CURSUL VALUTAR

1.1. Valutele si monedele internationale

Schimburile economice si prestarile de servicii necesita folosirea unor mijloace de plata
in vederea lichidarii obligatiilor in valuta dintre partenrii de afaceri internationale.
Mijloacele si instrumentele de plata reflecta valutele si devizele ce se utilizeaza in
vederea lichidarii obligatiilor de plata din tranzactiile internationale1.
In sfera obligatiilor de plata internationale se incadreaza valutele, monedele
internationale, cambiile, biletele la ordin, cecurile si cardurile.
Valutele asigura lichidarea imediata a obligatiilor de plata din relatiile economice
internationale. Cambiile si biletele la ordin sting obligatiile de plata la o anumita perioada de
timp de la livrarea marfurilor sau prestarea serviciilor.
Mijloacele si instrumentele de plata internationale depind de nivelul si structura
schimburilor comerciale, de cooperarea economica, de interesele partilor contractante, de locul
platii, de capacitatea de plata a debitorilor si de legislatia valutara de la locul platii.

1.2. Conceptul si formele valutei

Disponibilitatile in valuta reprezinta principalul mijloc de plata a obligatiilor in valuta
din schimburile economice internationale. Valuta reprezinta moneda nationala a unei tari, in
masura in care indeplineste functiile de instrument de plata si de rezerva in relatiile economice
internationale.
Valuta se poate prezenta sub forma de numerar (bilete de banca si moneda metalica) si
valuta in cont, in cazul in care se afla sub forma de disponibil intr-un cont bancar. Valuta in
numerar se utilizeaza pentru platile privind deplasarea persoanelor in strainatate. In vederea
evitarii riscurilor ce se manifesta in perioada deplasarii, valuta in numerar se inlocuieste cu cecul
de calatorie sau cu cartea de credit. Valuta in cont se pastreaza la o banca in tara detinatorului, la
o banca din tara emitentului sau la o banca dintr-o terta tara, in functie de prevederile legislatiei
valutare.

Didier Pierre, Monod, Moyens - Techniques de Paiement Internationeaux, Edition, ESKA, 1993, pag. 39

In functie de conditiile de preschimbare a unei valute in alta valuta, se deosebesc

valutele convertibile (care pot fi schimbate in mod liber in alta moneda la cursul pietei), monede
neconvertibile, valute transferabile si valute liber utilizabile.
Statutul FMI cere fiecarei tari membre sa nu aplice restrictii asupra efectuarii platilor si
transferurilor internationale curente fara aprobarea fondului (art. VIII, sect. 2) si sa evite
practicile monetare discriminatorii. De asemenea, prin statutul FMI, tarile membre se angajeaza
sa cumpere soldurile in moneda nationala detinute de un alt stat membru si provenite din
tranzactii curente (art. VIII, sect. 4)2.
In conditiile actuale, convertibilitatea reflecta insusirea unei monede de a fi
preschimbata in mod liber pe piata, eliminarea restrictiilor cu privire la suma de schimbat
(tranzactii curente sau miscari de capital) si calitatea persoanei care efectueaza schimbul
(rezident sau nerezident)3.
Pentru ca o valuta sa devina convertibila, FMI a pus o serie de conditii pentru a fi
indeplinite:
-

cursul valutar sa fie real;

practicarea unei politici economice (monetare si fiscale) corect orientate, respectiv

crearea unei stabilitati financiare interne printr-o inflatie relativ slaba;

eliminarea controlului preturilor prin folosirea cursului liber de piata in schimbul valutar;

existenta unei rezerve valutare si de aur suficienta pentru a face fata unor eventuale
deficite ale balantei de plarti externe, pentru asigurarea unor garantii suplimentare in
relatiile de plati si de credit, cat si pentru a sustine cursul monedei nationale pe piata
valutara4.
Convertibilitatea reprezinta proprietatea unei monede de a putea fi preschimbata contra

monedelor straine n mod liber pe piata valutara. Se cunosc mai multe tipuri de convertibilitate si
anume:
- convertibilitatea deplina a unei monede reprezinta posibilitatea oricarei persoane

2
3

Articles of Agreement, International Monetary Fund, Washington DC, 1985, pag.29

Voinea Gheorghe - Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2001,
pag. 27-29
4
Anghel Marcel - Relatii valutare, Editura Matrix Rom, Bucuresti, 2002, pag. 38

(rezident sau nerezident ) care detine o moneda nationala de a o preschimba, n mod

liber, n orice alta moneda, utilizand cursul valutar practicat pe piata respectiva, atat
pentru operatiunile curente, cat si pentru operatiunile de capital;
- convertibilitatea interna se refera la posibilitatea rezidentilor de a preschimba moneda
nationala contra valuta, iar convertibilitatea externa se refera la acordarea acestui drept
exclusiv nerezidentilor;
- convertibilitatea curenta se refera numai la operatiunile derivate din exportul si
importul de bunuri si servicii, convertibilitatea totala se refera la toate categoriile de
operatiuni de cont curent si de capital.
Convertibilitatea asigura reflectarea directa a eficientei schimburilor economice
internationale, stimuleaza cresterea productivitatii muncii, ridicarea nivelului tehnic al
produselor, imbunatatirea activitatii de productie si atragerea investitorilor straini.
Principalele riscuri ale convertibilitatii monedei sunt reprezentate de epuizarea rezervelor
valutare, cresterea preturilor marfurilor importate, pierderea controlului asupra circulatiei banesti
si inflatiei5.
Valutele neconvertibile sunt acele valute care nu sunt recunoscute de catre statul
emitent decat in cadrul granitelor sale.
In anul 1978, prin Statutul sau modificat, FMI a mai creat inca o categorie de valute,
valute liber utilizabile respectiv valutele care sunt larg folosite la majoritatea platilor in
tranzactiile internationale si larg negociate pe pietele valutare internationale. In cadrul valutelor
liber-utilizabile, FMI a incadrat numai 5 valute (dolarul american, marca germana, lira sterlina,
francul francez si yenul japonez), dar de la 1 ianuarie 2002 euro a luat locul marcii germane si
francului francez6.
Transferabilitatea reflecta dreptul detinatorului unui activ exprimat in moneda unei
tari de a cere transferarea intr-un activ in alta moneda.

Voinea Gheorghe - Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2001,

pag. 27-29
6

Anghel Marcel - Relatii valutare, Editura Matrix Rom, Bucuresti 2002, pag. 38

Valuta de rezerva reprezinta moneda unei tari care se atrage, pastreaza si administreaza
de catre autoritatea monetara a unei tari in vederea acoperirii deficitului balantei de plati, a
sustinerii cursului de schimb si a garantarii solvabilitatii externe.
Eurovalutele reflecta depunerile in valuta in conturi la banci comerciale ce isi au sediul
in afara tarii emitente a monedei respective.
Ponderea valutelor in platile internationale depinde de structura importurilor si
exporturilor, de serviciile internationale, de orientarea geografica a schimburilor economice, de
serviciile bancare, de evolutia pietelor valutare.
Diversificarea disponibilitatilor in valuta este de natura sa atenueze influentele
monedelor statelor dezvoltate asupra relatiilor economice internationale. Controlul asupra
procesului diversificarii imbunatatirea gestiunii riscului de transfer pe pietele valutare7.

1.3 Piata valutara

Piata valutara reprezinta ansamblul operatiunilor de vanzare-cumparare de valute
liber-convertibile si devize (trate, bilete la ordin, cecuri etc), efectuate in principal de catre banci
sau alte institutii autorizate.
In derularea unor asemenea operatiuni, pe langa bancile comerciale, mai participa si alti
operatori valutari: firme care desfasoara operatiuni de import-export, diversi intermediari
(comisionari, brokeri etc), operatori speculatori etc.
Piata valutara are ca obiect principal vanzarea-cumpararea de valute liber-convertibile,
schimbarea de valute efective pe valute de cont sau invers, vanzarea-cumpararea de efecte de
comert sau vanzarea efectelor de comert pe valuta efectiva sau de cont etc.
Pe piata valutara se desfasoara comertul cu valute, piata valutara centralizeaza cererea si
oferta de valuta (valuta efectiva, valuta de cont) si de devize exprimate in valuta.
In functie de marimea comparativa a cererii si ofertei de valuta se stabileste cursul
valutar .
Desi se ocupa cu tranzactii valutare internationale, pietele valutare sunt organizatii ale
tarii pe teritoriul careia functioneaza si se supun legislatiei tarii respective.

Voinea Gheorghe - Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2001, p.
27-29

Cu toate acestea, exista piete valutare a caror activitate serveste unor interese
nelocalizate pe un anumit spatiu geografic si care functioneaza ca piete internationale, desi
formal au sediul in una sau alta din aceste tari. Aceasta piata este piata eurovalutelor.
In general, piata eurovalutelor se compune dintr-un numar mare de banci comerciale
care au in profil operatiuni cu valuta, precum si dintr-o bursa valutara, adica o organizatie
interbancara cu activitate reglementata prin lege si care vine in sprijinul comertului cu valute si
devize. Unele piete, printre care si cea din Romania, nu dispun de bursa, ci numai de banci, care
tin o stransa legatura intre ele, din punct de vedere al tranzactiilor valutare8.
Pietele valutare permit participantilor la piata sa schimbe o anumita moneda contra altei
monede.
Una dintre parti cumpara o anumita moneda de la cealalta parte, in schimbul unei alte
monede. Sumele corespunzatoare celor doua monede sunt determinate de cursul de schimb
valutar dintre cele doua monede.
Data la care cele doua monede sunt schimbate intre ele este cunoscuta sub numele de
data de reglementare sau data valutei (value date).
Piata valutara constituie o piata unica si este cea mai mare piata din lume. Conform
datelor Bancii Reglementatoare Internationale, care monitorizeaza activitatea pietei valutare,
peste 1.400 miliarde USD sunt tranzactionate in fiecare zi pe aceasta piata.
Pentru a pune aceasta cifra in perspexctiva ei reala trebuie mentionat ca valorile
comertului global total cu marfuri corporale insumeaza, in cursul unui an, cam acelasi volum ca
cel al tranzactiilor realizate pe pietele valutare in numai cateva zile. Rezulta deci ca piata valutara
este cu mult mai mare decat toate celelalte piete luate la un loc.
Pe piata valutara, tranzactiile pot fi executate in sume, la date si sub denumiri variabile.
Nu exista marimi sau termene de contract standardizate9.

1.4. Trasaturi ale pietei valutare

Anghel Marcel - Relatii valutare, Editura Matrix Rom, Bucuresti 2002, pag. 37-41
Wiley John & sons, Introducere in studiul pietelor monetare si valutare, Editura economica, 2000, pag. 25-27

Piata valutara este subordonata normelor si legilor financiar-valutare ale tarii, pe

teritoriul carei functioneaza, fiind controlata de banca centrala, precum si de autoritatile
financiar-monetare ale statului respectiv.
Chiar daca unele piete valutare au caracter international, cum este cazul pietelor din
New York, Londra, Paris, Frankfurt pe Main, Tokyo etc, acestea se supun prevederilor legislatiei
financiar-bancare ale tarilor din interiorul carora functioneaza.
Piata valutara reprezinta un ansamblu de relatii intre banci (interbancare), intre banci si
clientii lor sau intre clienti prin intermediul bancilor.
Dimensiunea pietei valutare depinde de volumul tranzactiilor din pietele valutare
nationale, care, cu privire la interdependenta lor, formeaza piata valutara internationala.
In general, la baza relatiilor valutare stau relatii economice, insa se intalnesc si cazuri de
relatii valutare fara a avea ca suport tranzactii economice. Asemenea relatii apar in procesul
speculatiilor valutare si al arbitrajului valutar.
Pe piata valutara participa mai multi subiecti, bancile, care sunt operatorii sau
judecatorii principali ai pietei si care detin ponderea tranzactiilor valutare, societatile
comerciale, adica operatorii-comercianti care participa la tranzactiile de import-export de
marfuri si servicii, brokerii sau intermediarii care sunt operatori-speculatori si statul, care
intervine pentru a sustine moneda nationala intre anumite limite rezonabile.
In cadrul bancilor comerciale exista banci dealer, care opereaza pe cont propriu si in
numele lor si al clientilor sai si banci broker, care sunt intermediari ce actioneaza in nume
propriu, insa numai in functie de dispozitiile primite de la clienti.
Un rol aparte il are banca centrala a statului, deoarece ea reglementeaza activitatea
valutara la nivel national.
In cadrul intermediarilor sau brokerilor se intalnesc si curtierii, care reprezinta o
categorie de intermediari aparte, deoarece ei centralizeaza ordinele de vanzare-cumparare de
valute si informeaza clientii cu diferitele aspecte ale pietei valutare.
O pozitie insemnata o au asa-zisii pozitionisti, care sunt preocupati, in general, de
efectul transferurilor bancare, precum si corespondentii bancari care urmaresc gradul de
expunere la risc al bancilor pe valute, in functie de sumele tranzactionate.

Principala activitate care se desfasoara pe piata valutara este vanzarea-cumpararea de

valute convertibile (in anexa 1 este redata lista valutelor cu acronimele care apar in lista
cursurilor pe pietele valutare).
Vanzarea de valuta reprezinta oferta pe care o pun pe piata firmele din operatiunile
comerciale (exportul de matrfuri), din operatiunile necomerciale (servicii din turism, din
asigurari, din transporturi etc.), precum si banca centrala (BNR), pentru mentinerea cursului
valutar in limitele normale.
Cumpararea de valuta reprezinta cererea si are la baza solicitarea firmelor pentru plata
unor importuri de produse si servicii, diversele cereri pentru interese speculative sau din partea
bancii centrale, pentru achitarea unor imprumuturi externe ori pentru imbunatatirea rezervei
valutare.
Piata valutara contribuie la accelerarea platilor internationale, la marirea ponderii
creditului extern in cadrul fluxurilor de capital, precum si la integrarea pietelor valutare
internationale in procesul de mondializare economica10.

1.5. De ce exista schimburile valutare?

Schimburile valutare exista ca rezultat al:

Comertului si investitiilor

Companiile care importa sau exporta marfuri cumpara aceste marfuri intr-o anumita
moneda si le vand intr-o alta moneda. Aceasta inseamna ca platesc intr-o moneda si incaseaza
intr-o moneda diferita. De aceea ele au nevoie sa converteasca in moneda in care platesc
marfurile respective o parte din banii pe care ii primesc. In mod similar, o companie care
cumpara un activ intr-o alta tara trebuie sa plateasca pentru acesta in moneda locala, asa incat va
trebui sa converteasca moneda sa nationala in moneda locala a respectivei tari.

Speculatiilor

Cursul de schimb valutar (FX) dintre doua monede variaza in functie de cererea si oferta
corespunzatoare pentru cele doua monede. Traderii pot obtine profituri prin cumpararea unei

10

Anghel Marcel - Relatii valutare, Editura Matrix Rom, Bucuresti 2002, pag. 39-41

monede la un anumit curs si vanzarea acesteia la un curs mai favorabil. Speculatia constituie de
departe cea mai mare parte a tranzactiilor de pe piata valutara.

Hedging-ului (protectia contra fluctuatiilor)

Companiile care detin active, de exemplu fabrici, in alte tari sunt expuse riscului ca
valoarea acestor active, exprimata in moneda nationala, sa varieze datorita fluctuatiilor
inregistrate de cursul de schimb a doua monede semnificative. In timp ce activele straine pot
pastra aceeasi valoare in moneda straine, ele produc fie profit, fie pierdere in moneda interna a
companiei, in cazul in care cursul de schimb se modifica. Companiile pot elimina aceste
potentiale profituri sau pierderi prin hedging. Acesta implica executarea unei tranzactii valutare
ce va compensa cu exactitate profitul sau pierderea inregistrata pe seama activului strain din
cauza modificarilor cursului de schimb valutar.

1.6. Unde se localizeaza pietele de schimburi valutare?

Schimburile de valute sunt tranzactionate in intreaga lume, over-the-counter (OTC),
operand 24 de ore pe zi.
Anumite instrumente de schimb valutar, denumite produse derivate, sunt insa
tranzactionate la burse.
Londra este cel mai mare centru de tranzactii FX din lume, urmata de New York si,
respective, Singapore. Tranzactionarea tinde sa apara intr-un anumit centru, in cursul orelor sale
normale de functionare. Prin urmare, tranzactionarea incepe in Asia, apoi se muta la Londra, la
sfarsitul zilei de lucru asiatice si continua la New York, la sfarsitul zilei de lucru la Londra.

Capitolul 2. Cursul valutar concept, tipologie, functii, formare

2.1. Definirea conceptelor de baza
Schimburile economice internationale fiind exprimate in valuta, presupun cunoasterea
cursului valutar si a factorilor ce exercita influenta asupra lui.
Cursul valutar reprezinta raportul valoric dintre moneda unei tari si moneda altei tari
sau pretul unei valute exprimat in alta valuta. Intr-o alta formulare, cursul valutei exprima pretul

la care o moneda nationala se schimba cu alta valuta11. Raportul de schimb dintre valute are un
caracter sintetic, deoarece permite compararea produsului intern brut, a preturilor, a salariilor si a
productivitatii muncii12.
Legat de cursul de schimb sunt cunoscute notiunile de paritate si cotatie. In ceea ce
priveste paritatea monetara, aceasta exprima raportul dintre unitatea monetara a unei tari si
unitatea monetara a unei alte tari in vederea preschimbarii. Nu trebuie confundata notiunea de
curs valutar cu aceea de paritate, care se exprima prin acelasi raport. Diferenta este aceea ca
paritatea este o notiune abstracta, teoretica si nu corespunde intotdeauna cu aceea de curs
valutar13, care rezulta pe piata in urma unei conjuncturi economice,politice etc.
Cotatia (cotarea) urmareste, de asemenea, stabilirea raportului (echivalentei) intre
moneda nationala si valutele straine.
Frecvent este folosita cotatia directa14 prin care este exprimat pretul monedei straine in
moneda nationala.
Cotatia indirecta este intalnita in Marea Britanie, intrucat este exprimat pretul unei lire
sterline in diferite unitati de moneda straina. Bancile americane folosesc cotatia indirecta atunci
cand negociaza cu banci din Europa (cu exceptia Marii Britanii).
Cotatia incrucisata (cross-rate) presupune interventia unei a treia monede in vederea
echivalarii unei unitati de moneda straina in unitati de moneda nationala. Aceasta atreia moneda
poate fi dolarul, DST etc.

2.2 Tipologia cursurilor de schimb

Are la baza criterii care se refera la:

11

1.

conditiile modificarii cursului de schimb;

2.

locul stabilirii cursului de schimb;

3.

termenul la care cursul este valabil;

Krueger Anne O. - Determinarea cursului valutar, Editura Sedona, Timisoara, 1996, p. 22

Voinea Gheorghe - Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2001,
p. 31
13
Constantin Floricel - Relatii si tehnici financiar-monetare internationale, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1 994
14
cotarea directa considera valuta ca o marfa al carei pret este evaluat in unitati de moneda nationala. Nu exista o
identitate de opinii, insensul ca unii autori considera ca lira sterlina se afla in regim de cotatie directa
12

a.

4.

obiectivele de analiza.

1.

In ce priveste conditiile modificarii, deosebim:

cursul de schimb flotant (fluctuant) format pe piata valutara in raport cu

cererea si oferta privind valuta respectiva, in conditii similare celor de pe piata marfurilor.
Generalizarea acestui tip de curs s-a produs dupa 1973 si se mentine si in prezent in una dintre
variantele: flotare administrata, controlata (managed floating, dirty floating) in sensul ca,
insituatia unor evolutii perturbatoare, statul intervine prin intermediul bancii centrale care, intr-o
forma declarata sau mascata, vinde sau cumpara valute, influentand astfel cursul de schimb in
sensul stabilitatii acestuia; flotare pura, in care interventia statului pentru efectuarea de corectii
nu este presupusa.
b.

Cursul de schimb fix (stabil), existent in multe tari inainte de 1973, presupune

obligativitatea guvernelor (pentru statele membre in FMI) de a mentine variatia cursului de

schimb aflat sub influenta factorilor pietei, intre limitele de 1% (ulterior s-a stabilit 2.25%) in
jurul paritatii monetare oficiale. Mentinerea intre astfel de limite se realizeaza prin vanzari sau
cumparari de valute de catre banca centrala.
De asemenea, sunt intalnite variantele:
-

curs de schimb ancorat (pegged) de o valuta forte (in raport cu care este stabilita o
zona monetara) sau de un cos valutar (DST) in raport cu care moneda fluctueaza;

sistem de paritati glisante in sensul corelarii cursului de schimb cu evolutia unor

indicatori economici importanti (PIB, IGP);

acorduri de cooperare monetara, ce presupun o intelegere intre mai multe tari privind
paritatea.

2. In raport cu locul stabilirii cursului unei monede putem deosebi:

a. cursul de schimb oficial stabilit in modul unilateral de catre autoritatea monetara
din tara respectiva. Legat de cursul de schimb oficial se intalnesc si termenii de curs de schimb
nominal (prin care se specifica pretul unitatii monetare pentru principalele valute in raport cu
moneda nationala), curs oficial conventional (stabilit unilateral de guvernele tarilor cu moneda
neconvertibila) si fixing (curs de caracter oficial stabilit de un grup restrans de specialisti
solicitati de banca centrala; are caracter de curs mediu in ziua t).

b. cursul de schimb al pietei reprezinta cursul stabilit pe piata valutara in raport cu

cererea si oferta. In acelasi sens este folosit termenul de curs de schimb bancar sau cotatie
oficiala a pietei.
Cursul de bursa reprezinta cursul stabilit in tarile in care preponderent in negocierea
pretului monedelor este sistemul burselor.
Cursul de casa (la ghiseu) reprezinta cursul publicat la care banca efectueaza
preschimbarea in bani lichizi a diverselor valute. Daca se are in vedere in ce postura se situeaza
casa de schimb sau banca in actiunea de vanzare-cumparare de moneda se utilizeaza termenul
curs de cumparare (inscris in pozitia I si intotdeauna mai mic decat cursul de vanzare,
reprezentand pretul in moneda naqtionala la care se cumpara o unitate valutara straina), respectiv
curs de vanzare (inscris in pozitia II, superior celui de cumparare, exprimand pretul la care este
vanduta de catre banca sau casa de schimb valuta straina). Diferenta dintre aceste doua cursuri
reprezinta ecartul, marja (spread).
Cursul de schimb tolerat (cursul negru sau gri) se stabileste la asa-numita bursa neagra
in situatii in care s4e impun restrictii privind operatiunile institutiilor legale de schimb sau in
cazul unor monede neconvertibile, care nu sunt cotate la banci sau burse.

3. In raport cu termenul (momentul) la care cursul este acceptat, deosebim:

- cursul de schimb la vedere (spot) se refera la cursul stabilit in ziua respectiva si
care este afisat;
- cursul de schimb la termen (forward) reprezinta cursul care va fi luat in calcul la
virarea banilor in conturi, actiune care se considera ca se va desfasura dupa trecerea unui interval
mai mare de 48 ore;
- cursul de deschidere reprezinta cursul la care au fost operate tranzactiile la inceputul
zilei respective si care, de regula, nu difera prea mult de cursul de inchidere al zilei precedente;
- cursul de inchidere aplicat in cazul ultimelor operatiuni din ziua la care un astfel de
curs se refera. Deseori, acest gen de curs serveste drept element de referinta in contracte, precum
si la stabilirea valorii DST publicata in ziua urmatoare;
- cursul la sfarsitul perioadei, ca si cursul mediu, se poate referi la nivelul cursului din
ultima zi a saptamanii, lunii, trimestrului, respectiv la media cursurilor dintr-o perioada (zi,
saptamana etc) si prezinta interes indeosebi in descrieri si analize statistice.

Referitor la cursul de schimb si timpul la care se refera, intalnim, in limbajul dealerilor,

expresii precum:
- over night cursul de schimb de astazi pentru maine (la deschidere);
- tom next cursul la vedere pentru ziua urmatoare (maine) si ziua viitoare
(poimaine);
- spot next cursul la vedere pentru ziua urmatoare.
Publicarea cursurilor de schimb se realizeaza sub forma listelor de cursuri. Acestea sunt
redate sub forma de afisaje electronice (pentru populatie) sau comunicari interbancare
internationale realizate de institutii specializate (Reuters, Tele Rate etc), dar si in ziare, reviste de
specialitate, pliante ale bancilor.

4. In raport cu obiectivele de analiza economica deosebim:

- cursul de schimb efectiv se determina ca o medie aritmetica ponderata (folosindu-se
ponderi justificate economic) a modificarilor valutei respective in raport cu celelalte valute
importante;
- cursul de schimb real pentru moneda R (exprimat in unitati de moneda R ce revine pe
o unitate de valuta K) se determina inmultind cursul de schimb nominal cu raportul dintre
indicele de preturi inregistrat in tara R si indicele de preturi inregistrat in aceeasi perioada in tara
K. De mentionat ca indicele de preturi se poate referi fie la varianta care include preturile la
consumatori (PPC), fie la preturile produselor industriale (PPI) sau la pretul unitatii de munca;
- cursul de schimb de echilibru implica neinterventia guvernului pe piata valutara
(flotare pura) si este reprezentat, pe termen scurt, de cursul dominant in sistemul cursurilor
bilaterale, respectiv pe termen lung, de acel nivel al cursului de schimb care a contribuit
semnificativ la echilibrul balantei de plati externe pentru o perioada suficient de indelungata (2-3
ani)15.
In vederea asigurarii unui curs optim al valutelor, statul poate interveni pe pietele
16

valutare . Prin interventia pe piata valutara se intelege activitatea bancii centrale de a cumpara
sau vinde unele valute in scopul ridicarii, respectiv scaderii cursului acestor valute in raport cu
moneda nationala, prin influentarea cererii si ofertei. Rolul autoritaii monetare consta in a
15

Pecican Eugen Stefan - Piata valutara, banci si econometrie, Editura Economica, Bucuresti, 2000, pag. 110-114
Kiritescu Costin - Relatiile valutar-financiare internationale, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978,
pag. 88-89
16

interveni prin vanzarea sau cumpararea pe piata valutei celei mai solicitate, n vederea readucerii
cursului la nivelul anterior. Statul intervine indirect, folosind taxa scontului. Astfel, daca
intentioneaza sa majoreze oferta de valuta pentru a face presiuni asupra cursului, statul creste
taxa scontului, ceea ce determina cresterea nivelului general al dobanzilor pe piata respectiva ,
atragand n felul acesta capitalul strain. Prin aceasta interventie, este facilitata patrunderea valutei
straine in tara . Acest proces se poate
aplica si invers. O alta posibilitate este aceea de interventie directa piata, autoritatea
monetara completand oferta de valuta in cazul n care aceasta este insuficienta sau completand,
n caz contrar, cererea de valuta. Interventia pe piata poate fi: discretionara, atunci cnd statul are
intentia sa intervina oricnd si la orice curs sau limitat la o anumit perioada si la un anumit nivel
al cursului.
Devalorizarea reprezinta micsorarea oficiala a valorii unei monede. Aceasta are drept
consecinta micsorarea puterii de cumparare a monedei si modificarea raportului de preschimbare
fata de alte monede.
Deprecierea valutara reprezinta fenomenul prin care o moneda, pe un interval dat, isi
diminueaza puterea de cumparare in raport cu alte monezi.
In relatiile de comert exterior, devalorizarea si deprecierea favorizeaza exportul si
actioneaza ca o frana la import.
Revalorizarea reprezinta majorarea oficiala, prin lege, a valorii unei monede si are drept
consecinta directa cresterea puterii de cumparare a monedei revalorizate si modificarea
raportului de preschimbare fata de alte valute. Ca si devalorizarea, revalorizarea este tot mai rar
utilizata.
Reprecierea valutara reprezinta fenomenul prin care o moneda , pe un interval de timp
dat, isi mareste puterea de cumparare.
In relatiile de comert exterior, atat revalorizarea ct si reprecierea actioneaza ca o frana
la export si incurajeaza impoturile.

2.3. Functiile cursului de schimb

Cursul de schimb al valutei isi exprima menirea prin urmatoarele functii17:

17

Daianu Daniel - Functionarea economiei si echilibrul extern, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1992, pag.77

functia de instrument de evaluare a bunurilor si serviciilor din relatiile

economice internationale;
-

functia de instrument de conversie si comparare a puterii de

cumparare a monedelor din diferite tari;

-

functia de mecanism de influenta in relatiile economice internationale

prin care pot fi stimulate exporturile, restranse importurile si modificat echilibrul valutar.

2.4. Formarea cursului valutar

Cursul de schimb al valutei se formeaza in mod diferit:
-

in conditiile in care valorile paritare ale monedelor se exprimau in aur,

cursul valutei se calcula in functie de cantitatile de aur reflectate de monede:

Cv =
-

Pm * A
Pm * B

cursul valutar poate fi stabilit in mod conventional de autoritatea monetara

a unei tari;
-

cursul valutar se poate forma prin confruntarea cererii si a ofertei de valuta

pe piata valutara;
-

cursul valutar se calculeaza in functie de raporturile a doua monede fata de

o alta moneda;
-

cursul valutar se poate determina pornind de la puterea de cumparare a

unei monede (Pc1) care se raporteaza la puterea de cumparare a altei monede (Pc2). Din
acest raport rezulta numarul unitatilor monetare nationale (n Mn) pentru o unitate
monetara straina:
Cv =

x * Mn
Pc1
; Cv =
y * Ms
Pc2

Puterea de cumparare a unei monede depinde de bunurile si serviciile oferite si de

nivelul preturilor. Paritatea puterii de cumparare reflecta bunurile si serviciile ce se pot
achizitiona cu unitatile monetare din doua tari18.

2.5. Factorii care influenteaza formarea cursului de schimb

18

Voinea Gheorghe - Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2001,
pag. 63-64

- situatia balantei de plati daca o tara inregistreaza deficit al balantei de plati externe,
economia natioanla nu poate sa asigure produsele corespunzatoare sumelor in moneda nationala
existente in strainatate. Detinatorii de moneda vand sumele pe piata valutara, oferta de valuta
depaseste cererea si moneda se depreciaza. Daca tara prezinta excedent al balantei de plati,
sumele in valuta se pot utiliza pentru cumpararea marfurilor si a serviciilor din strainatate,
cererea de valuta este mai mare decat oferta si moneda se apreciaza;
- raportul dintre cererea si oferta de valuta cererea de valuta depinde de valoarea
importurilor, de serviciile internationale necesare, de termenele de rambursare a creditelor, de
nivelul dobanzilor si de iesirile de capitaluri. Oferta de valuta este determinata de exportul de
marfuri, de incasarile din servicii internationale, de incasarile din rambursari de credite si
dobanzi si de intrarile de capital;
- cresterea masei monetare in circulatie contribuie la deprecierea valutei; masurile de
reducere a masei monetare determina aprecierea monedei;
- extinderea sau reducerea creditului influenteaza economia nationala si implicit cursul
de schimb;
- dobanda ridicata descurajeaza solicitarea de credit, diminueaza masa monetara in
circulatie si genereaza efecte pozitive asupra cursului de schimb;
- raportul dintre preturile de export si preturile bunurilor importate;
- cresterea inflatiei interne determina deprecierea valutei; scaderea indicelui inflatiei se
reflecta pozitiv asupra cursului valutei;
- deficitele si excedentele bugetare;
- politica de impozite si structura cheltuielilor bugetare stimuleaza sau restrang
productia interna, consumul in sectorul public si influenteaza cursul de schimb;
- masurile de politica economicaI favorizeaza sau ingradesc schimburile economice
internationale si implicit exercita influente asupra cursului de schimb;
- cumpararea sau vanzarea de valuta pe piata valutara de catre banci;
- productivitatea ridicata- se reflecta in competitivitate, in cresterea exporturilor si in
asigurarea echilibrului extern, influentand, implicit, cursul de schimb;
- investitiile dirijate spre ramurile cu productivitate si eficienta ridicata;
- aprecierile favorabile sau neincrederea;

- gradul de acoperire a importurilor pe seama exporturilor19.

19

Voinea Gheorghe - Mecanisme si tehnici valutare si financiare internationale, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2001,
pag. 68-70