INDICATORI

MACROECONOMICI
Corelații Macroeconomice
Corelații Corelații monetare și financiare: blocajele și
macroeconomice perturbațiile sistemului financiar-bancar
(blocarea circulației normale a banilor sau a
titlurilor financiare) afectează afacerile
întreprinderilor; dezechilibrele valutare
Între unitățile afectează valoarea monedei naționale și bunul
economice ale mers al afacerilor.
unei economii
naționale
există corelații Corelații de venituri: dacă agenții economici
foarte dintr-un anumit sector nu-și realizează
puternice, care veniturile scontate, își vor reduce cererea de
pot fi: bunuri, iar activitățile întreprinderilor
furnizoare vor fi afectate.
Corelații tehnologice: intercondiționările
care se desfășoară între întreprinderi în
realizarea bunurilor economice.
Corelații Corelații cu circuitele economice
macroeconomice internaționale: o conjunctură economică
internațională defavorabilă va afecta mai întâi
exportatorii, apoi importatorii și, implicit,
întreprinderile care au legături economice cu
aceștia.

Corelații de ordin social și instituțional:

activitatea economică se desfășoară în
societate și este reglementată prin instituții.
Tulburările sociale, disfuncționalitățile
instituționale pot afecta serios activitățile
economice.
Macroeconomia = ansamblul conexiunilor și
interdependențelor economice la nivel național.

•Economia
națională este Unitățile
forma de economice care
manifestare a acționează într-o
interdependențelor economie
dintre agenții națională formează
economici în cadrul următoarele
instituțional-național sectoare
al unei țări. instituționale
Sectoare ale unui sistem economic

5
www.utcb.ro
Schimburile de bunuri și servicii dintre agenții
economici generează fluxuri economice: materiale și
monetare.

Totalitatea fluxurilor economice alcătuiește circuitul

economic.
 Nivelul și evoluția rezultatelor obținute în activitatea
economică se măsoară cu ajutorul unui sistem complex de
indicatori și indici economici.

1. Indicatorii economici cantitativi - exprimați în valori

absolute naturale (fizice) / monetare (valorice): costul
producției, profitul, cifra de afaceri, producția, valoarea
adăugată, produsul intern brut, etc.;
Măsurarea
2. Indicatorii economici calitativi – evidențiază
eficiența activității economice și se prezintă ca raport
rezultatelor între doi indicatori cantitativi: costurile unitare,
productivitatea muncii, rata profitului, salariul real, rata
economice consumului, etc.;
3. Indicii economici – exprimă dinamica, evoluția
indicatorilor economici. Indicii se prezintă ca raport -
absolut sau relativ - între nivelul aceluiași indicator
măsurat în perioade diferite. Exemple: nivelul și ritmul
de creștere a inflației, evoluția producției, evoluția
prețurilor, etc.
 Produsul global brut (PGB) exprimă
ansamblul rezultatelor activității desfășurate
Indicatori la nivel macroeconomic, într-o anumită
macroeconomici perioadă de timp, de obicei un an.

Produsul intern brut (PIB) reprezintă

valoarea adăugată brută* (VAB) produsă
Fluxurile economice într-o economie națională, într-o perioadă de
se măsoară cu
timp (trimestru, semestru, an). PIB exprimă
ajutorul indicatorilor
macroeconomici.
valoarea bunurilor și serviciilor destinate
consumului final (PIB=produsul final).

*VAB = diferența dintre valoarea bunurilor și

serviciilor livrate pe piață de un agent
economic și valoarea bunurilor și serviciilor
achiziționate de acel agent economic pentru
realizarea livrărilor sale.
 PIB = PGB – Ci
Ci – consumul intermediar = valoarea bunurilor şi serviciilor (excluzând consumul de
capital fix) care sunt fie transformate, fie consumate în totalitate în timpul procesului de
producţie.

PIB = Cf + FBCF + ∆S + ∆Ce

Cf – consumul final = însumează cheltuielile gospodăriilor populaţiei,
cheltuielile administraţiei publice pentru bunurile şi serviciile individuale şi serviciile
colective,
FBCF – formarea brută a capitalului fix = reprezintă valoarea bunurilor durabile
dobândite de unităţile rezidente în scopul de a fi utilizate ulterior în procesul de producţie,
∆S – variația stocurilor,
∆Ce – variația comerțului exterior, adică diferența dintre exporturi și importuri =
Export - Import.

PIB – principalul indicator folosit pentru compararea stării economice

pe plan internațional.
PIB/loc. – este utilizat pentru determinarea nivelului de dezvoltare
economică și clasificare a țărilor.
 Exemplificare modalitate prezentare informatii
privind cresterea economica

Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=National_accounts_and_GDP/ro
Cresterea & dezvoltarea economică în literatura de
specialitate
• François Perroux (1981) - asimileaza dezvoltarea (economică) cu creșterea dimensiunii economiei
naționale (bunurile și serviciile produse într-o perioadă dată, inclusiv amortizarea), DAR

• numai creșterea cantitativă pe termen lung este interpretată ca o

dezvoltare; creșterea pe termen scurt este o interpretata ca fiind
expansiune
• dezvoltarea este rezultatul schimbarilor mentale și sociale ale unei populații - care au ca efect
creșterea PIB-ului
• Schumpeter (1974) - dezvoltarea economică că este un proces de reductie creativa, care
revoluționează continuu structura economică din interior, elimina constant elemente vechi și creaza
continuu elemente noi
• Kuznets (1972) - dezvoltarea (economică) este în principal un fenomen cantitativ asimilat sporirii
populației și PIB
• Samuelson și Nordhaus (2000) – cresterea este asociata cu expansiunea producției sau creșterea PIB-
ului unei țări
• Hardwick (2002) - creștere a capacității de producție a țărilor, identificată printr-o creștere susținută a
venitului național real pe parcursul mai multor ani
Măsurarea nivelului dezvoltării economice
• nu este o “operațiune” la fel de precisă precum măsurarea
cresterii economice (ex. PIB)
• depinde de factorii incluși în modelul de măsurare adoptat
• există mai multe posibilități de măsurare a dezvoltării
economice; una dintre acestea este Indicele dezvoltării umane
(IDH)
• calculat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în funcţie de
trei dimensiuni:
• valoarea PIB/ locuitor la paritatea puterii de cumpărare (PPP) exprimată în
USD
• speranţa de viaţă la naştere (ani)
• educaţia (numărul mediu al anilor de şcolarizare a adulţilor peste 25 de ani
şi anii de şcolarizare care se aşteaptă să fie urmaţi la nivelul copiilor)
• Valoarea IDH este repartizată în 4 clase:
• foarte înaltă (mai mare sau egală cu 0,8),
• înaltă (între 0,7 şi 0,8),
• medie (între medie 0,55 şi 0,7),
• redusă (sub 0,55).
Indicele dezvoltării umane la nivel global

Sursa: http://hdr.undp.org/sites/default/files/hdr_2019_overview_-_english.pdf
Romania și IDH

• România se situează “in jurul cifrei 50” din 188 de țări

incluse în Index
• primele 50 de state din acest index sunt plasate in grupul
țărilor cu “dezvoltare umană foarte mare”
Human Capital Index 2020

• Măsoară (similar cu IDH):

• supraviețuirea (probabilitatea de supraviețuire la 5
ani)
• școala (anii de școală pe care îi vor urma copiii
născuți în 2020 și media scorurilor la testele
armonizate) - determină peste 60% din rezultat
• sănătatea (în primul rând, rata de supraviețuire a
unul copil de 15 ani până la 60 ani)
• o actualizare a indicelui cu cele mai recente date
privind sănătatea și educația disponibile (2020)
• impactul COVID-19 asupra capitalului uman și
economiilor
Romania și Human Capital Index 2020
• 174 de state cercetate de Banca Mondială - Romania locul 78
• Avem a 41-a cea mai mare economie a lumii,
• a 53-a cea mai performantă
• al 78-lea cel mai productiv capital uman
• România - index 0,58
• cel mai mic de pe continentul European si egal cu Republica Moldova,
Armenia, Azerbaijean, Bosnia- Herțegovina …
• un român născut în 2020 va ajunge să aibă în 2038 o productivitate de
0,58 pe o scară de la 0 la 1
Evoluția PIB în România, în perioada 2007-2019

1,200,000.0

1,000,000.0

800,000.0

600,000.0

400,000.0

200,000.0

0.0
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019

Sursa: Prelucrare personală cu date Eurostat și INS

 PIB-ul României în perioada 2018-2020
Categorii de cheltuieli
2018 2019 2020*
(mil. Lei)
PIB
951.728,50 1.058.973,2 1.055.548,8
Consum final
767.438,70 852.383,2 843.994,8
Formarea bruta de
capital fix 200.357,70 239.410,7 259.152,3
Variatia de stocurilor
16.417,10 10.823,3 -479,1
Export
398.409,70 427.647,5 393.272,2
Import
430.894,70 471.291,5 440.391,4
∆Ce (Export net)
-32.485,00 -43.644 -47.119,2

Sursa: INS, www.insse.ro ; * date provizorii

Evoluția PIB în România, în perioada 2018-2020

PIB (mil. lei)

1,055,548.80
1,058,973.20
951,728.50

2018
1 2019
2 2020
3
Evoluția PIB al României în periada 1995 - 2020
Evoluția PIB/loc. în România (USD)

https://tradingeconomics.com/romania/gdp-per-capita
 PIN = PIB – A
PIN = produsul intern net,
A = amortizarea.
PNB = PIB + (Vat – Vtr)
(Vat – Vtr) – soldul transferului cu străinătatea
Vat = veniturile create în exteriorul țării de agenții economici naționali și
atrase în economia națională.
Vtr = veniturile create de agenții economici straini în interiorul țării și
transferate în exterior.

PNB – arată locul și rolul fiecărei economii naționale în

cadrul economiei și pieței mondiale

1. PNB > PIB → competitivitate ridicată a mărfurilor și agenților

economici autohtoni (Vat > Vtr ),
2. PNB < PIB → mărfurile autohtone pătrund și se mențin greu pe
piețele externe ca urmare a unui raport calitate-preț necompetitiv.
PNB = PIB + Vat – Vtr

Venituri atrase

Venituri transferate
Produsul Național Net (PNN) = valoarea adăugată netă –
valoarea nou creată – a bunurilor și serviciilor obținute de către
agenții economici autohtoni în interiorul și în afara granițelor
țării, în decursul unui an.
PNN = PNB – A
PNN – suportul economic esențial al tuturor veniturilor
individuale și sociale destinate consumului național.

Venitul Național (VN) = PNN exprimat în prețurile pieței

Prețurile pieței – cuprind prețurile factorilor (costuri), profitul și

impozitele și taxele indirecte (obligațiile fiscale suportate/plătite
de cumpărătorii oricărei mărfi).

Ex.: impozitele și taxele indirecte (de tipul TVA) reprezintă aprox. 25% din
prețurile factorilor de producție.
VN=aprox.1,25PNN
 Echilibre și dezechilibre macroeconomice
Făcând abstracție de schimburile economice externe ale unei țări,
PIB este destinat consumului final al agenților economici din țara
respectivă. Deoarece PIB va fi format din bunuri de consum și bunuri
de capital (care sunt rezultatul investițiilor), putem scrie următoarea
relație:
PIB = C + I
PIB – totalitatea veniturilor agenților economici care vor fi distribuite
către consumul final și către economii (pentru investiții viitoare=
venituri neconsumate în prezent), atunci:
PIB = C + S
I.Echilibrul dintre economii și investiții
reprezintă unul dintre echilibrele macroeconomice
majore.
Concuzie: C+I=C+S
I=S
I – reprezintă intrări în circuitul economic (dezvoltă activitățile
economice)
S – reprezintă ieșiri din circuitul economic (bani necheltuiți,
adică bunuri nevândute)

Concluzie: principala funcție a sistemului

financiar-bancar este de a reintroduce economiile
în circuitul economic.
Principala funcție a sistemului financiar-bancar
II. Echilibrul pe principalele piețe

Echilibrul dintre fluxurile de economii și cele de investiții

presupune realizarea echilibrului pe principalele macro-piețe: piața
bunurilor și serviciilor, piața monetară, piața capitalului, piața
muncii, piața valutară.

Dezechilibrele de pe aceste piețe generează crize economice:

șomaj, inflație, dezechilibrul balanței de plăți externe, dezechilibre
bugetare.
III. Din perspectiva PIB ca sumă a rezultatelor economice,
dezechilibrele îmbracă forma decalajelor PIB-ului. Aceste
decalaje sunt evaluate în raport cu PIB-ul potențial.

PIB potențial = este valoarea PIB care se poate obține în

condiții de folosire optimă (deplină) a factorilor de producție.

• Dacă PIB-ul realizat efectiv < PIB potențial → apariția unui decalaj
recesionist în economia respectivă (stare de recesiune economică);

• Dacă PIB efectiv > PIB potențial → apare un decalaj inflaționist în

acea economie (o stare de expansiune economică) – supraîncălzirea
economiei.

Înlănțuirea în timp a decalajelor economice poartă denumirea

de ciclicitate economică.
CORELAȚII MACROECONOMICE:

VENIT, CONSUM, ECONOMII,

INVESTIȚII

Lect. Univ. dr. ec. Elena Manolescu

DPPD-UTCB

2021
Context
• Agregatele = indicatori macroecomici relevanti pentru
corelații macroeconomice:
• valori complexe care măsoară rezultatul activității economiei totale, de
exemplu, cel al producției, valorii adăugate, venitului disponibil,
consumului final, al economiilor (savings)
• indicatori de sinteză pentru analize macroeconomice și pentru
compararea în timp și în spațiu a evoluției unei economii naționale
• Două tipuri de agregate:
• agregate care fac trimitere directă la operațiunile înregistrate în
sistemul economiei naționale, cum ar fi producția de bunuri și servicii,
consumul final, formarea brută de capital fix, remunerarea angajaților
etc
• agregate care constituie solduri contabile în conturi, precum PIB la
prețul pieței, excedentul de exploatare al economiei totale, VNB,
venitul național disponibil, economiile, soldul operațiunilor curente
cu exteriorul și valoarea netă a economiei totale (patrimoniul
național).
De ce sunt relevante aceste concepte?
Permit înțelegerea sistemului economiei naționale
 Structura venitului
Problema fundamentală în orice economie o reprezintă
satisfacerea nevoilor de consum.

Orice agent economic/unitate instituțională acționează în dublă

ipostază:
1. consumator – o parte din venitul realizat o folosește pentru
consumul personal;
2. investitor – o parte a venitului său o folosește pentru
achiziția, înlocuirea, completarea, modernizare factorilor de
producție.
In termeni generali:
Consumul (C) = partea din venit alocată satisfacerii nevoilor
curente personale;
Economiile (S) = partea din venit alocată satisfacerii unor nevoi
viitoare.
Pe scurt, despre venit intr-o economie
• La nivelul economiei naţionale, veniturile obţinute îmbracă
diverse forme, rezultate prin mecanismul distribuirii şi al
redistribuirii
• Pe scurt:
• posesorii factorilor de producţie vor beneficia de venituri (salariul,
renta, profitul, dobânda netă) cu care să-şi satisfacă nevoile
personale.
• Toate aceste venituri sunt supuse impozitării directe.
• Venitul personal disponibil este reprezentat de veniturile gospodăriilor
populației, care pot fi folosite pentru satisfacerea nevoilor personale
sau pentru economisire.
• Mărimea sa are implicaţii deosebite asupra cererii finale de bunuri de
consum şi bunuri investiţionale.
• Venitul disponibil obţinut efectiv de posesorii factorilor de producţie
este folosit pentru consum (C), iar partea care nu este consumată este
reprezentată de economii (S).
Structura venitului este dată de corelația:
V=C+S
Ponderea consumului în totalul veniturilor se exprimă cu
ajutorul ratei consumului (cʹ):
cʹ = (C / V) · 100,

• Cu cât este mai mare cota consumului, cu atât este mai

redusă partea din venit rezervată economiilor.

• Pentru a putea spori sau menține la un nivel ridicat

consumul fără a diminua volumul economiilor este
necesar să se asigure creșterea veniturilor.
Consumul are o structură complexă, care
poate fi analizată după mai multe criterii
• În funcţie de sursa de formare şi finanţare:
• consum public - toate cheltuielile curente destinate cumpărării bunurilor
materiale şi serviciilor de către administraţiile publice la toate nivelurile
• consum privat - valoarea la preţul pieţei a tuturor bunurilor şi serviciilor
cumpărate sau primite sub formă de venituri în natură de către
gospodariile populației și IFSLGP
• În raport de destinaţia produselor şi serviciilor care fac obiectul consumului:
• consum de bunuri alimentare, consum de produse nealimentare şi consum
de servicii
• Din punct de vedere al duratei consumului:
• consum de bunuri de folosinţă îndelungată şi consum de bunuri de
folosinţă curentă
Consumul intermediar

• este reprezentat de bunurile și serviciile utilizate ca resurse în

cursul unui proces de producție. Bunurile și serviciile respective
sunt fie transformate, fie consumate în procesul de producție
• Include: bunurile și serviciile utilizate ca resurse în activități
auxiliare, cheltuielile efectuate de către angajatori în beneficiul lor,
cât și al angajaților acestora, deoarece sunt necesare în procesul
de producție, etc
• Exclude: salariile platite de unitățile economice
Consumul final efectiv
• constă în:
• bunurile sau serviciile achiziționate de către unitățile instituționale
rezidente pentru satisfacerea directă a nevoilor umane, fie ele
individuale sau colective
• bunurile și serviciile pentru consumul individual („bunuri și servicii
individuale”) = bunuri și servicii achiziționate de o gospodărie a
populației și utilizate pentru satisfacerea nevoilor și dorințelor membrilor
gospodăriei respective
• serviciile colective sunt serviciile pentru consumul colectiv care sunt
furnizate simultan tuturor membrilor comunității sau tuturor membrilor
unei anumite părți a comunității, de exemplu toate gospodăriile
existente într-o anumită regiune
Relațiile dintre diferitele concepte
referitoare la consum

Sursa: Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al

Consiliului
Factorii de influențare a consumului

1. Nivelul și evoluția veniturilor;

2. Mărimea ratei consumului;
3. Standardul de viață;
4. Gradul de dotare tehnică;
5. Factorii psihosociali.
Consumul și costul vieții
• Alături de PIB/locuitor, consumul personal reprezintă o componentă
principală a calităţii vieţii, respectiv a nivelului de trai: volumul,
structura, calitatea şi dinamica acestuia reflectă gradul de satisfacere a
multiplelor trebuinţe ale populaţiei.
• Mărimea consumului de bunuri materiale şi servicii pe individ,
sociogrupuri şi pe totalul populaţiei se exprimă prin costul vieţii
• Nivelul costului vieţii depinde de mărimea cheltuielilor curente efectuate
într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an, pentru procurarea de
bunuri alimentare, nealimentare şi servicii necesare consumului
populaţiei
• Pentru cunoaşterea costului vieţii, a puterii de cumpărare a populaţiei şi a
nivelului de trai se utilizează bugetele de familie.
• Bugetul de familie reprezintă un sistem de evidenţă prin care se înregistrează
sistematic şi cronologic, de obicei într-un an, veniturile după natura lor (din muncă,
din surse bugetare etc) şi cheltuielile de consum după destinaţia lor (hrană, locuinţă,
transport, sănătate, învăţământ, confort etc.) – a se vedea Consumul și bugetele
de familie
• Potrivit Eurostat, consumul individual efectiv reflectă mai fidel bunăstarea unui
cetăţean dintr-o anumită ţară în comparație Produsul Intern Brut pe cap de locuitor.
Indicatorul de consum individual efectiv (AIC/locuitor
abrevierea în lb. engleză) publicat de Eurostat
• România s-a situat anul
trecut la 79% din nivelul de
trai mediu al UE 27, la
egalitate cu Estonia și
peste alte șase state
membre, potrivit
indicatorului de consum
individual efectiv
(AIC/locuitor abrevierea în
lb. engleză) publicat de
Eurostat. Conform acestor
date, am depășit Grecia
Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics- (78%) și figurăm imediat
după Slovenia (80%)
•
explained/index.php?title=GDP_per_capita,_consumption_per_capita_and_price_level_indices#Relative_vo
lumes_of_consumption_per_capita
AIC (consum individual efectiv) față de
PIB/locuitor
• În varianta mai
cunoscută de
măsurare a nivelului
de trai, care constă în
PIB/locuitor la
paritatea puterilor de
cumpărare standard,
România s-a situat la
„doar” 72% din media
Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
UE
explained/index.php?title=GDP_per_capita,_consumption_per_capita_and_price_level_indices#Relative_volumes_of_consumption_per_capita
Despre relevanța consumului individual
pentru nivelul de trai
• AIC se calculează pe baza bunurilor şi serviciilor
realmente consumate de indivizi, fără a ţine cont de faptul
că acestea au fost contractate şi plătite de către
gospodării, guvern sau organizaţii non-profit. De aceea,
este de preferat pentru comparaţii internaţionale și
reflectă mai bine nivelul de trai.

• Diferenţele rezultă din aceea că ponderea plăţilor făcute

direct de gospodării pentru servicii importante, precum
sănătatea şi învăţământul, diferă substanțial de la o ţară
la alta. Astfel, ordinea aparentă a țărilor după nivelul de
trai, ce ar rezulta din compararea clasicului PIB/locuitor,
poate suferi modificări importante.
Progres AIC vs PIB/locuitor - România
• Avansul AIC pentru România între 2015 şi 2020 a fost
spectaculos, de nu mai puțin de 20 de puncte procentuale
• În același interval de timp, PIB-ul pe locuitor s-a majorat
cu doar 15 puncte procentuale
• Dacă se ia drept criteriu de referinţă PIB/locuitor, în 2020
ne-am plasat la 72% din media UE și la 69% din media
Zonei Euro
• România se distinge clar:
• cele mai spectaculoase creşteri la nivel european, cu avansul AIC
situat sistematic peste cel al PIB/loc.
• cu cea mai însemnată creștere a dezechilibrelor externe.
 Interdependența dintre venituri, consum și
investiții
J.M. Keynes, luând în considerare factorii psiho-sociali și
manifestarea unor tendințe psihologice, a determinat:
1. Înclinația marginală spre consum (c) arată cu cât sporește
consumul (∆C) la creșterea cu o unitate a veniturilor (∆V):
c = ∆C / ∆V
Potrivit legii psihologice a comportamentului consumatorului
definită de Keynes, de regulă:
• atunci când veniturile au tendința de creștere, sporește și înclinația de
consum, dar într-un ritm inferior creșterii veniturilor;
• atunci când veniturile au o tendință de scădere, se reduce și înclinația spre
consum dar într-un ritm inferior scăderii veniturilor;
• în cazul scăderii semnificative a veniturilor se poate ajunge la un nivel al
consumului sub care acesta nu mai poate să scadă, diferența fiind
acoperită, atât prin apelul la împrumuturi, cât și prin renunțarea la unele
bunuri de folosință îndelungată.
2. Înclinația marginală spre economii (s) arată cu cât
sporesc economiile (∆S) dacă veniturile cresc (∆V) cu o
unitate:
s = ∆S / ∆V
• în cazul unei tendințe de creștere a veniturilor → economiile sporesc
într-un ritm superior creșterii veniturilor.
• în cazul unei tendințe de scădere a veniturilor → economiile se vor
diminua într-un ritm mai accelerat decât veniturile, putându-se ajunge
chiar la situația de renunțare la economii.

Pornind de la constatarea că ∆C + ∆S = ∆V, rezultă că în orice

condiții c + s = 1. Astfel, cele două tendințe: c și s au sensuri
opuse de evoluție si sunt complementare din punct de vedere
matematic și economic.
 Consumul și bugetele de familie

Bugetul de familie – principalul instrument statistic cu ajutorul

căruia se studiază caracteristicile esențiale ale consumului de
bunuri și servicii.

În funcție de nivelul veniturilor fiecărui mebru al familiei se

conturează trei tipuri de familii:
a) Familii cu venituri mici, C tinde să depășească V;

b) Familii cu venituri medii, C este sensibil egal cu V;

c) Familii cu venituri mari, C < V.

În funcție de structura și conținutul bugetelor de familie:

a) Familiile cu venituri mici:

• veniturile sunt cheltuite pentru hrană și produse de strictă necesitate;
• economiile sunt excepții care se realizează cu mari eforturi și sacrificii.

a) Familiile cu venituri medii:

• veniturile acoperă nevoile de consum esențiale;
• prioritățile și structura cheltuielilor evoluează în sensul creșterii ponderii
cheltuielilor pentru îmbunătățirea confortului și încep să manifeste
preocupări pentru folosirea timpului liber;
• există preocupări și eforturi pentru economii.
c) Familiile cu venituri mari, au tendințe și caracteristici
specifice:
• scăderea ponderii cheltuielilor pentru hrană, concomitent cu
diversificarea structurii, a îmbunătățirii calității și a sporirii ponderii
bunurilor alimentare cu o valoare nutritivă ridicată;

• menținerea unei ponderi constante a cheltuielilor pentru un confort

sporit și o calitate a vieții la nivelul exigențelor contemporane de
cultură și civilizație;

• tendința creșterii ponderii cheltuielilor pentru servicii și pentru folosirea

timpului liber, inclusiv pentru participare la activități social-culturale;

• preocupare pentru realizarea de economii.

Investițiile
“Investițiile sunt rezultatul veniturilor trecute și imboldul
veniturilor viitoare” – Milton Friedman

Există numeroase puncte de vedere în ce privește definirea

investițiilor:
1. În sens larg: investiția este sinonimă cu accesul la resurse
(prin alocare și dotare);
2. În sens restrâns, financiar-contabil: investiția reprezintă
cheltuielile efectuate pentru obținerea de bunuri materiale și
servicii;
3. Din punct de vedere monetar: investiția înseamnă o angajare
de durată a capitalurilor în vederea obținerii de venituri
viitoare mai mari;
4. Sub aspect psihologic: investitorul renunță la bunurile
imediate în favoarea veniturilor viitoare.
S – reprezintă ieșiri din circuitul economic (bani necheltuiți, adică
bunuri nevândute)
I – reprezintă intrări în circuitul economic (dezvoltă activitățile
economice)

Investițiile reprezintă factorul principal pentru obținerea de

venituri suplimentare și dezvoltarea activității economice.

Acea parte din venit utilizată pentru obținerea de noi venituri.

Investiții nete = creșterea activelor (corporale*, necorporale**,
financiare***) și a stocurilor

Investiții brute = Economiile (S) + amortizarea (A)

*imobilizările corporale = terenuri și construcții, instalații tehnice și
mașini, alte instalații, utilaje și mobilier, avansuri și imobilizări
corporale în curs de execuție.
**imobilizările necorporale = cheltuielile de constituire, cheltuielile de
cercetare-dezvoltare, concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale
și alte drepturi și valori similare și fondul comercial.
***imobilizări financiare = titluri de participație deținute la societățile
din cadrul grupului, creanțe asupra societăților din cadrul grupului,
altele decât cele comerciale, titluri sub formă de interese de
participație, creanțe din interese de participație etc.
Active = totalitatea mijloacelor economice concrete care aparţin unei
întreprinderi, instituţii sau organizaţii economice; parte a bilanţului
unde se înscriu aceste mijloace.
Creanțe = sume de bani de încasat în contul unor livrări de bunuri
sau prestări de lucrări și servicii.
Fondul comercial = clientela, vadul, reputația, etc.
 Structura Investițiilor - criterii de clasificare
1) în raport de domeniul și modul de realizare:
• investiții propriu-zise de procurare/suplimentare a
• capitalului fix
• stocurilor materiale
• plata forței de muncă
• investiții speculative (financiare) – plasarea resurselor pe piețele
monetară și/sau financiară.

2) prin prisma modului de exprimare:

• investiții nominale – suma de bani alocată și plasată pentru realizarea
unui obiectiv.
• investiții reale – cantitatea de bunuri și servicii ce pot fi procurate pe
baza investiției nominale.
3) după legatura pe care o au cu obiectivul proiectat:
• investiții directe – realizate pentru obiectivul de bază: achiziționare de
utilaje, montarea acestora, executarea fundațiilor și a construcțiilor, etc.

• investiții colaterale – lucrări care asigură utilitățile obiectivului de bază: căi

de acces, rețele electrice, conducte de apă, gaze, etc.

• investiții conexe – finalizate în amonte, în alte obeictive economice pentru

a se asigura viitorului obiectiv, materiile prime necesare desfășurării
procesului de producție (ex.: hidrocentrala – barajul, lacul de acumulare;
termocentrala – mina de carbune .....).

4) în funcție de structura investițiilor:

• lucrări de construcții montaj – ansamblul de operațiuni succesive prin
care se asigură executarea obiectivelor de construcții (de locuințe, social-
administrative, industriale, agrozootehnice, hidrotehnice, de drumuri și
poduri, instalații tehnico-sanitare, electrice, de apă și canalizare, etc.).
Lucrările de construcții-montaj au ca rezultat obiecte, entități distincte,
delimitate spațial, cu destinație funcțională bine precizată. Ansamblul
funcțional format din mai multe obiecte formează obiectivul de investiții;
 • investițiile în utilaje, instalații și aparatură:
• instalații și utilaje care necesită montaj;
• instalații independente.

• lucrări geologice și de foraj:

• lucrări de studii, cercetări și prospecțiuni;
• lucrări pentru conturarea și extinderea zăcămintelor;
• lucrări de foraj;
• lucrări de amplasare și explorare prin sonde.

5) după destinație:
• investiții economice – destinate creării și sporirii capacităților de producție

• investiții social-culturale – realizate în vederea satisfacerii necesităților social-

culturale (învățământ, sănătate, cultură, locuințe, administrație, capacități de
apărare etc.).
 Sursele de finanțare a investițiilor
1. Fondurile proprii (autofinanțarea);
• fondul de cercetare, dezvoltare și ingineria tehnologică constituit din eforturi
financiare proprii, prin capitalizarea profitului.

2. Emiterea de titluri de valoare:

• Acțiuni
• Obligațiuni

3. Credite bancare:
• Împrumuturi bancare cu garanții materiale (capitalul/patrimoniul firmei);
• Credite ipotecare;
• Credite de cash-flow, pe baza studiului de fezabilitate.
4. Bugetul de stat
• alocă fonduri pentru investiții în domenii care nu prezintă interes pentru
investitorii particulari, dar a căror existență este necesară pentru
siguranța și dezvoltarea economico-socială a țării (centrale nuclear-
electrice, lucrări din domeniul mineritului, petrolului, energiei electrice,
dezvoltarea bazei materiale a sectorului social-cultural, etc.);

5. Credite externe:
• Credite guvernamentale sau cu garanție guvernamentală (garantate de
către stat prin Banca Națională);

6. Investițiile directe de capital străin:

• Una dintre cele mai profitabile căi de redresare economică prin
atragerea de tehnici și tehnologii moderne
Eficiența economică a investițiilor
se reflectă în rezultatele obținute într-o anumită perioadă de timp,
pentru fiecare unitate monetară cheltuită în scopul:
- creării de noi capacități de producție
- lărgirii/modernizării capacităților existente

• Adoptarea deciziei de investiții are întotdeauna la bază un studiul de

fezabilitate și eficiență.

• Dintre opțiunile posibile se alege opțiunea care răspunde cel mai bine
principiului eficienței economice asigurând rezultate maxime cu
minimum de efort.

• Adoptatrea deciziei de investiții ține seama în mod deosebit și de

oportunitatea investiției care analizează necesitatea, eficiența și
timpul optim de realizare și dare în folosință a capacităților de
producție.
 Indicatori de eficiență a investițiilor
Venitul (V) = Consumul (C) + Economiile (S)
Venitul (V) = Consumul (C) + Investițiile (I)

Economiile (S) = Investițiile (I)

S=I
1. Multiplicatorul investițiilor (Ki) = cuantifică efectul de
antrenare al investițiilor asupra dinamicii veniturilor
viitoare.
Ki = ΔV / ΔI = 1 / s
ΔV > ΔI  Ki > 1
ΔV = variația veniturilor; ΔI = variația investițiilor; s = înclinația marginală spre economii (ΔS / ΔV)
2. Termenul de recuperare a investiției (Tr);
Tr = It / ΔV = intervalul de timp în care
cheltuielile pentru investiții urmează a fi
recuperate din momentul finalizării
investiției

3. Investiția specifică (Is) = suma ce trebuie investită pentru a

obține o unitate de bunuri sau servicii, într-un anumit interval
de timp;
Is1= I/Q în cazul lărgirii/modernizării capacităților de producție existente.
Is2= I/Kp în cazul unei investiții noi (Kp = capacitatea de producție)
4. Cursul de revenire al investiției (Cri) = exprimă câți lei (monedă națională) se
cheltuiesc sau revin pentru o unitate valutară obținută.
Qi × Pl
Cri=
Qi × Pv

5. Venitul actualizat (yn )

n n
yn=x0 1+a , 1+a - factorul de fructificare
x0 – investiția de la momentul t0
a – rata normată de eficiență

n−1
yn=xh 1+a , xh – investiții anuale egale ca
a
valoare

1+a n−1
a 1+a n ,
yn=xh+1 xh+1 – investiții anuale de
valoare diferită (în funcție de profit)
Bugetul de stat
Bugetul de stat reprezintă un set de planuri financiare alcătuit din:

bugetul centralizat (consolidat) al statului - în care sunt

prevăzute principalele resurse financiare (venituri) și destinații
ale cheltuielilor publice pe ansamblu;

bugetele administrațiilor publice locale - reprezintă defalcări

ale bugetului centralizat la nivel de unități administrative: județ,
oraș, comună;

bugetul de asigurări sociale - planuri de venituri și cheltuieli

ale sistemului de asigurări de sănătate, al sistemului de pensii
publice, al sistemului de ajutoare de șomaj și al altor ajutoare și
indemnizații.
Surse de venituri ale statului_1_

Principalele căi pentru asigurarea veniturilor sunt:

a) Venituri fiscale – prelevări obligatorii de la cetăţeni şi

organizaţii sub formă de impozite, taxe, taxe vamale şi
alte venituri aferente (au ponderea cea mai mare în
veniturile la bugetul de stat);
b) Venituri nefiscale (amenzi, penalizări, dobânzi, chirii,
venituri din concesiuni şi vânzări, venituri din activităţile
economice ale sectorului de stat, etc.)
Surse de venituri ale statului_2_

c) Împrumuturi pe termen scurt - prin emitere de

bonuri/certificate de depozit emise de Ministerul
Finanţelor, pentru acoperirea unor deficite temporare
(goluri de casă);

d) Împrumuturi pe termen mediu şi lung, prin emisiuni

de obligaţiuni de stat şi credite de la organisme
internaţionale, state, bănci şi consorţii de bănci etc.;

e) Emisiune monetară fără acoperire în bunuri și servicii

(măsură inflaţionistă).
 Veniturile fiscale

Impozitele se clasifică în două categorii:

• (1) impozite directe, care se percep direct de la indivizi

şi firme;

• (2) impozite indirecte reprezintă taxe pe consum și

sunt percepute la bunuri şi servicii şi plătite indirect.
 (1) Impozite directe_1_
• Impozitul pe profit. Este datorat de persoanele juridice române,
precum şi de cele străine pentru veniturile realizate în România.
În prezent, se aplică cota de impozitare unică, de 16% asupra
profitului brut.

• Impozitul pe venitul microîntreprinderilor. Cota de impozitare

este: 1-3% pentru CA în funcție de numărul de angajați;

• Impozitul pe venit datorat de persoanele fizice pentru

categoriile de venituri cum sunt: din salarii, din cedarea folosintei
bunurilor (ex.: închirierea unei locuinţe), din activitati
independente (ex.: venituri din drepturile de proprietate) etc.
Cota de impozitare este de 10% din 60% din veniturile realizate.
(1) Impozite directe_2_

• Impozitul pe salariu. Este datorat pentru veniturile salariale

ale angajaţilor. Este reţinut la sursă şi vărsat de angajator.
Cota de impozitare este de 10%.

• Impozitul pe dividende. Este datorat de acţionari sau

asociaţi 5% (+ 10% CASS aplicat la salariul minim brut pe
economie, dacă valoarea veniturilor realizate din activități
independente și de investiții a fost mai mare de 12 salarii
minime pe economie în anul precedent)

• Impozite şi taxe pe clădiri, terenuri, mijloace de

transport. Sunt impozite locale, plătibile la bugetele locale.
(2) Impozite indirecte
• TVA (taxa pe valoare adăugată) este suportat exclusiv de
consumatorii finali – aprox. 20% din veniturile statului;

• Accizele sunt taxe speciale de consum care se datorează

bugetului de stat pentru anumite produse provenite din producția
internă sau din import (produse accizabile): bere, vin, tutun
prelucrat, energie electrică, combustibili, etc. Reprezintă aprox 10%
din veniturile statului.
S https://financialintelligence.ro/proiect-legea-bugetului-de-stat-pe-anul-2021-document/
Structura cheltuielilor statului

1. Asistența socială (pensii, ajutoare pentru copii, persoane cu

handicap, persoane cu venituri foarte mici) – aprox. 32,7%
din veniturile bugetare;
2. Salariile angajaților din sectorul public (bugetar) – aprox.
27,2% din veniturile bugetare;
3. Cheltuieli cu produsele și serviciile (cheltuieli pentru
dotarea ministerului de interne, sistemului medical,
învățământului) –12,7% din venituri;
4. Transferuri curente – aprox. 9,4%;
5. Cheltuielile de capital (investițiile) – 12,7%;
6. Alte cheltuieli bugetare
Sursa: https://www.profit.ro/stiri/economie/ultima-ora-buget-2020-cheltuieli-in-crestere-cu-7-5-la-400-de-miliarde-de-lei-
deficit-de-40-5-miliarde-de-lei-masuri-de-limitare-a-cheltuielilor-cat-primesc-presedintia-parlamentul-ministerele-
19201373
Sursa: https://financialintelligence.ro/proiect-legea-bugetului-de-stat-pe-anul-2021-document/
Potrivit raportului dintre venituri și cheltuieli, se disting mai multe
tipuri de buget, în urma execuției bugetare.
• bugetul deficitar: cheltuielile > veniturile. Susținerea acestui
buget se realizează prin antrenarea de împrumuturi interne și/sau
externe (constituindu-se datoria publică) sau emisiune de bani fără
acoperire în bunuri și servicii (generându-se inflație). Acest tip de
buget are efecte diferite asupra economiei, în funcție de mărimea și
durata deficitului:
 efecte stimulative, pe termen scurt, dimensiunea deficitului nefiind prea
mare;
 efecte negative, pe termen lung și cu dimensiuni mari ale deficitului
bugetar;
• bugetul excedentar: cheltuielile < veniturile. Acest tip de
buget, dacă se menține pe termen lung are efecte negative
asupra economiei, deoarece excedentul bugetar, peste un
anumit nivel, lasă neutilizate resurse financiare importante
din economia națională.

• bugetul echilibrat: cheltuielile = veniturile. Acest tip de

buget are efect neutru asupra economiei.
INFLAȚIA
Echilibre și dezechilibre
macroeconomice
 Ne amintim !
 Fluxuri și variabile macroeconomice:

• PIB reprezintă totalitatea veniturilor realizate de agenții economici

dintr-o economie națională. Există agenți economici care nu
consumă toate veniturile și realizează și economii (S):
PIB = C + S

• PIB, ca valoare adăugată brută realizată de o economie, este

destinat consumului final al agenților economici, adică va fi format
din bunuri de consum și bunuri de capital - rezultatul investițiilor (I):
PIB = C + I

Astfel obținem egalitatea: C + S = C + I S=I

I. Perspectiva echilibrului dintre fluxurile de economii și
cele de investiții
S=I
- reprezintă unul dintre echilibrele macroeconomice majore.

• Aceste două fluxuri au sensuri contrare:

• Investițiile reprezintă intrări în circuitul economic (pe baza lor se
dezvoltă activități economice),
• Economiile reprezintă ieșiri din circuitul economic (bani necheltuiți,
adică bunuri nevândute).

Sistemul financiar-bancar are ca funcție principală

reintroducerea economiilor în circuitul economic.
Principala funcție a sistemului financiar-bancar
 Dezechilibre pe principalele macro-piețe

• Echilibrul dintre fluxurile

de economii și cele de
investiții presupune
realizarea echilibrului pe
principalele macro-piețe: Dezechilibre
piața bunurilor, piața macroeconomice
monetară, piața capitalului,
piața muncii, piața valutară
etc. • Inflația
• Șomajul
• Dezechilibre bugetare
• Dezechilibre pe aceste piețe
• Dezechilibrul balanței
generează crize financiare de plăți externe
și economice.
II. Din perspectiva PIB ca sumă a rezultatelor economice,
dezechilibrele îmbracă forma decalajelor PIB-ului.
Aceste decalaje sunt evaluate în raport cu PIB-ul potențial.

PIB potențial reprezintă valoarea PIB care se poate realiza în condiții

de folosire optimă (deplină) a factorilor de producție.

În condiții de folosire optimă a factorilor de producție:

 Întreprinzătorii maximizează profitul,
 Consumatorii maximizează utilitatea obținută,
 PIB potențial = arată potențialul unei economii (nivelul care ar putea fi
atins de economia respectivă).

În acest sens, avem două situații:

• PIB efectiv < PIB potențial → apariția unui decalaj recesionist în economia
respectivă (stare de recesiune economică);
• PIB efectiv > PIB potențial → apariția unui decalaj inflaționist în acea
economie (o stare de expansiune economică) – supraîncălzirea economiei.
PIB-ul României: Evoluţia Produsului Intern Brut - INS
Evoluţia anuală a PIB-ului Evoluţia anuală a PIB-ului
României României
Volum (mld. Variaţia Volum (mld. Variaţia
Anul Anul
euro) (%) euro) (%)
1990 35,7 -5,6 2002 48,5 5
1991 25,1 -12,9 2003 52,6 5,2
1992 15,1 -8,7 2004 60,8 8,5
1993 22,6 1,5 2005 79,3 4,1
1994 25,3 3,9 2006 97,2 7,9
1995 27,4 7,1 2007 112,1 6,2
1996 28,2 3,9 2008 137,0 7,1
1997 31,3 -6 2009 116,3 -7,1
1998 37,4 -4,8 2010 119,8 -1,2
1999 33,5 -1,1 2011 136,6 +2,5
2000 40,3 2,9 2012 135,89 +0,3
2001 44,9 5,5 2013 T1 34,76
 Inflația – definire și forme de manifestare

Inflația – dezechilibru macroeconomic – care arată existența

simultană a mai multor dezechilibre macroeconomice pe: piața
bunurilor și serviciilor, piața monetară, piața financiară, bugetul
de stat, etc.

Inflația se datorează lipsei de corelare între nivelul veniturilor și

nivelul și structura mărfurilor dintr-o economie.

Creșterea generalizată a
prețurilor Inflația
- dezechilibru de
Scăderea puterii de ansamblu al economie
cumpărare a banilor
 Ecuația cantitativă a banilor

Mx v=Px Y
M – masa monetară,
P – nivelul general al prețurilor,
Y – volumul de bunuri și servicii supuse tranzacțiilor,
v – viteza de circulație a banilor în economie

M x v = cererea agregată,
P x Y = oferta agregată.

Mărimea masei monetare se determină ținând

cont de necesitățile funcționării normale a
economiei naționale.
Când cererea agregată M𝑥𝑥𝑣𝑣 > (𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃) oferta agregată

Mx v Px Y ⟹ Inflație
• Creșterea
generalizată a
prețurilor

Scăderea puterii
M P •
de cumpărare a
banilor

v Y
Cauzele 1. Creșterea în exces a masei
monetare, care se poate produce prin:
inflației
Creșterea salariilor în dezacord cu
sporul productivității;
Mx v= Px Y
Creșterea excesivă a creditului;

Creșterea cererii Acoperirea deficitului bugetului de stat

agregate (cererii prin emisiune monetară fără acoperire în
de consum) producția de bunuri și servicii;

Creșterea costurilor de producție

(ch. salariale și ch. materiale);

Creșterea prețurilor bunurilor importate

etc.
Cauzele 2. Scăderea nivelului producției sau

inflației ofertei, având drept cauze:

Mx v= Px Y Tehnologie redusă și capital fix uzat

moral și/sau fizic;

Scăderea ofertei Productivitatea redusă;

agregate
(producției)
Ineficiența economică.
 Forme ale inflației
1. Inflația prin cerere

• creșterea salariilor;
Creștera
• reducerea impozitelor Creșterea
veniturilor
pe venituri; nivelului
= general al
• sporirea cheltuielilor prețurilor
Creșterea
bugetare ale statului;
puterii de =
• creșterea investițiilor cumpărare
INFLAȚIE
guvernamentale și
private.
 Forme ale inflației
2. Inflația prin ofertă (prin costuri)

creșterea costurilor de
producție
scăderea
producției
scăderea volumului
producției de bunuri și
servicii (Y) Efecte
cerere
constantă
reducerea
locurilor de muncă
Creșterea nivelului
general al prețurilor =
INFLAȚIE
Propagarea mecanismului inflației depinde de modul de acționare a
instituțiilor guvernamentale și cele ale pieței financiar-monetare.

Efectele inflaționiste sunt propagate în lanț:

1. Creșterea prețurilor

2. Revendicări salariale

3. Acordarea de salarii mai mari

SPIRALA
INFLAȚIONISTĂ
4. Creșterea costurilor

5. Creșterea și mai accentuată a prețurilor

6. Alte revendicări salariale → ș.a.m.d.

 Măsurarea inflației
1. Creșterea generalizată a prețurilor măsurată cu ajutorul indicelui
general al prețurilor sau indicele prețului de consum (IGP sau
IPC)
2. Rata inflației (Ri) măsoară intensitatea inflației:
Ri = IGP x 100 - 100%
3. Scăderea puterii de cumpărarea a banilor se manifestă
concomitent cu creșterea generalizată a prețurilor.
4. Puterea de cumpărare a banilor (PCB = M/P) se calculează în
dinamică prin indicele puterii de cumpărare a banilor (IPCB):
IPCB = 1 / IGP
IPcb = IM/IP = 1 / IGP

Pbc = puterea de cumpărare a banilor; IGP - indicele general al prețurilor; IM – indice masă
monetară; IP – indice nivelului general al prețurilor
În funcție de ritmul mediu anual de creștere a
prețurilor:

• Inflație moderată (latentă) – sub 10%, cu o singură

cifră;

• Inflație galopantă – cu două cifre;

• Hiperinflația – peste 100%, caracterizează crizele

economice majore.
 Indicele anual al preturilor de consum perioada 1990-2000

Perioada curenta Perioada de referinta TOTAL IPC (%)

Anul 1991 Anul 1990 270,20
Anul 1992 Anul 1991 310,40
Anul 1993 Anul 1992 356,10
Anul 1994 Anul 1993 236,70
Anul 1995 Anul 1994 132,30
Anul 1996 Anul 1995 138,80
Anul 1997 Anul 1996 254,80
Anul 1998 Anul 1997 159,10
Anul 1999 Anul 1998 145,80
Anul 2000 Anul 1999 145,70
Anul 2000 Anul 1990 111767,10
 Indicele anual al preturilor de consum

Perioada curenta Perioada de referinta TOTAL IPC (%)

Anul 2001 Anul 2000 134,50
Anul 2002 Anul 2000 164,80
Anul 2003 Anul 2000 189,90
Anul 2004 Anul 2000 212,50
Anul 2005 Anul 2000 231,70
Anul 2006 Anul 2000 246,85
Anul 2007 Anul 2000 258,79
Anul 2008 Anul 2000 279,11
Anul 2009 Anul 2000 294,70
Anul 2010 Anul 2000 312,66
Anul 2011 Anul 2000 330,75
Anul 2012 Anul 2000 341,78
Indicele anual al preturilor de consum - Rezultatele
cautarii
TOTAL IPC
Perioada curenta Perioada de referinta
(%)
Anul 2012 Anul 2011 103,33
Anul 2011 Anul 2010 105,79
Anul 2010 Anul 2009 106,09
Anul 2009 Anul 2008 105,59
Anul 2008 Anul 2007 107,85
Anul 2007 Anul 2006 104,84
Anul 2006 Anul 2005 106,56
Anul 2012 Anul 2005 147,54
Anul 2012 Anul 1990 382001,92
Evoluția inflației în România în perioada 2005 - 2020

https://insse.ro/cms/
 %

0.00
1.00
2.00
3.00
4.00
5.00
6.00
7.00
ian.17
feb.17
mar.17
apr.17
mai.17
iun.17
iul.17
aug.17
sep.17
oct.17
noi.17
dec.17
ian.18
feb.18
mar.18
apr.18
mai.18
iun.18
iul.18
aug.18
sep.18
oct.18
noi.18
dec.18
ian.19
feb.19
mar.19
apr.19
mai.19
iun.19
iul.19
Evoluția IPC în România

aug.19
sep.19
oct.19
noi.19
dec.19
ian.20
feb.20
mar.20

https://www.bnr.ro/Raportul-asupra-inflatiei-3342.aspx
apr.20
mai.20
iun.20
iul.20
aug.20
sep.20
oct.20
noi.20
dec.20
ian.21
feb.21
mar.21
apr.21
mai.21
iun.21
iul.21
aug.21
sep.21
Proiecţia inflaţiei anuale a preţurilor IPC şi intervalul de
incertitudine asociat

https://www.bnr.ro/Proiectii-BNR-4351.aspx
IAPC – indicele armonizat al preturilor de
consum la nivel EU
• Indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC):
• conceput pentru a măsura inflația în mod armonizat în toate statele
membre
• Comisia și Banca Centrală Europeană (BCE) folosesc IAPC pentru
evaluarea stabilității prețurilor în statele membre în conformitate cu
articolul 140 din TFUE
• Indicii armonizați sunt utilizați în contextul procedurii Comisiei
privind dezechilibrele macroeconomice
• Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) folosește IAPC
drept indice pentru măsurarea îndeplinirii obiectivului SEBC privind
stabilitatea prețurilor,
 Efectele inflației
Cele mai multe din efectele inflației sunt negative. Categoriile
agenților economici dezavantajate de inflație:

1. Cumpărătorii (în special cei cu venituri mici și fixe) cărora le scade

standardul de viață datorită scăderii puterii de cumparare a
banilor;

2. Cei care economisesc în monedă națională, valoarea reală a

economiilor lor fiind diminuată de o putere de cumpărarea a
banilor în scădere;

3. Creditorii pentru care suma rambursată valorează mai puțin decât

cea împrumutată;

4. Întreprinzătorii datorită creșterii costurilor, scăderii valorii reale a

profiturilor, creșterii riscului investițional și a nesiguranței
economice.
Efectele inflației

Categoriile agenților economici avantajate de inflație:

1. Debitorii care restituie sume împrumutate cu o putere

de cumpărare mai mică;

2. Cei ce economisesc în valute mai stabile.

Controlul inflației
Măsuri de protecție a populației / agenților economici în
raport cu creșterea prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a
banilor:

 Indexarea veniturilor (a salariilor, pensiilor, burselor etc.)

 Acordarea de compensații;

 Creșterea dobânzilor la economiile păstrate la instituțiile financiare;

 Subvenționarea prețului la anumite produse de strictă necesitate.

Controlul inflației se manifestă prin pachete de măsuri
antiinflaționiste elaborate de stat care urmăresc refacerea
echilibrului economic. Aceste măsuri vizează:

Diminuarea volumului masei monetare prin:

 Creșterea dobânzilor la creditele acordate;

 Restrângerea masei monetare;

 Echilibrarea bugetului de stat și a balanței de plăți externe;

Creșterea volumului de bunuri și servicii prin:

 Încurajarea și dezvoltarea activității productive,

 Adaptarea structurii producției în scopul aproprierii ofertei de structura și

volumul cererii.
PIAȚA CAPITALULUI FINANCIAR

1. Conținutul și formele capitalului

2. Drepturile și obligațiile posesorilor de titluri financiare
3. Mecanismele pieței financiare
4. Mecanismele și operațiunile bursiere
Sectoare ale unui sistem economic

2
www.utcb.ro
Sectorul financiar-bancar

este compus din:

A. Piața monetară = piața fondurilor bănești pe

termen scurt
și
B. Piața capitalurilor = piața fondurilor bănești
pe termen lung
B. Piața capitalului financiar
Reprezintă spațiul în care se întâlnesc și se manifestă
cererea și oferta de titluri de valoare.

Obiectul tranzacționat pe această piață este poartă

denumirea de titluri de valoare (acțiuni, obligațiuni).

Prețul la care sunt tranzacționate titlurile de valoare

poartă denumirea de valoare nominală (pe piața
financiară primară) și curs (pe piața financiară
secundară).

Este reglementată, supravegheată și controlată de

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF)
https://asfromania.ro/despre-asf/misiune
 capitalul

Capitalul = ansamblul bunurilor create și folosite în

scopul producerii altor bunuri și servicii destinate
vânzării-cumpărării pe piață și obținerii de profit.

În funcție de modul de constituire și comercializare, capitalul se

diferențiază în:
active fizice = capitalul tehnic real (capital fix și capital
circulant)
active financiare = capital fictiv / titluri de valoare
Capitalul tehnic ( capital real) se clasifică în:
 capital fix = mijloacele de producție, adică: mașini, utilaje, instalații,
clădiri, calculatoare, programe informatice și orice alte instrumente sau
unelte de muncă. Capitalul fix relevă gradul de dotare tehnică.
 capitalul circulant = materii prime, materiale auxiliare, combustibil,
energie și alte bunuri ce se consumă pentru producerea altor bunuri și
servicii.

Capitalul financiar
 este fictiv (virtual), deoarece titlurile (hârtiile) de valoare reprezintă doar
o imagine sau un proiect, care devin realitate în măsura în care sunt
acceptate pe piață și se transformă în bani, pentru a deveni apoi capital
tehnic.
 se procură prin operațiuni pe piața capitalurilor (piața titlurilor financiare
pe termen lung).
 TITLURI DE VALOARE

OBLIGAȚIUNI ACȚIUNI
 • Titluri de împrumut;

• Titluri cu scadență;

• Veniturile generate sunt fixe și

garantate = cuponul obligațiunii;
• Titluri cu risc foarte redus,
OBLIGAȚIUNILE aproape zero;
• Emitenții lor sunt autorități statale,
dar și companii;
• Cumpărătorii (investitorii) sunt
creditori, iar emitenții debitori.
 • Titluri patrimoniale – atestă
calitatea de proprietar a
deținătorului asupra unei părți
din capitalul firmei emitente;
• Titluri fără scadență;

• Veniturile generate sunt

ACȚIUNILE variabile = dividende;

• Titluri cu risc foarte ridicat;

• Emitenții lor sunt companii cu

capital privat, mixt sau public;
• Cumpărătorii sunt investitori,
devenind proprietari.
 • Dreptul asupra unei părți din profitul firmei (dividend) în
funcție de pachetul de acțiuni deținut;

Drepturile • Dreptul de implicare prin vot în luarea deciziilor privind

administrarea patrimoniului și conducerea activităților
acționarului: firmei;
• Dreptul asupra unei părți din capitalul societății în caz
de lichidare (transformare în bani) a acesteia.

Riscurile și • Insuccesul plasamentului datorat familentului firmei

obligațiile
respective;
• Obligația de a răspunde solidar cu ceilalți acționari
acționarului: pentru acoperirea datoriilor către terți.
 • Operațiuni legate de emisiunea și
plasarea de titluri de valoare
(active financiare) noi;
• Emitenții obțin resurse financiare;

Piața • Tranzacțiile titlurilor se

realizează la un preț ferm =
financiară valoarea nominală a acestora;

primară • Cumpărtorii doresc să-și plaseze

resursele bănești pe termen lung
devenind investitori;
• Economiile se transformă în
factori de producție (muncă,
natură, capital tehnic real).
 • Operațiuni legate de emisiunea și
plasarea de titluri de valoare emise
anterior;
• Tranzacțiile titlurilor se realizează la
un preț denumit curs ≠ valoarea
Piața nominală a acestora;

financiară • Emitenții nu obțin venituri și nu sunt

direct implicați;
secundară
• Cumpărătorii doresc să-și plaseze
resursele bănești pe termen lung
devenind investitori;
• Economiile nu se mai transformă în
factori de producție.
Valoarea de tranzacționare a obligațiunilor

Pe piața financiară primară:

- obligaținile se tranzacționează la valoarea nominală

Pe piața financiară secundară:

- obligațiunile se revând la cursul obligațiunii:

Cro = (Co / d’) · 100

Cro = cursul (prețul) obligațiunii

Co = cuponul obligațiunii = Vg = venitul garantat
d’ – nivelul ratei dobânzii bancare
Valoarea de tranzacționare a actiunilor

Pe piața financiară primară:

- acțiunile se tranzacționează la valoarea inițială (Vi)
Vi = Capital SA / nr. de acțiuni

Pe piața financiară secundară:

- acțiunile se revând la cursul acțiunii:
Ca = (Divident / d’) · 100

Ca – cursul acțiunii
d’ – nivelul ratei dobânzii bancare
Operațiuni pe piața financiară
secundară

1. Operațiunile la vedere (tip CASSA / spot):

• Se realizează direct la casierii/ghișeele la care sunt
afișate cursurile,
• Presupun schimbul necondiționat, pe loc, al banilor
cumpărătorilor în titluri de valoare și invers în cazut
vânzătorilor.
2. Operațiunile la termen / futures / forward/ pe
credit:
• Are loc decalarea termenului de plată sau de livrare a
titlurilor;
• Plata se va realiza la cursul calculat în ziua încheierii
tranzacției, însă la o dată ulterioară (scadență);
• Se obțin câștiguri/pierderi prin specularea evoluției
cursului titlurilor în perioada următoare (operațiuni
speculative);
• Cumpărătorii aplică principiul cumpără ieftin și vinde
scump, mizând pe creșterea cursului (strategia a la
hausse/bull)
• Vânzătorii aplică principiul vinde astăzi scump și cumpără
mâine ieftin, mizând pe scăderea cursului (stategia a la
baisse/bear);
• Doar unul dintre jucători căștigă – cel care a anticipat
corect.
 Bursa și operațiunile bursiere
Bursa de valori reprezintă în același timp o instituție și o
piață financiară prin intermediul căreia se cotează și
tranzacționează titluri de valoare pe termen lung (acțiuni
ordinare și obligațiuni) emise anterior.

• Este organizată pe pricipiile societăților pe acțiuni;

• Este condusă de un consiliu de administrație care cotează titlurile și
evidențiză evoluția stării economico-financiare a societăților
înscrise;
• Prețul titlurilor = cursul este stabilit din confruntarea cererii cu oferta
și care nu coincide cu valoarea nominală înscrisă pe titlu în
momentul emisiunii acestuia.
• Operațiunile se realizează prin agenții de bursă care acționează în
numele clienților și sunt denumiți brokeri, iar dacă acționează și în
nume propriu sunt denumiți dealeri.
 Rolul bursei în economia de piață
Bursa ca piață publică organizată îndeplinește mai multe funcții:
1. Plasarea economiilor populației și agenților economici;
2. Reorientarea unor plasamente spre activități și domenii mai eficiente;

Bursa de valori prin funcțiile sale:

1. Facilitează transferul capitalurilor în raport de evoluția conjuncturii
pieței;
2. Permite mobilizarea resurselor bănești temporar disponibile pentru
activitatea de investiții.
3. Admițând la cotare cele mai performante companii, bursa oferă o
imagine în timp real a stării economiei naționale, fiind considerată
barometrul acesteia.
 Decizia de a investi în active financiare
• Se face un compromis între consumul curent și consumul
viitor. Cantitatea suplimentară de bunuri pe care un individ o
poate obține în viitor prin reducerea consumului prezent este
determinată de rata reală a dobânzii:
dʹr = dʹn – i
dʹr = rata reală a dobânzii,
dʹn = rata nominală a dobânzii,
i = rata inflației

Vpa = 1u.m. (dolar, euro,etc.) / 1+dʹ

Vpa = valoarea prezentă actualizată a unei unități monetare obținută peste 1
an.

Un dolar primit peste un an valorează mai puțin decât un dolar

primit astăzi.
• Cei ce economisesc o parte din venituri și doresc să
fructifice economiile pe piețele financiare, au mai
multe posibilități de plasare a disponibilităților
bănești, printre care:
Conturi de depozite și economii la bănci comerciale;
Titluri de stat (certificate de trezorerie, obligațiuni ș.a.);
Obligațiuni emise de societăți comerciale;
Acțiuni ale societăților comerciale;
Fonduri mutuale;
Conturi curente la bănci;
Active imobiliare (locuințe, terenuri ș.a.);
Piața valutară;
Achiziții de bunuri.
În alegerea de a investi se ține seama de mai multe criterii:

1. Lichiditatea sau viteza cu care se transforma în bani

activele financiare;
2. Rentabilitatea sau venitul obținut sub formă de dobândă,
dividend, rentă rezultat din diferența de preț la vânzare pe
piață;
3. Riscul de piață - șansele de a redobândi sumele investite;
4. Veniturile suplimentare sau pierderile posibile din
diferența dintre suma plasată și cea recuperată din vânzarea
pe piața financiară;
5. Fiscalitatea, care poate reduce veniturile.
Noțiuni curs – Piața financiară

 Piața capitalului financiar  Curs

 Titluri de valoare  Piața financiară secundară

 Acțiuni  Piața financiară primară

 Obligațiuni  Operațiuni la vedere

 Cuponul obligațiunii
 Operațiuni la termen
 Dividend
 Bursa de valori
 Acționar

 Valoare nominală
PIAȚA MUNCII
Lect. univ. dr. Elena Manolescu
DPPD-UTCB

Octombrie 2021
 □ Forța de muncă, mâna de lucru = resursă
Obiectul vitală a întregii activități economice.
tranzacționat □ În orice activitate realizată omul își
folosește aptitudinile fizice, intelectuale și
experiența sa profesională = resursele de
ˮOmul cu voința și muncă disponibile.
forța sa este sufletul
fenomenelor
economice.ˮ □Resursele de muncă reprezintă o marfă
specială care nu se poate separa de
Virgil Madgearu posesorul său → se tranzacționează doar
activitatea de a munci / serviciile prestate.

□Resursa de muncă reprezintă o marfă

specială ”perisabilă” → posesorul forței
de muncă nu poate aștepta oricât
angajarea.
Informatii forta de
munca in Romania

Sursa:
labour_force_in_romania_2020.pdf (insse.ro)
Informații populatia angajata in functie de nivelul
studiilor

Sursa:
labour_force_in_romania_2020.pdf (insse.ro)
Particularități ale pieței muncii _1/2
• cererea de muncă derivă din cererea de bunuri
receptivă la de pe alte piețe;
• oferta de muncă este rezultatul proceselor
semnalele demografice care determină dinamica
celorlalte piețe populației, respectiv de sistemul de învățământ
și formare profesională;

• forța de muncă este diferențiață ceea ce

caracter imprimă un caracter structurat pieței muncii
structurat al în funcție de: criterii demografice (sex, vârstă);
pieței muncii criterii educaționale (profesionale); criterii
teritoriale.

caracter • există o multitudine de piețe ale muncii

eterogen determinate de diversele tipuri de muncă.
Particularități ale pieței muncii _ 2/2

mobilitatea • oamenii sunt atașați mediului

economico – social din care fac
relativ redusă parte

caracter • impus de negocierile individuale și

colective la nivel de firmă, ramură
contractual sau la nivel național

lipsa de • datorată clauzei de confidențialitate al

aspectelor negociate în contractul de
transparență muncă cu privire la salariu, beneficii etc
Cererea se prezintă prin numărul de locuri de muncă salariată
necesare/cerute la nivel de firmă, zonă, ramură,
muncii economie națională.

Cererea muncii
exprimă,
în funcție de structura profesională și nivelul de
cantitatea de pregătire, cererea de muncă este eminamente
muncă salariată neomogenă, iar pe termen scurt, este, practic,
invariabilă.
solicitată de
către agenții
economici, la un
moment dat, în
cadrul economiei cei mai importanți factori care influențează cererea
naționale. muncii sunt:

Nivelul salariului
Mărimea cererii pe piața
influențează cererea
bunurilor și serviciilor
muncii în sens invers și
influențează cererea muncii
trebuie corelat cu nivelul
în același sens.
productivității muncii.
Oferta de muncă
Oferta de muncă
reprezintă În cadrul ofertei de muncă putem
cantitatea totală de distinge următoarele categorii principale:
muncă pe care
indivizii dintr-o
• Populația activă cuprinde persoanele apte de
economie sunt muncă care au un loc de muncă sau solicită un
dispuși să o loc de muncă =
presteze în condiții
1.populația ocupată + șomerii,
salariale.
2.total populație - populație neîncadrabilă
Nu sunt incluse aici: ca salariați.
femeile casnice, elevii,
studenții, cei ce nu sunt
apți de muncă sau nu • Populația ocupată cuprinde persoanele ce
doresc să se angajeze = desfășoară o activitate economică în scopul
populație neîncadrabilă ca obținerii unui salariu.
salarianți.
• Șomerii sunt cei care sunt apți de muncă, nu
au un loc de muncă și caută unul.
Raporturile dintre cererea și oferta de muncă se stabilesc:

I. La nivel de - se negociază principii și condiții

economie generale de ocupare a mâinii de
națională lucru și de salarizare.

-se realizează negocierea

directă, reală, între angajator și
angajat,
II. La nivel
-se stabilesc condițiile concrete
de firmă de muncă și salarizare,
-se întocmește contractul de
muncă
Oferta de forță de muncă

pe termen scurt nu se modifică esențial .

pe termen lung, oferta de muncă depinde de:

• numărul și dinamica populației (natalitate, mortalitate,

migrație)
• sistemul de învățământ (influențează structura ofertei,
furnizează specialiști în diverse domenii);
• nivelul salariilor (relație directă cu oferta de muncă);
• legislația privitoare la muncă (cu cât este mai favorabilă, cu
atât crește oferta de muncă).
Șomajul
Este un fenomen
oferta de muncă > cererea de muncă
macroeconomic →
→ efectele negative vor fi resimțite de salariați
dezechilibru pe (disponibilizarea unei părți a populației active =
piața muncii ȘOMAJ).
generat de un
exces de ofertă =
surplus de cererea de muncă > oferta de muncă
populație activă pe → efecte negative sunt resimțite de
care economia întreprinzători - vor fi puși în situația de a face
risipă de resurse materiale deoarece nu vor
națională nu o putea folosi integral și rațional capacitățile de
poate absorbi. producție disponibile și/sau capitalul investit.

Un echilibru între cererea și oferta de muncă

este foarte greu de realizat.
Măsurarea dimensiunii șomajului
1. Nivelul șomajului:
►absolut: număr de șomeri,
►relativ: rata șomajului (Rș).

𝑵𝑵𝒖𝒖𝒎𝒎ă𝒓𝒓 𝒅𝒅𝒆𝒆 ș𝒐𝒐𝒎𝒎𝒆𝒆𝒓𝒓𝒊𝒊

𝑹𝑹ș = 𝒙𝒙 𝟏𝟏𝟎𝟎𝟎𝟎
𝑷𝑷𝒐𝒐𝒑𝒑𝒖𝒖𝒍𝒍𝒂𝒂ț𝒊𝒊𝒂𝒂 𝒂𝒂𝒄𝒄𝒕𝒕𝒊𝒊𝒗𝒗ă 𝒅𝒅𝒊𝒊𝒔𝒔𝒑𝒑𝒐𝒐𝒏𝒏𝒊𝒊𝒃𝒃𝒊𝒊𝒍𝒍ă

2. Durata și persistența șomajului: perioada de la

disponibilizare până la reluarea normală a muncii.

3. Structura șomajului: dispersia șomajului pe categorii
de vârstă, pe nivel de calificare, sexe, profesii, pe ramuri
și domenii de activitate.

4. Intensitatea șomajului. Șomajul poate fi:

►total - presupune pierderea locului de muncă și
încetarea totală a activității;
►parțial- presupune doar restrângerea activității și
diminuarea corespunzătoare a salariului.
Cauzele somajului
1. scăderea cererii pe piața muncii și pierderea
locurilor de muncă de către o parte a populației
ocupate;

2. creșterea ofertei pe piața muncii peste capacitatea

economiei de a asigura locuri de muncă:
►maturizarea mai rapidă a tinerei generații – dorința de
independență materială,
►interesul pentru a lucra a persoanelor mai vârstnice, apte de
muncă, dar inactve.
Forme ale 1. Șomajul ciclic (conjunctural) –
determinat de evoluția descendentă a
șomajului economiei sau a unor segmente ale sale
1/2 (crize economice). Această formă de
șomaj se resoarbe în mod treptat in fazele
de expansiune (avânt) economică, în
funcție de capacitatea șomerilor de a
răspunde exigențelor noilor locuri de
muncă.
2. Șomajul tehnologic – apare ca urmare a
folosirii unor tehnici sau tehnologii
moderne, care prin creșterea productivității
muncii determină reorganizarea producției
și a muncii și reducerea numărului de
lucrători.

Apare în perioade de avânt economic.

Forme ale 3. Șomajul structural – este determinat
de scăderea competitivității anumitor
șomajului ramuri și sectoare economice, iar
2/2
pentru creșterea capacității
concurențiale se impune reconversia
acestor ramuri, în contextul
Atât șomajul modernizării economiei.
structural cât și cel
fricțional sunt
forme de șomaj 4. Șomaj fricțional (tranzitoriu) = apare
considerate când oamenii își schimbă locul de
normale într-o muncă sau chiar localitatea de
economie de piață.
domiciliu și marchează acea perioadă
scurtă de timp care se scurge până la
angajare.
Șomajul este considerat fenomen negativ datorită
consecințelor sale asupra:
►persoanelor afectate: diminuarea veniturilor,
scăderea nivelului de trai, probleme de ordin psihic –
scăderea încrederii în sine, scăderea speranței găsirii
unui nou loc de muncă.
►economiei în ansamblu: resursa importantă –
forța de muncă rămâne neutilizată.
 Salariul
Salariul este venitul contractual primit în formă bănească,
pentru munca depusă de un salariat într-o întreprindere sau
instituție. El reprezintă prețul la care este tranzacționată forța
de muncă.

Salariul îmbracă două forme:

1. salariul – preț a factorului muncă, componentă a costului
total al unui bun-marfă. Ponderea acestuia în costul total
diferă de la o întreprindere la alta și de la o ramură la alta, în
funcție de specificul producției, de tehnicitatea acesteia și de
productivitatea muncii;
2. salariul – venit pentru salariat, plată pentru muncă sau
pentru închirierea forței de muncă.
Din această dublă ipostază rezultă – nevoia de corelare a
mărimii salariului cu nivelul productivității muncii:
1. mărimea salariului depinde atât de munca prestată de salariat,
cât și de rezultatele obținute, de mărimea și calitatea producției
obținute;
2. stabilirea unui anumit nivel al salariului ține de negocierile reale
între parteneri (angajat – angajator);

Ca venit bănesc, salariul are mai multe pârghii și

instrumente care definesc = sistemul de salarizare:
1. salariul de bază, de încadrare;
2. adaosurile și sporurile, în funcție de rezultatele obținute;
3. garanțiile salariale: salariul minim pe economie stabilit de
autorități, indexările salariale pentru compensare integrală sau
parțială a creșterii prețurilor, precum și plăți ocazionate de
reducerea activității și disponibilizare a salariaților.
Informatii
salariu
MUNCITOR
in constructii
 Principiile care stau la baza salarizării
1. Egalitatea salariului la muncă egală – exclude discriminările
în salarizare pe bază de sex sau rasă. Principiu enunțat în
Declarația universală a drepturilor omului adoptată la
Adunarea Generală a ONU din 10 decembrie 1948 ;

2. Diferențierea salariilor între persoane ținând seama de

următorii factori:
• gradul de calificare,
• aptitudinile și calitățile fiecăruia,
• caracterul muncii (grea, foarte grea, ușoară),
• condițiile de muncă (mediu toxic, subteran, temperaturi ridicate,
răspunderea în muncă ș.a.)
 Forme ale salariului
1. Salariul nominal = suma de bani primită de salariat / plătită
de firmă, în schimbul muncii depuse de angajat. Acesta
poate fi:
■ Salariu nominal brut: suma totală de bani prevăzută în ștatul de salarii;
■ Salariu nominal net: suma de bani care rămâne din salariul nominal
brut după scăderea impozitului și a contribuțiilor la sistemele de
asigurări.

2. Salariul real = cantitatea de bunuri și servicii care poate fi

procurată cu salariul nominal.
SR = SN / P ,
SR = salariul real
SN = salariul nominal
P = nivelul general al prețurilor
Din punct de vedere al salariatului, prezintă importanță
creșterea salariului nominal dar mai ales creșterea salariului
real măsurată cu ajutorul indicelui salariului real.

ISR = (ISN / IP) · 100; ISN = (SN1 / SN0) · 100,

ISR = indicele salariului real = SR1/SR0,

ISN = indicele salariului nominal = SN1/SN0,
IP = indicele general al prețurilor = P1/P0.

Indicele salariului real măsoară variația puterii de

cumpărare a salariilor, fiind un indicator important în
caracterizarea nivelului de trai al populației.
Pe termen lung, mărimea salariului are tendința de
creștere, determinată de:
• creșterea cerințelor și cheltuielilor de calificare, transport, cultură,
locuință, odihnă,
• creșterea productivității muncii și, în general, de dezvoltare
economică.

Salariul de echilibru este acel nivel la care cererea și

oferta de muncă sunt egale (situație ipotetică).
Noțiuni curs – Piața muncii
■Piața muncii ■ Cererea de muncă

■ Forța de muncă ■ Salariul nominal

■ Oferta de muncă ■ Salariul real

■ Populație activă

■ Populație ocupată

■ Șomeri

■ Șomaj

■ Rata șomajului