Contabilitate si informatica de gestiune anul III ID

FINANȚE INTERNAȚIONALE

POLITICILE MONETARE ȘI
INFLUENȚA LOR ASUPRA ECHILIBRULUI BALANȚEI DE
PLĂȚI

Studente:

DASCALITA ARTEMIANA ELENA

MEDELEANU ANDREEA DANIELA

2023

0
Contabilitate si informatica de gestiune anul III ID

Cuprins
Capitolul 1. Balanța de plăți
1.1. Conceptul de balanță de plăți și structura

1.2. Formele de prezentare a balanței de plăți

1.3. Capitolele balanței de plăți

1.4. Echilibrul balanței de plăți

1.5. Echilibrul valutar și conexiunile sale

1.6. Reflectarea echilibrului valutar prin balanța de plăți

Capitolul 2. Principii, tehnici, politici referitoare la balanța de plăți

2.1. Structura balanței de plăți externe

2.2. Rolul balanței de plăți externe

2.3. Principii de înregistrare în balanța de plăți externe

2.4. Tehnici de echilibrare și finanțare a balanței de plăți externe

2.5. Politici de echilibrare a balanței de plăți externe

1
Contabilitate si informatica de gestiune anul III ID

Capitolul 1

1.1. Conceptul de balanță de plăți și structura

Balanta de Plati este un document contabil ce prezinta intr-o forma scurta registrul
tranzactiilor economice duse la capat intre rezidentii unei tari si cei din restul lumii in timpul unei
perioade de timp determinate care este normal de un an. Vom utiliza aici specificatiile celui de-al
Cincilea Manual al Balantei de Plati elaborat de FMI, care sunt cele utilizate cu mai mare sau mai
putina fidelitate de majoritatea tarilor. Ca exemplu vom utiliza datele economiei spaniole asa cum au
fost elaborate de Banca Spaniei. Tarile europene urmeaza normele FMI cu unele norme aditionale
specifice care permit elaborarea unei balante de catre Banca Centrala Europeana. BCE defineste
Balanta de Plati ca "statistica ce culege, cu diferentele respective, tranzactiile transfrontaliere in
timpul perioadei la care se refera, lunar, trimestrial sau anual."

Balanţa de plăţi înregistrează fluxurile de resurse între economia unei ţări şi alte ţări, regiuni,
mişcările de active şi angajamente externe rezultate din tranzacţiile economice şi transferurile fără
contrapartidă. În accepţiunea Fondului Monetar Internaţional, balanţa de plăţi reflectă o situaţie
statistică în care sunt înregistrate pentru o perioadă dată:

a) tranzacţiile de bunuri, servicii şi venituri între o economie şi restul lumii;

b) transferul de proprietate şi alte variaţii intervenite în deţinerile de aur monetar, drepturile

speciale de tragere şi în alte creanţe financiare cu restul lumii şi angajamente financiare;

c) transferurile fără contrapartidă sau în contrapartidă destinate echilibrării.

Din concepţia Fondului Monetar Internaţional asupra balanţei de plăţi rezultă două trăsături:

 balanţa de plăţi exprimă fluxurile diverse între o economie şi restul lumii pe o perioadă
determinată de timp;

 balanţa de plăţi reflectă tranzacţiile de bunuri, servicii şi venituri care determină fluxuri de resurse
în valută. Tranzacţiile de bunuri şi servicii se înregistrează la momentul în care ele se desfăşoară.
Tranzacţiile între filialele firmelor multinaţionale se înregistrează drept tranzacţii între ţări.

Înregistrările în balanţa de plăţi se bazează pe principiul partidei duble, al înscrierii în credit și

debit.Balanţa de plăţi îmbracă forma unui document contabil cu două coloane principale, credit şi
debit, iar a
treia coloană reprezintă soldul. În spiritul acestui principiu operaţiile autonome exprimă
înregistrarea
tranzacţiei şi operaţiile deduse reflectă operaţiile ce generează tranzacţii în valută.

Din punct de vedere al operaţiunilor comerciale şi financiare care se reflectă în balanţa de

plăţi a unei ţări se deosebesc:

 balanţa de plăţi bilaterală care exprimă intrările şi ieşirile de valută din tranzacţiile
comerciale şi financiare dintre două ţări;

2
Contabilitate si informatica de gestiune anul III ID

 balanţa regională care evidenţiază relaţiile valutar financiare ale unei ţări cu un grup de ţări dintr-o
anume regiune;

 balanţa de plăţi globală înregistrează fluxurile de intrări şi ieşiri de valută din tranzacţiile
internaţionale ale unei ţări cu toate ţările.

În funcţie de scopul în care se elaborează, balanţa de plăţi poate să îmbrace formele de balanţă
de plăţi program, balanţa de piaţă, balanţă de creanţe şi angajamente externe şi balanţă de plăţi
externe. Balanţa de plăţi program reflectă previziunile asupra fluxurilor de intrări şi ieşiri de valută
ale unei ţări cu celelalte ţări din perioada următoare.

Balanţa de piaţă exprimă încasările şi plăţile în valută din operaţiile de pe piaţa valutară din
cursul unei perioade de timp. Balanţa de creanţe şi angajamente externe cuprinde creanţele în valută
de încasat şi angajamentele de plată la un moment dat (la finele anului). Balanţa comercială exprimă
încasările în valută din exporturi şi plăţile în valută pentru importuri de bunuri de pe o perioadă de
timp. Balanţa de bunuri şi servicii evidenţiază fluxurile financiare provenite din exportul şi importul
de mărfuri şi servicii.

Balanţa operaţiunilor curente (tranzacţii curente) evidenţiază fluxurile financiar valutare

generate de exporturi şi importuri de bunuri şi servicii şi din transferuri unilaterale nete. Balanţa de
plăţi globală reflectă fluxurile valutare ce decurg din exporturi, importuri, servicii, transferuri
unilaterale nete, mişcări de capital pe termen lung, din mişcări de capital pe termen scurt ale
sectorului nebancar şi din operaţiuni monetare ale sectorului bancar şi public.

Structura balanţei de plăţi:

Structura balanţei de plăţi depinde de schimburile internaţionale ale unei ţări, de prestaţiile de
servicii, de relaţiile financiare cu alte ţări. Datele şi informaţiile din balanţa de plăţi se pot structura
pe capitole astfel:

 tipul 1, în care datele şi informaţiile se grupează în balanţa de plăţi externe pe următoarele

componente: balanţa mărfurilor, balanţa serviciilor şi balanţa mişcărilor de capital.

 tipul 2, în care datele şi informaţiile se reflectă în balanţa de plăţi în două componente: balanţa
contului curent şi balanţa mişcărilor de capital şi aur monetar;

 tipul 3, în care datele şi informaţiile se structurează în balanţa de plăţi externe pe trei

componente: balanţa mărfurilor şi a serviciilor, balanţa plăţilor de transfer şi balanţa mişcărilor de
capital şi aur monetar.

Balanţa de plăţi în structura după tipul al doilea cuprinde informaţii şi date grupate astfel:

 balanţa contului curent în care se reflectă balanţa comercială, balanţa serviciilor, balanţa
veniturilor, balanţa transferurilor unilaterale publice şi particulare;

 balanţa mişcărilor de capital care include fluxurile valutare din mişcări de capital pe termen scurt
şi pe termen lung.

3
Contabilitate si informatica de gestiune anul III ID

Fondul Monetar Internaţional promovează un proiect al balanţei de plăţi în care datele se

grupează pe titluri astfel: contul tranzacţiilor curente, contul capital, contul operaţiunilor financiare,
erori şi emisiuni nete.

Structurarea datelor în balanţa de plăţi asigură determinarea soldurilor din balanţă şi a poziţiei
externe a ţării. Soldul contului tranzacţiilor curente şi al contului de capital exprimă capacitatea sau
cerinţele de finanţare ale unei ţări.

Soldul contului operaţiunilor financiare în afară de rezerve reflectă mişcările de capital. Soldul
financiar se determină pornind de la soldul contului tranzacţiilor curente la care se adaugă soldul
contului capital şi investiţiile internaţionale directe. Poziţia externă a ţării reflectată de soldul
creanţelor şi angajamentelor pe termen scurt şi lung poate fi creditoare sau debitoare. Structurarea
datelor din balanţa de plăţi externe oferă informaţii cu privire la evoluţia schimburilor internaţionale,
a prestărilor de servicii, a evoluţiei mişcărilor de capital, asupra modificărilor în rezerve şi asupra
poziţiei de debitor sau creditor în relaţiile economice internaţionale.

1.2.Formele de prezentare a balanței de plăți

În practica economică se utilizează două forme fundamentale de prezentare a balanţei de plăţi

externe: forma standard şi forma de bilanţ analitic. Forma standard presupune înregistrarea datelor
statistice cu privire la fluxurile reale şi financiare într-o structură proprie sau după structura
recomandată de FMI. În vederea asigurării comparabilităţii între ţări, FMI a întreprins eforturi
susţinute în vederea elaborării unor reguli standard cu privire la structura şi la metodologia de
înregistrare a datelor în BPE. Trebuie remarcat faptul că ţările membre FMI sunt obligate să
utilizeze structura recomandată. Schema preconizată în manualul FMI cu privire la BPE cuprinde
trei părti:

- Partea I: Bunuri şi servicii, transferurile unilaterale (fără contrapartidă);

- Partea II: Mişcarea capitalurilor şi activele de rezervă;

- Partea III: Corelarea între partea I şi partea II (erorile şi omisiunile).

Forma de bilanţ analitic a balanţei de plăţi presupune în plus o utilizare a unor tabele
ajutătoare care să permite o analiză atentă din partea specialiştilor care recomandă politici şi
strategii de urmat care să asigure o poziţionare mai bună în tranzacţiile economice internaţionale.
Această formă de balanţă este mult mai detaliată şi mai complexă decât forma standard.

Printre cele mai utilizate forme de balanţă de plăţi externe sunt:

 Balanţa de plăţi globală: înregistrează toate operaţiunile economice ale unei ţări cu restul
lumii;

 Balanţa de plăţi regională: înregistrează toate operaţiunile economice ale unei ţări cu un grup de
ţări, uniune economică sau monetară;

 Balanţa de plăţi bilaterală: înregistrează operaţiunile economice între două ţări;

4
Contabilitate si informatica de gestiune anul III ID

 Balanţa de plăţi program: este varianta proiectată pe un orizont de timp viitor, proiecţiile
referindu-se în principal la contul curent şi la investiţiile nete în economie. În funcţie de
valorile proiectate se va determina necesarul de resurse pentru a acoperi eventualele deficite de cont
curent şi care se pot obţine din credite externe sau din activele de rezervă;

 Balanţa de piaţă: are în vedere fluxurile de încasări şi plăţi în valută înregistrate pe o

perioadă determinată (de regulă mai mică de un an). În cazul acestei balanţe sunt înregistrate
şi previziunile cu privire la încasările / plăţile potenţiale.

Balanţa de plăţi externe poate fi una statică (când sunt surprinse toate creanţele şi obligaţiile de
plată la acel moment, indiferent de scadenţa lor) sau dinamică când sunt înregistrate fluxurile ce au
luat naştere în cadrul unei perioade determinate, inclusiv fluxurile restante dar scadente (exigibile) în
perioada curentă şi care au fost plătite / încasate până la data întocmirii balanţei de plăţi.

1.3.Capitolele balanței de plăți

Balanţa de plăţi reflectă pe de o parte un activ şi pe de altă parte un pasiv ce se desfăşoară pe

capitole şi posturi sau subcapitole. Principalele capitole ale balanţei de plăţi sunt: balanţa comercială,
balanţa serviciilor, balanţa fluxurilor financiare, balanţa mişcărilor de capital, balanţa
creditelor, balanţa viramentelor, balanţa devizelor şi a rezervelor.

Balanţa comercială cuprinde pe de o parte mărfurile care se exportă şi încasează în valută şi

pe de altă parte valoarea mărfurilor ce se importă şi se plătesc într-o anumită perioadă de timp.

Importurile de mărfuri din balanţa de plăţi externe se evaluează la preţul format din preţul din
contract, costul transportului şi asigurarea (CIF), iar exporturile se exprimă în preţ FOB.

Balanţa serviciilor reflectă încasările şi plăţile în valută din prestaţii de servicii

internaţionale ale administraţiilor de cale ferată, ale unităţilor de poştă şi telecomunicaţii, ale
întreprinderilor de transport rutier, aerian, naval, din serviciile caselor de expediţie, din servicii de
antrepozitare a mărfurilor, operaţii de navlosire şi agenturare nave, asigurare, prestaţii de
reclamă comercială, locaţii şi alte servicii internaţionale. Fluxurile de încasări şi plăţi în
valută din servicii internaţionale depind de situaţia geografică a ţării, de nivelul infrastructurii, de
înzestrarea tehnică, de serviciile internaţionale necesare unei ţări.

Balanţa serviciilor este cunoscută şi sub denumirea de balanţa „invizibilelor” pentru a

fi delimitată de mişcările vizibile de mărfuri.

Balanţa fluxurilor financiare evidenţiază încasările şi plăţile în valută din funcţionarea

reprezentanţelor diplomatice, consulare, economice, din onorarii în valută cuvenite persoanelor,
burse, ajutoare, donaţii succesiuni, brevete, patente, licenţe, drepturi de autor, operaţiuni de
schimb valutar, plăţi, dobânzi, comisioane şi dividende. Fluxurile financiare ale unei ţări depind de
relaţiile economice şi culturale ale acelei ţări, de activitatea organizaţiilor internaţionale, de
drepturile persoanelor, de serviciile bancare.Balanţa turismului reprezintă un capitol separat de
serviciile internaţionale în ţările cu turism dezvoltat, care reflectă încasările şi plăţile în valută din
turismul internaţional.

5
Contabilitate si informatica de gestiune anul III ID

Balanţa creditelor exprimă, pe de o parte, creditele primite din străinătate, încasări din
rambursări de credite şi dobânzi şi, pe de altă parte, creditele acordate nerezidenţilor, plăţile privind
rambursările de credite şi dobânzile aferente.

Balanţa viramentelor cuprinde încasările şi plăţile în valută provenite din utilizarea forţei de
muncă, taxe, impozite, reţineri pentru asigurări sociale, cotizaţii şi contribuţii la organismele
internaţionale.

Balanţa mişcărilor de capital reflectă intrările şi ieşirile de valută ale unei ţări generate de
investiţiile de capital autohton în străinătate, de investiţiile de capital străin în ţară, de plasamente de
capital, de cumpărarea sau vânzarea titlurilor, de subscrierile de capital în valută, credite, restituiri
de capital în valută.

Balanţa mişcărilor de capital se desfăşoară pe două componente şi anume mişcări de capital pe

termen lung şi mişcări de capital pe termen scurt. Mişcările de capital pe termen lung
cuprind tranzacţiile financiare care au scadenţe mai mari de un an şi anume: creditele destinate
finanţării comerţului internaţional, investiţii directe, investiţii de portofoliu, credite pentru alte
operaţiuni internaţionale. Mişcările de capital pe termen scurt reflectă operaţiunile financiare şi
monetare care au scadenţa sub un an. Mişcările de capital pe termen scurt se diferenţiază în mişcări
de capital pe termen scurt ale sectorului privat, mişcări de capital pe termen scurt ale sectorului
bancar, mişcări de capital pe termen scurt ale sectorului public reprezentate de modificările
înregistrate de rezervele oficiale şi în angajamentele internaţionale sau contractate între autorităţi
monetare. Capitolele balanţei de plăţi externe se pot structura de fiecare ţară în funcţie de fluxurile
financiare şi comerciale din cadrul unei perioade.

Balanţa de plăţi externe a României reflectă fluxurile de intrări şi ieşiri de valute grupate astfel:
contul curent, contul de capital şi financiar, erori şi omisiuni, soldul balanţei şi active de
rezervă.Contul curent exprimă intrările şi ieşirile de valută din tranzacţii cu bunuri, servicii,
venituri, transferuri şi alte operaţiuni curente.

1.4.Echilibrul balanței de plăți

În ansamblu, balanța de plăți este întotdeauna și în mod necesar echilibrată, activul fiind egal cu
pasivul (respectându-se principiul dublei înregistrãri). În mod uzual se folosesc uneori termeni de
balanță de plăți excedentară (activă) sau de balanță de plăți deficitară (pasivă), în realitate fiind vorba
de un dezechilibru la nivelul unor plăți din balanța de plăți (balanța comercială, contul curent, contul
de capital și financiar).Deficitele la nivelul balanței de plăți externe reflectă o lipsă de competitivitate
pe plan extern sau o ieșire masivă de capitaluri străine sau autohtone ca urmare a deteriorării
climatului general de afaceri.

Un rol fundamental revine în acest sens soldului balanței comerciale și al contului curent.
Dezechilibrele din balanța de plăți externe se pot răsfrânge asupra economiei interne, generând
perturbații pe piața valutară (soldul balanței comerciale poate provoca aprecierea sau deprecierea
monedei naționale), pe piața monetară, pe piața creditului, pe piața de capital etc.; în plus o balanță
cronic deficitară reduce bonitatea pe plan internațional, diminuând încrederea
creditorilorinternaționali în capacitatea țării în cauză de a-și onora obligațiile de plată ce-i revin.

Factorii care stau la baza acestor dezechilibre în balanța de plăți externe pot fi factori
endogeni sau factori exogeni.

6
Contabilitate si informatica de gestiune anul III ID

Factorii endogeni de destabilizare a BPE sunt:

 Reducerea semnificativă a exporturilor cauzată de calamități naturale sau de evenimente fortuite

(revoluții, războaie civile);

 Creșterea importurilor pe fondul intensificării cererii interne;

 Insuficienta acoperire a cererii interne (reducerea exporturilor);

 Diminuarea competitivității externe a produselor autohtone ridicate);

 Scăderea gradului de prelucrare al exporturilor;  Deteriorarea climatului

de afaceri intern;

 Insuficienta promovare/stimulare a exporturilor;  Politica comercială

(tarifară/netarifară) ineficientă;  Structura pe ramuri a economiei naționale.

Factorii exogeni de destabilizare a BPE sunt:

 Dereglarea prețurilor mondiale la produsele cu pondere mare în

structura comerțului
exterior;

 Politica comercială a altor state (atât cea tarifară, cât și cea netarifară); 
Lipsa avantajelor competitive (comparative) reale;

 Dereglarea fluxurilor comerciale zonale ca urmare a unor

conflicte/dispute comerciale internaționale.

7
Contabilitate si informatica de gestiune anul III ID

1.5.Echilibrul valutar și conexiunile sale

Echilibrul valutar reprezintă o latură importantă a echilibrului financiar, care reflectă

concordanţa dintre încasările şi plăţile în valută ale unei ţări dintr-o anumită perioadă de timp.
Echilibrul valutar depinde de valoarea şi eficienţa exporturilor, de mărimea importurilor, de
prestaţiile de servicii internaţionale, de operaţiunile necomerciale şi financiare, de activitatea de
cooperare internaţională, de nivelul şi eficienţa producţiei, de preţurile şi conjunctura de pe pieţele
internaţionale şi de alţi factori care acţionează asupra fluxurilor valutare.

Echilibrul valutar se fundamentează şi realizează în strânsă legătură cu echilibrul economic

general. Echilibrul valutar este dependent de echilibrul economic general, respectiv de nivelul
dezvoltării ramurilor economiei naţionale, de gradul de eficienţă şi competitivitate al mărfurilor pe
pieţele externe, de cerinţele pieţei interne de bunuri şi servicii din străinătate. Echilibrul valutar
exercită influenţă asupra echilibrului economic prin relaţia dintre încasările în valută din
exporturi şi din alte acţiuni şi prin cerinţele de valută pentru importurile de mărfuri şi serviciile
internaţionale.

Conexiunea dintre echilibrul economic general şi echilibrul valutar rezultă din faptul că produsul
intern Reducerea semnificativă a exporturilor cauzată de calamități naturale sau de evenimente
fortuite (revoluții, războaie civile); Y + Im p = E + Ci + I

Încasările în valută din exporturi şi din acţiuni de cooperare internaţională se utilizează

pentru acoperirea importurilor, care la rândul

 Creșterea importurilor pe fondul intensificării cererii interne;

 Insuficienta acoperire a cererii interne (reducerea exporturilor);

 Diminuarea competitivității externe a produselor autohtone ridicate);

 Scăderea gradului de prelucrare al exporturilor;

 Deteriorarea climatului de afaceri intern;

 Insuficienta promovare/stimulare a exporturilor;  Politica comercială (tarifară/netarifară)

ineficientă;  Structura pe ramuri a economiei naționale.

Factorii exogeni de destabilizare a BPE sunt:

 Dereglarea prețurilor mondiale la produsele cu pondere mare în structura comerțului

exterior;

 Politica comercială a altor state (atât cea tarifară, cât și cea netarifară);  Lipsa avantajelor
competitive (comparative) reale;

 Dereglarea fluxurilor comerciale zonale ca urmare a unor conflicte/dispute comerciale

internaționale.

 Reducerea semnificativă a exporturilor cauzată de calamități naturale sau de evenimente fortuite

(revoluții, războaie civile);

8
Contabilitate si informatica de gestiune anul III ID

 Creșterea importurilor pe fondul intensificării cererii interne;

 Insuficienta acoperire a cererii interne (reducerea exporturilor);

 Diminuarea competitivității externe a produselor autohtone ridicate);

 Scăderea gradului de prelucrare al exporturilor;

 Deteriorarea climatului de afaceri intern;

 Insuficienta promovare/stimulare a exporturilor;

 Politica comercială

(Y) plus importul (Imp) este egal cu exportul (E), consumul intern (Ci) şi investiţii

Echilibrul valutar se realizează în strânsă legătură cu echilibrul financiar, datorită

conexiunilor dintre
întreg şi parte. Creşterea volumului şi a eficienţei exporturilor, mărimea şi dinamica
importurilor, prestaţiile de servicii internaţionale exercită influenţă asupra echilibrului financiar.

În măsura în care realizează o concordanţă între obiectivele prevăzute şi resursele financiare

necesare se manifestă o influenţă pozitivă asupra echilibrului valutar.

O altă relaţie de interdependenţă a echilibrului valutar se manifestă cu echilibrul monetar.

Preţurile bunurilor importate influenţează asupra produsului intern brut şi asupra masei banilor
în circulaţie. Raportul dintre masa banilor în circulaţie şi sumele de bani necesare derulării
operaţiunilor economice exercită influenţă asupra cursului valutar şi prin acesta asupra exporturilor,
importurilor şi altor fluxuri valutare şi financiare internaţionale.

9
Contabilitate si informatica de gestiune anul III ID

1.6. Reflectarea echilibrului valutar prin balanța de plăți

Balanţa de plăţi a unei ţări poate fi echilibrată, în cazul în care se asigură concordanţa dintre
activ şi pasiv, activă sau excedentară în situaţia în care intrările de valută sunt mai mari decât ieşirile
şi pasivă sau deficitară, dacă ieşirile de valută depăşesc fluxurile de intrări de valută din cursul unei
perioade de timp.

Soldul balanţei de plăţi exprimă mişcările de capital şi modificările în rezervele valutare.

Mişcările nete de capital (Mn) sunt determinate de export (E), serviciile prestate (Sp) şi transferurile
încasate (Tî) din care se scad importurile (I) serviciile prestate (Spl) şi transferurile plătite (Tp).

(E + Sp + Tî) - (I + Spl + Tp) = ±Mn

Mişcările nete de capital sunt expresia diferenţei dintre exporturi şi importuri la care se adaugă sau se
scade soldul serviciilor şi al transferurilor.

(E - I) ± ∆ST = ±Mn

Fluxurile nete de capital (Fn) depind de exporturi, importuri (o parte se efectuează pe credit),
de modificările în servicii şi transferuri şi de rezervele valutare.

±Fn = (E - I) ± ∆ST

În cazul în care balanţa comercială este excedentară (E > I) şi soldul serviciilor şi transferurilor
negativ (-∆ST), dar mai mic decât soldul balanţei comerciale, ţara are o poziţie creditoare pe plan
internaţional.

În situaţia în care balanţa comercială este deficitară (E < I) şi soldul serviciilor şi al

transferurilor pozitiv (+∆ST), dar mai mic decât soldul balanţei comerciale, ţara este debitoare.

Evoluţia fluxurilor valutare din balanţa de plăţi de pe o anumită perioadă de timp este
determinată de o serie de factori interni şi externi.În sfera factorilor interni ce exercită influenţă
asupra evoluţiei fluxurilor valutare din balanţa de plăţi se încadrează:

 livrarea produselor la export la termenele şi în condiţiile de calitate prevăzute în contractele

comerciale internaţionale;

 modificarea structurii exporturilor şi a preţurilor interne;  eficienţa şi competitivitatea produselor

exportate;

 realizarea unor obiective de investiţii a căror producţie este destinată exportului;  valoarea şi
calitatea serviciilor internaţionale;

 operaţiile internaţionale ale băncilor, sectorului privat şi public;  evoluţia cursului de schimb a
monedei naţionale

Dintre factorii externi ce exercită influenţă asupra fluxurilor valutare reflectate de balanţa de plăţi se
pot menţiona:

 evoluţia preţurilor de pe pieţele internaţionale;

10
Contabilitate si informatica de gestiune anul III ID

 operaţiile şi conjunctura de pe pieţele internaţionale;  restricţiile la export aplicate de unele ţări;

 politicile în domeniul investiţiilor;

 evoluţia cursurilor de schimb ale valutelor în care se exprimă schimburile;  tranzacţiile

comerciale internaţionale.

Deficitul balanţei de plăţi externe se poate reduce sau acoperi prin sporirea exporturilor, reducerea
importurilor, atragerea investiţiilor străine, contractarea unor împrumuturi.

Excedentul balanţei de plăţi se poate valorifica prin plasamente în valută şi titluri,

consolidarea rezervelor valutare.

Un impact important asupra echilibrului balanţei de plăţi exercită politica monetară şi politica fiscală
a unui stat. Politica monetară care urmăreşte creşterea masei monetare determină reducerea ratei
dobânzii. Scăderea ratei dobânzii stimulează investiţiile, veniturile, creşterea importurilor şi ieşirilor
de capital şi reducerea intrărilor de capital.

În cazul în care politica monetară urmăreşte restrângerea masei banilor în circulaţie se promovează
creşterea ratei dobânzii. Datorită creşterii ratei dobânzii se reduc investiţiile, veniturile, importurile,
dar cresc intrările de capital. Politica fiscală care vizează creşterea cheltuielilor bugetare şi
scăderea impozitelor determină o creştere a produsului intern brut şi a venitului. Datorită creşterii
produsului intern brut sporesc importurile şi se exercită influenţă negativă asupra echilibrului
balanţei de plăţi. În cazul reducerii fiscalităţii rata dobânzii creşte, sporesc intrările de capital şi se
manifestă influenţa pozitivă asupra balanţei de plăti

Capitolul 2. Principii, tehnici, politici referitoare la balanța de plăți

2.1. Structura balanței de plăți externe

Interdependenţele profunde între forţele care guvernează spaţiul economic global şi cele
aferente părţilor sale componente au făcut ca balanţa să reprezinte interfaţa relaţiilor naţionale cu
restul lumii. În timp viziunea FMI asupra acestei probleme a evoluat continuu. Iniţial balanţa e plăţi
era structurată pe două conturi - contul curent şi contul de capital şi financiar, ulterior apărând
structura pe trei conturi în care contul de capital era separat de contul financiar (care includea
activele de rezervă, erorile şi omisiunile).

În varianta pe două conturi sau pe trei conturi, se putea vorbi de deficitul balanţei de plăţi
externe (sau de dezechilibre în BPE), existând practic o întreagă teorie cu privire la metodele
de reechilibrare a acesteia. În prezent, în condiţiile actualei structuri îmbunătăţite detaliată pe cele
patru conturi, balanţa de plăţi teoretic nu mai poate fi deficitară.

În realitate însă, balanţa de plăţi externe cunoaşte pe termen scurt modificări permanente ale
conturilor sale intermediare, echilibrul general fiind un obiectiv pe termen mediu / lung pe care
fiecare guvern încearcă să-l atingă, folosind toate instrumentele de reechilibrare de care dispune
(stimularea exporturilor, investiţiilor, finanţarea prin credite externe, creşterea activelor de rezervă
etc.).

11
Contabilitate si informatica de gestiune anul III ID

Conform ultimelor recomandări ale FMI în materie de balanţă de plăţi externe, aceasta trebuie să
aibă o structură detaliată pe patru conturi de bază: contul curent, contul de capital, contul financiar şi
contul de erori şi omisiuni, fiecare cont având detalierea sa astfel: Structura balanţei de plăţi externe.

I.Contul current

A. Bunuri şi servicii:
 Bunuri;

 Servicii;

B. Venituri:

 Din investiţii directe / portofoliu;

 Din alte investiţii (dobânzi);

C. Transferuri curente:
 Sector official

 Alte sectoare

II. Contul de capital

 Transferuri de capital;

 Active cumpărate / vândute III.Contul financiar

 Investiţii directe;

 Investiţii de portofoliu;

 Alte investiţii (credite externe, împrumuturi FMI);  Conturi de tranzit;

 Conturi de cliring / barter

 Active de rezervă (aur, DST, valută) IV. Erori şi omisiuni

Toate aceste conturi şi subconturi au o poziţie de credit şi de debit, precum şi solduri parţiale şi
totale. Pe ansamblu, creditul total al balanţei de plăţi trebuie să egaleze debitul total al acesteia,
diferenţe putând să apară doar la nivelul conturilor intermediare (cont curent, cont de capital sau cont
financiar).

12
Contabilitate si informatica de gestiune anul III ID

2.2. Rolul balanței de plăți externe

Fiind un tabel de sinteză detaliat pe conturi şi subconturi analitice elaborate pe o anumită

perioadă, balanţa de plăţi permite compararea sub raport cantitativ şi calitativ a schimburilor reale şi
financiare ale unei ţări cu străinătatea. Balanţa de plăţi nu este doar o simplă înregistrare descriptivă
a unor operaţiuni comerciale sau financiare, ea furnizând elementele de diagnostic care permit
evaluarea avantajelor şi dezavantajelor pe care fiecare naţiune le are în schimburile comerciale
cu ţările terţe, cu creditorii / debitorii sau cu organismele financiare internaţionale.

Din analiza balanţei de plăţi externe şi a soldurilor conturilor acesteia se pot trage o serie de
concluzii cu privire la competitivitatea externă a economiei naţionale, în special în ceea ce priveşte
comerţul cu bunuri şi servicii. Pe baza balanţei de plăţi se poate determina de asemenea
poziţia investiţională internaţională a unei economii care arată sintetic poziţia net - debitoare /
creditoare a unei ţări precum şi gradul de atractivitate mediului de afaceri intern pentru investitorii
rezidenţi şi nerezidenţi (atunci când mediul de afaceri se deteriorează investitorii îşi orientează
capitalurile către alte pieţe mai atractive).

Oferind posibilitatea analizei raporturilor de schimb la nivel macroeconomic, balanţa

de plăţi se constituie ca un instrument important în modelarea şi coordonarea politicilor comerciale
externe. Atunci când apare un dezechilibru cronic la nivelul balanţei comerciale (exporturi mai mici
decât importuri), teoretic acesta poate fi redus printr-un pachet de măsuri de natură fiscală
(creştere de taxe vamale, facilităţi fiscale pentru investitorii străini, subvenţii, credite
preferenţiale) sau de natură comercială (promovarea şi stimularea exporturilor).

În acest sens se poate observa că soldurile balanţei de plăţi constituie fundamentul pentru o
serie de politici macroeconomice: fiscale, monetare, valutare, comerciale (tarifare şi netarifare) etc.

2.3. Principii de înregistrare în balanța de plăți externe

Balanţa de plăţi externe este o declaraţie statistică pentru o perioadă de timp dată, ce rezumă în
mod sistematizat tranzacţiile economice ale unei ţări cu restul lumii. În balanţa de plăţi externe
sunt înregistrate doar fluxurile produse de-a lungul unei perioade de timp, acumulările de capital sau
stocurile de bunuri şi servicii nu se înregistrează. Cu alte cuvinte BPE nu înregistrează totalul
activelor / pasivelor dintr-o economie ci doar deplasarea acestora în / dinspre străinătate.

Teoria cantitativă a banilor stipulează că o scădere a masei monetare va produce implicit o

scădere a preţurilor. Această scădere a preţurilor va constitui un stimulent pentru exporturi şi ca o
frână în calea importurilor. Condiţia de bază a unui astfel de mecanism este ca raportul valoric între
monede (cursul de schimb) să nu sufere modificări semnificative (depreciere pronunţată).

Echilibrarea automată balanţei de plăţi se va produce şi de faptul că deflaţia generată de

scăderea masei monetare aflate în circulaţie va atrage după sine o creştere a nevoii de fonduri în
economie, care implicit va duce la o creştere a dobânzilor. Atraşi de dobânzile mai mari oferite,
investitorii străini îşi vor orienta capitalurile către această piaţă, fapt ce va duce la o
reechilibrare a balanţei de plăţi. Acest mecanism de ajustare automată poartă denumirea de

13
Contabilitate si informatica de gestiune anul III ID

finanţare compensatoare, diferenţialul de dobândă fiind elementul care reechilibrează balanţa de plăţi
(dezechilibrul din balanţa comercială este compensat de un aport suplimentar de fluxuri financiare
externe).

Atât teoria de ajustare automată a BPE prin mecanismul preţurilor cât şi cea prin
finanţarea compensatorie se bazează pe ipoteza unor cursuri de schimb stabile. Există teorii care
arată că o creştere a importurilor generează o depreciere a cursului de schimb (cerere de valută mai
mare) care în ipoteza unor preţuri constante conduc la o descurajare a importurilor (devenite mai
scumpe în monedă naţională). O altă teorie este cea a echilibrului prin venituri (Keynes, Robinson,
Harrod, Machlup) care susţin că există mecanisme interne de corectare a dezechilibrelor externe
cum ar fi nivelul veniturilor sau gradul de utilizare al forţei de muncă.

În prezent în mare parte aceste teorii nu-şi mai găsesc aplicabilitatea în practică, fenomenele
economice devenind din ce în ce mai complexe (de exemplu ajustarea BPE prin preţuri nu se mai
poate produce în condiţiile în care masa monetară nu mai este corelată cu nivelul activelor de
rezervă). În concluzie, în condiţiile actuale în care mai mult de 60 % din regimurile valutare se
bazează pe flotarea liberă a cursului de schimb, echilibrarea automată a balanţelor de plăţi este mai
greu de realizat, statul având un rol din ce în ce mai activ în corectarea deficitelor externe.

Există o serie de specialişti care susţin că intervenţia statului în economie în vederea atingerii unei
stări generale de echilibru se concentrează pe trei direcţii principale: utilizarea deplină a forţei de
muncă, stabilitatea preţurilor interne şi echilibrul balanţei de plăţi obţinut prin tehnici şi mecanisme
specifice. Echilibrarea balanţei de plăţi rămâne o problemă complexă şi dificil de realizat, de cele
mai multe ori intervenţia în vederea echilibrării lezând interesele statelor partenere. Mai trebuie
remarcat faptul că dezechilibre cronice în balanţa de plăţi a unei mari puteri economice (SUA de
exemplu) au avut adesea repercusiuni asupra stării generale a economiei mondiale.

2.5. Politici de echilibrare a balanței de plăți externe

Statul are la dispoziţie mai multe politici pe care le poate utiliza în vederea ajustării deficitelor
din balanţa de plăţi externe:

- Politici monetare: ratele de dobândă, operaţiuni pe piaţa liberă efectuate de Banca Centrală,
rezervele bancare obligatorii, emisiunea sau retragerea de monedă de pe piaţă, limitarea creditului.
Aceste politici pot avea o influenţă directă asupra fluxurilor de capital în sensul atragerii lor printr-o
creştere a ratelor de dobândă. Politicile monetare pot avea un efect benefic asupra balanţei de plăţi
externe şi prin stabilitatea în materie de preţuri pe piaţa locală. Inflaţia şi dobânda sunt factori
suficient de puternici în a echilibra balanţa de plăţi externe.

- Politicile bugetare: politici care vizează creşterea veniturilor din impozite şi taxe (se poate realiza
printr-o fiscalitate sporită sau printr-o mai bună colectare a fondurilor datorate statului) şi
reducerea cheltuielilor bugetare. În general sunt vizate acele impozite şi taxe care pot afecta
puternic fluxurile financiare şi reale înregistrate de balanţa de plăţi externe. Aceste politici au rolul
de a limita dimensiunea deficitului bugetar intern care de multe ori este finanţat extern prin fonduri
împrumutate (mai ales în

14
Contabilitate si informatica de gestiune anul III ID

ţările în curs de dezvoltare).

În plus, aceste deficite sunt adesea finanţate inflaţionist prin emisiune de monedă, fapt ce poate
fi dăunător exporturilor, agravând şi mai mult deficitul contului curent.

- Devalorizarea cursului de schimb: parte integrantă a politicii monetare are ca efect direct
încurajarea exporturilor şi descurajarea importurilor (care devin mai scumpe în monedă
naţională). Condiţia de bază este ca deprecierea să fie mai mare decât creşterea preţurilor
interne. Din păcate, deprecierea nu este cea mai inspirată modalitate de echilibrare a balanţei în
cazul unei ţări dependente de comerţul exterior. Mai mult, deprecierea inhibă importurile de
tehnologie şi reduce astfel procesele de retehnologizare ale companiilor care doresc să exporte mai
mult, să fie mai eficiente şi mai competitive pe pieţele internaţionale. Orice companie, pentru a
rezista pe pieţele internaţionale trebuie să utilizeze ultimele soluţii tehnologice în domeniu şi dacă nu
re posibilitatea susţinerii financiare a unei activităţi serioase de cercetare

- dezvoltare în domeniu va fi nevoită să importe această tehnologie, ori deprecierea blochează tocmai
acest lucru.

- Instituirea de bariere tarifare şi netarifare în calea importului cu rol în limitarea cantitativă a

importurilor. Barierele tarifare constituie în prezent una din piedicile majore în calea fluxurilor
comerciale internaţionale, existând în prezent o mare varietate de astfel de bariere, unele dintre ele
greu de identificat şi contracarat.

- Stimularea şi promovarea exporturilor prin diferite metode (subvenţii de export, credite de export
subvenţionate, facilităţi fiscale, asigurarea şi garantarea creditelor de export etc.) conduce la
reechilibrarea balanţei comerciale. Promovarea exporturilor include: susţinerea financiară sau
logistică a participării la târguri şi expoziţii internaţionale pentru companiile locale, încheierea de
tratate comerciale, acorduri de navigaţie sau comerţ, crearea de zone de liber schimb sau uniuni
vamale, crearea de centre de informare în ţară menite să sprijine activitatea de export sau
intensificarea reprezentării comerciale în străinătate.

- Finanţarea deficitelor din BPE se referă la posibilitatea acoperiri unui deficit comercial printr-un
credit extern acordat din diferite surse (FMI prin mecanismul de finanţare lărgită sau
emisiune de obligaţiuni guvernamentale pe piaţa internaţională). Avantajul acestei politici este unul
pe termen scurt, pe termen lung creditele nu fac altceva decât să amâne rezolvarea cauzelor reale ce
au dus la acest deficit comercial. În plus, nu trebuie neglijat faptul prin înregistrarea remunerării
acestor credite (dobânzi plătite) în debitul contului de venituri (contul curent) deficitul este reportat
pentru o perioadă viitoare.

- Atragerea de investiţii străine directe şi de portofoliu contribuie la reechilibrarea balanţei de plăţi

prin capitalul străin injectat în economie care poate reduce din presiunile asupra cursului de
schimb generat de o balanţă comercială deficitară. Atragerea investitorilor străini se poate face prin
acordarea de facilităţi (concesionarea de terenuri, spaţii comerciale, clădiri, utilităţi) sau stimulente
fiscale pe de o parte (reduceri la impozitul pe profit, reduceri sau scutiri la impozitele indirecte5 ) dar
şi prin promovarea imaginii în străinătate pe de altă parte. Evident că oricâte facilităţi s-ar oferi
investitorilor străini şi oricât eforturi s-ar întreprinde pentru a face cunoscută ţara gazdă, lipsa unui
cadru adecvat de dezvoltare propice a afacerilor va ţine la distanţă investitorii străini.

15
Contabilitate si informatica de gestiune anul III ID

În concluzie, statul poate interveni direct prin numeroase pârghii şi mecanisme pentru a
reechilibra balanţa de plăţi externe. Raţiunea pentru a interveni în sensul echilibrării BPE este
dată de absenţa ajustării automate şi de efectele pe care le poate avea dezechilibrul BPE asupra
echilibrului economic general. Balanţa de plăţi rămâne principalul mijloc de măsurare a valorii şi a
competitivităţii externe a unei economii, fiind în acelaşi timp un instrument deosebit de util
pentru configurarea principalelor politici macroeconomice. În abordarea macroeconomică a nevoii
de finanţare a unei economii, balanţa de plăţi externe reprezintă cel mai important instrument de
analiză.În schema de finanţare a deficitelor din balanţa de plăţi externe domină creditele şi
investiţiile străine.
Specialiştii consideră investiţiile mult mai benefice pentru o economie deoarece ele au un efect
sinergic mai mare asupra resurselor interne. Creditele externe sunt mai greu de controlat din punct de
vedere alfinalităţii lor, cu atât mai mult cu cât ele sunt acordate guvernelor sau companiilor de stat
dintr-o ţară. Cu toate acestea nu putem vorbi de un avantaj absolut al finanţării deficitelor
interne prin atragerea de investiţii străine directe sau de portofoliu.

Nu sunt puţine cazurile în care mari companii transnaţionale sau globale au destabilizat prin
acţiunile lor mediul de afaceri dintr-o ţară. Uneori investiţia străină are costuri asociate ascunse care
fac mult mai atractiv un credit extern (repatrierea profiturilor poate crea un puternic dezechilibru pe
piaţa valutare). În plus, creditele externe atrase de sectorul privat estompează din ineficienţa utilizării
acestora iar când ele sunt folosite pentru dezvoltarea companiei efectul sinergic devine evident şi în
acest caz (crearea de noi locuri de muncă, eficientizarea activităţii, intensificarea concurenţei). Cu
toate acestea nu există o reţetă privind combinaţia optimă între credite externe şi investiţii străine şi
nici în ceea ce priveşte nivelul optim de îndatorare al unei ţări.

Concluzia este totuşi evidentă: acoperirea deficitelor nu prin emisiune de monedă sau prin
credite interne pe termen scurt ci prin finanţarea acestora atrăgând resurse de pe pieţele financiare
internaţionale (de preferabil pe termene cât mai lungi), deplasarea finanţării (din punct de vedere
al beneficiarului) dinspre sectorul public către sectorul privat, precum şi corelarea atentă scadenţelor
la aceste finanţări, constituie o soluţie la criza financiară cu care se confruntă majoritatea
ţărilor în dezvoltare.

16
Contabilitate si informatica de gestiune anul III ID

Bibliografie

1. Brezeanu, P. Gestiunea financiară a întreprinderii în economia de piaţă, Editura

Fundaţia ,,România de mâine”, Bucureşti, 2003;

2. Boaje, M. Relaţii financiar- monetare internaţionale, Editura Universitară, Bucureşti,

2008;

3. Miclăuş PG, Lupu R., Moisuc, C., colectiv, Piaţa instrumentelor financiare derivate,
Editura Economică, Bucureşti, 2008 Moisuc, C., colectiv, Finanţe şi plăţi internaţionale. Relaţii
monetar-financiare internaţionale, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006;

4. Paraschiv D. Tehnica plăţilor internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 2003;

5. Miron Dumitru, Paun Cristian, “Aspecte finaciar monetare ale relaţiilor economice
internaţionale”, Editura ASE, 2000;

6. Simona Gaftoniuc, "Finanţe internaţionale", Ed. Economică, Bucureşti, Bucureşti 2000;

17