,8523/80
Să se determine echivalentul în Є pe care îl va obţine agentul economic în urma
schimbului valutar executat de bancă.

51
 4

Rezolvare
Cc (curs la cumpãrare) = Cc (moneda naţională/$) * Cc ($/moneda naţională)
Cvz (curs la vânzare) = Cvz (moneda naţională/$) * Cvz ($/moneda naţională)
Cumpãrare Vânzare
1$=x Є(Є/$) 0,8523 0,8580
 
1=x$($/£) 1,6732 1,6790

Cc = 0,8523 Є/$ * 1,6732 $/£ = 1,6732 $/£ = 1,4261 Є/£


Cvz = 0,8580 Є/$ * 1,6790 $/£ = 1,4406 Є/£
8.000.000 £ * 1,4406 Є/£ = 11.542.656 Є

3. Să se stabilească cursul la termen (3 luni) al forintului maghiar (HUF) faţă de Є, dacă:


cursul spot Є/$ : 0,8523/80
cursul spot HUF/$: 215/218
dobânda pe piaţa maghiară:
 la depozite: 9,14%
 la credite: 12,03%
dobânda pe piaţa franceză:
 la depozite: 4,10%
 la credite: 4,85%
dobânda pe piaţa SUA:
 la depozite: 5,82%
 la credite: 6,55%
Diferenţa de dobândã este diferenţa între dobânzile pe piaţă ale valutelor care
formează obiectul vânzării/cumpărării, în condiţiile în care acestea ar fi fost depuse la
bancă (prin fructificare ar fi dus la dobândă.
Cc spot * nr.zile * dif .dob.depozite
FWDc 
360 * 100
Cvz spot * nr.zile * dif .dob.depozite
FWDvz 
360 * 100
Rezolvarea
a) Punctele forward ale Є faţă de $:
0,8523Euro / $ * 90 z * (5,82%  4,10%)
FWDc (Є/$) =  0,0366
360 *100
ceea ce înseamnã cã Є face premium faţă de $ → punctele (pipps) se scad
0,8580 Euro / $ * 90 z * (5,82%  4,10%)
FWDvz (Є/$) =  0,0369
360 *100
Cc (Є/$) = 0,8523 - 0,0366 = 0,8486 Є/$

52
 4

Cvz (Є/$) = 0,8580 - 0,0369 = 0,8543 Є/$


În concluzie, Є s-a apreciat (face premium) faţă de $.

b) Punctele forward HUF faţã se $


215HUF / $ * 90 z * (5,82%  9,14%)
FWDc (HUF/$) =   1,78
360 *100
finnd negativ, înseamnã cã HUF face discount faţă de $ → pipps se adună.
218 HUF / $ * 90 z * (5,82%  9,14%)
FWDvz (HUF/$) =  1,81%
360 * 100
În concluzie, se estimează că forintul se va deprecia faţă de $.
Cc la 3 luni (HUF/$) = 215 – (-1,78) = 217 HUF/$
Cvz la 3 luni (HUF/$) = 218-(-1,81) = 220 HUF/$

c) Cursul la termen de 3 luni al forintului faţă de Є:


Cc (Є/$) = 0,8486 Є/$
Cv (Є/$) = 8543 Є/$
217 HUF / $
Cc termen 3 luni =  254 HUF/Є
0,8543
220 HUF / $
Cvz termen 3 luni =  259 HUF/Є
0,8486

4. Să se calculeze cursul la termen (6 luni) al £ faţă de Є, ştiind că:


 Cotaţie inversã
Cursul spot $/£: 1,6712/50
Cursul spot Є/$: 0,8523/80
FWD$/£ la 6 luni: 25/35
FWDЄ/$ la 6 luni: 40/70
Ambele valute (£ şi $) fac premium.
Rezolvare:
 £ faţă de $ (cotaţie inversă):
La termen 6 luni
Cc = 1,6712 + 0,0025 = 1,6737 $/£
Cvz = 1,6750 + 0,0035 = 1,6785 $/£
 Є faţã de $ la 6 luni:
Cc = 0,8523 + 0,0040 = 0,8563 Є/$
Cvz = 0,8580 + 0,0070 = 0,8650 Є/$
 £ faţã de € la şase luni
Cc termen 6 luni al £ faţã de Є = 1,6737 $/£ * 8563 Є/$ = 1,4332 Є/£
Cvz termen 6 luni al £ fata de Є = 1,6785 $/£ * 0,8650 Є/$ = 1,4519 Є/£

53
 4

!
! Probleme propuse

1. O societate comercială încasează din export 1.000.000 CHF şi doreşte din aceste
disponibilităţi să plătească un import în moneda Є.
Cursurile pe piaţa din Zurich:
Є/$: 0,8523/80
CHF/$: 1,3158/210
Să se determine echivalentul în Є a sumei în franci elveţieni obţinute din export.
Rezolvare:
0,8523Euro / $
Cc   0,6452 Euro / CHF
1,3210 CHF / $
0,8580Euro / $
Cvz   0,6521Euro / CHF
1,3158 CHF / $
1.000.000 CHF * 0,6521 Є/CHF = 652.075 Є

2. O societate comercială încasează din export 1 mil.£ şi doreşte să transforme această


sumă în lire egiptene (EGP).
Pe piaţa din Londra cursurile sunt:
$/£: 1,6732/90
EGP/$: 6,1294/506
Să se determine echivalentul în EGP a sumei în £ obţinute din export.
Rezolvare
Cc = 1,6732 $/£ * 6,1294 EGP/$ = 10,2558 EGP/£
Cvz = 1,6790 $/£ * 6,1506 EGP/$ = 10,3268 EGP/£
1.000.000 £ * 10,3268 EGP/£ = 10.326.797 EGP

3. Să se stabilească cursul la termen (6 luni) al coroanei ceheşti (CHK) faţă de Є, dacă:


Cursul spot Є/$ = 0,8523/80
Cursul spot CHK/$ = 27,30/28,50
 dobânda pe piaţa Cehiei:
la depozite:8,03%
la credite:9,15%
 dobânda pe piaţa UE:
la depozite:4,95%
la credite:5,35%

54
 4

 dobânda pe piaţa SUA:


la depozite:6,20%
la credite:7,05%

55
5  5
RISCUL DE CURS VALUTAR
SI TEHNICI DE ACOPERIRE DE RISC

5.1. Riscurile de curs valutar


5.2. Tehnici de acoperire de risc valutar
5.2.1. Clauza valutarã
5.2.1.1. Clauza valutarã simplã
5.2.1.1.1. Pe baza coeficienţilor de variaţie
5.2.1.1.2. Calculul sumei de platã
5.2.1.1.3. Calcul direct şi sintezã
5.2.1.2. Clauza valutarã coş valutar
5.2.2. Alegerea monedei de contract
5.2.3. Introducerea unei marje asiguratorii în preţ
5.2.4. Sincronizarea încasărilor şi plăţilor în aceeaşi valută
5.2.5. Anticipãri şi întârzieri în efectuarea plãţilor şi încasãrilor

5.1. Riscurile de curs valutar

Riscurile de curs valutar reprezintã posibilitatea să apară o pierdere în cazul unei


tranzacţii economice sau financiare ca urmare a aprecierii / deprecierii (valorizării /
devalorizării) valutei de contract în intervalul dintre încheierea contractului şi efectuarea
plăţii.
Analiza riscului valutar de cãtre un agent economic, dar în special de o societate bancarã
presupune:
Analiza dinamicii cursurilor de schimb pe piaţa valutara internã şi internaţionalã şi
prognozarea fluctuaţiilor ratelor de schimb în perspectivã;
Urmãrirea permanentã a tuturor poziţiilor valutare deschise pe parcursul zilei în
ansamblul societãţii ce oereazã activitãţi ce impun schimburi valutare;
Aplicarea instrumentelor moderne de gestionare (hedging) a riscului valutar.
Dacã riscul se poate anticipa, existã metode de eliminare a acestuia. Astfel, când
opereazã cu marea majoritate a monedelor convertibile, contractele futures sau forward
oferã posibilitatea pãrţilor contractante sã se acopere de riscul valutar.
Un contract forward prevede cã partenerii de contract vor cumpãra sau vinde moneda
strãinã la un anumit preţ (curs valutar), la o datã viitoare, fixatã ca limitã prin stipulaţiile
contractuale. Aceste contracte nu sunt transferabile “outright forward currency
transaction”).
Un contracte futures transferabil specificã preţul la care moneda poate fi cumpãratã sau
vândutã la o datã ulterioarã.
Un exemplu de acoperire de risc (hedge) pentru deţinãtorul unor active financiare
(titluri) este realizarea unui contract futures, prin care acesta poate vinde activele
respective la preţul (cursul) stabilit prin contract, în acest fel protejându-se de
fluctuaţiile de pe piaţã.

56
 5

Derivatele sunt contracte ce au la bazã active de genul: titluri, mãrfuri, valute, indici de
preţ, rate de dobânzi, valoarea derivatelor fiind indestructibill legatã de valoarea
activelor de suport.
Existã, de asemenea o mare varietate de titluri: cele de bazã, cum sunt acţiunile şi
obligaţiunile, precum şi instrumentele financiare hibride, care combinã caracteristicile
de proprietate ale acţiunilor cu cele de credit ale obligaţiunilor. Alte instrumente
financiare, de genul opţiunilor, ce permit exercitarea dreptului de a vinde sau de a
cumpãra unele titluri, numai atunci când este convenabil pentru deţinãtorul opţiunii.

5.2. Tehnici de acoperire de risc valutar

Existã o gamã largã de metode şi tehnici de acoperire de risc valutar, care pot fi grupate
în trei mari categorii:
- Acoperire internă, sau contractuală, prin care agenţii economici se protejeazã de
riscul valutar prin clauzele pe care le prevãd în contractul cu parteneii de afaceri . Între
aceste prevederi, cele mai utilizate sunt:
- Clauza valutară (5.2.1.)
- Alegerea monedei de contract (5.2.2.)
- Introducerea unei marje asiguratorii în preţ (5.2.3.)
- Sincronizarea încasărilor şi plăţilor în aceeaşi valută (5.2.4.)
- Anticipãri şi întârzieri în efectuarea plãţilor şi încasãrilor (5.2.5.)
- Acoperirea externă sau extra-contractuală (5.3.)
- operaţiuni de arbitraj valutar, care sunt de o mare varietate:
- Acoperire la vedere
- Acoperire la termen
- Hedging valutar
5.2.1. Clauza valutarã
Clauza valutară presupune recalcularea sumelor de plată conform cu clauzele introduse
în contract.
- Clauză valutară simplă
- Clauză valutară coş valutar
5.2.1.1. Clauza valutarã simplã se stabileşte prin contract o valută etalon (pentru că este
Clauză considerată mai stabilă sau pentru că exportatorul are nevoie de acea valută la scadenţă
pentru a face o plată,etc.)
valutară
C0=curs de referinţă la momentul încheierii contractului
simplă
C1=cursul monedei la momentul plăţii
Orice modificare între parităţile monedei de contract faţă de moneda etalon (peste o
marjă stabilită în contract) obligă debitorul să recalculeze suma de plată, fie în plus, fie
în minus).
Există mai multe formule de calcul a sumei de plată:
Pe baza coeficientului de variaţie a cursului (a)
Prin modificarea sumei de plată în raport cu suma fixă exprimată în moneda
etalon (b)

57
 5

Prin calcul direct, etc. (c)


Exemplu (a) Pe baza coeficientului de variaţie:
de calcul Exemplu12: Un contract de 3.000.000 $, care trebuie achitat în 3 rate
a sumei - dacă dolarul este valuta de contract şi francul elveţian valuta etalon
de platã Când cotaţia este: 1$=1,91 CHF
pe baza
coef. de 1$=x (altă valută) C0 C1 C2 C3
variaţie Franc elveţian (CHF) 1,91 2,13 1,76 1,89
Euro (EUR) 0,85 0,83 0.88 0,87
Cotaţie
£=x $ 2,24 1,85 1,97 1,81
inversă
Cotaţie 1CHF=x $ 0,524 0,469 0,568 0,529
inversă 1EUR=x $ 1,173 1,183 1,141` 1,156

Se analizează fluctuaţia $ (moneda de contract) faţă de francul elveţian, care este


moneda etalon, ce rămâne fixă:
C0
1Kcoef.de variaţie= (1  ) * 100 %
C1
1$ = x CHF(se păstrează constant francul elveţian)

Dacă se urmăreşte fluctuaţia CHF faţă de $ (invers),


C1
2K = (1  ) * 100 %
C0
1 CHF = x $
In ambele cazuri, suma de plată se recalculează dacă K este > ± 2%
K
S1 = S0 * (1  100)

Momen- C0
1 K  (1  ) * 100 S1  S0 (1  K ) Observaţii
tul plăţii C1 100

1,91 10,328
(1  ) * 100  S1  1.000.000(1  )  10,328% +2%
1 2,13 100
 10,328%
se recalculează
 896.714
1,91 (8,523)  8,522% 
(1  ) * 100  S1  1.000.000(1  )
2 1,76 100   2%
 8,523%  1.085.227 se recalculează

12
Mariana Negruş:Tehnici de calcul valutar – financiar, Editura Militarã, Bucureşti, 1992, pag.85-90

58
 5

3 1,91 S1  S 0  1.000.000  1,058% 


(1  ) * 100 
1,89   2%
 1,058%
nu se recalculează
896.714+1.085.227+1.000.000=
Total sumă plătită
=2.981.941 $

Suma de încasat este mai mică decât cea stabilită iniţial:


3.000.000-2.981.941=18.059$

Dacă se cotează 1 CHF =x $ (cotaţia inversă, moneda etalon se păstrează constantă)

Momen- C1 K
2 K  (1  ) *100 S1  S0 (1  ) Observaţii
tul plăţii C0 100
0,469 10,325 10,325% 
2 K  (1  ) * 100  S1  1.000.000(1  
1 0,524 100 +2% se
 10,325%  896.750 recalcul.
0,568 (8,604) -8,604% 
K  (1  ) * 100  S1  1.000.000(1  )
2 0,524 100 +2% se
 8,604%  1.086.040 recalcul.
0,529 +1,147%
K  (1  ) * 100 
3 0,524 S1=S0=1.000.000 -2% nu se
 1,147% recalcul.

896.750+1.086.040+1.000.000=2.982.790
Total sumă de plată
3.000.0000-2.982.790=17.210 mai puţin

Diferenţele care apar prin aplicarea formulelor se datorează calcului intercalat.


În practică se utilizează numai una dintre ele, de obicei prima (se urmăreşte variaţia
monedei de contract faţă de moneda etalon).
C
K  (1  0 ) * 100
C1

Exemplu (b) Calculul sumei de plată prin modificarea sumei exprimată în moneda de plată faţă de
de calcul suma fixă exprimată în moneda etalon:
a sumei Exemplu:
de platã C1  C0
Dacã: * 100   marja % suma de platã se recalculeazã.
prin C0
utilizarea
1$=1,91 CHF
monedei
3.000.000 $ = 5.730.000 CHF

59
etalon  5

la fiecare scadenţă, trebuie sã se plãteascã : 1.000.000 $ = 1.910.000 CHF


m1: 1.910.000 CHF : 2,13 CHF/$ = 896.714 $
m2: 1.910.000 CHF : 1,76 CHF/$ = 1.085.230 $
m3: 1.910.000 CHF : 1,89 CHF/$ = 1.010.585 $
La momentul m3 , variaţia cursului  2%   suma nu se schimbă.
Suma totalã plãtitã în final va fi:
896.714+1.085.230+1.000.000=2.981.943

(c) Prin calcul direct:


C1 C0
S1  S0 * S1  S0 *
C0 C1
(variază etalon) (variază valuta contract)
0,469 1,91
1.000.000 *  1.000.000 * 
m1 0,524 2,13
 896.749  896.713
0,568 1,91
1.000.000 *  1.000.000 * 
m2 0,523 1,76
 1.086.042  1.085.230
0,529 1,91
1.000.000 *  1.000.000 * 
0,523 1,89
m3  1.011 .472  1.010.585
nu se recalculeazã, pentru că variaţia cursului CHF faţă de$
 2%
Total 2.982.791$  2.981.943
În In sinteză: moneda de contract A, faţã de moneda etalon B
sintezã
Modificarea cursului monedei A în Modificarea cursului monedei B în
raport cu moneda B raport cu moneda A
C0 C1
1 K  (1  ) * 100 2 K  (1  ) * 100
C1 C0
C1  C0 C0  C1
1 K  * 100; S1  2 K *100
C1 C0
K
 S0 (1  )
100
C0 C1
S1  S0 * S1  S0 *
C1 C0

60
5.2.1.2.  5

C Moneda etalon, pentru a fi mai stabilă, poate fi un coş de valute, faţă de care să varieze
l în limitele unei marje.
a Coeficientul de variaţie medie a cursului valutar în cazul coşului valutar:
u
z 1 n C0 i
a K n  100 * (1  *
n i 1 C1i
v
unde:
a
lu n=numărul de valute în coş
t C0=curs de referinţă
a C1=curs în ziua plăţii.
r Coşurile valutare sunt de douã feluri:
ã Coşul valutar simplu, în care toate valutele au aceeaşi pondere;
c Coşul valutar ponderat, în care ponderile valutelor componente sunt diferite
o diferite.
ş La fiecare scadenţă se calculează media aritmetică ponderată a abaterilor cursului $ în
v raport cu cele n valute şi dacă acesta este >±marja acceptată, suma se recalculează
a
lu
t
a
r

5.2.2. Alegerea monedei de contract


În cazul metodei ce foloseşte alegerea monedei de contract, se analizează factorii ce
influenţează variaţia cursului valutar şi prognoza pe termen mediu şi lung a acestuia.
Pe termen scurt, cursul este puternic influenţat de factori monetari (inflaţie), politici,
psihologici etc.

5.2.3. Introducerea unei marje asiguratorii în preţ

Metoda de acoperire a riscului prevede includerea în preţ a unei marje asiguratorii, în


funcţie de previziunea inflaţiei şi a altor indicatori macroeconomici.
Utilizarea acestei tehnici este limitată de:
preţul internaţional
preţul de producţie intern, specific fiecărui sector de activitate (determinat inclusiv de
performanţa producţiei).
Preţ de ofertare variazã în funcţie de situaţia pieţei produselor negociate, astfel, dacã:
este mai mare decât preţul pieţei, este un preţ necompetitiv;
este ≈ preţul pieţei, este un preţ internaţional;
este mai mic decât preţul pieţei,firma se confruntã cu o comercializare
necorespunzătoare, care conduce la pierdere efectivă.

61
 5

5.2.4. Sincronizarea încasărilor şi plăţilor în aceeaşi valută

Metoda de acoperire a riscului valutar foloseşte sincronizarea încasărilor şi plăţilor în


aceeaşi valută
Exemplu:
Dacă partenerii facturează exportul şi importul în valute diferite:
O firmă are de plată peste 6 luni pentru un import suma de 1 milion Є.
Tot peste 6 luni are de încasat 1,5 mil.CHF.
Cursul spot este de 1 Є = 1,5 CHF
Importatorul consideră că transfomând CHF în euro va putea să facă plata peste 6 luni.

t1 t6
1Є=1,5CHF 1Є=1,55CHF

Peste 6 luni, încasează 1,5 mil.CHF, dar nu-i mai ajung să-i schimbe cu 1 mil.euro (i-ar
trebui 1,55 mil.CHF)
În aceastã situaţie, firma înregistrează o pierdere, adicã s-a confruntat cu o pierdere
datoratã riscului valutar.
Pentru a se acoperi de riscul valutar, firma importatoare face ambele contracte (atât cel
prin care trebuie sã plãteascã, cât şi cel în care trebuie sã încaseze), în aceeaşi valută.

Exemplu în Є

t1 t6
Contract import:1mil.Є → plată 1 mil.Є
Contract export:1 mil.Є → încasare 1 mil.Є

5.2.5. Anticipãri şi întârzieri în efectuarea plãţilor şi încasãrilor (5.2.5.)

Metoda de acoperire a riscurilor valutare constã în anticipări şi întârzieri în efectuarea


plăţilor şi încasărilor.
In cazul exporturilor:

Amânarea Se utilizeazã amânarea plãţii de cãtre importator, atunci când moneda de contract este în
curs de apreciere şi existã clauzã prevãzutã în contract pentru a fi posibilã întârzierea.
Exemplu:
Un export din Uniunea Europeanã cãtre Elveţia, cu moneda de contract CHF în curs de
apreciere faţă de euro, în valoare de 100.000 CHF.

62
 5

În contract se prevede ca plata sã se facã în luna mai, „dar nu mai târziu de 30 mai”.
Când moneda de contract este în curs de apreciere

t0 100.000 CHF = momentul încheierii contractului


1Є = 1,50 CHF 66.666,7 Є
t1 100.000 CHF = Când moneda de contract, CHF, s-a
1Є = 1,48 CHF 67.567,6 Є apreciat, suma în € pe care trebuie
sã o schimbe importatorul pentru a
plãti 100.000 CHF este mai mare.
Anticiparea Anticiparea (grăbirea) încasării, se practicã atunci când valuta de contract se
(grăbirea) depreciază.
încasării
Exemplu:
t0 100.000 CHF = momentul încheierii contractului
1Є=1,50 CHF 66.666,7 Є
t2 100.000 CHF = Când moneda de contract, CHF, s-a
1Є=1,55 CHF 64.516,1 Є depreciat, suma în € pe care trebuie
sã o schimbe importatorul pentru a
plãti 100.000 CHF este mai micã.

Testarea cunoştinţelor

Teste grlilã

1. Ce metode contractuale de acoperire a riscului de curs valutar se aplicã în relaţiile
comerciale:
a) clauza valutarã, alegerea monedei de contract, marja asiguratorie în preţ
b) clauza valutarã, sincronizarea încasãrilor cu plãţile în aceeaşi valutã, vânzãri la termen
c) clauza valutarã, hedging valutar, marjã asiguratorie în preţ
d) clauza valutarã, clauza putere de cumpãrare, alegerea monedei de contract

2. În ce constã tehnica de acoperire de risc valutar prin clauza valutarã:


a) valuta de contract sã nu varieze peste un anumit procent
b) valuta de contract sã rãmânã fixã
c) cursul valutei de contract esye fixat pentru momentul plãţii
d) valuta de contract se comparã cu o valutã etalon şi peste o anumitã variaţie se
recalculeazã suma de platã

Întrebãri şi rãspunsuri, teme de referat



1. Tehnici de acoperire de risc valutar

63
2. Clauza  5
valutarã
simplã
3. Metoda sincronizarii încasãrilor cu plãţile în valutã
4. Efectul anticipãrilor sau întârzierilor plâţilor

Aplicaţii asistate

1. TEHNICI DE ACOPERIRE A RISCULUI VALUTAR


1.1. Utilizarea clauzei cosului valutar pentru acoperirea riscului de curs valutar
1.2. Utiizarea marjei asiguratorii
1.3. Metoda actualizarii contra riscului valutar
1.4. Hedging valutar

1.1. Utilizarea clauzei cosului valutar pentru acoperirea riscului de curs valutar

Problema 1 Intr-un contract de export, pentru acoperirea riscului valutar se


utilizeazã clauza coşului valutar simplu, adicã moneda de contract este
corelatã cu un coş de valute, în care toate valutele au aceeaşi pondere.
Sã se calculeze suma pe care o va încasa exportatorul, dacã:
Mãrfuri exportate = 100 tone
Preţul de export = 200 Є/tonã
Suma de platã va fi recalculatã dacã la scadenţã, abaterea cursului valutei de
contract faţã de valutele participante la coş va fi mai mare de ±3%
Valutele care compun coşul sunt:
Francul elveţian CHF
Coroana suedezã SEK
Coroana danezã DKK
Cursul valutelor din coş în momentul încheierii contractului:
1$ = 1,91 CHF 1,91CHF / $
 2,30 CHF / Euro
0,85 Euro / $
1$ = 7,66 SEK 7,66 SEK / $
 9,23SEK / Euro
0,85 Euro / $
1$ = 6,33 DKK 6,33 DKK
 7,63 DKK / Euro
0,85 Euro / $
1$ =0,85 Є

Cursul valutelor din coş la momentul plãţii:


1$ = 1,98 CHF 1,98 CHF / $
 2,15 CHF / Euro
1,92 Euro / $
1$ = 7,95 SEK 7,95 SEK / $
 8,64 SEK / Euro
0,92 Euro / $

64
 5

1$ = 6,85 DKK 6,85 DKK / $


 7,45 DKK /
0,92 Euro / $
1$ = 0,92 Є

Rezolvare

1C C C 
K  100 * [1   01  02  0 n ]   3%
n  C11 C12 C1n 
K = coeficientul de variaţie (abaterea)
n = ponderea valutelor în coş
k
S1  S0 (1  )
100

Cotaţie directã
1 2,30 9,23 7,63
K  100 * [1  *(   )]   5,38%   3%
3 2,15 8,64 7,45
se recalculeazã:
 5,38%
S1 = 100 tone * 200 Є/tonã * (1  )  21.077 Є
100%
Prin deprecierea valutelor din coş, exportatorul obţine o sumã mai mare cu
1.077 Є (1.077 € = 21.077 - 20.000) decât în contract.

Problema 2 Intr-un contract de export, pentru acoperirea riscului valutar se utilizeazã


clauza coşului valutar ponderat, astfel:
pCHF: 20%;
pSEK: 45%
pDKK: 35%
Informaţiile privind componenţa coşului valutar sunt aceleaşi cu cele de la
problema 1.

Rezolvarea

C 01 C C
K  100 * [1  ( p CHF *  p SEK * 02  p DKK * 03 )]   3%
C11 C12 C13
K
S1  S0 (1  )
100
2,30 9,23 7,63
K  100 * [1  (20% *  45% *  35% * )]   5,30%   3%
2,15 8,64 7,45
fiind mai mare decât marja convenitã, suma de platã se recalculeazã:

65
 5

 5.30%
S1  100 t * 200  / t * (1  )  21.059 
100%
Prin deprecierea valutelor din coş, datoritã clauzei coşului valutar
ponderat, exportatorul câştigã 1.059 Є.

1.2. Utiizarea marjei asiguratorii

Problema Un agent economic din Romania incheie un contract de export pentru


construirea unei nave de mare tonaj în valoare de 70 mil.$. Pentru evitarea
riscului valutar, se prevede în contract clauza de rectificare a preţurilor,
precum şi introducerea unei marje asiguratorii, astfel:
- marja de siguranţã: pondere 15%
- coeficientul de influenţã a modificãrii preţurilor la materii prime,
utilaje etc. 53%
- coeficientul de influenţã a modificãrii cheltuielilor cu salariile: 32%;
- de la data încheierii contractului pânã la data plãţii s-au produs
urmãtoarele modificãri:
- preţurile materiilor prime ş.a. au crescut cu 12%
- salariile au crescut cu 3%.
Sã se calculeze cât va încasa agentul economic din export.

Rezolvare
S b * p1 c * p2
S1  0 * [a  (b  )  (c  )]
100 100 100
unde:
a = marja de siguranţã
b = ponderea materiilor prime
c = ponderea salariilor
p1 = procentul de modificare a ponderii materiilor prime
p2 = procentul de modificare a salariilor.
a + b + c = 100%
70 mil.$ 53% * 12% 32% * 3%
S1  [15%  (53%  )  (32%  )] 
100 100 100
70
 *107,32% 
100%
 75,12 mil.$
Prin includerea în contract a clauzei de rectificare a preţului, agentul
economic care exportã obţine o sumã mai mare, care îi permite sã acopere
creşterea preţurilor la materiile prime şi creşterea salariilor.

66
1.3.  5

Metoda actualizarii contra riscului valutar

Problema 1 Un agent economic exportã un utilaj complex în valoare de 1 milion $. Între


data încheierii contractului şi data plãţii s-a convenit o perioadãde 2,5 ani. În
contract este stipulatã clauza de actualizare, care acoperã riscul valutar produs
de variaţia ratei dobânzii:
Rata dobânzii la data încheierii contractului = 7,32%
Rata dobânzii la data plãţii = 9,05%
Rezolvare
Valoarea actualizatã din contract se calculeazã:
Drd n
S1  S0 (1  )
100
Drd = diferenţa dintre ratele dobânzii la încheierea contractului şi la data
plãţii.
n= numãrul de ani între cele 2 date.
9,05%  7,32% 2,5
S1  1 mil.$ * (1  )  1,0173 mil.$
100%
 suma este mai mare cu 17,3 mii $, ceea ce acoperã creşterea ratei dobânzii.

Problema 2. Un contract de 50.000$, încheiat la 1 martie anul N cu plata la 1 martie


anul N+1, la interval de 3 ani, conţine clauza de actualizare. Ce sumã va
încasa exportatorul, dacã ratele dobãnzii sunt:
 La 1 martie 2001: 6,75%
 Estimatã la 1 martie 2004: 8,12%
Rezolvare
8,12%  6,75% 3
S1  50.000$ * (1  )
100%
 50.000 * 1,01373
 50.000 * 1,042
 52.083$

1.4. Hedging valutar

Problema 1 Un agent economic din Germania importã mãrfuri din SUA, în valoare de
700.000$, plãtibili peste 3 luni. Cursul valutar este de 0,85Є/$.
În contract nu este prevazutã clauza de evitare a riscului valutar.
În aceastã situaţie, importatorul încheie cu banca sa o operaţiune de hedging
valutar, prin care solicitã cumpãrarea, peste o lunã de la încheierea
contractului, pentru a vedea tendinţa, a sumei de 700.000 $ la un curs mai mic
de 0,89Є/$.
Evoluţia cursului euro este urmãtoarea:
La momentul to al încheierii contractului = 0,85Є/$

67
 5

Estimat la momentul plãţii peste 3 luni = 0,95Є/$


La o luna de la încheierea contractului = 0,87Є/$ la termen de2
luni.
Rezolvare
Operaţiunea de hedging înseamnã cumpãrarea la un curs de 0,87 Є/$ (mai mic
de 0,89Є/$):
700.000 $ * 0,87 Є/$ = 609.000 Є la termen de 2 luni.
Dacã nu s-ar fi încheiat aceastã tranzacţie, importatorul ar fi fost obligat sã
cumpere suma de:
700.000 $ * 0,95 Є/$ = 644.000 Є
faţã de 609.000 Є, pentru a plãti cei 700.000$.

Problema 2 Un agent economic din România a exportat mãrfuri în Franţa pentru care
urmeazã sã încaseze suma de 1.500.000 Є peste 3 luni.
Acelaşi agent economic încheie un contract de import cu o firmã din SUA
pentru care urmeazã sã plãteascã suma de 1.700.000 $ peste 3 luni, pe care
considerã cã va putea sã o acopere cu încasarea din export.
1.500.000 Є/0,85Є/$ = 1.764.706 $ la moment to
Pentru a se proteja de riscul valutar, solicitã bãncii sale sã cumpere în numele
sãu suma de 1.700.000 $, la termen de 3 luni, la un curs de cel mult 0,90Є/$.
Cursul curent la momentul to = 0,85Є/$, iar peste 3 luni de 0,95 Є/$.
Sã se analizeze efectul operaţiunii de hedging valutar.

Rezolvare
Banca urmãreşte evoluţia euro la bursa din Paris.
Agentul economic nu poate efectua o operaţiune de vânzare/cumpãrare la
vedere pentru cã nu are disponibil în euro.
La momentul t1, cursurile fiind de:
0,88 Є/$ la vanzare (banca vinde Є contra $)
0,85 Є/$ la cumparare
Banca vinde la termen suma de 1.500.000 Є pentru care va încasa la termen:
1.500.000 Є/0,88Є/$ = 1.704.545 $,
cu care va putea plãti la termen suma de 1.700.000 $.
Dacã ar fi aşteptat încasarea la termen:
1.500.000Є / 0,95 Є/$ =1 .578.947$
→ insuficient pentru a plãti importul de 1.700.000 $.

!! Probleme propuse

68
1.  5

Într-un contract de export, în valoare de 100 mil. CZK (coroana cehã), pentru
acoperirea riscului valutar se utilizeazã clauza coşului valutar simplu, moneda de
contract fiind coroana ceheascã, iar monedele din coş: euro, dolarul canadian
(CAD) şi francul elveţian (CHF).
Cursul valutar la momentul încheierii contractului:
1$ = 0,85 Є
1$ = 1,34 CAD
1$ = 1,28 CHF
1$ = 27,30 CZK
Cursul valutar la momentul plãţii:
1$ = 0,80 Є
1$ = 1,28 CAD
1$ = 1,19 CHF
1$ = 27,05 CZK
Sã se stabileascã ce suma va fi încasatã din export prin utilizarea clauzei coşului
valutar simplu.

2. Aceeaşi problemã, când clauza este coş valutar ponderat:


Є: 50%
CAD: 20%
CHF: 30%

3. Un agent economic din România încheie un contract de export pentru livrarea


unei instalaţii complexe de automatizare, în valoare de 100 mil.$. Pentru evitarea
riscului valutar, în contract se prevede clauza de rectificare a preţului, pe baza
urmãtoarelor elemente:

- marja de siguranţã 15%


- coeficientul de influenţã a modificãrii 55%
preţurilor de materii prime
- coeficientul de influenţã a modificãrii 25%
salariilor
- coeficientul de influenţã a fiscalitãţii 5%
Total 100%

De la data incheierii contractului pana la data platii, s-au produs urmatoarele


modificari:
- preţurile au crescut cu 15%
- salariile au crescut cu 7%
- fiscalitatea s-a diminuat cu 1%
Sã se calculeze cât va încasa exportatorul.

69
 5

4. Un agent economic din România urmeazã sã încaseze dintr-un contract de export


700.000 SEK peste 3 luni şi doreşte sã plãteascã cu aceastã sumã un import de
materii prime de 90.000 $, de asemenea peste 3 luni.
Pentru a se proteja de riscul valutar de depreciere a monedei în care se încaseazã
din export, dã ordin bãncii sale sã vândã la termen suma de 700.000SEK la un
curs mai mic de 7,7 SEK/$.
Sã se analizeze efectul operaţiunii de hedging valutar, dacã:
la momentul încheierii contractului:
1$ =7,66 SEK la vânzare
1$=7,63SEK la cumpãrare
peste 3 luni:
1$ = 7,86 SEK la vânzare
1$=7,79 SEK la cumpãrare

Aplicaţii asistate

2. INFLUENŢA MODIFICÃRII CURSULUI VALUTAR ASUPRA


OPERAŢIUNILOR DE COMERŢ EXTERIOR
5.1. Asupra exportului
5.2. Asupra importului

2.1. Asupra exportului

Se exportă un produs din Elveţia în Germania (adică Uniunea Europeanã).


Să se determine influenţele variaţiei cursului de schimb al francului elveţian faţă de
EUR, dacă preţul de export din Elveţia=15.000 CHF/buc (şi nu se menţine constant).

Momentele
Indicatori
Iniţial t1 t2 t3
Cursul de schimb
1=1,5 CHF 1Є=1,57 CHF 1Є
Є/CHF
Produs elveţian 15.000CHF 15.000
exportat În UE 10.000Є 9554  10.135 
1,57 1,48
(Є)
Produs similar în
10.000 Є 10.000 10.000
UE (Є)

70
 5

Diferenţe (Є) - Încurajează exportul


- 446 +135
La momentul t2, francul elveţian s-a depreciat faţă de EUR, ceea ce înseamnă că
importatorul va plăti pentru acest produs mai puţin decât pe piaţa internăstimulent
să importe.

2.2. Asupra importului

Dacă se importă în Elveţia din Germania (UE) un produs la un preţ de 10.000 Є, care
costă în Elveţia 15.000 CHF, (preţul la import se menţine constant).

Momentele
Indicatori
Iniţial t1 t2 t3
Cursul de schimb
1Є=1,5 CHF 1Є=1,57 CHF 1Є=1,48 CHF
Є/CHF
Deprecierea Francul elveţian se
Produsul german francului elveţian
faţă de Є apreciază faţă de Є
(UE) exportat în 15.000 CHF
14.800  10.000 *
Elveţia (în CHF) 15.700 = =
* 1,48
19.000*1,57
Produsul autohton
15.000 CHF 15.000 CHF 15.000 CHF
din Elveţia (în CHF)
Diferenţe la import + 700 -200
în Elveţia
- importul importul
t2→descurajează
importul costă mai mult costă mai puţin

!! Probleme propuse

1. O firmă germană exportă mărfuri în valoare de 400.000 Є pe piaţa SUA.


Cursurile sunt:, în cotaţie directă:
La m0 încheierii contractului 1 $ = 0,8523 Є
La m1 momentul plăţii 1 $ = 0,8455 Є
Să se determine consecinţele aprecierii cursului valutar al Є faţă de $ asupra
exportului german (negativ).
Rezolvare

71
 5

400.000 Euro
m0: 0,8523Euro / $ = 469.341 $

valorează cât ar trebui să încaseze Germania (să plătească SUA)


400.000 Euro
m1: 0,8455 Euro / $ = 473.103 $

valorează plata pe care trebuie să o facă agentul economic din SUA (importatoare)
 importatorul este descurajat.
Efect negativ asupra exportului german.

2. O firmă germană importă mărfuri în valoare de 400.000$ de pe piaţa SUA.


Cursurile sunt, în cotaţie directã:
m0: 1$ = 0,8523 Є
m1: 1$ = 0,8455 Є
Să se determine consecinţele aprecierii cursului Є asupra importului în Germania.
Rezolvare
m0: 400.000 $ * 0,8523 Є/$ = 340.903 Є la momentul încheierii contractului
m1: 400.000 $ * 0,8455 Є/$ = 338.193 Є la momentul plăţii importului
 agentul economic din Germania este avantajat
 aprecierea Є faţă de $ încurajează importul în Germania.

3. O firmă germană exportă mărfuri în valoare de 1.000.000Є în SUA.


Cursurile sunt:
m0: 1$ = 0,8523 Є
m1:1$ = 0,8767 Є
Să se determine consecinţele deprecierii Є asupra exportului în Germania.
Rezolvare
1.000.000 Euro
m0: 0,8523Euro / $  1.173.353 $
1.000.000 Euro
m1: 0,8767 Euro / $  1.140.673 $

1.173.353 $ > 1.140.673 $  Importatorul (SUA) plăteşte mai puţin (este încurajat)
 efect favorabil asupra exportului german.

4. O firmă germană importă mărfuri în valoare de 800.000$ din SUA.


Cursurile sunt:
m0: 1$ = 0,8523 Є
m1: 1$ = 0,8767 Є
Să se determine consecinţele deprecierii Є faţă de $ asupra importului în Germania.
Rezolvare:
m0: 800.000 $ * 0,8523 Є/$ = 681.807 Є

72
 5

m1: 800.000 $* 0,8767 Є/$ = 701.340 Є


701.340 € > 681.807 €
 Firma din Germania trebuie să plătească mai mult  importurile în Germania
sunt descurajate.

5. Să se stabilească prin metoda “cross-rate” cursurile dolarului australian (AUD) şi


yenului japonez (JPY) faţă de $ dacă:
în cotaţie directă
1$ = 0,8523 Є
1 AUD = 0,5848 Є
100 JPY=0,7735Є
Rezolvare:
Cotaţie directă a AUD şi JPY faţă de $
1
1 Є = 0,5848 Euro / AUD  1,7099 AUD

1
1 Є= 0,7735 Euro / 100 JPY  1,2928 la 100 JPY

1 $ = 0,8523 Є = 0,8523 Є * 1,7099 AUD/Є = 1,4573 AUD


1 $ = 0,8523 Є * 1,2928 100JPY / € = 1,1018 la 100 JPY

6. La bursa valutară din New York, cursurile principalelor valute faţă de £ au fost:
Cotaţie indirectă:
1 £ = 1,6732 $
1 $ = 1,1018 la 100 JPY
1 $ = 0,8523 EUR
Să se calculeze cursurile zenului şi Euro faţă de £ prin metoda “cross-rate”.
Rezolvare
1 £ = 1,6732 $ * 1,1018 la 100 JPY / $ = 1,8435 la 100 JPY
1 £ = 1,6732 $ * 0,8523 EUR / $ = 1,4260 EUR

7. O firmă germană exportă mărfuri în valoare de 400.000Є pe piaţa SUA.


Cursurile sunt:
la momentul încheierii contractului (m0):1$ = 0,854 Є
la momentul plăţii (m1): 1$ = 0,9310 Є
Preţul aceluiaşi produs pe piaţa SUA este de 468.384$.
Să se determine care sunt consecinţele variaţiei cursului valutar asupra exportului.

73
8.  5

O firmă germană importă mărfuri din SUA în valoare de 400.000Є.


Cursurile sunt:
la momentul încheierii contractului (m0): 1$ = 0,854 Є
la momentul plăţii (m1): 1$ = 0,9310 Є
Să se determine consecinţele variaţiei cursului valutar asupra importului.

9. Pe piaţa din Paris sunt afişate cursurile:


Cotaţie directă
1 USD = 0,8767 EUR
100 JPY = 0,7446 EUR
1 CHF = 0,6418 EUR
Să se stabilească cursurile yenului şi francului elveţian faţă de USD prin metoda
“cross-rate”.

10. Pe piaţa Londrei sunt următoarele cursuri:


1 £ = 1,6228 $
1 Є = 1,1407 $
100 JPY = 0,8493 $
Să se stabilească cursurile EUR şi yeni faţă de £.

74
6  6
REGIMUL VALUTAR
6.1. Conceptul de regim valutar
6.2. Tipuri de regimuri valutare
6.3. Principalele caracteristici ale regimului valutar
6.4. Regimul valutar din România
ANEXA cuprinzând Regulamentul valutar al Românieie şi normele de aplicare

6.1. CONCEPTUL DE REGIM VALUTAR

Regimul valutar (Ligia Georgescu-Goloşoiu: Regimul valutar din România,


Editura ASE, Bucureşti, 2003) reprezintă suma principiilor, regulilor şi
normelor de procedură instituite de stat – prin autoritatea publlică
responsabilă, cu privire la:
- plăţile în valută aferente operaţiunilor de comerţ exterior şi
operaţiunilor necomerciale;
- regimul cursului de schimb şi al monedei naţionale;
- rezerva valutară a statului;
- circuitul aurului şi al metalelor preţioase.
Regimul valutar reprezintă o concretizare a politicii valutar-financiare a
statului.
Prin politică valutară se înţelege suma instrumentelor, metodelor utilizate de
autoritatea monetară a statului, acţionând asupra circuitelor şi instituţiilor
monetare interne şi internaţionale, în scopul:
- stabilităţii monedei naţionale
- echilibrul balanţei de plăţi
Principalele probleme cu care se confruntã economiile naţionale sau uniunile
economice din punct de vedere al cursului monedei naţionale, faţã de valutele
strãine se referã la numeroasele aspecte de nealiniere, cu impact, de multe ori
major, negativ, asupra stabilitãţii economice, prin descurajarea schimburilor
comerciale şi financiare internaţionale, concomitent cu accentuarea mişcãrilor
speculative.
Ca mãsurã de protecţie faţã de fluctuaţiile prea ample ale cursurilor de
schimb, mai ales cã regimul flotãrii libere se extinde în marea majoritate a
statelor lumii, s-au elaborat şi se implementeazã o serie de instrumente
monetar-valutare de monitorizare a variaţiei cursului de schimb. Amintim
printre aceste instrumente:
- cursurile legate de un „coş de monede”, cum este coşul DST, bazat pe
moneda de cont emisã de FMI;
- cursurile glisante („crawling peg”;
- flotarea concertatã faţã de terţi;
- cursurile flotante;
- cursurile multiple etc.

75
6.2.  6

TIPURI DE REGIMURI VALUTARE

Pe mãsurã ce relaţiile economice se liberalizeazã şi intervenţia autoritãţilor


publice tinde sã se limiteze la reglarea pieţei şi monitorizarea unei concurenţe
loiale între agenţii economici, regimul cursului de schimb are tendinţa de a
renunţa la opţiunea pentru fixarea paritãţii de schimb de cãtre autoritatea
naţionalã din domeniu – în cazul României, BNR – şi adoptarea de cursuri de
schimb flotante.
Deoarece trecerea la flotarea liberã a monedei naţionale induce şi risc valutar,
important în cazul unei economii deschise, ţãrile au recurs la regimuri
valutare hibride, care combinã caracteristicile regimului valutar cu paritãţi
fixe, cu regimul valutar cu flotare complet necontrolatã administrativ.
În ceea ce priveşte regimul cursului de schimb (flexible or fixed
rates):
- regim valutar al cursurilor flexibile sau fluctuante
- regim valutar al cursurilor fixe sau legate
- regim valutar al cursurilor cu flotare dirijată (managed floating
exchange rates)
-regim valutar al cursurilor controlate
Există modele de regimuri valutare intermediare: uniune monetarã,
consiliu monetar, curs târâtor sau paritar, bande de flotare, flotare liberã.
- Uniunea monetară. De exemplu, Uniunea Europeanã (currency
union) sau sau dolarizarea (Ecuadorul a adoptat $ ca monedă naţională);
- Consiliul monetar (currency board), care:
- utilizeazã regimul vamal de curs fix;
- consiliul este singurul agent economic ce poate emite moneda
naţională;
- cursul de schimb se fixează în funcţie de o altă monedă;
Introducerea consiliului monetar presupune:
- ţara să aibă rezerve valutare adecvate;
- disciplină fiscală;
- sistem financiar puternic.
Au aplicat consiliu monetar: Hong Kong (1983) , Argentina
(1991), Estonia (1992), Lituania , Bulgaria (1997), Bosnia-Herţegovina
(1998). Rezultatele pe termen scurt au constat în stabilitatea monedei
naţionale şi, implicit, diminuarea drasticã a inflaţiei, dar nerestructurarea
corespunzãtoare a economiei a fãcut ca, pe termen lmediu, sã se rînregistreze,
în continuare, performanţe slabe.
-Curs târâtor sau paritate glisantă (crawling peg). Cursul de schimb se
determină în funcţie de un etalon, care se poate modifica discreţionar (cursul
de schimb se poate utiliza ca o ancoră nominală).
- Bande de fluctuare (target zones, bands);
- flotare liberă, independentă.

76
 6

Avantaje/de Avantaje/dezavantaje ale regimurilor valutare:


zavantaje - formarea unor cursuri de schimb reale (prin jocul liber al pieţei)
ale - eliminarea atacurilor speculative
regimurilor - independenţa monetară
valutare: - ajustări automate la şocuri externe
- scăderea rolului băncii centrale, deoarece cursul se formează liber

- cu altă monedă
- stabilite în
- faţă de un coş valutar (export
Cursuri fixe raport
diversificat)
pot fi:
- ajustabile (aranjamentul valutar al sistemului de la
Bretton-Woods)
Alegerea Alegerea regimului valutar depinde de o multitudine de factori:
regimului - caracteristicile economiei
valutar - natura şocurilor cu care se confruntă
- funcţionarea autorităţilor
- rezervele valutare, reglementările monetare etc.
Prin convertibilitate se înţelege posibilitatea rezidenţilor şi nerezidenţilor de a
obţine şi face tranzacţii nelimitat cu valutele.
Condiţii pentru asigurarea convertibilităţii:
- sistemul de preţuri bazat pe costuri reale
- existenţa unei oferte maride produse la export
- existenţa pieţei valutare, pentru echilibrarea cerere/ofertă

6.3. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE REGIMULUI VALUTAR

Principalele caracteristici ale regimului valutar constau în:


- sistemul de determinare a cursului valutar, corelat cu drepturile
exportatorilor şi importatorilor;
- dreptul rezidenţilor de a deţine conturi în valută în ţară şi în
străinătate;
- gradul de îngrădire a schimbului valutar;
principiile şi modul de organizare a pieţei valutare.
In Europa de Est şi Centrală, aranjamentele valutare au următoarea
structură:
- cursuri corelate (“legate”) - pegged
- cursuri raportate la “coşuri valutare (Cehia, Ungaria, Slovacia)
- cursuri flotare dirijată -managed floating (Slovenia)
- cursuri flotare “independentă” –Moldova

77
6.4.  6

REGIMUL VALUTAR DIN ROMÂNIA

(potrivit site-ului BNR: http://www.bnro.ro/legislatie/regimul valutar)


Potrivit Statutului său, Banca Naţională a României stabileşte şi urmăreşte aplicarea
regimului valutar pe teritoriul României.
STABILIREA REGIMULUI VALUTAR
Principalele atribuţii ale BNR:
1. Elaborează şi aplică politica de curs de schimb;
2. Elaborează balanţa de plăţi şi alte lucrări privind poziţia investiţională
internaţională a ţării;
3. Privitor la cursul de schimb:
o stabileşte cursul de schimb al monedei naţionale pentru operaţiuni
proprii pe piaţa valutară;
o calculează şi publică cursurile de schimb medii ale pieţei valutare în
scop statistic;
o cursul de schimb al pieţei valutare interbancare este determinat liber în
raport cu cererea şi oferta de valută;
4. Păstrează şi administrează rezervele internaţionale ale statului.
REGIMUL VALUTAR DIN ROMÂNIA
 Este stabilit prin Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 4/2005.
 România a acceptat - prin notificarea din 25 martie 1998 - obligaţiile stipulate la
art. VIII, secţiunile 2, 3 şi 4 din Statutul FMI, respectiv:
o angajamentul autorităţilor de a elimina restricţiile privind operaţiunile
de cont curent;
o neintroducerea altor restricţii în viitor;
o crearea condiţiilor cât mai favorabile relansării reformei economice;
o politica valutară să nu sufere modificări semnificative.
PREVEDERI DE BAZĂ ALE REGULAMENTULUI PRIVIND REGIMUL
VALUTAR
I. Drepturi ale rezidenţilor şi nerezidenţilor
Rezidenţii şi nerezidenţii:
 pot dobândi, deţine şi utiliza orice active financiare exprimate în valută şi în
monedă naţională ("full retention");
 pot deschide şi menţine conturi în valută şi în monedă naţională, la instituţii de
credit sau la alte instituţii asimilate acestora, după caz;

78
 6

 pot efectua în mod liber şi fără restricţii operaţiuni valutare curente şi de capital;
 nerezidenţii pot repatria şi transfera activele financiare deţinute în România.
II. Accesul pe piaţa valutară
 Accesul rezidenţilor şi nerezidenţilor cu ordine de vânzare/cumpărare de valută
este liber pentru toate operaţiunile valutare;
 Convertibilitatea operaţiunilor, atât cele de cont curent, cât şi cele de cont de
capital, este asigurată atât pentru rezidenţi, cât şi pentru nerezidenţi;
 Operaţiunile de vânzare/cumpărare de valută se pot efectua numai prin
intermediari ai pieţei valutare;
 Cumpărarea/vânzarea de valută de către persoanele fizice rezidente prin casele
de schimb valutar şi instituţii de credit este nelimitată.
III. Operaţiuni valutare de capital
Începând cu data de 1 septembrie 2006 toate operaţiunile valutare de capital au fost
liberalizate. În scopul evidenţei statistice, operaţiunile de capital din care rezultă
obligaţii externe derivând din angajamente cu termene mai mari de 1 an, altele decât
cele de natura datoriei publice externe, se înregistrează la Banca Naţională a României
în "Registrul datoriei private externe a României".
IV. Încasări şi plăţi între rezidenţi
Încasările şi plăţile între rezidenţi se pot efectua:
 în monedă naţională - pentru operaţiunile care fac obiectul comerţului cu bunuri
şi servicii;
 în monedă naţională şi în valută
o pentru operaţiunile care fac obiectul comerţului cu bunuri şi servicii,
exceptate prin regulamentul privind regimul valutar:
 Persoanele juridice - pentru operaţiuni decurgând din contracte
de comerţ şi prestări de servicii externe efectuate în comision,
contracte de subantrepriză în acţiuni de cooperare economică
internaţională sau din contracte de export al unor obiective
complexe şi al unor produse cu ciclu lung de fabricaţie,
contracte de furnizare de bunuri şi prestări de servicii aferente
contractelor externe;
 Persoanele fizice - pentru operaţiuni valutare între acestea, cu
caracter ocazional;
 Persoanele fizice şi juridice şi alte entităţi - pentru operaţiuni
stipulate de prevederi legale exprese; pentru operaţiuni
decurgând din organizarea şi/sau prestarea de servicii externe
(transport, turism); pentru operaţiuni decurgând din contracte

79
 6

externe de prelucrare în regim "lohn"; pentru operaţiuni care


decurg din acte de comerţ derulate în porturi, în "zonele
libere" din aeroporturi şi punctele de trecere a frontierei de
stat, în trenuri internaţionale, aeronave şi nave - pe parcurs
extern; pentru operaţiuni efectuate în străinătate.
o pentru operaţiunile care nu fac obiectul comerţului cu bunuri şi servicii.
V. Cuprinsul reglementărilor valutare
 Regulamentul Băncii Naţionale a României nr.4/01.04.2005 privind regimul
valutar este structurat în aşa numitul "corp" al regulamentului care conţine 5
capitole şi 4 anexe, precum şi un număr de 2 norme date în aplicarea
regulamentului, astfel:
o Capitolul I - Dispoziţii generale
o Capitolul II - Regimul valutar
o Capitolul III - Măsuri de salvgardare
o Capitolul IV - Dispoziţii comune
o Capitolul V - Dispoziţii finale
o Anexa nr. 1: - Nomenclatorul operaţiunilor valutare;
o Anexa nr. 2: - Categorii de rezidenţi care pot efectua operaţiuni în
valută
o Anexa nr. 3 - Lista operaţiunilor valutare de capital la care se face
referire la art. 6 alin. (1) din regulament
o Anexa nr. 4 - Lista măsurilor de salvgardare privind operaţiunile de
capital la care se face referire la art. 6 alin. (5) din regulament
 Norma nr. 3/2005 privind funcţionarea pieţei valutare interbancare (modificată
prin Norma nr.10/2007);
 Norma nr. 4/2005 privind efectuarea operaţiunilor de schimb valutar
(modificată prin Norma nr.13/2007).
ALINIEREA LA LEGISLAŢIA UE
 Regulamentul privind regimul valutar transpune în totalitate prevederile
Tratatului European referitoare la liberalizarea mişcărilor de capital şi la
stabilirea măsurilor de salvgardare privind operaţiunile valutare, care pot fi
luate în cazul în care apar variaţii semnificative ale lichidităţii interne şi
dezechilibre semnificative ale balanţei de plăţi;
 Definirea operaţiunilor valutare curente şi de capital, precum şi nomenclatorul
acestora sunt armonizate cu directivele UE;
 Definirea operaţiunilor curente este în linii generale pusă de acord cu

80
 6

prevederile art. XXX din Statutul FMI.

ANEXA
REGULAMENT Nr. 4 din 1 aprilie 2005 *** Republicat
privind regimul valutar, republicat în Monitorul Oficial nr. , Partea I nr.616/2007

CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
(1) Prezentul regulament stabileşte regimul efectuării operaţiunilor valutare.
(2) Pentru scopurile prezentului regulament, termenii, expresiile şi clasificarea operaţiunilor valutare sunt
cele prevăzute în anexa nr. 1 "Nomenclator".

CAP. 2
Regimul valutar

SECŢIUNEA I
Operaţiuni valutare între rezidenţi şi nerezidenţi

ART. 2
Operaţiunile valutare curente şi de capital, aşa cum sunt prevăzute în Nomenclator, se efectuează în mod
liber între rezidenţi şi nerezidenţi, în valută şi în moneda naţională (leu).

SECŢIUNEA a II-a
Operaţiuni valutare între rezidenţi

ART. 3
(1) Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni între rezidenţi, care fac obiectul
comerţului cu bunuri şi servicii, se realizează numai în moneda naţională (leu), cu excepţia operaţiunilor
prevăzute în anexa nr. 2 "Categorii de rezidenţi care pot efectua operaţiuni în valută", care se pot efectua şi în
valută.
(2) Toate celelalte operaţiuni între rezidenţi, care nu fac obiectul comerţului cu bunuri şi servicii, pot fi
efectuate în mod liber fie în moneda naţională (leu), fie în valută.
(3) Operaţiunile prevăzute la alin. (2) şi în anexa nr. 2 la prezentul regulament se pot efectua şi în valută,
numai pe baza acordului de voinţă al părţilor.

SECŢIUNEA a III-a
Regimul aplicabil nerezidenţilor

ART. 4
(1) Nerezidenţii au dreptul să dobândească, să deţină şi să utilizeze active financiare exprimate în valută şi
în moneda naţională (leu).

81
(2)  6
Sumele în
moneda
naţională (leu) şi în valute cotate, deţinute de nerezidenţi, pot fi convertite prin intermediul pieţei valutare.
(3) Nerezidenţii pot deschide şi menţine conturi în valută şi în moneda naţională (leu) la instituţii de credit.
(4) Nerezidenţii pot repatria şi pot transfera activele financiare deţinute.

SECŢIUNEA a IV-a
Regimul aplicabil rezidenţilor

ART. 5
(1) Rezidenţii au dreptul să dobândească, să deţină şi să utilizeze active financiare exprimate în valută.
(2) Sumele în moneda naţională (leu) şi în valute cotate, deţinute de rezidenţi, pot fi convertite prin
intermediul pieţei valutare.
(3) Rezidenţii pot deschide conturi în valută şi în moneda naţională (leu) la instituţii de credit şi la alte
instituţii asimilate acestora.

CAP. 3
Măsuri de salvgardare

ART. 6
(1) În situaţiile în care fluxuri de capital pe termen scurt de o amploare deosebită exercită presiuni
puternice asupra pieţei valutare şi provoacă perturbări grave în aplicarea politicii monetare şi a cursului de
schimb, având ca efect, în special, variaţii semnificative ale lichidităţii interne şi dezechilibre semnificative
ale balanţei de plăţi, Banca Naţională a României poate să ia măsuri de salvgardare privind operaţiunile
valutare de capital prevăzute în anexa nr. 3.
(2) Banca Naţională a României va informa Comisia Europeană şi celelalte state membre asupra adoptării
unor astfel de măsuri până cel târziu la data intrării în vigoare a acestora.
(3) Perioada de aplicare a măsurilor de salvgardare adoptate conform prevederilor prezentului articol nu
poate depăşi, de regulă, 6 luni.
(4) Măsurile de salvgardare vor fi aplicate atât pentru rezidenţi, cât şi pentru nerezidenţi.
(5) În situaţiile prevăzute la alin. (1), Banca Naţională a României poate lua una sau mai multe dintre
măsurile de salvgardare privind operaţiunile de capital, prevăzute în anexa nr. 4.
(6) Banca Naţională a României va proceda la modificarea, înlocuirea sau încetarea măsurilor de
salvgardare luate în conformitate cu alin. (1), la solicitarea expresă a Comisiei Europene.

CAP. 4
Dispoziţii comune

ART. 7
(1) În aplicarea prezentului regulament, Banca Naţională a României poate elabora norme şi circulare.
(2) Pentru situaţii care excedează cadrului reglementat de prezentul regulament, pe bază de fundamentare,
Banca Naţională a României se pronunţă în conformitate cu principiile stabilite prin regulament şi prin
celelalte dispoziţii legale aplicabile.
(3) Nerespectarea prevederilor prezentului regulament, precum şi ale normelor emise în aplicarea acestuia
de către Banca Naţională a României va fi sancţionată conform prevederilor Legii nr. 312/2004 privind
Statutul Băncii Naţionale a României sau ale Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată, cu
modificările ulterioare, după caz.

82
 6
CAP. 5
Dispoziţii finale

ART. 8
(1) Prezentul regulament intră în vigoare la data de 11 aprilie 2005.
(2) Anexele nr. 1 - 4 fac parte integrantă din prezentul regulament.
ART. 9
La data intrării în vigoare a prezentului regulament se abrogă Regulamentul Băncii Naţionale a României
nr. 1 din 30 ianuarie 2004 privind efectuarea operaţiunilor valutare, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 117 din 10 februarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

ANEXA 1

NOMENCLATOR

În prezentul nomenclator operaţiunile valutare sunt clasificate corespunzător naturii economice a activelor
şi pasivelor la care acestea se referă, denominate fie în monedă naţională (leu), fie în valută.
ART. 1
Operaţiunile valutare prevăzute în prezentul nomenclator vor fi interpretate într-un sens larg, astfel încât să
acopere, după caz, şi fără a fi limitative:
a) încheierea şi derularea tranzacţiilor, precum şi transferurile decurgând din acestea;
b) toate tehnicile financiare disponibile pe piaţă pentru realizarea unei anumite operaţiuni - tranzacţii la
vedere (spot), tranzacţii cu instrumente financiare derivate (forward, options, swap, futures), deschiderea
conturilor şi plasarea fondurilor în conturi;
c) lichidarea sau cesionarea activelor dobândite în urma investiţiilor efectuate ori a altor operaţiuni,
repatrierea profiturilor rezultate sau utilizarea acestora;
d) rambursarea creditelor şi a împrumuturilor.
ART. 2
Operaţiunile valutare curente sunt operaţiunile valutare efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi, care decurg,
fără a se limita la acestea, din:
a) tranzacţii de comerţ internaţional cu bunuri şi servicii şi alte asemenea tranzacţii care presupun o
contraprestaţie imediată, inclusiv operaţiunile efectuate în scopul acoperirii riscurilor (cum sunt: de preţ,
valutar) rezultate din tranzacţiile de comerţ internaţional;
b) alte operaţiuni care nu sunt de natura operaţiunilor valutare de capital, astfel cum sunt clasificate la art.
3, precum: plăţi/încasări legate de impozite şi taxe, cu excepţia taxelor succesorale, comisioane, onorarii,
amenzi, plăţi legate de cheltuieli de judecată, asistenţă tehnică, plăţi de sume decurgând din drepturile de
asigurări sociale, inclusiv pensii, într-un sistem public sau privat, câştiguri din jocuri de noroc, leasing
operaţional, cheltuieli cu întreţinerea proprietăţilor deţinute în străinătate, cheltuieli de reprezentare,
cheltuieli guvernamentale, abonamente la publicaţii, participare la organizaţii, cluburi;
c) repatrierea veniturilor nete sub formă de dividende, dobânzi, chirii şi altele asemenea provenind din
operaţiuni valutare curente şi de capital;
d) remiteri de sume pentru acoperirea cheltuielilor curente ce decurg din obligaţii legale de întreţinere a
membrilor familiei - soţ, soţie, copii ori alte persoane aflate în întreţinere;
e) cheltuielile care nu sunt de natura operaţiunilor valutare de capital, făcute de rezidenţi în străinătate în
scop educaţional sau religios, de recreere, vacanţă, sport, afaceri, vizite la rude sau la prieteni, misiuni,
întâlniri, conferinţe, îngrijirea sănătăţii şi altele asemenea.
ART. 3

83
Operaţi  6
unile
valutare de
capital sunt operaţiunile valutare efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi, care decurg din:
3.1. Investiţii directe:
a) în România ale nerezidenţilor;
b) în străinătate ale rezidenţilor.
3.2. Investiţii imobiliare, altele decât cele prevăzute la pct. 3.1, respectiv investiţii în bunuri imobile
destinate unei investiţii directe:
a) în România ale nerezidenţilor;
b) în străinătate ale rezidenţilor.
3.3. Operaţiuni cu instrumente financiare tranzacţionate în mod curent pe piaţa de capital, neincluse la pct.
3.1 - investiţii directe, la pct. 3.4 - operaţiuni cu instrumente financiare tranzacţionate în mod curent pe piaţa
monetară ori la pct. 3.5 - operaţiuni cu unităţi ale organismelor de plasament colectiv:
a) admiterea instrumentelor financiare româneşti pe o piaţă de capital străină prin:
a1) emisiune prin ofertă publică sau vânzare de către emitent, în mod direct sau printr-un intermediar;
a2) cotarea în cadrul bursei, în conformitate cu proceduri specifice;
b) admiterea instrumentelor financiare străine pe piaţa de capital românească prin:
b1) emisiune prin ofertă publică sau vânzarea de către emitent, în mod direct sau printr-un intermediar;
b2) cotarea în cadrul bursei, în conformitate cu proceduri specifice;
c) tranzacţii ale nerezidenţilor cu instrumente financiare româneşti pe piaţa de capital:
c1) achiziţionare de instrumente financiare româneşti tranzacţionate la bursă;
c2) achiziţionare de instrumente financiare româneşti tranzacţionate în afara bursei;
d) tranzacţii ale rezidenţilor cu instrumente financiare străine pe piaţa de capital:
d1) achiziţionare*) de instrumente financiare străine tranzacţionate la bursă;
d2) achiziţionare*) de instrumente financiare străine tranzacţionate în afara bursei.
3.4. Operaţiuni cu instrumente financiare tranzacţionate în mod curent pe piaţa monetară:
a) admiterea instrumentelor financiare româneşti pe o piaţă monetară străină prin:
a1) emisiune prin ofertă publică sau vânzare de către emitent, în mod direct sau printr-un intermediar;
a2) acces pe o piaţă monetară, în conformitate cu proceduri specifice, după caz;
b) admiterea instrumentelor financiare străine pe piaţa monetară românească prin:
b1) emisiune prin ofertă publică sau vânzare de către emitent, în mod direct sau printr-un intermediar;
b2) acces pe piaţa monetară, în conformitate cu proceduri specifice, după caz;
c) tranzacţii privind achiziţionarea de către nerezidenţi de instrumente financiare româneşti pe piaţa
monetară;
d) tranzacţii privind achiziţionarea*) de către rezidenţi de instrumente financiare străine pe piaţa monetară.
3.5. Operaţiuni cu unităţi ale organismelor de plasament colectiv:
a) admiterea unităţilor organismelor de plasament colectiv româneşti pe o piaţă de capital străină prin:
a1) emisiune prin ofertă publică sau vânzare de către emitent, în mod direct sau printr-un intermediar;
a2) cotarea în cadrul bursei, în conformitate cu proceduri specifice;
b) admiterea unităţilor organismelor de plasament colectiv străine pe piaţa de capital românească prin:
b1) emisiune prin ofertă publică sau vânzare de către emitent, în mod direct sau printr-un intermediar;
b2) cotarea în cadrul bursei în conformitate cu proceduri specifice;
c) tranzacţii ale nerezidenţilor cu unităţi ale organismelor de plasament colectiv româneşti pe piaţa de
capital:
c1) achiziţionarea de unităţi ale organismelor de plasament colectiv româneşti tranzacţionate la bursă;

84
c2)  6

achiziţionarea de unităţi ale organismelor de plasament colectiv româneşti tranzacţionate în afara bursei;
d) tranzacţii ale rezidenţilor cu unităţi ale organismelor de plasament colectiv străine pe piaţa de capital:
d1) achiziţionarea*) de unităţi ale organismelor de plasament colectiv străine tranzacţionate la bursă;
d2) achiziţionarea*) de unităţi ale organismelor de plasament colectiv străine tranzacţionate în afara
bursei.
3.6. Credite legate de comerţul internaţional la care participă un rezident:
a) acordate de nerezidenţi rezidenţilor;
b) acordate de rezidenţi nerezidenţilor.
3.7. Credite şi împrumuturi financiare neincluse la pct. 3.1 - investiţii directe, la pct. 3.6 - credite legate de
comerţul internaţional la care participă un rezident şi la pct. 3.12 lit. a) - împrumuturi cu caracter personal:
a) acordate de nerezidenţi rezidenţilor;
b) acordate de rezidenţi nerezidenţilor.
3.8. Garanţii:
a) acordate de nerezidenţi rezidenţilor;
b) acordate de rezidenţi nerezidenţilor.
3.9. Operaţiuni în conturi curente:
a) deschise de nerezidenţi în România la instituţii de credit:
a1) în monedă naţională;
a2) în valută;
b) deschise de rezidenţi în străinătate la instituţii de credit şi la alte instituţii asimilate acestora:
b1) în monedă naţională;
b2) în valută.
3.10. Operaţiuni în conturi de depozit:
a) deschise de nerezidenţi în România la instituţii de credit:
a1) în monedă naţională;
a2) în valută;
b) deschise de rezidenţi în străinătate la instituţii de credit şi la alte instituţii asimilate acestora:
b1) în monedă naţională;
b2) în valută.
3.11. Transferuri aferente derulării contractelor de asigurare - transferuri de capital care constau în prime,
anuităţi, sume asigurate, indemnizaţii, decurgând din:
a) prime şi plăţi aferente asigurărilor de viaţă:
a1) contracte încheiate între societăţi rezidente de asigurare de viaţă şi nerezidenţi;
a2) contracte încheiate între societăţi nerezidente de asigurare de viaţă şi rezidenţi;
b) prime şi plăţi aferente asigurărilor de credite:
b1) contracte încheiate între societăţi rezidente de asigurare de credit şi nerezidenţi;
b2) contracte încheiate între societăţi nerezidente de asigurare de credit şi rezidenţi;
c) alte transferuri de capital aferente contractelor de asigurare.
3.12. Transferuri de capital cu caracter personal:
a) împrumuturi;
b) cadouri şi donaţii;
c) dote;
d) moşteniri şi legate;

85
e)  6
achitarea
de către
imigranţi a datoriilor în ţara în care au avut stabilită anterior reşedinţa;
f) transferuri de active ale rezidenţilor, realizate în cazul emigrării acestora, în perioada premergătoare
plecării, la data instalării sau pe perioada şederii în străinătate;
g) transferuri de sume reprezentând economii ale imigranţilor, dispuse de aceştia pe perioada şederii în
România, având ca destinaţie ţara în care au avut stabilită anterior reşedinţa.
3.13. Import şi export fizic de active financiare:
a) valori mobiliare şi alte titluri negociabile;
b) instrumente de plată.
3.14. Alte mişcări de capital:
a) impozite şi taxe aferente moştenirilor;
b) despăgubiri rezultate din operaţiuni valutare de capital;
c) restituiri de sume în cazul anulării ori rezilierii contractelor sau restituiri de sume necuvenite decurgând
din operaţiuni valutare de capital;
d) drepturi de autor (redevenţe) decurgând din: patente, desene, mărci, invenţii (transmiterea/cesionarea şi
transferurile decurgând din acestea);
e) transferuri de sume în valută reprezentând prestări de servicii, neincluse la pct. 3.9 - operaţiuni în
conturi curente;
f) alte transferuri de natura operaţiunilor valutare de capital, care nu pot fi încadrate în categoriile
prevăzute la pct. 3.1 - 3.13.
------------
*) Achiziţionarea de către rezidenţi de instrumente financiare sau unităţi ale organismelor de plasament
colectiv româneşti, emise pe o piaţă străină, este asimilată cu achiziţionarea de către aceştia de instrumente
financiare sau unităţi ale organismelor de plasament colectiv străine.

ART. 4
Pentru scopurile prezentului nomenclator şi ale regulamentului, termenii şi expresiile utilizate au
următoarele semnificaţii:
4.1. Operaţiuni valutare - încasările, plăţile, compensările, transferurile, creditările, precum şi orice
tranzacţii exprimate în valute şi care se pot efectua prin transfer bancar, în numerar, cu instrumente de plată
sau prin orice alte modalităţi de plată practicate de instituţiile de credit în funcţie de natura operaţiunii
respective.
Operaţiunile valutare pot fi:
4.1.1. operaţiuni valutare între rezidenţi şi nerezidenţi:
4.1.1.1. operaţiuni valutare curente;
4.1.1.2. operaţiuni valutare de capital.
4.1.2. operaţiuni valutare între rezidenţi.
4.2. Rezidenţi:
a) persoanele fizice - cetăţeni români, cetăţeni străini şi apatrizi, cu domiciliul în România, atestat cu
documente de identitate emise conform legii;
b) persoanele juridice şi orice alte entităţi, cu sediul în România, precum şi persoanele fizice, cetăţeni
români, cetăţeni străini şi apatrizi, cu domiciliul/reşedinţa în România, care sunt autorizate şi/sau înregistrate
să desfăşoare activităţi economice pe teritoriul României, în mod independent, în condiţiile prevăzute de
reglementările legale în vigoare;
c) sucursalele, agenţiile, reprezentanţele, birourile persoanelor juridice străine, precum şi ale oricăror alte
entităţi străine, înregistrate şi/sau autorizate să funcţioneze în România;

86
d)  6

ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe şi misiuni permanente ale României în străinătate.


4.3. Nerezidenţi:
a) persoanele fizice - cetăţeni străini, cetăţeni români şi apatrizi, cu domiciliul în străinătate, atestat cu
documente de identitate emise conform legii;
b) persoanele juridice şi orice alte entităţi, cu sediul în străinătate, precum şi persoanele fizice, cetăţeni
străini, cetăţeni români şi apatrizi, cu domiciliul în străinătate, care sunt autorizate şi/sau înregistrate să
desfăşoare activităţi economice în străinătate, în mod independent, în condiţiile prevăzute de reglementările
legale în vigoare;
c) sucursalele, agenţiile, reprezentanţele, birourile persoanelor juridice române, precum şi ale oricăror alte
entităţi române, înregistrate şi/sau autorizate să funcţioneze în străinătate;
d) ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe şi misiuni permanente ale altor state în România, precum
şi organizaţiile internaţionale sau reprezentanţele unor astfel de organizaţii care funcţionează în România.
4.4. Valută - moneda naţională a altui stat, moneda unei uniuni monetare a unor state, precum şi monedele
compuse, cum ar fi drepturile speciale de tragere.
4.5. Valute cotate - valutele menţionate în lista cursurilor de schimb ale pieţei valutare, comunicată de
Banca Naţională a României.
4.6. Credite legate de comerţul internaţional - credite acordate pe bază de contract în cadrul operaţiunilor
de comerţ internaţional cu bunuri şi servicii, sub formă de avansuri, plăţi în rate pe faze intermediare de
execuţie sau la solicitarea furnizorului de mărfuri/servicii, plăţi la un anumit termen de la livrarea
mărfurilor/prestarea serviciilor, credit furnizor, indiferent dacă s-au emis sau nu efecte de comerţ,
rescadenţarea unor astfel de plăţi şi finanţarea unor astfel de credite de către un terţ; în această categorie se
includ şi operaţiunile de factoring.
4.7. Credite şi împrumuturi financiare - finanţări de orice natură acordate/primite pe baze contractuale,
inclusiv finanţarea tranzacţiilor comerciale la care nu participă un rezident şi orice modalitate prin care
creditorul stinge sau preia o obligaţie a debitorului faţă de un terţ; în această categorie se includ şi
împrumuturile ipotecare, creditele de consum, precum şi operaţiunile de leasing financiar.
4.8. Investiţie directă - investiţia de orice natură, efectuată în scopul stabilirii sau menţinerii de legături
economice durabile, care se realizează prin următoarele modalităţi, luate în sensul lor cel mai larg:
a) constituirea sau extinderea unei sucursale ori a unei noi entităţi aparţinând integral persoanei care
furnizează capitalul de dotare/capitalul social ori achiziţionarea integrală a unei entităţi deja existente;
b) participarea într-o entitate nouă sau într-una existentă, în scopul stabilirii ori menţinerii de legături
economice durabile;
c) acordarea de credite şi împrumuturi pe termen mai mare de 5 ani, în scopul stabilirii ori menţinerii de
legături economice durabile;
d) reinvestirea profitului în scopul menţinerii unei legături economice durabile.
4.9. Legături economice durabile - relaţii stabilite ca urmare a deţinerii unei participaţii de minimum 10%
la capitalul social al unei entităţi sau care să permită participarea efectivă la administrarea ori la controlul
entităţii respective; în această categorie se includ şi relaţiile decurgând dintr-o convenţie încheiată în scopul
participării la profitul realizat din desfăşurarea unei activităţi economice.
4.10. Investiţii imobiliare - achiziţionarea de clădiri şi terenuri, construirea de clădiri, precum şi investiţiile
prin care se dobândesc un drept de uz sau de uzufruct asupra unui imobil ori teren, precum şi un drept de
servitute, în scop de câştig sau folosinţă personală.
4.11. Operaţiuni cu instrumente financiare tranzacţionate în mod curent pe piaţa de capital - operaţiuni cu
acţiuni sau alte titluri de natură participativă, cu excepţia celor prevăzute la pct. 4.13, cu obligaţiuni, alte
titluri de credit şi instrumente financiare derivate, cu scadenţă iniţială, de regulă, mai mare de un an.
4.12. Operaţiuni cu instrumente financiare tranzacţionate în mod curent pe piaţa monetară - operaţiuni cu
titluri de stat, certificate de depozit, instrumente financiare derivate, titluri de credit şi alte asemenea
instrumente specifice pieţei monetare, cu scadenţă iniţială, de regulă, mai mică de un an.

87
4.13.  6
Operaţiuni
cu unităţi
ale organismelor de plasament colectiv - operaţiuni cu titluri de natură participativă la fonduri de investiţii,
fonduri mutuale sau la orice alte entităţi, constituite în scopul realizării de investiţii colective în:
a) instrumente financiare tranzacţionate în mod curent pe piaţa de capital;
b) instrumente financiare tranzacţionate în mod curent pe piaţa monetară;
c) alte active.
4.14. Active financiare - următoarele categorii de active:
a) numerar;
b) un instrument sau un înscris care conferă dreptul contractual de a încasa numerar sau de a primi alte
instrumente financiare de la altă entitate;
c) un instrument sau un înscris care conferă dreptul contractual de a schimba instrumente financiare cu altă
entitate, în condiţii ce sunt potenţial favorabile;
d) un instrument de capital al unei alte entităţi.
4.15. Piaţa valutară - piaţa pe care se efectuează operaţiuni de schimb valutar şi care cuprinde următoarele
segmente:
a) piaţa valutară interbancară;
b) piaţa valutară a caselor de schimb valutar;
c) piaţa valutară a entităţilor care beneficiază de prevederi legale exprese.

ANEXA 2

CATEGORII DE REZIDENŢI
care pot efectua operaţiuni în valută

Categoriile de rezidenţi şi situaţiile în care aceştia pot efectua operaţiuni în valută cu alţi rezidenţi sunt
prezentate mai jos:
a) persoanele juridice care efectuează plăţi şi încasări nemijlocite decurgând din contracte de comerţ
exterior şi prestări de servicii externe (export-import de bunuri şi servicii), pe baza contractelor de comision
încheiate între comisionar şi comitent sau între comisionarul unui nerezident şi beneficiarul rezident, precum
şi a contractelor de comerţ exterior respective;
b) persoanele juridice care efectuează nemijlocit plăţi şi încasări pe baza contractelor de subantrepriză
decurgând din contracte de colaborare (cooperare) economică internaţională, contracte de export al unor
obiective complexe şi al unor produse cu ciclu lung de fabricaţie;
c) persoanele fizice, juridice şi alte entităţi, pentru operaţiuni care decurg din acte de comerţ derulate în
porturi, în zonele din aeroporturi şi punctele de trecere a frontierei de stat, asimilate zonelor libere*), ori din
acte de comerţ derulate pe parcurs extern în trenuri internaţionale, la bordul aeronavelor şi navelor;
d) persoanele fizice, juridice şi alte entităţi, pentru operaţiuni stipulate de prevederi legale exprese;
e) persoanele fizice, pentru operaţiuni efectuate între acestea cu caracter ocazional;
f) persoanele fizice, juridice şi alte entităţi, pentru operaţiuni nemijlocite ce decurg din organizarea şi/sau
prestarea de servicii externe, cum ar fi transportul internaţional de mărfuri şi de persoane şi turismul
internaţional;
g) persoanele fizice, juridice şi alte entităţi, pentru operaţiuni nemijlocite decurgând din contracte externe
de prelucrare în regim "lohn", pe baza contractelor de colaborare, în măsura în care colaboratorii rezidenţi
sunt nominalizaţi în autorizaţia de perfecţionare activă;
h) persoanele fizice, juridice şi alte entităţi, pentru operaţiuni efectuate în străinătate;

88
i)  6
persoane
juridice şi
alte entităţi, pentru plăţi efectuate către furnizorii şi subfurnizorii de bunuri şi servicii pentru produsele şi
serviciile exportate.
------------
*) Prin zone asimilate zonelor libere se înţelege zonele din aeroporturi şi punctele de trecere a frontierei de
stat pe sensul de intrare în ţară, în zona stabilită până la locurile unde se aplică viza de intrare, şi pe sensul de
ieşire din ţară, după locurile stabilite pentru efectuarea controlului vamal.

ANEXA 3

LISTA
operaţiunilor valutare de capital la care se face referire la art. 6 alin. (1) din regulament
________________________________________________________________________________
Denumirea operaţiunii Codul de clasificare conform
art. 3 din Nomenclator -
anexa nr. 1 la Regulamentul
Băncii Naţionale a României
nr. 4/2005, cu modificările
şi completările ulterioare
________________________________________________________________________________
Operaţiuni cu instrumente financiare Pct. 3.4
tranzacţionate în mod curent pe piaţa monetară
Operaţiuni cu unităţi ale organismelor de Pct. 3.5
plasament colectiv
Credite şi împrumuturi financiare pe termen scurt Pct. 3.7
Operaţiuni în conturi curente şi de depozit Pct. 3.9 şi 3.10
Transferuri de capital cu caracter personal: Pct. 3.12 lit. a)
- împrumuturi
Import şi export fizic de active financiare: Pct. 3.13 lit. a) şi b)
- valori mobiliare şi alte titluri negociabile
- instrumente de plată
Alte mişcări de capital: Pct. 3.14 lit. f)
- alte transferuri de natura operaţiunilor
valutare de capital, pe termen scurt, care nu pot
fi încadrate în categoriile prevăzute la art. 3
pct. 3.1 - 3.13 din Nomenclator - anexa nr. 1 la
Regulamentul Băncii Naţionale a României
nr. 4/2005, cu modificările şi completările
ulterioare
________________________________________________________________________________

ANEXA 4

LISTA
măsurilor de salvgardare privind operaţiunile de capital la care se face referire la art. 6 alin. (5) din
regulament

89
 6

________________________________________________________________________________
Nr. Denumirea măsurii de salvgardare
crt.
________________________________________________________________________________
1. Obligarea rezidenţilor şi nerezidenţilor de a notifica Băncii Naţionale a
României, cu 10 zile înainte, intenţia de a efectua operaţiuni valutare de
capital pe termen scurt
2. Stabilirea de plafoane şi alte limite pentru operaţiuni valutare de capital
pe termen scurt care generează intrări/ieşiri de capital ale
nerezidenţilor/rezidenţilor
3. Reţinerea, în cont la Banca Naţională a României, pe o durată determinată,
a unei părţi din sumele în valută/moneda naţională (leu) provenind din
operaţiuni valutare de capital pe termen scurt şi care generează
intrări/ieşiri de capital ale nerezidenţilor/rezidenţilor
4. Aplicarea unui comision la iniţierea tranzacţiilor de pe piaţa valutară
interbancară în scopul efectuării de operaţiuni valutare de capital care au
ca obiect cumpărarea/vânzarea de valută
5. Stabilirea unei rate mai mari a rezervelor minime obligatorii pentru sumele
reprezentând intrări de capital pe termen scurt, care sunt deţinute de
rezidenţi şi nerezidenţi la instituţii de credit
6. Instituirea unor restricţii de scadenţă pentru unele operaţiuni valutare de
capital pe termen scurt
7. Introducerea de restricţii privind iniţierea de noi operaţiuni valutare de
capital pe termen scurt
8. Introducerea de măsuri suplimentare de monitorizare a operaţiunilor
valutare de capital şi/sau de măsuri de control valutar
________________________________________________________________________________

NORMA Nr. 3 din 1 aprilie 2005


privind funcţionarea pieţei valutare interbancare
EMITENT: BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 297
din 8 aprilie 2005
În baza art. 10 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României şi ale art. 7 din
Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar,
în temeiul art. 48 din Legea nr. 312/2004,
Banca Naţională a României emite prezenta normă.
ART. 1
Piaţa valutară interbancară este piaţa pe care se efectuează tranzacţii valutare de către intermediari, precum
şi de Banca Naţională a României.
I. Participanţi
ART. 2
Intermediarii pe piaţa valutară interbancară (denumiţi în continuare intermediari) sunt instituţiile de credit
autorizate să funcţioneze în România, care acţionează pe piaţa valutară interbancară în limita obiectului lor
de activitate prevăzut în autorizaţia de funcţionare, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute în prezenta normă.
Intermediarii pe piaţa valutară interbancară pot încheia tranzacţii valutare atât în nume şi cont propriu, cât
şi în nume propriu şi contul clienţilor.
II. Condiţii de participare
ART. 3

90
Condiţii  6
le
(minime)
ce trebuie îndeplinite pentru participarea ca intermediar pe piaţa valutară interbancară sunt următoarele:
a) existenţa unei structuri organizatorice distincte şi a unui spaţiu specific, securizat, pentru efectuarea
tranzacţiilor;
b) delimitarea atribuţiilor şi departajarea activităţilor de piaţă valutară pe compartimente distincte,
conform practicilor internaţionale (front office, back office, cifru, corespondenţă bancară);
c) reglementarea prin norme proprii a cel puţin următoarelor elemente:
c1) proceduri de lucru cu clienţii;
c2) proceduri de lucru pentru departamentul autorizat din cadrul băncii să efectueze tranzacţii pe piaţa
valutară interbancară, care să cuprindă:
(i) relaţiile cu alţi intermediari, în special cele cu privire la modalităţile de comunicare, confirmare şi
decontare a tranzacţiilor;
(ii) competenţele şi limitele valorice până la care se poate angaja fiecare arbitrajist, precum şi limitele de
lucru cu ceilalţi intermediari;
(iii) penalităţile convenite în relaţia cu clienţii, precum şi cu alţi intermediari, în cazul nerespectării
termenelor de decontare a tranzacţiilor;
d) desemnarea personalului implicat în efectuarea tranzacţiilor;
e) existenţa relaţiilor de corespondent stabilite prin conturi deschise în străinătate, pentru cel puţin
următoarele două valute convertibile: EUR şi USD;
f) existenţa unui sistem operaţional, care să cuprindă cel puţin:
f1) echipament informaţional specific tip Reuters, Bloomberg etc.;
f2) echipamente tehnice specifice pentru plăţi şi comunicaţii (linii telefonice interne şi internaţionale,
sistem de înregistrare a convorbirilor telefonice, telex, SWIFT, fax etc.).
III. Principii de funcţionare a pieţei
ART. 4
Piaţa valutară interbancară funcţionează în fiecare zi bancară între orele 9,00 şi 16,00.
ART. 5
(1) Intermediarii sunt obligaţi să afişeze, în timpul orelor de funcţionare a pieţei valutare interbancare,
cursurile de schimb valutar ale monedei naţionale - leu (vânzare/cumpărare), la vedere (spot) şi la termen
(forward), prin sisteme de difuzare a informaţiei tip Reuters, Bloomberg etc., pentru cel puţin următoarele
valute:
a) euro (EUR);
b) dolarul american (USD).
(2) Cursul de schimb la termen va fi cotat pentru cel puţin următoarele scadenţe:
a) o lună (1M);
b) trei luni (3M);
c) şase luni (6M);
d) nouă luni (9M);
e) douăsprezece luni (12M).
ART. 6
Cursurile de schimb cotate de instituţiile de credit pot fi diferite în funcţie de natura operaţiunii
(operaţiune în cont ori cu numerar) sau de raporturile cu clienţii, precum şi în concordanţă cu politica proprie
de trezorerie.
ART. 7
(1) Tranzacţiile între intermediari se încheie în nume propriu, între arbitrajişti (telefonic, telex, Reuters
dealing, Internet) şi sunt confirmate SWIFT, telex, letric sau Internet, codificate corespunzător (SWIFT - chei
SWIFT, telex - chei telegrafice, Internet - semnătura electronică, letric - specimene de semnături).
(2) Confirmările letrice, telex sau Internet ale tranzacţiilor trebuie să cuprindă toate elementele de
identificare specifice mesajelor SWIFT categoria 3.
ART. 8
Instrucţiunile de plată şi decontare vor fi transmise în cel mai scurt timp, de regulă în aceeaşi zi.
ART. 9

91
Tranzacţ  6
iile
valutare
încheiate se execută necondiţionat de către intermediari şi se confirmă clienţilor prin extras de cont.
ART. 10
Calcularea şi publicarea cursurilor de schimb ale pieţei valutare din România de către Banca Naţională a
României se fac în fiecare zi bancară, la ora 13,00, pe baza cotaţiilor afişate de intermediarii pe piaţa valutară
interbancară.
ART. 11
(1) Banca Naţională a României poate arbitra litigii apărute în aplicarea prevederilor prezentelor norme,
dar numai după ce părţile implicate dovedesc că au epuizat toate posibilităţile de soluţionare pe cale
amiabilă.
(2) În astfel de cazuri, părţile trebuie să recunoască, în prealabil, în scris, principiul acceptării
necondiţionate a deciziei de soluţionare a litigiului, adoptată de Banca Naţională a României.
ART. 12
Intermediarii vor notifica la Banca Naţională a României - Direcţia politici monetare data la care încep
activitatea pe piaţa valutară interbancară. De asemenea, vor transmite la Banca Naţională a României -
Direcţia operaţiuni de piaţă lista nominală a arbitrajiştilor, vechimea în profesie, inclusiv vechimea în
activitatea de schimb valutar, precum şi nominalizarea arbitrajistului-şef; orice modificare în ceea ce priveşte
datele prezentate în această listă vor fi comunicate în termen de 3 zile bancare de la producerea acestora.
IV. Dispoziţii finale
ART. 13
În vederea bunei funcţionări a pieţei valutare interbancare şi armonizării cu practicile internaţionale,
Banca Naţională a României recomandă utilizarea de către intermediarii pieţei valutare interbancare a
prevederilor Codului de conduită adoptat de ACI - Asociaţia Pieţelor Financiare.
ART. 14
Nerespectarea dispoziţiilor prezentelor norme va fi sancţionată conform prevederilor Legii nr. 58/1998
privind activitatea bancară, republicată.
ART. 15
În înţelesul prezentelor norme, termenii şi expresiile utilizate au semnificaţiile prevăzute în anexa
"Nomenclator".
ART. 16
Anexa face parte integrantă din prezentele norme.
ART. 17
Prezentele norme intră în vigoare la data de 11 aprilie 2005.
Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României, Mugur Constantin Isărescu

ANEXA 1 la normă
NOMENCLATOR
- Tranzacţie valutară - o tranzacţie ce constă în vânzarea sau cumpărarea de valută contra monedei
naţionale sau contra altei valute.
- Operaţiuni la vedere (spot) - o tranzacţie de vânzare/cumpărare de valută cu decontare în maximum două
zile de la data încheierii tranzacţiei, la cursul de schimb stabilit între părţi (curs spot). În cazul în care ziua de
decontare este o zi nebancară, decontarea are loc în următoarea zi bancară. (Fac excepţie cazurile în care
între părţi există alte convenţii).
- Operaţiuni la termen (forward) - o tranzacţie de vânzare/cumpărare de valută cu decontare după mai mult
de două zile de la data încheierii tranzacţiei la cursul de schimb stabilit între părţi (curs forward). În cazul în
care ziua de decontare este o zi nebancară, decontarea are loc în următoarea zi bancară. (Fac excepţie
cazurile în care între părţi există alte convenţii).
- Operaţiuni swap - o tranzacţie de cumpărare şi vânzare simultane ale aceleiaşi sume în valută cu aceeaşi
contrapartidă, cu decontarea la două date de valută diferite (de regulă spot şi forward) la cursuri de schimb
stabilite (spot şi forward) la data tranzacţiei.
- Data tranzacţiei - data la care se încheie tranzacţia.
- Data valutei (value date) - data la care se face decontarea tranzacţiei:
- value today (same day value) - data valutei este aceeaşi cu data tranzacţiei;

92
-  6
value
tomorrow
- data valutei este ziua bancară următoare faţă de data tranzacţiei;
- spot - data valutei este la două zile bancare de la data tranzacţiei;
- forward - orice dată a valutei ulterioară decontării spot.
- Cotaţie fermă (firm quotation) - cotarea unui preţ ferm care angajează instituţia de credit. Este
recomandată adăugarea unor restricţii de timp sau de sumă ("ferm pentru un minut" sau "ferm pentru un
milion").
- Cotaţie orientativă (for info only) - cotaţii care nu sunt ferme, datorită imposibilităţii de a tranzacţiona
din anumite motive (depăşirea limitei de expunere etc.).
- Cotaţie directă - o cotaţie este directă atunci când moneda naţională este exprimată în funcţie de o unitate
monetară a altei valute, numită de bază.
- Cotaţie indirectă - o cotaţie este indirectă când o unitate monetară naţională, numită de bază, este
exprimată în funcţie de o valută.
- Ordin la curs limitat - ordin ce trebuie executat până la cursul limită indicat de client. Înţelesul
termenului limitat este "vindeţi cu cel puţin", în cazul unui ordin de vânzare, şi "cumpăraţi cu cel mult", în
cazul unui ordin de cumpărare. Ordinele trebuie să specifice perioada pentru care sunt valabile (numărul de
zile).
- Punct (pip) - ultima cifră a unei cotaţii.

Testarea cunoştinţelor

Teste grlilã

1. Regimuri valutare intermediare pot fi:
a) uniune monetarã, regim de curs fix
b) uniune monetarã, consiliu monetar
c) consiliu monetar, regim de curs flotant
d) regim de curs fix, regim de curs flotant

2. Factorii de care depinde alegerea regimului valutar în statele democratice:


a) caracteristicile economiei, situarea geograficã
b) caracteristicile economiei, rezervele valutare internaţionale
c) regimul politic, evoluţia ratei inflaţiei
d) rezervele valutare internaţionale şi relaţiile financiare externe

Întrebãri şi rãspunsuri, teme de referat



1. Principalele caracteristici ale regimului valutar
2. Factorii de care depinde alegerea regimului valutar
3. Principalele coordonate ale regimului valutar în România

93
 7
7
ACORDURI DEPLATA INTERNATIONALE.
CIRCUITE SI REGLEMENTARI.
ACREDITIVUL DOCUMENTAR

7.1. Forme de decontare internaţionalã


7.2. Acreditivul documentar
7.2.1. Elementele unui acreditiv documentar
7.2.2. Modificarea şi utilizarea acreditivului documentar
7.2.3. Clasificarea acreditivelor documentare
7.2.4. Tipuri de acreditive documentare

7.1. FORME DE DECONTARE INTERNAŢIONALE

Cele mai utilizate forme de decontare internaţionalã sunt:


- Acreditivul documentar
- Incasso documentar
- Ordin de plată
- Scrisoarea de garanţie bancară
Casa de Comerţ Internaţională de la Paris a elaborat, pentru sistemul bancar
internaţional regulamente ce formează baza juridică pentru schimburile
internaţionale:
-“Reguli şi uzanţe internaţionale privind acredit.doc”.
- “Reguli uniforme pentru incasso”.

7.2. ACREDITIV DOCUMENTAR (AD)

Elementele definitorii ale unui AD:


- deschiderea unui AD se face de către o bancă comercială care se
angajează, la cererea cumpărătorului să asigure fondurile necesare pentru
achitarea documentelor ce atestă livrarea mărfii:
- cumpărătorul care a solicitat deschiderea AD constituie un
provizion din contul de disponibilitate al clientului său.
- De obicei contul unde se blochează suma este purtător de dobăndă.
- deschiderea AD se face letric (poştă), prin telex sau SWIFT (Society for
Worldwide Interbank Financial Telecommunication, care este o reţea de transfer
electronic interbancar internaţional).

94
 7

7.2.1. Elementele unui acreditiv documentar

Elementele unui acreditiv documentar sunt:


- pãrţile implicate în AD
- elementele referitoare la documente
- elementele referitoare la rambursare (decontare)

a) părţile implicate în derularea AD:


- importatorul (ordonatorul), care dă instrucţiunii băncii să deschidă AD, pe
baza condiţiilor din contract:
- banca emitentă (ordonatoare) care deschide AD;
- banca avizatoare (a vânzătorului) care îşi înştiinţează clientul că s-a
deschis AD.
Exportatorul (beneficiarul de sumă) care expediază marfa şi depune la banca sa
documentele, în conformitate cu condiţiile din contract, la care se adaugã
informaţii privind:
- locul şi data emiterii, când se deschide AD
- locul şi data expirării valabilităţii AD, prin care se precizeazã unde şi până
când exportatorul poate să depună documentele (la banca emitentă sau la banca
avizatoare)

Deschiderea AD

1
Cumpărător Vânzător

2
4

Banca Banca vânzătoare


cumpărătoare (banca notificatoare)
(banca emitentă) 3

unde:
1 = încheierea contractului de vânzare/cumpãrare
2 = cumpãrãtorul dã bãncii sale dispoziţia de deschidere a AD
3 = banca emitentã deschide acreditivul documentar si comunicã bãncii
notificatoare
4 = banca vânzãtorului avizeazã deschiderea acreditivului şi notificã aceasta

95
 7

vânzãtorului.

b) Elementele referitoare la documente


Documentele obligatorii în acreditivul documentar sunt:
-factura
- documentul de transport, care poate fi:
- scrisoare de transport rutier
- conosament maritim sau aerian
- duplicatul de fracht internaţional pentru tansportul pe calea ferată.
- (uneori şi poliţa de asigurare), în funcţie de modul de livrare (CIF sau
FOB)
Pot să existe şi documente facultative:
- certificatul de origine a mărfii
- nota de greutate
- certificatul fitosanitar
- certificatul de recepţie etc.
c) Elemente referitoare la etapa de utilizare a AD
Există instrucţiuni de rambursare pentru banca avizatoare privind:
- contravaloarea mărfurilor
- cheltuieli bancare ocazionate de AD.
Dacă intervin modificări ulterioare între partenerii din contract, AD poate fi modificat
numai cu acordul ambelor părţi şi responsabilitatea modificării revine băncii emitente.

7.2.2. Modificarea şi utilizarea acreditivului documentar

Modificarea AD

1
Cumpărător Vânzător

2
4

Banca cumpărătoare Banca vânzătoare


(banca emitentă) (banca notificatoare)
3

unde: 1 = cererea de modificare

96
 7

2 = dispoziţia de modificare
3 = modificarea acreditivului
4 = avizarea modificãrii.

Utilizarea acreditivului documentar

1
Cumpărător Vânzător

6
2 5
bis
3
Banca cumpărătoare Banca vânzătoare
(banca emitentă) (banca notificatoare)
4

unde:
1 = expediere marfã
2 = depunere documente
3 = remitere documente
4 = platã documente
5 = plata documente
6 = eliberare documente

7.2.3. Clasificarea acreditivelor documentare

Clasificarea acreditivelor documentare se face potrivit mai multor criterii


- din punct de vedere operaţional:
- AD revocabil (poate fi modificat/anulat până la prezentarea
documentelor de export la banca desemnată ca executor a AD.
- AD irevocabil, prin care singura formă de AD care constituie o garanţie
juridică că plata se va face strict în condiţiile din contract.
AD irevocabil nu poate fi modificat sau anulat în timpul valabilităţii lui, decât cu
acordul părţilor.
- din punct de vedere al certitudinii de plată existã AD confirmate şi AD
neconfirmate.

97
 7

- AD confirmate, când exportatorul nu are suficientă încredere în banca emitentă).


Ppresupune blocarea unor resurse financiare (provizionul) în relaţia dintre
banca emitentă şi clientul său, precum şi dintre banca emitentă şi banca notificatoare,
prin care se face decontarea.
Dacă banca notificatoare este alta decât banca emitentă, aceasta va trebui să
constituie un depozit, numit “cash collateral” (de garanţie), de valoarea egală cu
acreditivul, din disponibilităţile sale existente în străinătate.
- AD neconfirmat este un AD irevocabil, care se derulează între cele 2
bănci, fără să intervină alt angajament.
- din punct de vedere al domicilierii (stabilirea băncii abilitate să verifice
documentele)
- AD domiciliat la banca cumpărătorului, când vânzătorul nu încasează
suma decât în momentul în care documentele din AD vor fi depuse la banca emitentă,
verificate şi confirmată respectarea contractului.
- AD domiciliat în ţara vânzătorului, care dă posibilitatea vânzătorului să
încaseze contravaloarea mărfii imediat ce a depus documentele la banca sa.
- din punct de vedere al momentului plăţii:
- AD plătibil la vedere, adicã la 4-5 zile după depunerea documentelor la
bancă, care le verifică, se face plata sumei către vânzător.
- AD plătibil la termen, când cumpărătorul (importatorul) beneficiază de
o perioadă de graţie, în contract fiind stipulată scadenţa, aceasta fiind o dată care este
independentă de data expirării valabilităţii AD.
In acest caz se utilizează o trată (cambie, bilet la ordin, ş.a.) asupra
importatorului, plătibilă la scadenţa înscrisă în AD.

7.2.4. Tipuri de Acreditiv Documentar


Existã o mare varietate de acreditive documentare:
- Transferabile
- Back to back
- Stand-by
- Revolving
- Red clause ş.a.

AD AD transferabil presupune ca beneficiarul de sumă (vânzătorul) sã aibã dreptul


transferabil să ceară băncii avizatoare (banca sa) să transfere acreditivul - parţial sau total -
unui al doilea beneficiar.
Pentru ca AD să fie transferabil trebuie să îndeplinească condiţiile:
-să fie definit ca “transferabil” de către banca emitentă
- să fie transferat o singură dată
- plata poate fi executată pe baza documentelor prezentate de al doilea
beneficiar.
- condiţiile AD tranferat să fie identice cu cele ale AD iniţial, cu
excepţia:

98
 7

- sumei (dacă s-a transferat parţial)


- data expirării valabilităţii AD
- data de încărcare
- numele beneficiarului.

AD back to AD back to back se utilizeazã ca un caz particular al AD transferabil, când


back beneficiarul (vânzătorul) îşi procură marfa de la un furnizor (AD iniţial nu este
“transferabil”) şi deschide un al doilea AD, în care el este cumpărător şi
furnizorul este beneficiar→băncile nu agreează AD back to back (primul AD
este sursă de plată pentru al doilea AD) din cauza riscurilor de neplată prea
mari.

AD stand-by AD stand-by este similar unei garanţii bancare, asigură plata în cazul
neîndeplinirii condiţiilor din contract (rambursarea unor credite, realizarea
unor contracte, livrarea mărfurilor conform condiţiilor din contract).
Se foloseşte în SUA, unde nu este permisă emiterea de garanţii bancare de tip
european.

AD revolving AD revolving se aplicã dacã suma este reîntregită automat, după fiecare plată,
fără o modificare a AD.
Se foloseşte în cazul contractelor de vânzare-cumpărare pe o perioadă mai
îndelungată, cu livrări şi plăţii parţiale.
Exemplu:”valoarea AD de 10 mil.Є – revolving de 3 ori până la o valoare de
40 mil.Є”.

AD red clause AD red clause apare când există o clauză specială (scrisă cu roşu) care permite
băncii avizatoare să acorde avansuri beneficiarului înainte de prezentarea
documentelor cerute de AD.
Astfel, banca avizatoare acordă un credit beneficiarului, pe care îl va recupera,
plus dobânzile, când acesta va depune documentele.
Dacă exportatorul nu-şi respectă obligaţiile, banca avizatoare poate să ceară
băncii emitente recuperarea împrumutului acordat, plus dobânzile.

99
8  8
ACORDURI DE PLATÃ INTERNATIONALE.
CIRCUITE SI REGLEMENTÃRI
INCASSO

8.1. Incasso documentar


8.1.1. Circuite şi pãrţi implicate în incasso documentar
8.1.2. Tipuri de incasso
8.2. Ordinul de platã
8.2.1. Circuitul ordinului de platã
8.2.2. Elementele ordinului de platã
8.3. Scrisoarea de garanţie bancarã
8.3.1. Garanţia bancarã
8.3.2. Circuitul scrisorii de garanţie bancarã
8.3.3. Tipuri de garanţii bancare

8.1. Incasso documentar

8.1.1. Circuite şi pãrţi implicate în incasso documentar

Incasso documentar reprezintã o modalitate de platã folositã când


încrederea între parteneri este mai mare decât în cazul acredituvului
documentar.
În cazul utilizãrii incasso-ului documentar, bãncile nu se angajeazã în
obligaţiile de platã, ci numai în gestionarea documentelor.
Regulile emise de Camera de Comerţ Internaţional de la Paris sunt
obligatorii numai dacã nu contravin reglementãrilor interne sau înţelegerilor
dintre pãrţi.
Pãrţile implicate în derularea decontãrii cu incasso documentar:
- Vânzãtor (trãgãtor)
- banca remitentã (a vânzãtorului)
- Banca colectoare (a cumpãrãtorului)
- Cumpãrãtorul (trasul)
În cazul incasso-ului documentar, bãncile nu-şi asumã nici o
responsabilitate de platã. În consecinţã, se recomandã folosirea incasso
documentar dacã partenerii comerciali au încredere unul în celãlalt, în ţara
importatorului consemnându-se, pe o perioadã mai îndelungatã, stabilitate
economicã, politicã, etc., precum şi o politicã comercialã care sã nu impunã
restricţii la importuri.

100
 8
1
Vânzãtor Cumpãrãtor
(trãgãtor) (tras)

7 2 6
4 5

3
Banca vânzãtore Banca vânzătoare
(banca remitentă) (banca colectoare)
6

unde:
1 = expediere marfã
2 = depunere documente
3 = remitere documente
4 = avizare documente
5 = platã documente
6 = platã documente
7 = platã documente.

8.1.2. Tipuri de incasso


În funcţie de gradul de încredere a vânzãtorului în cumpãrãtor, vânzãtorul
stabileşte dacã documentele vor fi eliberate:
- contra platã
- contra acceptare
- contra angajament.
Documentele vor fi remise:
- Documentele contra plata (D/P), când documentele sunt eliberate
numai:
- dupã efectuarea plãţii la vedere (4-5) zile
- la prima prezentare (48 ore)
- la sosirea mãrfurilor.
- Documente contra acceptare (D/A), care vor fi eliberate dupã ce
importatorul (trasul):
- acceptã o tratã (cambie)
- sau emite un bilet la ordin.
- Documente contra angajament, când documentele sunt eliberate
contra unui angajament de platã scris de importator sau de banca sa
(colectoare).

101
8.2.  8

Ordinul de platã

8.2.1. Circuitul ordinului de platã

Ordinul de plata (OP) este o dispoziţie de platã datã de o bancã (ordonatoare),


din proprie iniţiativã sau la cererea unui client, de a plãti unui beneficiar o
sumã de bani pentru a acoperi obligaţiile unui debitor faţã de un creditor.

Banca Banca beneficiar


client
ordonatoare platitoare

OP are caracter revocabil pânã la executare, adicã pãnã la plata cãtre


beneficiar.
Ordin de plata poate fi:
- simplu
- documentar, când plata se face numai daca beneficiarul prezintã
documente justificative, în conformitate cu instrucţiunile date de banca
ordonatoare.

8.2.2. Elementele ordinului de platã simplu:


Elementele ordinului de platã simplu sunt:
- Numele bãncii ordonatoare
- Numele bãncii plãtitoare
- Suma şi felul valutei
- Numele şi adresa ordonatorului
- Numele şi adresa beneficiarului
- Obiectul plãţii
- Numele bãncii intermediare (dacã existã)
- Modul de recuperare a cheltuielilor bancare (comisioanele şi spezele
de transmitere telex, SWIFT etc.)
Spre deosebire de acreditivul documentar, OP documentar este revocabil şi
plata se face înainte de expedierea mãrfii.
Între primirea sumei de labanca platitoare (de la banca ordonatoare) şi plata
cãtre beneficiar trece o perioadã, pentru care banca plãtitoare plateşte dobândã.

102
8.3.  8

Scrisoarea de garantie bancara(letter of credit L/C, LOC)

8.3.1. Garantie bancara:


Prin garanţie bancarã se înţelege:
- o obligaţie irevocabilã de platã a unei bãnci dacã o terţã parte nu-şi
îndeplineşte obligaţiile contractuale.
- este un angajament separat şi independent de datoria ordonatorului sau
de relaţia contractualã dintre acesta şi beneficiar.
Banca emitentã plãteşte la prima cerere numai dacã sunt îndeplinite condiţiile
din scrisoarea de garanţie.
Regulile pentru L/C sunt:
- din tara bancii emitente
- şi, de regulã, respectã prevederile publicaţiei: “Reguli uniforme pentru
garanţii contractuale” editate de Camera de Comerţ Internaţionalã.
Garanţiile bancare pot fi emise direct de banca ordonatoare sau indirect, când
banca ordonatoare instructeazãa o alta banca (banca corespondentã) sã emitã o
garanţie bancarã.
La emiterea garantiei bancare se acorda mare atentie:
- sã se respecte regulile naţionale din ţara bãncii ordonatoare, precum şi
din ţara importatorului.
- valabilitatea L/C este prevãzutã expres. Dacã, pânã la expirare, nu s-a
primit nici o reclamaţie, responsabilitatea bãncii emitente devine nulã.
- dacã furnizorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile contractuale, beneficiarul
prezintã o reclamaţie bãncii emitente de L/C, însoţitã de documente, banca
emitentã va verifica dacã toate condiţiile sunt îndeplinite şi va face plata fãrã
întârziere.
-suma înscrisã în garanţie este, în general, un procent din valoarea
contractului. Trebuie acordatã o mare atenţie, când valoarea contractului este
variabilã.

8.3.2. Circuitul scrisorii de garanţie bancarã

Ordonator Beneficiar

1 2 4

3
Banca Banca
emitentã corespondentã

unde:

103
 8

1. Ordonatorul solicitã bãncii sale sã emitã o garanţie bancarã în numele sãu


(discutã cu un specialist bancar pentru a stabili exact textul garanţiei bancare).
2. Banca va cere clientului sãu sã semneze o L/C (asigurare) sau
contragaranţie prin care aceasta admite sã-i fie debitat automat contul dacã
apare o reclamaţie.
3. Banca emitentã instructeazã banca corespondentã sã emitã o L/C în numele
ordonatorului. Banca corespondentã cere bãncii emitente sã emitã o
contragaranţie.
4. Banca corespondentã emite o L/C în favoarea beneficiarului.

8.3.3. Tipuri de garanţii bancare


Existã mai multe tipuri de garanţii bancare, dintre cele mai utilizate fiind:
- Garanţia bancarã pentru licitaţii (publice), iniţiatã de o firmã care
participã la licitaţie, pentru a garanta valoarea ofertei sale (bunuri sau servicii).
- Cumpãrãtorul se asigurã împotriva riscului.
- Valoarea garanţiei este de 1÷5% din contract, asigurându-se faţa de:
- de retragere a ofertei dupã ce s-a încheiat licitaţia;
- neaccptare a contractului de cãtre ofertant dupã încheierea
licitaţiei;
- neacceptare din partea ofertantului de a înlocui garanţia
bancarã pentru licitaţie cu o garanţie bancarã de bunã execuţie.
- Garantia bancarã de bunã execuţie, pentru a-l asigura pe cumpãrãtor
cã mãrfurile vor fi livrate în condiţiile contractuale (sau serviciile executate).
- Valoarea acestei garanţii este, de obicei  10% din valoarea
contractului.
- Garanţia devine nulã când contractul este onorat complet.
- Garanţia bancarã de restituire a avansului, când cumpãrãtorul face o
platã în avans, iar furnizorul nu-şi respectã obligaţiile.
- Valoarea garanţiei scade pe mãsurã ce mãrfurile sunt livrate.

Testarea cunoştinţelor

Întrebãri şi rãspunsuri, teme de referat



1. Circuitul de decontare internaţionalã cu Acreditiv Documentar (AD)
2. Tipuri de AD
3. Circuitul de decontare internaţionalã cu Incasso Documentar
4. Scrisoarea de garanţie bancarã

104

1 1
 8

Aplicaţii asistate

1. Piaţa creditului
2. Scheme de plata in contractele comerciale internationale
2.1.Calculul dobânzii pentru scadente unice:
2.2. Vanzari pe credit cu mai multe rate scadente (plati esalonate in timp)
2.2.1.Calculul regresiv al dobazii
2.2.2. Calculul progresiv al dobânzii
2.2.3. Dobânda egal distribuita in timp pe fiecare rata scadenta, prin 2 metode
2.3. Schema de rambursare complexã:

1. PIAŢA CREDITULUI
Fie un credit de 10 mil.$ acordat pe o perioada de 8 ani, din care pe o perioadã de graţie de
3 ani.
Rambursarea posticipatã
Sa se calculeze dobânda ca trebuie plãtita anual în doua variante:
a) rata dobânzii fixã = 7,5%p.a.
b) rata dobânzii variabile in cei 8 ani: LIBOR+1,5%
LIBOR in cei 8 ani: 6%; 6,5%; 6,5%; 6,0%; 6,0%;
6%; 6%; 6%
Rezolvare
Se calculeazâã dobânda prin calcul de dobânda simpla, pe perioada medie de creditare (P).
Perioada de rambursare
P  perioada de gratie 
2
Intervalul int re 2 rambursari
 
2
5 ani 1 an
3  6
2 2
Anii Împrumutul rãmas
nerambursat
1 10
2 10
3 10
4 10
5 8
6 6
7 4
8 2
Total 60

Perioada medie de creditare (P)

105
 8

60
P  6ani
10(valoarea imprumutului )
10.000.000 * 7,5% * 6 ani
a) Calculul dobânzii =  4.500.000 $
100
a.1.) Dacã plata dobânzii se face în fiecare din cei 8 ani:

4.500.000
 562.500 $ / an
8
a.2). Dacã plata dobânzii se face numai in cei 5 ani in care se ramburseazã creditul:
4.500.000
 900.000$ / an
5

b) Calculul dobânzii
b.1). Dacã plata dobânzii se face pe intreaga perioada de creditare.
Credit
Rata.dob.
An Ramas de Amortisment Dobânda Anuitatea
LIBOR+1,5%
rambursat
10.000.000*7,5%=
1 10.000.000 - 6+1,5=7,5 750.000
750.000
2 10.000.000 - 6,5+1,5=8 800.000 800.000
3 10.000.000 - 6,5+1,5=8 800.000 800.000
4 10.000.000 2.000.000 6+1,5=7,5 750.000 2.750.000
5 8.000.000 2.000.000. 6+1,5=7,5 600.000 2.600.000
6 6000.000 2.000.000 6+1,5=7,5 450.000 2.450.000
7 4.000.000 2.000.000 6+1,5=7,5 300.000 2.300.000
8 2.000.000 2.000.000 6+1,5=7,5 150.000 2.150.000
Total 10.000.000 4.600.000 14.600.000

b.2). Dacã plata dobânzii se face numai pe perioada de rambursare:


Credit
Rata.dob. Dobânda
An Ramas de Amortisment Anuitatea
LIBOR+1,5% calculata
rambursat

1 10.000.000 - 6+1,5=7,5 -
750.000
10.750.000*8%=
2 10.750.000 - 6,5+1,5=8 -
860.000
11.610.000*8%=
3 11.610.000 - 6,5+1,5=8 -
928.800
12.538.800*7,5=
4 12.538.800 2.507.760 6+1,5=7,5 3.448.170
940.410
10.031.040*7,5=
5 10.031.040 2.507.760 6+1,5=7,5 3.260.088
752.328
7.523.280*7,5=
6 7.523.2800 2.507.760 6+1,5=7,5 3.072.006
564.246
7 5.015.520 2.507.760 6+1,5=7,5 376.164 2.883.924
8 2.507.760 2.507.760 6+1,5=7,5 188.082 2.695.842
Total 12.538.800 2.821.230 15.360.030

106
2.  8
SCHEME
DE PLATA IN CONTRACTELE COMERCIALE INTERNATIONALE
Plata se poate face
 In avans fata de livrarea marfii
 La livrare
 Pe credit
 Combinat
Amortizarea imprumutului se face, de obicei, cu anuitãţi constante, care trebuie sã se
încadreze în capacitatea financiarã a debitorului.
Schema de plata poate fi:
 Simpla (cu plata intr-un singur moment)
 Complexa (ex.10% in avans, 10% la livrare, 5% la expirarea garantiei,
75% plata esalonata pe credit).
Vanzarile pe credit se fac:
 Pe termen scurt, cu dobânda simpla
 Pe termen mediu si lung, cu dobânda compusa
S  S0 (1  i ) n
unde (1+i)n este factorul de fructificare
Calculul dobânzii se face in functie de tipul scadentelor:
 unice
 esalonate in timp

2.1.Calculul dobânzii pentru scadente unice:


Un export pe credit in valoare de 100.000$, dobânda 7,5% p.a.;durata creditarii 8
ani,rambursarea in fine.
S = 100.000 $ * (1+0,075)8 = 178.347,78
Dobânda = 178.347,78 - 100.000 = 78.347,78

Anii Val.creditului Calculul dobânzii Calculul dobânzii


nerambursat (simpla) la sf.anului (compusa)
0 100.000
1 100.000 100.000 * 7,5 100.000(1+0,075)--
 7.500
100 --100.0000
2 107.500 107.500 * 7,5 100.000(1+0,75)2-
 8.062,5
100 -100.000
115.562,50 115 .562,50 * 7,5 ……….
 8.667,19
100
8 165.904,91 ….12.442,87
Total 178.347,78 78.347,78 78.347,78
In practica activitatii de comert exterior, vanzarea pe credit cu scadenta unica se

107
 8

materializeaza in:
O singura cambie (sau bilet la ordin) cu valoare de 178.347,78 $ sau
2 cambii 100.000$ şi 78.347,78$

2.2. Vanzari pe credit cu mai multe rate scadente (plati esalonate in timp)
Exista mai multe metode, in functie de distributia in timp a dobânzii:
 Calculul regresiv al dobânzii (amortizari constante ale creditului)
 Calculul progresiv al dobânzii (amortizari constante ale creditului)
 Dobânda egal distribuita in timp, pe fiecare scadenta (anuitati constante)
 Amortizarea imprumuturilor.

2.2.1.Calculul regresiv al dobazii

În calculul regresiv al dobânzii, dobânda este distribuita descrescator in timp pe ratele


scadente. (dobânda se calculeaza asupra valorii nerambursate a creditului)
Exemplu
Un credit in suma de 600.000$, dobânda 6 5/8*% p.a., cu plata in rate semestriale, timp de 3
ani, dobânda calculata regresiv.
Amortizari constante
Ratele scadente sunt materializate in cambii (6 seturi de cambii, fiecare set
 100.000$
 dobânda aferenta
65/8%p.a. = 6,6250%p.a.

Valoarea Val.nominala
Ratele
ramasa a setului de Scadente
Sem. aferente Total dob.calc.regresiv
de cambii (in zile)
creditului
rambursat (amortiz.+dob.)
1. 100.000 600.000 19.875,0= 119.875 180 zile
600.000 * 6.6250 * 0,5
100
la sem.
2. 100.000 500.000 16.562,5= 116.562,5 360 zile
500.000 * 6,625 * 0,5
100
3. 100.000 400.000 400.000 * 6,6250 * 0,5 113.250 540 zile
13.250=
100
4. 100.000 300.000 9.937,5 109.937,5 720 zile
5. 100.000 200.000 6.625,0 106.625,0 900 zile
6. 100.000 100.000 3.312,5 103.312,5 1080
zile
Total 600.000 69.562,5 669.562,5 3 ani

108
 8

Formule pentru rambursari esalonate cu amortismente egale:


S
amortismentul anual (semestrial) = 0  Q
n
(n  k  1) * i  1
rata anuala (in lei), în anul k, Sk = Sk  * S0
n
(n  k  1) * i
dobânda anuala în anul k, dk = d k  * S0
n
Aceasta metoda il avantajeaza pe exportator (creditor), pentru ca isi recupereaza banii
mai repede.

2.2.2. Calculul progresiv al dobânzii

Cambiile vor cuprinde rambursarea constanta si dobânda (compusa) capitalizata.


Exemplu:la fel, un credit de 600.000$, plata in 6 semestre, cu calcul progresiv al dobânzii.

65/8% p.a.=6,625%p.a.

Sem. Rate Scadenta Valoarea nominala a cambiilor, care


aferente (in zile) include dobânda capitalizata
creditului
1. 100.000 180 zile 6,625 1
103.312,5= 100.000 * (1  )
2.100
2. 100.000 360 zile 6,625 2
106.734,73= 100.000 * (1  )
2.100
3. 100.000 540 zile 110.270,31
4. 100.000 720 zile 113.923,02
5. 100.000 900 zile 117.696,72
6. 100.000 1080 zile 6,625 6
121.595,42=100.000*(1+ )
2.100
Total 100.000 3 ani 673.532,70
Dobânda calculata este mai mare decât prin calcul regresiv.
Importatorii prefera aceasta metoda pentru ca plata dobânzii este amanata.

2.2.3. Dobânda egal distribuita in timp pe fiecare rata scadenta, prin 2 metode:
a) metoda bazata pe perioada medie de creditare
b) metoda utilizarii coeficientului de restituire a imprumutului.

a) Metoda bazata pe perioada medie de creditare

109
 8

per .de rambursare int ervalul d int re 2 rammburs.


P  per.de gratie  
2 2

Exemplu
Un credit de 600.000$ pe o durata de 3 qni, cu o perioada de gratie de 1 an, rambursare
semestriala, rata dobânzii 5% p.a.
Rezolvare
2 ani 0,5
Perioada medie de rambursare = 1 +   2,25 ani
2 2
600.000 * 5% * 2,25ani
Dob   67.500$
100
Pentru exemplul anterior:
600.00$, platibili in 3 ani, semestrial, fara perioada de gratie,
rata dobânzii=65/8% p.a.
3 0,5
P  0   1,75 ani
2 2
600.000 * 6,625 * 1,75
d=  69.562,50$
100
la fel ca la calculul regresiv al dobânzii), se vor face 6 seturi de cambii:
 6 cu valoare nominala de 100.000 $
69.562,5
 6 cu valoare nominala =  11 .593,75$
6

b) Metoda cu coeficient de restituire a imprumutului (se calculeaza dobânda compusa la


soldul nerambursat).≡metoda de rambursare cu anuitati constante.(semestrialitati,
trimestre, etc.)

Formule:
Suma imprumutata = S0
i * (1  i ) n
Anuitatea = * S0
(1  i ) n  1
unde: I = rata dobânzii (anuala)
n = nr.de ani de creditare
(1  i ) n  (1  i ) k 1
Dobânda anuala = * i * S0
(1  i ) n  1
i * (1  i ) k 1
Amortisment annual în anul k = * S0
(1  i ) n  1
Exemplu:
Banca Europeana acorda imprumut fermierilor pentru imbunatatiri funciare pe 5 ani, cu
dobânda 7,25%p.a.
Un fermier imprumuta 9.500 Є.

110
 8

Va plãti anual:
0.0725 * (1  0.0725)5
Anuitatea = 9.500 *  2.332,49 Euro
(1  0.0725)5  1
Suma totalã plãtitã de fermier = 2.332,49*5 = 11.662,46 €

2.3. Schema de rambursare complexã

Când schema de rambursare este mai complexã, cu perioadã de graţie şi sumele puse la
dispoziţie esalonat în timp, calculul ratelor de rambursat şi dobânzilor se face prin
utilizarea atât a coeficienţilor de capitalizare, cât şi a celui de restituire a împrumutului.
Exemplu:
O ţarã primeşte un împrumut de la BERD în urmãtoarele condiţii:
 valoarea împrumutului = 700.000 €
 durata creditãrii = 8 ani
 rata dobânzii = 9,5% p.a.
 perioada de graţie = 3 ani
 sumele puse la dispoziţie de BERD sunt: 200.000 € în primul an,
200.000 € în al 2-lea an; 300.000 € în al 3-lea an;
 în al 4-lea an începe rambursarea ratelor scadente;
 dobânda capitalizatã pentru sumele din primii trei ani se include în
împrumutul acordat;
 rambursarea se face în urmãtorii 5 ani, în anuitãţi constante.
Rezolvare:
 se stabileşte valoarea împrumutului la sfârşitul celor 3 ani;
 se stabileşte valoarea fiecãrei rate scadente pentru urmãtorii 5 ani.

Suma Datoria la
Coeficientul de
Anul avansatã de sfârşitul
fructificare
BERD anului
3
1 200.000 (1+9,5%) = 1,31203 262.586
2
2 200.000 (1+9,5%) = 1,19903 239.806
1
3 300.000 (1+9,5%) = 1,095 328.500
Total 700.000 - 830.891,48

Anuitatea constantã pe care o va plãti în urmãtorii 5 ani:


9,5% * (1  9,5%) 5
830.891,48 * 
(1  9,5%) 5  1
0,14955
 830.891,48 * 
0,57424
 216.394,40 Euro

111
 8

În total, va achita: 216.394,40 * 5 = 1.081.971,99 €

!! Probleme propuse

1. Un credit de 500.000Є acordat pentru o perioada de 5 ani, cu 2 ani de gratie, cu


rambursare posticipata.
Sa se calculeze dobânda in doua variante:
rata fixa a dobânzii:6,75%p.a.
rata variabila a dobânzii:LIBOR+0,75%p.a.
LIBOR in cei 5 ani:
6,7%; 6,75%; 6,6%; 6,6%; 6,7%

112
9  9
PIAŢA VALUTARÃ

9.1. Tipuri de pieţe valutare


9.2. Organizarea pieţei valutare
9.3.Operaţiunile pe piaţa valutară
9.3.1. Operaţiunile pe piaţa valutară organizată
9.3.2.Operaţiunile pe piaţa valutară interbancară

Tranzacţiile valutare se operează în practic toate afacerile ce implică


parteneri din diferite zone ale lumii, fie că aceste afaceri se concretizează
prin contracte bazate pe devize, valori mobiliare, contracte la termen sau pe
opţiuni, presupun un venit fix sau variabil etc.

9 .1. Tipuri de pieţe valutare

Devizele sunt negociate în două feluri:


- Pe piaţa valutară oficială, a cărei volum reprezintă un procent mic
din totalul schimburilor valutare şi, în general, a operaţiunilor efectuate pe
piaţa devizelor.
- Pe piaţa valutară nelistată1, pe care tranzacţiile cu devize sunt
realizate între bănci şi ceilalţi actori de pe piaţă – agenţii economici
nefinanciari sau financiari, persoane fizice şi juridice.
Există tipuri de tranzacţii cu devize standardizate, ale căror dimensiuni
reprezintă o anumită valoare monetară şi pot fi negociate pe piaţa monetară
internaţională.Pe aceste pieţe există o cameră de compensaţii centrală care
sincronizează tranzacţiile standardizate între părţile contractante.
Pe piaţa valutară OTC operează o multitudine de agenţi în toată lumea,
volumul şi tipologia tranzacţiilor fiind determinate de stabilitatea şi
atractivitatea monedelor şi devizelor. Condiţiile de negociere admise pe
pieţele restective, ş.a. Piaţa valutară OTC este, la nivelul globului, cea mai
mare piaţă financiară internaţională, de exemplu, potrivit unui sistem realizat
de Banca Reglementărilor Internaţionale3 cifra de afaceri globală a
negocierilor înregistrate pe această piaţă în anul 1998 a fost de peste 1,500
miliarde USD, comparativ cu circa 12 miliarde USD cifra de afaceri a
contractelor la termen în devize.
Pe piaţa valutară internaţională, centrul financiar unde se derulează cel mai
mare volum al tranzacţiilor este Marea Britanie (circa o treime din întreaga
piaţă), deşi lira sterlină englezească este mult mai puţin negociată decât alte
1
Piaţa valutară nelistată (Over tre Counter-OTC) este piaţa pe care valutele şi devizele,precumşi contractele constituite
pe baza lor şi care nu pot fi negociate pe o piaţă organizată, pentru că nu sunt listate (nu îndeplinesc condiţiile pentru
aceasta) pot fi tranzacţionate.Tranzacţiile pe această piaţă sunt realizate prin telefon sau prin reţelele informatice ce
leagă dealerii între ei.
2 de exemplu Chicago Mercantile Exhange (CME) în SUA
3
Citat din “Advanced currency markets”, http:www.ac-markets.com

113
 9

monede inetrnaţionale, cum sunt dolarul american, EURO; moneda Americii


de Sud, etc.Pe locul al doilea se situează Statele Unite (aproximativ 20%),
urmate de Europa (inclusiv Uniunea Europeană), Japonia, Asia de Sud-Est.
Tranzacţiile efectuate pe piaţa valutară se bazează pe încrederea dintre
parteneri şi pe calitatea produselor-economice sau financiare – care stau la
baza contractelor dintre aceştia.
Când tranzacţiile se derulează între bănci, ele se fac numai pe baza acestor
principii.Pe piaţa de retail, clienţii cer încheierea unui contract scris încheiat
între părţi în conformitate cu legile în vigoare, iar brokerul constituie un
depozit pe baza căruia clientul poate negocia.
Participanţii pe piaţa valutară se pot implica în diverse schimburi comerciale
de import/export cu bunuri şi/sau servicii, investiţii directe în economia reală
a unor ţărri străine, tranzacţii pe piaţa monetară pentru negocierea
instrumentelor internaţionale ale datoriei pe termen scurt, operaţiuni pentru
acoperirea de risc, speculaţii, arbitraj, ş.a. Indiferent dacă participanţii pe
piaţa valutară sunt agenţi economici privaţi sau autorităţi publice,
operaţiunile derulate de ei contribuie la oferta şi cererea globală de valută şi
devize, prin aceasta influenţând, câteodată major, valoarea şi fluctuaţia
cursului de schimb al monedei naţionale, faţă de alte valute.

9.2. Organizarea pieţei valutare

Piaţa valutară serveşte, în principal, gestiunii riscului valutar şi tranzacţiilor


cu devize, scopul acestor acţiuni constând în facilitarea şi stimularea
comerţului internaţional şi tranzacţiilor financiare, precum şi scopurilor
speculative.
Există două tipuri de pieţe valutare:
- Piaţa numită “organizată”;
- Piaţa “neorganizată”, respectiv piaţa interbancară a devizelor

Piaţa Piaţa “organizată”, cuprinde bursele de valute şi devize de pe pieţele interne,


organizatã dar, în special, de pe pieţele internaţionale.
Cele mai cunoscute pieţe internaţionale sunt:
- LIFFE (London International Financial Futures)
- IMM (International Monez Market) din Chicago
- Bursele valutare din Philadelphia, Chicago, Montreal, Elisel în
Elveţia, etc. unde se negociază inclusiv contracte de opţiuni pe devize.

Piaţa Piaţa “neorganizată”-cea mai importantă ca volum al tranzacţiilor.Pe această


neorganizatã piaţă se negociază contractele bancare la termen cu valute şi se schimbă
valute şi devize la vedere.Negocierile se realizează direct cu banca, fără
intermedierea brokerilor.
Piaţa neroganizată (OTC) cuprinde mai multe segmente, în funcţie de tipul
contractelor tranzacţionate:

114
 9

- Piaţa la vedere (spot), pe care valutele şi devizele sunt schimbate


utilizând cursul de schimb la vedere în vigoare la data efectuării
operaţiunilor;
- Piaţa la termen (Forward), pe care contractele de cumpărare sau
vânzare de valute sau devize prevăd efectuarea livrării acestora la o dată
viitoare. Cursul de schimb este stabilit la semnarea contractului, dar nu va fi
plătit decât la scadenţă (“la termen”), indiferent ce curs de schimb va fi în
vigoare la acea dată;
- Piaţa swap-urilor, pe care se realizează cumpărarea şi vânzarea
simultană a unei sume date dintr-o valută/deviză internaţională la două date
scadente diferite. (persoană fizică sau juridică care efectuează un schimb
valutar).

Deşi pieţele valutare la vedere sunt cele mai lichide pieţe monetare din lume,
negociatorii au preferat să tranzacţioneze pe pieţele bursiere şi ale
contractelor la termen, deoarece băncile au oferit, până nu demult, o gamă
limitată de servicii în domeniul tranzacţiilor valutare. In prezent, însă, atât
băncile,cât şi unele societăţi financiare nebancare, au început să ofere, pe
lângă serviciile tradiţionale prin telefon şi servicii de negociere valutară on-
line, adresate atât persoanelor juridice, cât şi persoanelor fizice, care îşi pot
constitui, în acest scop, un cont cu o sumă miimă în credit la deschidere.

Avantajele Principalele avantaje ale operaţiunilor la vedere de negociere a valutelor,


operaţiunilor comparativ cu negocierile pe piaţa organizată, bursieră şi a contractelor la
la vedere faţã termen, se referă la:
de cele de pe .marja dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare;
piaţa comisioanele aplicate de brokeri pentru operaţiunile de tranzacţionare cu
organizatã, valute;
bursierã sau reglementările privind suma minimă din contul negociatorului pentru a putea
la termen trazacţiona;
perioada minimă necesară încheierii trazacţiei;
neimpunerea unei limite superioare/inferioare a variaţiei valutei de contract;
efectuarea concomitentă a unei operaţiuni de vânzare cu o operaţiune de
cumpărare.

1. Marja dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare practicat de o bancă pe


piaţa valutară neorganizată există o diferenţă numită marjă, măsurată în
puncte (pips) care arată câştigul obţinut de bancă pentru efectuarea
tranzacţiei.
Marja pe piaţa valutară la vedere, măsurată în puncte (pips) sau procente din
suma negociată, este sensibil mai mică decât pentru contractele la termen.
De exemplu, pentru perechea de devize cele mai lichide şi mai negociate –
EURO şi USD – marja practicată pe piaţa valutară variază în anul 2004 între
3 şi 5 pips, respectiv între 0,04% şi 0,06% din suma negociată (valoarea
titlurilor în valută), comparativ cu variaţia de 5-9 pips, respectiv 6-10% din

115
 9

suma ce face obiectul contractelor la termen, iar această marjă poate să


crească dacă piaţa evoluează către o lichiditate mai slabă.
2. Comisioanele aplicate de brokeri pentru operaţiunile de tranzacţionare cu
valute. Negocierile pe piaţa bursieră presupun întotdeauna plata unui
comision din partea clienţilor, către brokeri.Acest comision poate să ajungă
la 150¤ USD pentru un serviciu complet de brokeraj, iar brokerii pentru
contractele la termen pot factura comisioane între 10 şi 30 USD asupra sumei
tranzacţionate.
In cazul tranzacţiilor valutare la vedere, comisioanele sunt fie
nesemnificative, fie şi acesta este cazul general, nule.
3. Reglementările privind suma minimă din contul negociatorului pentru a
putea trazacţiona. Marja de negociere valutară desemnează suma sau
procentul minim raportat la valoarea întreagă a tranzacţiei, pe care
negociatorul trebuie să o deţină în cont.
In cazul contractelor la termen, marjele sunt destul de mari, oscilând în jurul
a 50%, în timp ce în cazul tranzacţiilor la vedere aceste marje sunt mult mai
mici, de numai câteva procente.
4. Perioada minimă necesară încheierii trazacţiei.
Tranzacţiile se concluzionează pe piaţa valutară la vedere în 24 ore
(maximum 48 ore, în cazuri specialE0 în timp ce pe piaţa bursieră sau pe cea
a contractelor la termen, deşi în prezent acestea beneficiază.
5. Neimpunerea unei limite superioare/inferioare a variaţiei valutei de
contract. Pentru a controla volatilitatea preţurilor, contractele la termen
prevăd ajustarea preţurilor, dacă moneda de contract variază în afara unor
limite prestabilite.
Pe piaţa neorganizată, negociatorii nu întâmpină astfel de restricţii, ei putând
să controleze o volatilitate mai importantă a cursului pe piaţă prin strategii
proprii de acoperire de risc.
6. Efectuarea concomitentă a unei operaţiuni de vânzare cu o operaţiune de
cumpărare. Brokerii ce manevrează acţiuni ordinare oferă clienţilor lor marje
de vânzare limitate pe descoperit, ceea ce înseamnă că, dacă un client nu
dispune de lichiditateanecesară nu poate faceo tranzacţie până nu obţine (prin
cumpărarea sumei necesare, într-un procent considerabil din nivelul
tranyacţiei). Pe piaţa la vedere, când cineva vinde o valută, obligatoriu şi
cumpără corespondentul acesteia în altă valută.
Participanţii pe piaţa valutară sunt:
- băncile şi alte societăţi/persoane fizice autorizate (brokeri) să
negocieze cu valute;
- persoane fizice şi juridice care realizează activităţi de comerţ exterior
şi investiţii care implică valute;
- speculatori şi arbitrajişti
- băncile centrale şi autorităţile publice

116
 9

9.3.Operaţiunile pe piaţa valutară

9.3.1. Operaţiunile pe piaţa valutară organizată


Cele mai utilizate instrumente pe piaţa valutară organizată, în vederea
protejării de rsic valutar, pentru speculaţii sau arbitraj, sunt:
- Contractele bursiere la termen pe devize (Futures) negociate la
bursele valutare:
Aceste contracte se realizează între o parte care se angajează să cumpere şi o
altă parte care să vândă o sumă exprimată în devize, la o dată viitoare
determinată şi cu un preţ stabilit în momentul încheierii contractului.
- Contractele de opţiuni pe devize, prin care se stabileşte dreptul, dar
nu obligaţia deţinătorului contractului de a cumpăra sau vinde o sumă în
devize, fixată prin reglementări oficiale pentru toate contractele pe respectiva
deviză.
Caracteristicile unui contract pe opţiuni pe devize:
- Prin contract este convenit preţul la care se poate face tranzacţia –
numit preţ de exerciţiu;
- Dacă opţiunea este de tip american, se poate exercita în orice
moment dintre data semnării contractului de opţiune şi data scadentă (de
exerciţiu). Dacă opţiunea este de tip european, opţiunea se poate exercita
numai la scadenţă.
Există două tipuri de opţiuni:
- Call – opţiune de cumpărare
- Put – opţiune de vânzare
Ambele tipuri de opţiuni pot fi realizate în două feluri:
- Sub forma contractelor pe opţiuni vândute extrabursier (over-the-
counter market, OTC) de către bănci sau alte societăţi financiare autorizate;
- Sub forma contractelor pe opţiuni vândute pe pieţele valutare
internaţionale organizate.
Principala diferenţă dintre cele două forme de contracte constă în faptul că pe
pieţele organizate acestea sunt standardizate, în timp ce pe pieţele valutare
OTC nu sunt standardizate.
Diferenţa esenţială dintre contractele bursiere la termen şi contractele pe
opţiuni constă în:
- Deţinătorul unui contract la termen (Futures) este obligat să realizeze
tranzacţia la scadenţa convenită, chiar dacă opraţiunea îi este dezavantajoasă;
- Deţinătorul unui contract pe opţiune poate să aleagă între a-şi
exercita sau nu dreptul de a cumpăra/vinde devizele respective la preţul
convenit în contract.

9.3.2.Operaţiunile pe piaţa valutară interbancară


Operaţiunile pe piaţa valutară interbancară sunt de două feluri:
- operaţiuni la vedere

117
 9

- operaţiuni la termen
- Operaţiunile pe piaţa la vedere (Spot Market)
Sunt tranzacţii la vedere,ceea ce înseamnă că plata se faceimediat,
adică livrarea devizelor este realizată în maximum 48 ore
Pe piaţa Spot devizele sunt cotate în două feluri:
Cotaţia directă, prin care se stabileşte numărul de unităţi din moneda
locală necesar pentru a cumpăra o unitate din moneda străină. Acesta este
preţul valutei străine în valuta locală.
Exemplu:
1Є=3,5642 RON
1$=2,751 RON
Cotaţia indirectă, prin care se stabileşte numărul de unităţi din moneda
străină necesar pentru a cumpăra o unitate din moneda locală.
Exemplu:
1£=1,4321$
1£=3,9397 RON
1
Cotatia indirecta 
Cotatia directa
Variaţia cursului de schimb se determină diferit în funcţie de tipul de cotaţie
utilizat, astfel:
Pentru cotaţia directă
Curs de schimb Curs de schimb

la finele perioadei la sfarsitul perioadei
Variatia (%)  *100(%)
Curs de schimb
la inceputul perioadei

Pentru cotaţia indirectă


Curs de schimb Cursdeschimb

la inceputul perioadei la sfarsitul perioadei
Variatia (%)  * 100(%)
Cursdeschimb
la sfarsitul perioadei

Cursurile de schimb încrucişate arată suma necesară dintr-o valută


străină pentru a cumpăra o altă valută străină. Deoarece numeroase perechi
de valute apar mai rar în tranzacţiile valutare, cursurile de schimb dintre cele
două se determină prin cursul de schimb al fiecăreia cu o a treia valută, cu
circulaţie internaţională, de obicei dolarul SUA.
Arbitrajul valutar.
Arbitrajul este o operaţiune realizată în special de bănci sau alte
societăţi financiare pe piaţa valutară, prin care acestea încearcă să obţină
profit din diferenţele de curs valutare ale unei valute tranzacţionate pe
diferite pieţe valutare.
Cursurile de schimb încrucişate pot fi utilizate pentru a identifica

118
 9

posibilităţile de arbitraj pe o valută dată.

119
10  10
BALANŢA DE PLĂŢI
ŞI POZIŢIA INVESTIŢIONALÃ EXTERNÃ

10.1. Cadrul general al balanţei de plãţi


10.2. Metodologia de întocmire şi prezentare a balanţei de plăţi
10.2.1. Rezidenţi şi nerezidenţi
10.2.2. Operaţiunile înregistrate în balanţa de plăţi
10.3. Poziţia investiţională internaţională

10.1. Cadrul general al balanţei de plãţi

Balanţa de plăţi este un document statistic, întocmit în concordanţă cu regulile


contabilităţii în partidă dublă, care colectează şi ordonează, într-un cadru definit,
totalitatea operaţiunilor economice şi financiare ce generează transferuri de
proprietăţi între rezidenţii unei ţări sau unei zone economice şi nerezidenţi, în cursul
1
unei perioade date.
Dacă în acest document se includ toate tranzacţiile, suma algebrică a plăţilor şi
încasărilor din fiecare ţară trebuie să fie nulă, deşi pot să apară dezechilibre –
plusuri sau minusuri, respectiv excedente sau deficite-aferente anumitor categorii de
tranzacţii, cum sunt:
- Comerţul exterior de mărfuri;
- Comerţul exterior de servicii;
- Intrările de capital din investiţii străine;
- Transferuri unilaterale (granturi nerambursabile din străinătate);
- Investiţiile străine private;
- Fluxurile de aur şi valută (naţională sau străină) între băncile centrale şi
trezorerii
- Orice altă combinaţie dintre aceste tipuri de tranzacţii sau altele.
Afirmaţia că balanţa de plăţi este dezechilibrată se referă la una dintre aceste tipuri
de tranzacţii.
De exemplu, balanţa de plăţi a statului X prezintă următoarele date agregate (unde
cu “+” se notează excedentul şi cu “-“ deficitul):

Categorie de tranzacţii Sumele (u.m.)


1 +Comerţ de mărfuri (balanţa comercială externă) -73,4
2 +Comerţ cu servicii +45,3
3 +Intrări de venituri +16,4
4 =Balanţa mărfurilor, servicilor şi veniturilor (1+2+3) =-11,7
5 +Tranferuri unilaterale +8,0

1
Banque de France, Eurosysteme, Directiorn Generale des Etudes et des Relations Internationales, Direction de la
Balance des Paiements:La balance des Paiements.Etablissment et presentation.Metbodologie.

120
 10

6 =Balanţa contului curent (4+5) =-3,7


7 +Capitaluri (inclusiv discrepanţe statistice) -20,5
8 +Active de rezervă ale autorităţii publice monetare +24,2
9 =Balanţa contului de capital (7+8) =+3,7
10 =Total balanţă de plăţi (6+9) =0

Informaţiile furnizate de balanţa de plăţi sunt utilizate pentru analiza situaţiei


macroeconomice, în special referitor la echilibrul extern al naţiunii. Astfel, se poate
observa capacitatea statului respectiv de a-şi onora obligaţiile exprimate în valute şi
devize străine şi, pentru aceasta, ţările menţin un stoc de rezerve oficiale, format din
aur şi valute internaţionale, pe care pot să-l utilizeze pentru susţinerea propriei
monede.
Scăderea stocului de rezerve internaţionale este considerată ca semnalul unui
deficit important al balanţei de plăţi, deoarece diminuează posibilitatea ţării de a-şi
onora obligaţiile de plată externe.
Cu toate acestea, deficitul semnalat pentru una dintre categoriile de tranzacţii
externe nu constituie niciodată un semnal sigur privind precaritatea poziţiei externe
a ţării. Motivul principal al acestei imprecizii îl formează necunoaşterea pe de o
parte, a modalităţii în care ţara trebuie să-şi onoreze datoriile, şi, pe de altă parte,a
intenţiilor creditorilor externi – instituţii financiare internaţionale şi regionale,
guverne străine, agenţi economici şi/sau financiari publici şi privaţi – privind
executarea creanţelor pe care le deţin.
Prin trecerea de la regimurile valutare de cursuri de schimb fixe la cele aplicând
flotarea –mai mult sau mai puţin controlată – a cursurilor de schimb, importanţa
rezervelor internaţionale nete s-a diminuat, fiind, în schimb, privit cu mai multă
atenţie soldul contului curent. Acest cont cuprinde balanţa comercială externă a
mărfurilor şi serviciilor, intrările nete de venituri din străinătate şi transferurile
unilaterale.
In cadrul balanţei de plăţi, soldurile contului curent şi ale contului de capital se
adună algebric, ceea ce înseamnă că un eventual deficit al operaţiunilor de comerţ
exterior şi/sau în fluxurile de venituri cu străinătatea va fi echilibrat de un excedent
al contului de capital şi vice versa.Intotdeauna, analiza soldurilor celor două conturi
trebuie realizată împreună.
Principalele cauze pentru care o ţară înregistrează un deficit al contului curent se
referă la variaţia, faţă de o perioadă de referinţă, a indicatorilor macroeconomici,
astfel:
- Un nivel mai ridicat al preţurilor – de consum, din sectoarele industriale,
defloratorul PIB,etc;]
- Un ritm de dezvoltare macroeconomică superior (PIB sau PNB)
- Rate medii ale dobânzilor mai mari;
- Bariere mai scăzute – fiscale, economice, ş.a. – aplicate importurilor;
- Oportunităţi de investire mai atractive;
- Moneda naţională mai apreciată.
Analiza evoluţiei contului curent va trebui să aibă în vedere toţi aceşti factori,

121
 10

separat şi în corelaţie, la care se adaugă observarea influenţei altor factori


conjuncturali.
De exemplu, dacă guvernul unei ţări decide creşterea taxelor vamale, populaţia şi
întreprinderile vor cumpăra mai puţin produse de import, determinând reducerea
deficitului de cont curent. Dar, potrivit teoriei şi experienţei economice, această
reducere se produce concomitent cu diminuarea unuia dintre elementele
componente ale contului de capital, care va determina scăderea excedentului
acestuia.
Dacă nu se modifică nici un element al contului de capital, reducerea importurilor
provocată de mărirea taxelor vamale va conduce la scăderea cererii de valută
străină, care va determina, în consecinţă, aprecierea monedei naţionale. Creşterea
valorii acesteia, respectiv diminuarea cursului de schimb al monedei faţă de
valuta/valutele străine va face ca exporturile agenţilor economici autohtoni să fie
mai scumpe, deci mai neatractive şi, în acelaşi timp, importurile mai ieftine, astfel
evicţionând efectul iniţial produs de creşterea taxelor vamale.
Contrar percepţiei generale, existenţa unui cont curent deficitar nu reprezintă, în
sine, semnul unei politici economice greşite sau unor condiţii economice
precare.Dacă o ţară înregistrează un deficit de cont curent, înseamnă că importă
capital, ceea ce este o operaţiune tot atât de normală ca importul unei mărfi.
Deficitul poate fi considerat ca răspuns al economiei naţionale la condiţiile
conjuncturale ale ţării, caracterizate de inflaţie, productivitate mai scăzută sau un
volum insuficient al economiilor. Finanţarea acestui deficit este cu atât mai uşor de
realizat cu cât mediul investiţional intern este mai sigur şi mai profitabil.
In concluzie, condiţiile cărora le corespunde deficitul pot fi bune sau proaste şi pot
fi rezultatul unei politici bine sau prost conduse, dar aceasta nu se datorează
existenţei în sine a deficitului.
De exemplu, în anii ’80, Statele Unite au marcat o scădere dramatică a soldului
contului curent, de la un excedent de 8 miliarde USD în anul 1981 la un deficit de
147 miliarde USD în anul 1987, cauzat, în cea mai mare măsură, de balanţa
comercială externă. In general, se consideră că o astfel de situaţie se manifestă
însoţită de o creştere importantă a ratei şomajului, dar în cazul respectiv s-a produs
un proces invers, adică a crescut ocuparea forţei de muncă, de la 60% la 62,5% din
total populaţie activă.
O altă problemă considerată critică o reprezintă intrările de capital străin ocazionate
de necesitatea acperirii deficitului de cont curent, care, în opinia multor persoane,
este asimilată cu aservirea economică şi financiară a ţării. Acest aspect trebuie
analizat cu atenţie:dacă procentul capitalului străin în totalul activelor ţării este mic,
influenţa sa poate fi considerată benefică, deoarece contribuie la finanţarea
dezvoltării macroeconomice. Numai creşterea însemnată a acestui procent poate să
conducă la ingerinţe accentuate ale străinătăţii în treburile interne ale ţării
respective.

10.2. Metodologia de întocmire şi prezentare a balanţei de plăţi

Metodologia de întocmire şi prezentare a balanţei de plăţi stabileşte modul de


definire a rezidenţei, tipologiei operaţiunilor ce sunt înregistrate în balanţa de plăţi,

122
 10

modalităţile de înregistrare a datelor.

10.2.1. Rezidenţi şi nerezidenţi


Persoanele fizice şi juridice care sunt considerate rezidente şi nerezidente sunt
specificate în Anexa 1 “Nomenclator” a Regulamentului Băncii Naţionale a
României nr. 4/2005 privind regimul valutar.

10.2.2. Operaţiunile înregistrate în balanţa de plăţi


Fluxurile economice şi financiare între rezidenţi şi nerezidenţi sunt înregistrate în
balanţa de plăţi.
Elementele componente :
- Contul tranzaciilor curente (sau contul curent)
- Contul tranferurilor de capital (sau contul de capital)
- Contul cuprinzând fluxurile financiare şi activele de rezervă (sau contul
financiar).

A. Contul Contul curent cuprinde tranzacţiile economice şi financiare curente, grupate în:
curent - tranzacţii cu bunuri;
- tranzacţii cu servicii (aşa-numitele invizibile);
- venituri;
- transferuri curente.
Tranzacţiile cu bunuri se referă la:
- mărfurile generale, informaţiile fiind preluate din statisticile de comerţ
exterior de la Direcţia Vămilor şi sunt adaptate la cerinţele balanţei de plăţi, asfel:
- pentru a înregistra numai volumul exporturilor şi importurilor care
reprezintă transferul dreptului de proprietate între rezidenţi şi nerezidenţi, din
informaţiile statistice vamale se exclude valoarea unor operaţiuni, cum sunt
reparaţiile sau transformarea mărfurilor generale;
- atât importurile, cât şi exporturile sunt exprimate FOB (Franco of
Board) şi, în consecinţă, din valoarea importurilor, care în statisticile vamale sunt
înregistrate CIF (Cost Inssurance Fret) trebuie să se scadă cheltuielile de expediţie,
respectiv cheltuielile cu asigurările şi transportul –manipularea externe (Inssurance
Fret).
- operaţiunile de transformare – cum sunt rafinarea petrolului şi
prelucrarea metalelor, produselor textile – şi de reparaţii, asigurate prin convenţiile
contractuale sunt înregistrate separat.
Tranzacţiile cu servicii cuprind costurile:
- transporturilor maritime (de mărfuri, de staţionare în porturi, tarifelor
pentru persoanele fizice ş.a), aeriene, ş.a.
- călătoriilor nerezidenţilor în România, în scopuri turistice, sănătate,
şcoală, ş.a., din care se scade costul călătoriilor rezidenţilor în străinătate
- serviciilor de comunicaţii:poştă, telecomunicaţii, mesagerie, etc

123
 10

- serviciilor de asigurări şi reasigurări;


- construcţiilor:şantiere, prospecţiuni geologice şi foraje petroliere;
- serviciilor financiare, generate de operaţiunile cu valori mobiliare,
valute şi devize, comisioane şi cheltuieli bancare, etc;
- redevenţelor şi drepturilor de licenţă;
- serviciilor destinate întreprinderilor, persoanelor fizice,
administraţiilor publice.
Veniturile cuprind două mari posturi:
- veniturile din salarii, respectiv soldul net dintre sumele vărsate sub
formă de remuneraţie de către angajatorii străini rezidenţilor români şi sumele
vărsate de anagajatorii români nerezidenţilor;
- veniturile (de asemenea nete, respectiv diferenţa dintre cele realizate
1
de rezidenţii români şi nerezidenţi) obţinute din investiţii directe în străinătate ,
precum şi din investiţii de portofoliu, respectiv veniturile obţinute din titluri –
acţiuni, obligaţiuni, alte produse financiare- precum şi toate veniturile nete ce
provin din împrumuturi şi datorii externe.
Tranferurile curente comportă două posturi, la care sunt înregistrate:
- toate formele de cheltuieli de cooperare, participarea ţării noastre la
funcţionarea insituţiilor internaţionale – cum sunt contribuţii la bugetele acestor
instituţii, subvenţiile primite de la fondurile structurale europene, prestaţiile sociale,
etc;
- alte transferuri, cum sunt suma netă rezultată din salariile rezidenţilor
români care îşi esfăşoară permanent activitatea profesională în străinătate şi a
nerezidenţilor cu activitate permanentă în România;donaţii, cadouri, lichidări de
succesiuni etc.

B.Contul de Contul transferurilor de capital se împarte în două categorii:transferurile de capital


capital şi cele generate de activele necorporale.
Transferurile de capital cuprind:
- transferuri de capital, în contul datoriei, realizate de administraţiile publice;
- celelalte transferuri ale administraţiilor publice, care reprezintă subvenţii de
investiţii acordate de fondurile structurale şi în cadrul ajutoarelor de dezvoltare;
- transferuri în contul datoriei unor sectoare ale economiei naţionale, altele
decât administraţia publică, în special în cadrul acordurilor de restructurare;
- transferuri generate de migrarea agenţilor economici, care îşi schimbă
rezidenţa.
Transferurile de capital aferente activelor necorporale se referă la contrapartida
bănească a achiziţiilor şi cesiunilor activelor nefinanciare şi necorporale, cum sunt
brevetele, drepturile de autor, mărcile, etc.

1
Investiţiile străine directe se consideră investiţiile în societăţile şi sucursalele acestora, situate în străinătate şi
aparţinând – într-o proporţie ce depăşeşte o limită minimă, de exemplu 10% - rezidenţilor români sau investiţiile în
societăţi situate în românia, care aparţin nerezidenţilor.

124
C.Contul  10
financiar
Contul financiar este structurat potrivit mai multor criterii, în conformitate cu:
-natura capitalurilor, care se referă la fluxurile financiare generate de:
- investiţiile străine
- investiţiile de portofoliu
- alte investiţii
- produse financiare derivate
- active de rezervă.
- distincţia dintre active şi angajamente, cu excepţia rezervelor, unde sunt
înregistrate numai activele;
- instrumentele prin care sunt exprimate fluxurile financiare;
- sectorul rezident în cauză, respectiv autoritate monetară, administraţie
publică, instituţie financiar-monetară, ş.a.

Investiţiile În conformitate cu recomandările internaţionale (FMI,OECD) şi europene (BCE,


directe EUROSTAT), prin investiţie directă se înţelege operaţiunea efectuată de un
investitor în scopul de a achiziţiona, a spori sau a lichida un interes durabil într-o
întreprindere – indiferent de forma juridică a acesteia – şi de a deţine sau lichida o
influenţă în gestiunea sau capacitatea de exerciţiu a întreprinderii.
Investiţia directă pune în contact întreprinderi legate între ele:
- o întreprindere “investitor direct” (întreprinderea mamă) şi una sau mai
multe întreprinderi “investite”, care pot fi sucursale, filiale sau alte firme afiliate;
- întreprinderi “investite” între ele.
Prin convenţie, o relaţie de investiţie directă se stabileşte atunci când investitorul
deţine cel puţin 10% din capitalul social al întreprinderii investite. Sub acest prag,
operaţiunile cu titluri sunt clasate în categoria investiţiilor de portofoliu.Imediat ce
este atins pragul de 10% de participare la capitalul social, orice operaţiune de
împrumut sau orice mişcare de trezorerie dintre întreprinderile înrudite intră în
categoria relaţiilor de investiţie directă.

Investiţiile Investiţiile de portofoliu se referă la operaţiunile cu titluri (cu excepţia titlurilor care
de reprezintă investiţii directe) efectuate de rezidenţi cu nerezidenţii, fie că sunt noi
portofoliu emisiuni, fie titluri negociate pe piaţa secundară, rambursări (inclusiv răscumpărări
1
la bursă) sau operaţiuni de RMR .
Nu sunt înregistrate la această poziţie cesiunile temporare de genul pensiunilor de
titluri (constituite ca garanţie),etc, precum şi cele care nu generează fluxuri
monetare (preţ de vânzare zero).

Produse Această rubrică cuprinde intrările nete datorate operaţiunilor cu swap-uri, primelor
financiare pe opţiuni – opţiuni bazate pe devize, rata dobânzii, ş.a.), câştiguri sau pierderile
derivate (operaţiuni în marjă, execuţia în numerar a angajamentelor contractuale) din
contractele negociate pe pieţele la termen de mărfuri şi instrumente financiare.

1
RMR

125
Alte  10
investiţii
Rubrica “Alte investiţii de capital” cuprinde două poziţii:active şi pasive.
de capital
In “Active” se înscriu:
- Împrumuturile pe termen scurt, mediu şi lung, acordate sub forma:
- Creditelor comerciale şi financiare, în devize, de către firmele rezidente
clienţilor nerezidenţi, indiferent de scadenţe
- Imprumuturilor acordate de autorităţile monetare sub forma
creanţelor pe care acestea le au asupra nerezidenţilor;
- Împrumuturilor acordate de autorităţile publice unor guverne străine,
organisme internaţionale (cu excepţia FMI)
- Creanţelor instituţiilor financiar-monetare asupra nerezidenţilor.
- Numerar şi depozite ale rezidenţilor, în devize;
- Alte active, respectiv împrumuturile acordate de alte sectoare
nerezidenţilor.
In “Pasive” se înscriu:
- Creditele şi împrumuturile pe termen scurt şi lung, comerciale şi financiare,
pe care nerezidenţii le-au acordat rezidenţilor.
- Creditele şi împrumuturile de la FMI;
- Numerar şi depozite ale nerezidenţilor în moneda naţională şi constituite la
societăţile financiare autohtone.

Activele de Activele de rezervă cuprind rezervele oficiale de devize constituite la autoritatea


rezervă monetară a statului (BNR):
- Aurul deţinut la banca centrală;
- Drepturile speciale de tragere (DST), adică moneda de cont emisă de FMI;
- Poziţia de rezervă la FMI.

10.3. Poziţia investiţională internaţională

Poziţia externă a unei ţări este o situaţie statistică elaborată de autoritatea


monetar-valutară a statului respectiv, care prezintă stocul total al angajamentelor
rezidenţilor faţă de nerezidenţi, la un moment dat.
Această situaţie statistică este întocmită în conformitate cu metodologia acceptată
pe plan internaţional, respectiv cu Manualul balanţei de plăţi al FMI şi
cuprinde,ca şi celălalt document statistic –balanţa de plăţi – creanţele şi
angajamentele externe ale ţării:
- Investiţiile directe;
- Investiţiile de portofoliu;
- Produsele financiare derivate;
- Alte investiţii;
- Activele de rezervă.
Semnificaţia acestor rubrici este aceeaşi în ambele documente statistice, dar
conţinutul informaţiilor se referă, în cazul balanţei de plăţi, la fluxuri de capital –

126
 10

debit, credit, sold – în timp ce poziţia investiţională internaţională prezintă stocul


(netul) financiar activ/pasiv cu exteriorul.
De asemenea, prin “Poziţia investiţii internaţionale” se prezintă şi expunerea ţării
faţă de exterior, respectiv acasta arată relaţiile cu instituţiile financiare
internaţionale, autorităţile publice sau instituţii private străine, pe tipuri de
produse şi servicii financiare:credite, depozite, titluri ş.a.

127
 10

BIBLIOGRAFIE

Anghelache Constantin Comerţul exterior. Finanţare şi analizã financiar-


bancarã, Editura Economica, Bucureşti, 1999

Dãnilã Nicolae EURO. Bipolarizarea monetarã, Editura Economica,


Bucureşti, 1999

Darbelet Michel, Izard Lionel, Economie d'entreprise, Editions Foucher, Paris, 1994
Scaramuzza Michel

Floricel Constantin Relaţii financiare internaţionale, Editura Didacticã şi


Pedagogicã, Bucureşti, 1997

Floricel Constantin - coordonator Relaţii financiare internaţionale. Aplicaţii practice,


Editura Didacticã şi Pedagogicã, Bucureşti, 1997

Gaftoniuc Simona Finanţe internaţionale, Editura Economica,


Bucureşti, 1997

Halpern Paul, Weston J.Fred, Finanţe manageriale, Editura Economica, Bucureşti,


Brigham Eugene F. 1998

Keiser Anne-Marie Gestion financière, Editions ESKA, Paris, 1993

Negruş Mariana Plãţi şi garanţii internaţionale, Editura All, Bucureşti


1998

Negruş Mariana Tehnici de calcul valutar-financiare, Editura Militarã,


Bucureşti, 1992

Negruş Mariana Finanţarea schimburilor internaţionale. Politici.


Tehnici, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991

Peyrard Josette Gestion financière, Editions Presses Universitaires de


France, Paris, 1990

Solnik Bruno Gestion financière, Editions Nathan, Paris, 1995

128
Toma  10
Mihai,
Alexandru Felicia Finanţe şi gestiune financiarã de întreprindere,
Editura Economica, Bucureşti, 1998

Vernimmen Pierre Finance d'entreprise, Editions Dalloz, Paris, 1994

Vintilã Georgeta Gestiunea financiarã a întreprinderii, Editura


Didacticã şi Pedagogicã, Bucureşti, 1999

*** BNR - rapoarte anuale

*** REGULAMENT VALUTAR nr4 /2005 şi normele


de aplicare, cu modificãrile şi completãrile ulterioare

*** Legea nr. 58. Legea bancarã, cu modificãrile şi


completãrile ulterioare

*** Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bãncii Naţionale


a României, cu modificãrile şi completãrile ulterioare

*** OuG nr.64/2007 privind datoria publicã, cu


modificãrile şi completãrile ulterioare

*** http://www.bnro.ro

129