Tema 7. Situațiile financiare FINREP ale băncii.

1. Structura şi elaborarea Situației poziției financiare (Bilanţul).

2. Structura şi elaborarea Situației rezultatului global (Contului de profit şi pierderi)
3. Structura şi elaborarea Situației modificărilor în capitalul propriu
4. Structura şi elaborarea Situației Fluxurilor de trezorerie (Situația Fluxurilor de
numerar)
5. Structura şi elaborarea Notei explicative la Situațiile Financiare

1. Structura şi elaborarea Situației poziției financiare (Bilanţul) - FIN 1

Situațiile financiare reprezintă un sistem reglementat de indicatori financiari

generalizatori care caracterizează situaţia patrimonială şi financiară a băncii şi rezultatele
activităţii economice a acesteia obţinute în cursul perioadei de gestiune respective.
Utilizatorii situațiilor financiare solicită informaţia privind lichiditatea şi solvabilitatea
băncii, precum şi riscurile referitoare la activele şi obligaţiunile reflectate în bilanţul contabil şi
articolele în afara bilanţului.
Toate băncile, supuse supravegherii de către Banca Naţională a Moldovei, sunt obligate
să întocmească şi să prezinte rapoarte referitoare la activitatea financiară în conformitate cu
instrucţiunea cu privire la modul de întocmire şi prezentare de către bănci a unor rapoarte
referitoare la activitatea financiară, SIRF.
Rapoartele se prezintă în mod consolidat, conţinând informaţie financiară autentică
referitor la toate filialele băncii. Aceste rapoarte trebuie să se prezinte în formă electronică, în
conformitate cu Instrucţiunea privind modul de prezentare de către bănci a rapoartelor în formă
electronică la Banca Naţională a Moldovei.
Rapoartele, se prezintă cel târziu la data de cincisprezece a lunii următoare perioadei
gestionare. Rapoartele se prezintă la Banca Naţională a Moldovei începând cu datele la situaţia
din 31 decembrie.
Toate băncile comerciale trebuie să ţină cont de rezultatele controalelor, efectuate de
către inspectorii Băncii Naţionale, la întocmirea rapoartelor prezentate la următoarea dată
gestionară care vine după examinarea rapoartelor privind controlul la Consiliul de Administraţie
al Băncii Naţionale a Moldovei. Concomitent cu rapoartele în formă electronică se expediază pe
suport hîrtie o notă scrisă cu explicaţiile detaliate privind modificările efectuate ce ţin de
înlăturarea neajunsurilor depistate în cadrul controalelor.
După aprobarea situațiilor financiare anuale de către adunarea generală a acţionarilor, dar
nu mai târziu de 30 aprilie a anului curent, băncile trebuie să prezinte repetat la Banca Naţională
a Moldovei rapoartele în formă electronică (la situaţia din 31 decembrie) modificate în urma
auditului. Concomitent cu rapoartele în formă electronică se expediază pe suport hîrtie o notă
explicativă detaliată privind ajustările efectuate.
În sistemul bancar cerințele SIRF se aplică din 01.01.2012. Băncile comerciale din
Republica Moldova conform SIC 39 și SIRF întocmesc şi prezintă următoarele rapoarte
financiare:

1
  Situația rezultatului global (Contul de profit şi pierdere)
 Situația poziției financiare (Bilanţul contabil )
 Situația Fluxurilor de trezorerie (Situația Fluxurilor de numerar )
 Situația modificărilor privind capitalul propriu
 Politicile Contabile și
 Note explicative
Situația poziției financiare reprezintă gruparea activelor şi obligaţiunilor băncii în
dependenţă de caracterul lor; care sunt înregistrate într-o ordine respectivă de lichiditate.
Activele şi obligaţiunile băncii se clasifică în ordinea lichidităţii şi după termenul rambursării .
Operativitatea bilanţurilor contabile se caracterizează prin faptul că în băncile comerciale
bilanţurile se întocmesc zilnic. Activele se reflectă de la cele mai lichide, iar pasivele se reflectă
de la cele mai solvabile la cele mai puţin solvabile.
Prim intermediul conturilor de memorandum se reflectă mişcarea valorilor mobiliare şi altor
documente păstrate la bancă. Bilanţul contabil centralizat se creează în urma combinării
bilanţului contabil zilnic al oficiului central cu bilanţurile zilnice ale filialelor. Bilanţurile
contabile se alcătuiesc pînă în ultima zi a lunii următoare. Bilanţurile trimestriale se prezintă la
BNM pînă la data de 10 a lunii următoare după finisarea trimestrului.
 Situația poziției financiare reprezintă bilanţul băncii la sfârşitul perioadei de comunicare
a datelor. El are menirea de a reflecta starea financiară a băncii la data gestionară. În
Bilanţul contabil se vor indica conturile claselor active, obligaţiuni şi conturile de capital.
Modul de întocmire a Bilanţului contabil
 Bilanţul contabil se întocmeşte potrivit unui formula unic aprobat de Ministerul
Finanţelor al Republicii Moldova ;
 În bilanţ se compară rezultatele exerciţiilor N-1 şi N (anul de gestiune precedent (N-1)
şi curent (N));
 Posturile bilanţiere sunt grupate după destinaţie;
 Nu se admit compensări reciproce între posturile de active şi pasiv
 Posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă datelor înregistrate în contabilitate şi
puse de acord cu situaţia reală de la inventariere;
 Evaluarea în bilanţ a elementelor patrimoniale se efectuează în conformitate cu
prevederile SNC, SIRF.
Băncile comerciale sunt obligate să prezinte bilanţul contabil, în care activele şi obligaţiunile
se grupează în dependenţă de conţinutul lor şi se reflectă în ordinea lichidităţii. Suplimentar la
cerinţele altor standarde naţionale de contabilitate dezvăluirile la bilanţul contabil sau notele
explicative la rapoartele financiare trebuie să conţină, dar nelimitindu-se la acestea, următoarele
active şi obligaţiuni:
1.1.Active
1. Numerar şi disponibilităţi pe termen scurt la Banca Naţională a Moldovei;
2. Numerar şi disponibilităţi pe termen scurt la alte bănci;
3. Alte disponibilităţi la Banca Naţională a Moldovei;
4. Plasări şi credite băncilor;
5. Alte plasări pe piaţa monetară;
6. Titluri de investiţii:
- valori mobiliare disponibile pentru vînzare;
- valori mobiliare investiţionale;
2
 7. Credite acordate clienţilor.
8. Imobilizări corporale
9. Imobilizări necorporale
10. Alte active
Total active ( suma 1-10)
1.2. Obligaţiuni - Datorii
1. Depozitele altor bănci;
2. Alte depozite de pe piaţa monetară;
3. Disponibilităţi ale altor depunători;
4. Certificate de depozit;
5. Cambii şi alte obligaţiuni confirmate pe hîrtie;
6. Alte mijloace băneşti împrumutate.
Total datorii (suma 1-6)
1.3. Capital
1. Capital vărsat
2. Capital nevărsat
3. Prime
4. Rezerve
5. Profit (+/-)
Total datorii, capital și rezerve (suma 1-5)
Situația poziției financiare a băncilor constă din două compartimente:
 Active
 Datorii şi capital
Cel mai aplicabil mod de clasificare a activelor şi obligaţiunilor băncii este gruparea lor
după conţinut şi reflectarea lor în ordinea lichidităţii, ceea ce corespunde, de obicei, cu
termenul rambursării lor. Dezvăluirile aferente activelor şi obligaţiunilor trebuie să corespundă
clasificării lor în bilanţul contabil, astfel încît să permită reconcilierea cu articolul din bilanţ.
Dacă banca a modificat clasificarea unui element de activ, este necesar de dezvăluit
valoarea impactului asupra categoriei iniţiale şi celei atribuite în urma noii clasificări, precum şi
motivele acestei modificări.
Banca trebuie să dezvăluie valoarea justă a activelor şi obligaţiunilor financiare. Valoarea
justă reprezintă valoarea cu care un activ poate fi tranzacţionat sau o datorie poate fi stinsă între
părţi independente în cazul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv. Dacă valoarea justă nu
poate fi determinată, din motivul lipsei unei pieţe active a activelor financiare respective, banca
stabileşte valoarea justă utilizind tehnica de evaluare, în conformitate cu legislaţia în vigoare,
dezvăluind principiile de operare a tehnicii respective.
Banca trebuie să reflecte la valoarea justă următoarele tipuri de active/datorii financiare,
dar nelimitindu-se la acestea:
 credite şi creanţe;
 investiţii deţinute pînă la scadenţă;
 active financiare aduse la valoarea justă prin profit sau pierdere;
 active financiare disponibile pentru vînzare;
 datorii financiare.
Pentru angajamentele condiţionale la care conform prevederilor actelor normative în
vigoare este prevăzută formarea provizioanelor pentru pierderi la angajamente condiţionale,

3
banca va dezvălui inclusiv şi mărimea provizioanelor pentru pierderi la angajamente
condiţionale.
Dezvăluirile eventualităţilor şi angajamentelor condiţionale au o mare importanţă pentru
bănci, deoarece băncile deseori se confruntă cu diferite eventualităţi şi angajamente condiţionale,
unele fiind revocabile, altele irevocabile, care deseori sunt considerabile după sumă şi numărul
lor este mult mai mare decit la alte întreprinderi comerciale.
Multe bănci de asemenea efectuează operaţiuni care la momentul dat nu pot fi reflectate
nici ca active, nici ca obligaţiuni în bilanţul contabil, dar care contribuie la mărirea
eventualităţilor şi angajamentelor condiţionale. Aşa articole în afara bilanţului deseori reprezintă
o parte importantă a activităţii bancare şi poate influenţa considerabil gradul de risc la care este
supusă banca. Aceste articole pot mări sau micşora alte riscuri, de exemplu, prin intermediul
hedgingului activelor sau obligaţiunilor din bilanţul contabil.
Utilizatorii situațiilor financiare trebuie să fie informaţi asupra eventualităţilor şi
angajamentelor irevocabile ale băncii. Utilizatorii, de asemenea, trebuie să fie informaţi despre
natura şi suma operaţiunilor în afara bilanţului efectuate de bancă.
Numerar și echivalente de numerar. În scopul întocmirii situaţiei fluxurilor de trezorerie,
numerarul şi echivalentele de numerar cuprind numerarul efectiv, solduri nerestricționate
deținute la BNM, conturile curente şi plasamentele pe termen scurt la alte bănci, titlurile de
trezorerie şi alte active financiare foarte lichide cu scadenţe inițiale mai mici de 90 de zile.
Numerarul și echivalentele de numerar sunt măsurate la cost amortizat deoarece: (i) sunt deținute
în vederea colectării fluxurilor de numerar și aceste fluxuri de numerar reprezintă SPPI și (ii) nu
sunt desemnate la valoarea justă prin profit sau pierdere. Rezerve obligatorii la BNM. Rezervele
obligatorii la BNM sunt contabilizate la cost amortizat și reprezintă depozite obligatorii de
rezervă cu dobândă, care nu sunt disponibile pentru finanțarea operațiunilor de zi cu zi ale
Grupului, prin urmare, nu sunt considerate ca parte a mijloacelor bănești și echivalentelor de
numerar în situația fluxurilor de trezorerie. Plasamente la bănci. Sumele datorate de alte bănci
sunt înregistrate atunci când Grupul plăsează mijloacele bănești către bănci contrapartide.
Sumele reprezentând plasamente la bănci sunt înregistrate la cost amortizat atunci când: (i) sunt
deținute în vederea colectării fluxurilor de numerar și aceste fluxuri de numerar reprezintă SPPI
și (ii) nu sunt desemnate la valoarea justă prin profit sau pierdere.
Credite și avansuri acordate clienților. Creditele și avansurile acordate clienților sunt
înregistrate atunci când Grupul acordă credite şi avansuri pentru a cumpăra sau a obține un credit
datorat de la un client. Pe baza modelului de afaceri și a caracteristicilor fluxului de numerar
Grupul clasifică creditele și avansurile acordate clienților la cost amortizat: creditele care sunt
deținute în vederea colectării plăților contractuale și acele fluxuri de numerar reprezintă SPPI și
creditele care nu sunt voluntar desemnate la VJPP
Imobilizări necorporale. Imobilizările necorporale reprezintă costuri pentru achiziția de
programe informatice, licențe și alte imobilizări necorporale, ce sunt amortizate folosind metoda
amortizării liniare pe parcursul celei mai bune estimări a duratei de viață, care poate fi de până la
20 de ani. Cheltuiala cu amortizarea imobilizărilor necorporale este recunoscută în situația
profitului sau pierderii. Cheltuielile aferente dezvoltării sau menținerii aplicațiilor informatice
sunt trecute la cheltuieli la momentul apariției lor. Costurile asociate în mod direct cu producerea
softului identificabil și controlat de Grup, și care, probabil, vor genera beneficii economice
depășind costurile, pe o perioadă mai mare de un an, sunt recunoscute ca imobilizări necorporale.
Costurile directe includ cheltuielile aferente serviciilor furnizorului și dezvoltatorului de soft.

4
Imobilizările necorporale în curs nu se amortizează până în momentul punerii în funcțiune.
Câștigurile și pierderile din cedarea imobilizărilor necorporale sunt determinate prin referire la
valoarea contabilă netă și sunt luate în considerare la determinarea profitului operațional.
Imobilizări corporale. Toate imobilizările corporale sunt recunoscute inițial la cost.
Costul include cheltuielile direct atribuibile achiziției activului. Atunci când anumite
componente ale unei imobilizări corporale au durata de viața utilă diferită, acestea sunt
contabilizate ca elemente distincte (componente majore) de imobilizări corporale. Imobilizările
corporale sunt înregistrate la cost minus amortizarea acumulată și pierderile din deprecierea
valorii, cu excepția grupelor „Clădiri” și „Terenuri”, care sunt înregistrate la valoare reevaluată.
Terenurile și clădirile sunt supuse reevaluării cu o anumită regularitate pentru a asigura că
valoarea contabilă a activului nu diferă semnificativ de valoarea care ar fi determinată la finele
perioadei de raportare prin metoda valorii juste, nu mai puțin de o dată în cinci ani. Atunci când
terenurile și clădirile sunt reevaluate, orice amortizare acumulată la data reevaluării este retratată
proporțional cu modificarea de valoare contabilă brută a activului, astfel încât valoarea contabilă
a activului după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Surplusul din reevaluare
aferent activului reevaluat inclus în alte elemente ale rezultatului global este transferat direct în
rezultatul reportat atunci când activul este derecunoscut. Cheltuielile privind reparațiile și
întreținerea sunt înregistrate drept cheltuieli operaționale la momentul realizării lor. Costurile
elementelor de imobilizări corporale în curs de execuție sunt capitalizate dacă acestea
îndeplinesc condițiile de recunoaștere a unei imobilizări corporale și anume generează beneficii
economice viitoare. Imobilizările în curs de execuție sunt recunoscute în imobilizări corporale la
momentul recepției și punerii în funcțiune.
Amortizarea imobilizărilor corporale, inclusiv a imobilizărilor corporale în curs de
execuție, începe atunci când activul este disponibil pentru utilizare și este recunoscut în situația
profitului sau pierderii. Amortizarea este calculată liniar pe durata de viață utilă estimată a
activului, după cum se arată în tabelul de mai jos. Modernizările activelor închiriate sunt
amortizate pe perioada contractului de închiriere. Terenurile și activele în curs de construcție nu
se amortizează.
Imobilizări corporale Ani
Clădiri 33-50
Bancomate 4
Mobilier și echipamente 4-8
Calculatoare 4
Autoturisme 7
Duratele de viață utile și metodele de amortizare sunt revizuite și ajustate după caz, la
fiecare sfârșit de exercițiu financiar
Toată amortizarea calculată pe parcursul anilor de gestiune este recunoscută în situația de
profit și pierdere. Imobilizările necorporale sunt evaluate la cost diminuat cu amortizarea
acumulată și pierderile din deprecierea valorii, dacă există. Imobilizările necorporale se
amortizează liniar pe toată durată de utilizare utilă a acestora.
Costul amortizat („CA”) reprezintă valoarea la care instrumentul financiar este recunoscut
la recunoașterea inițială minus rambursările de principal, plus dobânda acumulată, iar pentru
active financiare minus orice reduceri pentru pierderi așteptate din risc de credit. Dobânzile
acumulate includ amortizarea costurilor de tranzacționare amânate la recunoașterea inițială și
toate celelalte prime sau discounturi până la scadență utilizând metoda dobânzii efective.

5
Veniturile și cheltuielile din dobânzi acumulate, care includ cupoanele acumulate și amortizarea
la prime sau discounturi (inclusiv taxele amânate, dacă există), nu sunt prezentate separat și nu
sunt incluse în valoarea contabilă aferentă respectivului instrument din situația poziției
financiare.
Valoare justă reprezintă preţul care ar fi primit din vânzarea unui activ sau plătit pentru
transferul unei datorii în cadrul unei tranzacţii reglementate între participanţii de pe piaţa la data
evaluării. Măsurarea valorii juste se bazează pe prezumpția că tranzacția de vânzare a activului
sau transferul datoriei are loc fie: pe o piață activă a activelor și datoriilor, sau în absența unei
piețe active, pe cea mai avantajoasă/cotată piață pentru activ sau datorie.
Capital social și prime de capital. Capitalul social al băncii este format din acțiunile
ordinare și reprezintă contribuțiile primite de la acționari, egale cu valoarea nominală a acțiunilor
emise. Capitalul social și primele de capital sunt ambele clasificate drept capitaluri proprii.
Costuri incrementale direct atribuibile la emiterea de noi acțiuni sunt prezentate în capitalul
propriu ca o reducere a prețului, netă de impozit. Orice exces al valorii juste a contribuțiilor
primite peste valoarea nominală a acțiunilor emise este înregistrată ca prime de capital.
Dividendele. Dividendele sunt înregistrate în capitaluri proprii în perioada în care sunt declarate.
Orice dividende declarate după sfârșitul perioadei de raportare și înainte ca Situațiile financiare
să fie autorizate pentru emisiune, sunt prezentate în nota evenimentelor ulterioare.
Situațiile financiare consolidate ale băncii („Situațiile financiare”) sunt întocmite în
conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară („IFRS”), emise de către
Comitetul de Standarde Internaționale de Contabilitate („IASB”)
Situațiile financiare sunt întocmite ținând cont de principiul continuității activității.
Elementele incluse în Situațiile financiare ale băncii sunt evaluate folosind moneda mediului
economic principal în care banca operează, moneda funcțională. Situațiile financiare sunt
prezentate în lei moldovenești („MDL”).

2. Structura şi elaborarea Situației rezultatului global (Contului de profit

şi pierderi)
Situația rezultatului global cuprinde indicatorii financiari ai băncii pe perioada de
gestiune şi perioada corespunzătoare a anului precedent. Raportul privind Situația rezultatului
global contribuie la realizarea obiectivelor rapoartelor financiare prin dezvăluirea articolului
privind profitul net şi pierderile, care este important pentru evaluarea activităţii anterioare
şi prognozarea activităţii viitoare a băncii. Rezultatele diverselor tipuri de activităţi ale băncii
diferă între ele prin stabilitate, risc şi previzibilitate. Publicitatea acestor articole este necesară
pentru înţelegerea rezultatelor financiare obţinute în perioada de gestiune şi aprecierea
rezultatelor viitoare.
În lumea de afaceri Situația de profit şi pierdere este considerată ca una dintre cele mai
importante şi esenţiale părţi a rapoartelor financiare care prezintă un interes primordial atît
pentru conducerea bănci, cît şi pentru alţi utilizatori de informaţii.
Banca este obligată să prezinte Situația de profit şi pierdere, în care veniturile şi
cheltuielile se grupează în dependenţă de conţinutul lor şi reflectă sumele principalelor
6
tipuri de venituri şi cheltuieli. Dezvăluirile la Situația de profit şi pierdere sau Notele
explicative la situațiile financiare trebuie să includă următoarele articole pe venituri şi cheltuieli:
 Venituri din dobînzi şi venituri similare, venituri din dividende;
 Cheltuieli cu dobînzi şi cheltuieli similare;
 Defalcări aferente reducerilor pentru pierderi la active aferente dobînzilor;
 Defalcări aferente reducerilor pentru pierderi la active neaferente dobînzilor;
 Defalcări aferente provizioanelor pentru angajamentele condiţionale;
 Venituri din comisioane;
 Venituri (pierderi) nete aferente valorilor mobiliare disponibile pentru vînzare;
 Venituri (pierderi) nete aferente valorilor mobiliare investiţionale;
 Venituri (pierderi) nete aferente operaţiunilor cu valută străină;
 Alte venituri operaţionale;
 Cheltuieli generale şi administrative;
 Alte cheltuieli operaţionale.
Principalele tipuri de venituri, ce apar ca rezultat al operaţiunilor băncii, includ: dobînda,
plata pentru serviciile prestate, comisioanele şi rezultatele serviciilor prestate de dealing.
Fiecare tip de venituri este dezvăluit separat, pentru ca utilizatorii să poată aprecia gradul de
eficacitate a activităţii băncii.
Veniturile din dobînzi şi cheltuielile cu dobînzi sînt dezvăluite separat pentru asigurarea
înţelegerii complete a structurii şi cauzelor schimbării în venitul net aferentm dobînzilor.
Venitul net din dobînzi este determinat de rata dobînzii aplicate, precum şi de mărimea
sumelor împrumuturilor atrase şi creditelor acordate.
Venituri și cheltuieli din dobânzi. Veniturile și cheltuielile din dobânzi pentru toate
instrumentele financiare purtătoare de dobândă sunt recunoscute în situația profitului sau
pierderii, pe baza contabilității de angajamente, utilizând metoda dobânzii efective.
Comisioanele pentru angajamentele de creditare care sunt probabile de a fi acordate, sunt
amânate (împreună cu costurile aferente directe) și sunt recunoscute ca ajustare la rata efectivă a
dobânzii la credite.
Veniturile din dobânzi sunt calculate prin aplicarea ratei dobânzii efective la valoarea contabilă
brută a activelor financiare, cu excepția (i) activelor financiare care au devenit depreciate
(Stadiul 3), pentru care veniturile din dobânzi sunt calculate prin aplicarea ratei dobânzii efective
la costul amortizat, net de ECL și (ii) activele financiare achiziționate sau emise depreciate ca
urmare a riscului de credit, pentru care rata inițială ajustată în funcție de credit este aplicată la
costul amortizat.
Venituri din taxe și comisioane includ sumele încasate din următoarele operațiuni:
 Tranzacții cu carduri de debit
 Tranzacții în numerar
 Procesarea plăților clienților
 Comisioane din alte servicii prestate clienților
 Deservirea conturilor clienților
 Transferuri prin sisteme rapide
 Comisioane aferente salariilor transferate la cardurile de debit
 Comisioane de la încasarea plăților pentru prestatori de servicii
 Comisioane aferente garanțiilor si acreditivelor

7
  Serviciile de încasarea numerarului
Venituri și cheltuieli din comisioane. Comisioanele sunt de regulă recunoscute pe baza
contabilității de angajamente la momentul prestării serviciului respectiv. Comisioanele obținute
din negocieri, sau din participarea în negocierea unei tranzacții cu o terță parte, precum aranjarea
unei achiziții de acțiuni sau de alte participații, precum și achiziția sau vânzarea participațiilor –
sunt recunoscute la data finalizării tranzacției. Alte comisioane încasate din prestarea serviciilor
de către Bancă, inclusiv cele de administrare investițională, brokeraj sau comisioane de deservire
sunt recunoscute pe măsura prestării în situația profitului sau pierderii. Alte cheltuieli cu speze și
comisioane se referă în principal la comisioanele de tranzacționare și de prestare a serviciilor,
care sunt reflectate la cheltuieli pe măsura recepționării acestora. Alte venituri și cheltuieli
operaționale. Alte venituri operaționale precum și cheltuielile operaționale sunt recunoscute după
principiul contabilității de angajamente.
Principalele tipuri de cheltuieli, ce apar ca urmare a operaţiunilor băncii, includ: dobînda,
comisioanele, defalcările pentru reduceri pentru pierderi la active şi provizioanele pentru
pierderi la angajamente condiţionale, cheltuielile legate de micşorarea valorii de bilanţ a
investiţiilor şi cheltuielilor generale administrative. Fiecare tip de cheltuieli este dezvăluit
separat, pentru ca utilizatorii să poată aprecia gradul de eficacitate a activităţii băncii.
Cheltuieli cu personalul, includ următoarele operațiuni:
 Salarii și premii
 Contribuții de asigurarea socială
 Alte cheltuieli aferente retribuirii muncii
 Provizion pentru concediu nefolosit și alte beneficii
 Tichete de masă
 Contribuții de asigurarea medicală
Alte cheltuieli operaționale :
 Cheltuieli privind reparația și întreținerea and maintenance
 Cheltuieli de reclama și sponsorizare
 Întreținerea imobilizărilor necorporale
 Contribuții la Fondul de Garantare a Depozitelor
 Ambalarea banilor și cheltuielile de transport
 Cheltuieli de securitate și paza
 Cheltuieli poștale și de telecomunicații
 Cheltuieli pentru leasing operațional
 Cheltuieli de birotica si alte materiale consumabile
 Cheltuieli privind obiecte de inventar
 Remunerarea și alte cheltuieli pentru Consiliu
 Provizion pentru alte riscuri
 Cheltuieli cu combustibilul
 Asigurare
 Cheltuieli privind servicii informaționale și dealing
 Cheltuieli pentru instruire
 Cheltuieli Audit IFRS
 Cheltuieli de deplasare
 Pierderi din derecunoașterea activelor nefinanciare
 Alte cheltuieli
8
 Băncile la întocmirea situației de profit și pierderi reflectă veniturile şi cheltuielile
conform principiului calculării (specializării exerciţiilor). Conform principiului calculării, în
contabilitate se determină activele, datoriile şi capitalul propriu. Veniturile şi cheltuielile sînt
constatate anume atunci cînd s-au produs (dar nu atunci cînd au fost încasate sau plătite
mijloacele băneşti), au fost reflectate în evidenţa contabilă şi au fost incluse în rapoartele
financiare în perioada la care acestea se referă.
Cheltuielile sînt constatate în Situația de profit şi pierderi în baza dependenţei directe
între cheltuielile suportate şi veniturile obţinute pe articole aparte. Acest proces, numit, de
obicei, concordanţa cheltuielilor şi veniturilor, presupune recunoaşterea simultană sau
comună a veniturilor şi cheltuielilor, care rezultă direct şi concomitent din unele şi
aceleaşi operaţii sau evenimente. Însă aplicarea principiului concordanţei nu admite
recunoaşterea posturilor bilanţului contabil, care nu corespund definiţiilor activelor sau
datoriilor.
Situația de profit şi pierderi cuprinde următoarele compartimente:
 Venituri aferente dobînzilor;
 Cheltuieli aferente dobînzilor;
 Venitul net aferent dobînzilor;
 Venituri (pierderi) neafernte dobînzilor;
 Cheltuieli neaferente dobînzilor;
 Venitul net neaferent dobînzilor;
 Alte venituri operaţionale;
 Cheltuieli generale şi administrative;
 Alte cheltuieli operaţionale.
 Suma venitului până la impozitare
 Suma impozitului pe venit
 Venituri (pierderi) nete.
Situația de profit şi pierderi cuprinde veniturile şi cheltuielile băncii după operaţiunile de
activitate ale băncii. În raport se prezintă soldurile conturilor din clasele 4 şi 5 şi venitul net sau
pierderea băncii. Situația de profit şi pierderi reprezintă raportul în care se reflectă veniturile şi
cheltuielile băncilor comerciale pe bază de acumulare. Informaţia cu privire la veniturile şi
cheltuielile băncii comerciale sunt prezentate în compartimentul "Contabilitatea cheltuielilor şi
veniturilor băncii comerciale". Oficiul central al băncii întocmeşte raportul dat consolidat după
ce primeşte dările de seamă de la toate filialele sale prin intermediul reţelei electronice.
Cheltuieli privind impozitul pe profit. Impozitul pe profit aferent exercitiului cuprinde
impozitul curent și impozitul amânat. Impozitul pe profit este recunoscut în rezultatul
exercițiului sau în capitaluri proprii, dacă impozitul este aferent elementelor de capitaluri.
Impozitul curent este impozitul de plătit aferent profitului perioadei, determinat în baza ratelor
aplicate la data situației poziției financiare și a tuturor ajustărilor aferente perioadelor anterioare.
Ajustările care influențează baza fiscală a impozitului curent sunt: cheltuieli nedeductibile,
venituri neimpozabile, elementele similare cheltuielilor, respectiv veniturilor și alte deduceri
fiscale. Impozitul amânat este determinat pe baza metodei pasivului bilanțier pentru diferențele
temporare dintre baza fiscală pentru calcularea impozitului pentru active și datorii și valoarea
contabilă a acestora utilizate pentru raportarea în Situațiile financiare.

9
 Creanțele privind impozitul amânat pentru diferențe temporare deductibile și reportarea
pierderilor fiscale sunt înregistrate numai în măsura în care este probabil ca profitul impozabil
viitor să fie disponibil pentru care să poată fi utilizate deducerile. Impozitul amânat nu se
recunoaște pentru următoarele diferențe temporare: recunoașterea inițială a fondului comercial,
recunoașterea inițială a activelor și datoriilor provenite din tranzacții care nu sunt combinații de
afaceri și nu afectează nici profitul contabil nici pe cel fiscal și diferențele provenind din
investiții în subsidiare, cu condiția că acestea să nu fie reversate în viitorul apropiat, iar
momentul reversării este controlat de bancă.
Conform reglementărilor fiscale locale, pierderea fiscală a entității care încetează să mai
existe ca urmare a unei fuziuni legale prin absorbție poate fi dobândită și recuperată de entitatea
absorbantă. Creanțele privind impozitul amânat sunt diminuate în măsura în care este puțin
probabil ca beneficiile fiscale aferente să fie realizate. Cota de impozitare utilizată pentru
calcularea impozitului curent și amânat din 31 decembrie 2019 este de 12%.
Provizioane. Provizioanele sunt recunoscute atunci când Grupul are o obligație legală
prezentă ca urmare a unor evenimente anterioare și este probabil ca în viitor să fie necesară o
ieșire de resurse economice pentru decontarea obligației, această obligație fiind măsurată în mod
fiabil. Provizioanele pentru datorii și cheltuieli sunt datorii nefinanciare cu decontare sau valoare
incertă. Acestea se acumulează atunci când Grupul are o obligație legală sau constructivă
prezentă ca urmare a unor evenimente din trecut, este probabil ca o ieșire de resurse care
înglobează beneficii economice să fie necesară pentru decontarea obligației și o estimare sigură a
cuantumului obligației poate fi efectuată.
Provizioanele sunt estimate la valoarea actuală a cheltuielilor necesare pentru stingerea
obligației utilizând o rată de actualizare înainte de impozitare, care să reflecte condițiile curente
de piață și riscurile specifice obligației respective. Majorarea provizionului ca rezultat al trecerii
timpului este înregistrată în cheltuielile aferente dobânzilor. Pierderile operaționale viitoare nu
sunt provizionate.
Taxele și impozitele, cum ar fi alte impozite decât impozitul pe venit sau taxele de
reglementare bazate pe informații legate de o perioadă de dinaintea apariției obligației de plată,
sunt recunoscute ca datorii atunci când are loc evenimentul obligatoriu care dă naștere la plata
unei taxe, astfel cum este identificat de legislație care declanșează obligația de a plăti taxa. Dacă
o taxă este plătită înainte de evenimentul obligatoriu, aceasta este recunoscută ca o plată în
avans. În cazurile în care există obligații similare, probabilitatea că un transfer de resurse va fi
necesar este determinată luând în considerație clasa obligației în ansamblu. Un provizion este
recunoscut chiar dacă probabilitatea de transfer în legătură cu oricare element inclus în aceeași
clasă de obligații este mică.

3. Structura şi componenţa Situației privind modificările capitalului

propriu
Situația privind fluxul capitalului propriu sau Situația privind capitalul și rezervele,
constituie o parte componentă a raportului financiar anual. Evidenţierea indicatorilor privind
fluxul capitalului propriu într-un formular separat este legată de importanţa acestei informaţii
pentru diferiţi utilizatori şi, în special, pentru acţionarii bănci.
Sub aspect general, acest raport caracterizează acea parte a activelor care constituie
proprietatea bănci. Aceasta reprezintă o garanţie pentru creditori privind achitarea datoriilor în

10
cazul lichidaări bănci. Anume la această parte a activelor au dreptul să pretindă proprietarii
(acţionarii, asociaţii) după satisfacerea pretenţiilor patrimoniale ale creditorilor.
La întocmirea Raportului privind fluxul capitalului propriu o mare importanţă are
delimitarea corectă a surselor de finanţare a activelor în surse proprii şi împrumutate (atrase).
La soluţionarea problemei privind evidenţierea clară a mărimii capitalului propriu în
rapoartele financiare contribuie faptul că în noul Plan de conturi al evidenţei contabile în bănci şi
alte instituţii financiare din Republica Moldova toate conturile destinate contabilizării capitalului
propriu sunt grupate în clasa 3 “Capital şi Rezerve”. Destinaţia conturilor din cadrul acestei
clase corespunde unor posturi anumite din formularul unic al Raportului privind fluxul
capitalului propriu aprobat de BNM.
Situația privind modificările capitalului propriu conţine informaţia despre :
 Suma acţiunilor simple şi privilegiate la începutul anului şi emiterea acţiunilor noi ;
 Surplusul de capital al băncii la începutul anului, emiterea şi răscumpărarea acţiunilor ;
 Profitul nedistribuit de bănci , profitul net, dividende declarate şi capitalul acţionar total .

4. Structura şi elaborarea Situației Fluxurilor de trezorerie

Băncile comerciale din Republica Moldova întocmesc raportul privind fluxul mijloacelor
băneşti în conformitate cu prevederile SNC și SIRF.
Fluxul de trezorerie reprezintă intrările şi ieşirile de mijloace băneşti şi echivalentele
acestora.
Mijloacele băneşti şi echivalentele mijloacelor băneşti. Mijloacele băneşti reprezintă
mijloacele băncii din conturile "Nostro", casierie şi depozitele la vedere.
Echivalentele mijloacelor băneşti reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt şi
extrem de lichide care pot fi uşor convertite în sume determinate de mijloace băneşti, al căror
risc de schimbare a valorii este neînsemnat.
Componenţa Situației Fluxurilor de trezorerie. Situaţiile fluxurilor mijloacelor
băneşti trebuie să reflecte fluxurile mijloacelor băneşti din perioada respectivă clasificate pe
tipuri de activităţi. Fluxul mijloacelor băneşti reflectă sursele primirii de către bancă a
mijloacelor în numerar şi fără numerar şi destinaţia utilizării lor în dependenţă de tipul de
activitate:
 operaţională;
 investiţională;
 financiară.
Activitatea operaţională. Activitatea operaţională reprezintă activitatea de bază a băncii
în vederea obţinerii venitului, precum şi altă activitate care nu se referă la activitatea
investiţională şi financiară.
Fluxul mijloacelor băneşti provenit din activitatea operaţională prezintă rezultatul
operaţiunilor bancare şi al altor evenimente care influenţează la formarea profitului (pierderilor).
Fluxul mijloacelor băneşti provenit din activitatea operaţională se reflectă într-un capitol
separat al raportului, deoarece el reprezintă indicatorul principal al suficienţei mijloacelor băneşti
de care dispune banca pentru:
- achitarea creditelor;
- finanţarea activităţii sale de bază;
- plata dividendelor;
- efectuarea investiţiilor fără a recurge la surse externe de finanţare.
11
 Fluxul mijloacelor băneşti din activitatea operaţională include:
 încasarea dobînzilor şi comisioanelor;
 plata dobînzilor şi comisioanelor;
 recuperarea activelor, anterior trecute la scăderi din contul reducerilor pentru pierderi la
active;
 încasări din alte venituri;
 plăţi privind salariaţii (inclusiv la cererea salariaţilor, plata contribuţiilor pentru
asigurare socială, a impozitului pe venit);
 plăţi privind furnizori şi antreprenori (inclusiv pentru mărfurile şi serviciile prestate);
 majorarea (diminuarea) activelor (inclusiv plasări la bănci, depozite şi rezervele
obligatorii plasate în BNM, credite pe termen scurt acordate băncilor şi clienţilor,
achiziţionarea (vînzarea) valorilor mobiliare pentru vînzare şi alte active);
 majorarea (diminuarea) obligaţiunilor (inclusiv depozite primite de la clienţi şi de la
bănci, împrumuturi pe termen scurt obţinute de la bănci şi alte obligaţiuni);
 plăţile impozitului pe venit.
Activitatea investiţională. Activitatea investiţională reprezintă activitatea de procurare
şi ieşire a activelor pe termen lung, precum şi alte investiţii.
Fluxul mijloacelor băneşti din activitatea investiţională include:
- acordarea creditelor clientelei ( cum ar fi de exemplu creditele pe termen lung acordate
băncilor şi clientelei, inclusiv leasingul);
- achiziţionarea (vînzarea) valorilor mobiliare investiţionale (inclusiv cota de participare în
activitatea altor întreprinderi);
- achiziţionarea (vînzarea) activelor materiale (inclusiv capitalizarea cheltuielilor pentru
modernizarea şi dotarea activelor);
- achiziţionarea (vînzarea) activelor nemateriale (inclusiv capitalizarea cheltuielilor pentru
modernizarea şi dotarea activelor);
- încasarea dividendelor;
- încasarea dobinzilor (numai cele obţinute din activitatea investiţională);
- investiţii în părţi legate (inclusiv întreprinderi fiice şi organizaţii asociate);
- achiziţionarea (vînzarea) filialelor.
Activitatea financiară. Activitatea financiară reprezintă activitatea care conduce la
modificarea volumului şi conţinutului capitalului social şi a mijloacelor împrumutate pe termen
lung.
Fluxul mijloacelor băneşti din activitatea financiară include:
- emiterea (răscumpărarea) acţiunilor şi a altor valori mobiliare proprii;
- primirea (rambursarea) împrumuturilor pe termen lung (inclusiv leasingul financiar);
- obţinerea (achitarea) datoriilor subordonate;
- plata dividendelor;
- plata dobînzilor (provenite din activitatea financiară).
Modul de întocmire a Situației Fluxurilor de trezorerie. Raportul privind fluxul de
trezorerie se întocmeşte conform metodei directe. Informaţia obţinută prin aplicarea acestei
metode evidenţiază principalele tipuri de încasări şi plăţi băneşti pe tipuri de activităţi şi poate fi
utilă la prognozarea fluxurilor mijloacelor băneşti.

12
 Utilizind metoda directă, datele privind încasările şi plăţile la principalele tipuri de
activităţi ale băncii pot fi obţinute din documentaţia contabilă proprie (registrele contabile,
datele conturilor bancare etc.)
Pentru verificarea corectitudinii calculului fluxului net al mijloacelor băneşti din
activitatea operaţională poate fi utilizată metoda indirectă, prin care rezultatul net din această
activitate se corectează luind în consideraţie operaţiunile nonmonetare şi modificările activelor
curente şi obligaţiunilor pe termen scurt.
Fluxul mijloacelor băneşti în valută străină. Fluxul mijloacelor băneşti provenit din
tranzacţiile efectuate în valută străină se reflectă în moneda naţională la cursul oficial al BNM la
data încasării sau plăţii mijloacelor băneşti, dacă nu este prevăzut altfel.
Diferenţele de curs ce provin din evaluarea activelor şi obligaţiunilor în valută străină
nu se includ în fluxul mijloacelor băneşti. Însă influenţa cursului de schimb asupra mijloacelor
băneşti este reflectată în situaţia fluxului mijloacelor băneşti pentru asigurarea concordanţei
modificării soldului mijloacelor băneşti la începutul şi sfirşitul perioadei gestionare. Această
valoare este prezentată separat de fluxurile legate de activităţi operaţionale, investiţionale,
financiare şi include diferenţele acestor fluxuri.
Fluxul mijloacelor băneşti al subdiviziunilor băncii de peste hotare se reflectă în
moneda naţională la cursul oficial al BNM la data încasării sau plăţii mijloacelor băneşti.
Fluxul mijloacelor băneşti exprimat în valută străină se reflectă în raport în conformitate
cu prevederile S.N.C "Efectele variaţiilor cursurilor valutare".
Posturi extraordinare. Fluxul mijloacelor băneşti provenit din situaţii extraordinare se
reflectă separat în Raportul privind fluxul de trezorerie.
Prezentarea separată a fluxului mijloacelor băneşti provenit din situaţii extraordinare este
necesară pentru ca utilizatorii să poată înţelege natura şi influenţa acestora asupra fluxului
mijloacelor băneşti curent şi ulterior al băncii.
Exemple de fluxuri ale mijloacelor băneşti reflectate în posturi extraordinare pot fi:
- compensările primite pentru acoperirea pierderilor provocate de calamităţi,
- ieşirea numerarului din casă în urma jafurilor, incendiilor.

5. Structura şi elaborarea Notei explicative la Situațiile Financiare

Politicile contabile semnificative cuprind informații despre bazele de evaluare utilizate la
întocmirea situațiilor financiare și alte politici contabile utilizate.
Notele explicative la rapoartele financiare prezentate de bancă trebuie să conţină
dezvăluirile în corespundere cu cerinţele stabilite de standardele de contabilitate şi prevederile
legislaţiei în vigoare.
Nota explicativă constituie un capitol de sine stătător al raportului financiar annual
prezentat utilizatorilor de către băncile comerciale.
Obiectivul Notei explicative constă în dezvăluirea politicii de contabilitate, bazele
pregătirii rapoartelor financiare utilizate de bancă . informaţiei de altă natură prevăzute de S.N.C
și SIRF. Aceasta cuprinde descriere generală sau analiză mai detaliată a indicatorilor prezentaţi
în rapoartele financiare cu destinaţie generală şi anexele la acesta, precum şi informaţii
suplimentare care sunt importante pentru utilizatorii rapoartelor financiare.
SNC nu limitează volumul informației prezentate în Nota explicativă, dar totodată SIC 39
și SIRF cuprinde informațiile care trebuie să fie prezentate în acesta de toate băncile în baze
generale. Această informație trebuie să ajute utilizatorii să înțeleagă rapoartele financiare.
13