Balanţa de plăţi externe şi datoria externă

Unitatea de învăţare Nr. 5

BALANŢA DE PLAŢI EXTERNE ŞI DATORIA EXTERNĂ

Cuprins
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5
5.1 Balanţa de plăţi externe
5.2 Datoria externă

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

Pagina
154
154
156

160
163
164

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 5

Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 5 sunt:

Macroeconomie
153
 Balanţa de plăţi externe şi datoria externă

 Definirea balanţei de plaţi externe

 Înţelegerea operaţiunilor grupate pe capitole sau posturi în cadrul balanţei
de plăţi externe
 Recunoaşterea principalelor stări ale balanţei de plaţi externe
 Explicarea noţiunii de datorie externă a unei ţari
 Abordarea noţiunii de datorie externă pe diverse planuri
 Evidenţierea indicatorilor care exprimă gradul de îndatorare faţa de
străinatate şi efortul valutar ce îl implică aceasta îndatorare
 Explicarea noţiunii de amortizare a datoriei externe

5.1Balanţa de plăţi externe

Un rol esenţial în analiza fluxurilor economice externe ale unei ţări şi în realizarea
echilibrului financiar-valutar revine balanţei de plăţi externe.
Balanţa de
Balanţa de plăţi externe reprezintă un instrument economico-statistic în care se
plăţi externe
includ şi se compară încasările şi plăţile realizate de o ţară, din relaţiile sale
economice, financiare şi monetare cu alte ţări, pe o anumită perioadă de timp, de
obicei un an.

În balanţa de plăţi externe se înscriu toate fluxurile valorice cu străinătatea.

Aşadar, balanţa de plăţi externe a unei ţări cuprinde sintetic totalul încasărilor şi
plăţilor valutare reieşite din operaţiunile cu bunuri materiale, servicii şi capitaluri,
efectuate între agenţii economici din ţara de referinţă şi cei străini. Aceste
operaţiuni sunt grupate pe următoarele capitole sau posturi:

Grupa I numită Balanţa Curentă sau Contul curent, care include: a) balanţa
comercială, care reprezintă în formă valorică, încasările din export şi plăţile
pentru importul de mărfuri corporale; b) balanţa serviciilor, care exprimă
încasările şi plăţile pentru servicii internaţionale de transport, telecomunicaţii,
turism, tranzit, asigurări şi expediţii, operaţiuni bancare, financiare-valutare, etc; c)
balanţa veniturilor, care reprezintă încasările şi plăţile cu caracter de venituri ca:
dividende, dobânzi, profituri, rente, salarii repatriate de emigranţi sau salarii plătite
specialiştilor străini, etc; d) balanţa transferurilor unilaterale, care reflectă
transferurile economiilor băneşti ale lucrătorilor emigranţi, despăgubirile,
donaţiile, transferurile în cadrul acordurilor dintre ţările Comunităţii Economice
Europene, ajutoarele publice sau private, etc.

Grupa II numită Balanţa mişcărilor de capital sau Contul de capital care

include: a) balanţa mişcărilor de capital pe termen scurt, care reflectă creditele
primite sau creditele acordate pe termen de până la un an, repatrierea activelor şi
altele; b) balanţa mişcărilor de capital pe termen lung, care exprimă fluxurile
de intrări şi de ieşiri ale capitalurilor, sub forma investiţiilor directe, investiţiilor de
portofoliu, cotizaţii, donaţii şi creditarea internaţională, exclusiv creditele Fondului

Macroeconomie
154
 Balanţa de plăţi externe şi datoria externă

Monetar Internaţional; c) balanţa rezervelor valutare, care reprezintă formarea şi

utilizarea rezervelor valutare, precum şi folosirea creditelor Fondului Monetar
Internaţional.

Structura posturilor balanţei de plăţi externe demonstrează în fond, mărimea în

expresie bănească a patru feluri de activităţi ce se efectuează în relaţiile
internaţionale:  activitatea comercială, adică import-export de bunuri şi servicii; 
activitatea financiară, adică mişcarea de capitaluri pe termen lung;  activitatea de
creditare, adică mişcarea de capitaluri pe termen scurt;  activitatea monetară,
adică mişcarea de masă monetară.

Privită în totalitatea ei la un moment dat, balanţa de plăţi externe poate fi

caracterizată prin următoarele stări: echilibrată, atunci când încasările sunt egale
cu plăţile rezultate din relaţiile cu toate ţările partenere în anul sau perioada de
referinţă; excedentară sau activă, atunci când încasările din relaţiile
internaţionale sunt mai mari decât plăţile efectuate în cadrul acestora; deficitară
sau pasivă, atunci când încasările din străinătate sunt mai mici decât plăţile către
străinătate.

Test de autoevaluare 5.1.

1)Balanţa de plăţi evidenţiază:

a) ansamblul operaţiunilor realizate în decursul unei perioade date de către
o ţară cu restul lumii;
b) situaţia comerţului unei ţări şi tranzacţiile financiare cu restul lumii pe o
perioadă determinată, de regulă un an;
c) totalitatea plăţilor şi încasărilor unei ţări cu alte ţări, pe o anumită
perioadă de timp;
d) totalitatea tranzacţiilor efectuate de cetăţenii unei ţări cu restul lumii.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c + d); B (c); C (a + b); D (a + b + c).

2) Balanţa comercială constituie:

a) relaţia dintre plăţile efectuate de o ţară pentru importul de mărfuri şi
încasările din exportul de mărfuri;
b)parte componentă a balanţei de plăţi curente;
c) instrumentul care reflectă importurile şi exporturile unei ţări, în decursul
unei perioade date, pentru a evidenţia soldul dintre acestea;
d)instrumentul ce reflectă, în formă materială, exportul şi importul de
bunuri economice efectuate de o anumită ţară, într-o anumită perioadă
de timp.

Alegeţi răspunsul corect:

Macroeconomie
155
 Balanţa de plăţi externe şi datoria externă

A (d); B (a + b + c); C (b + c); D (b).

3)Balanţa de plăţi externe poate fi caracterizată prin următoarele stări:

a) echilibrată, atunci când încasările sunt egale cu plăţile rezultate din
relaţiile cu toate ţările partenere în anul sau perioada de referinţă;
b) excedentară, atunci când încasările din relaţiile internaţionale sunt mai
mari decât plăţile efectuate în cadrul acestora;
c) deficitară, atunci când încasările din străinătate sunt mai mici decât
plăţile către străinătate;
d) activă, atunci când încasările din relaţiile internaţionale sunt mai mici
decât plăţile efectuate în cadrul acestora;
e) pasivă, atunci când încasările din străinătate sunt mai mari decât plăţile
către străinătate.
Alegeţi răspunsul corect:
A (a + b + c + d); B (c); C (a + b); D (a + b + c); E(a+d+e).

4) Balanţa Curentă sau Contul curent include:

a) balanţa comercială;
b) balanţa serviciilor;
c) balanţa veniturilor;
d) balanţa transferurilor unilaterale;
e) toate variantele anterioare.

5) Balanţa mişcărilor de capital sau Contul de capital include:

a) balanţa mişcărilor de capital pe termen scurt;
b) balanţa mişcărilor de capital pe termen lung;
c) balanţa rezervelor valutare;
d) balanţa comercială;
e) balanţa veniturilor.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c + d); B (c); C (a + b+c); D (a + b); E(a+d+e).

Răspunsul la test se găseşte la pagina 163.

5.2 Datoria externă

Datoria externă În corelaţie cu împrumuturile sau creditele primite de o ţară sau de agenţii
economici particulari, în cadrul relaţiilor internaţionale, precum şi cu alte obligaţii
financiare, rezultate din contextul integrării economice mondiale, se crează
datoria externă a ţării respective.

În relaţiile internaţionale se practică o diversitate de credite care pot fi grupate

astfel: 1. după destinaţie – credite pentru mărfuri şi credite financiare; 2. după
durată – credite pe termen scurt (1-3 ani), credite pe termen mijlociu (3-5 ani),
credite pe termen lung (peste 5 ani); 3. după natura creditului - credite acordate

Macroeconomie
156
 Balanţa de plăţi externe şi datoria externă

de firme furnizoare, numite credite comerciale sau de firmă, credite acordate de

bănci sau alte instituţii financiare, numite credite bancare, credite acordate de
guverne, numite credite guvernamentale, credite acordate de organisme financiare
internaţionale numite credite financiare, credite acordate de rentieri sau alte
persoane fizice numite împrumuturi de stat; 4. după natura beneficiarului –
credite primite de firme private, credite primite de bănci, credite primite de
guverne, unităţi administrativ teritoriale, firme de stat şi alte instituţii de drept
public.

Toate aceste categorii de credite contractate în străinătate formează datoria

publică externă, care nu este identică cu datoria externă.

Noţiunea de datorie externă este mai cuprinzătoare şi poate fi abordată pe diverse

planuri, cum sunt:
a) datoria externă brută în sens larg, care include sumele băneşti
provenite din toate formele de credit, precum şi alte valori pe care rezidenţii unei
ţări le datorează exteriorului
b) datoria externă brută în sens restrâns, care se determină prin
scăderea din totalul obligaţiilor băneşti faţă de exterior, a mai multor elemente:
credite pe termen scurt sub un an, investiţiile directe ale investitorilor străini fără
termene de restituire, ajutoarele cu caracter nerambursabil etc;
c) datoria externă în accepţiunea Băncii Internaţionale de
Reconstrucţie şi Dezvoltare include: sumele de rambursat unor creditori publici
şi particulari, în valută, în bunuri materiale sau servicii convenite, cu termen mai
mare de un an şi sumele băneşti datorate exteriorului de persoane particulare, dar
garantate de o autoritate publică din ţara debitoare;
d) datoria externă netă se determină ca diferenţă între creanţele şi
angajamentele externe ale unei ţări, adică prin scăderea din activele publice şi
particulare ale rezidenţilor unei ţări în străinătate, a activelor deţinute de rezidenţii
externi în ţara debitoare. De obicei, datoria externă netă cuprinde doar creanţele
lichide.

Un aspect important privind datoria externă îl constituie indicatorii care o exprimă:

gradul de îndatorare faţă de străinătate a ţărilor debitoare şi efortul valutar ce îl
implică această îndatorare.

Gradul de îndatorare faţă de străinătate al ţărilor debitoare se determină prin

următorii indicatori: dimensiunea absolută a datoriei externe pe locuitor şi raportul
dintre datoria externă şi produsul intern brut.

Efortul valutar angajat de datoria externă a ţărilor debitoare se reflectă prin

mărimea absolută a serviciului datoriei externe (amortizarea creditelor şi
dobânzilor aferente) şi prin raportul dintre serviciul datoriei externe şi încasările
din exportul de bunuri şi servicii.

Problema datoriei externe se pune în termeni diferiţi pentru ţările dezvoltate care

Macroeconomie
157
 Balanţa de plăţi externe şi datoria externă

au moneda convertibilă, faţă de ţările slab dezvoltate şi în curs de dezvoltare. De

altfel, în locul conceptului de datorie externă în ţările cu economie de piaţă
Amortizarea dezvoltată şi cu moneda convertibilă se utilizează acela de “dezechilibru valutar-
financiar” sau de “mişcare de capital”.
datoriei
externe Amortizarea datoriei externe înseamnă rambursarea ei în conformitate cu
condiţiile convenite.

Prin amortizarea datoriei externe se urmăreşte rambursarea în aşa fel încât

încasările din export, să favorizeze restituirea creditelor şi plata dobânzilor
corespunzătoare lor, asigurându-se în continuare resursele pentru achitarea
importului de bunuri materiale şi servicii destinate creşterii economice şi
satisfacerii cerinţelor sociale într-o anumită perioadă.

Amortizarea trebuie apreciată şi în legătură cu faptul că datoria externă acumulată,

peste anumite limite considerate ca normale, are consecinţe nefavorabile pentru
ţările slab dezvoltate şi în curs de dezvoltare. Aceste ţări au realizat în timp, o
datorie externă de mari proporţii datorită mai multor factori endogeni şi exogeni
ca:  necesitatea înlăturării decalajelor faţă de ţările dezvoltate;  criza energetică;
 folosirea creditelor externe mai ales pentru acoperirea deficitului comercial şi
mai puţin pentru creşterea economică propriu-zisă;  declanşarea unor
transformări fundamentale politice, sociale şi economice în interiorul majorităţii
acestor ţări, în scopul tranziţiei spre economia de piaţă, concomitent cu realizarea
unor schimbări esenţiale în relaţiile economico-financiare internaţionale, etc.

Datoria externă a avut importante efecte benefice pentru ţările debitoare slab
dezvoltate şi în curs de dezvoltare. Dincolo de un anumit punct însă, ea are
consecinţe negative, degenerând într-o veritabilă criză, datorită îndeosebi
imposibilităţii acestor ţări de a face faţă serviciului datoriei externe. Dintre
manifestările acestei crize subliniem:  creşterea nivelului dobânzilor percepute la
creditele externe;  folosirea, în anumite cazuri, a creditelor obţinute pentru acţiuni
economice cu eficienţă scăzută sau pentru finanţarea unor obiective cu caracter
neproductiv, acoperirea deficitelor bugetare, inclusiv importul de armament;
 fluctuaţiile preţurilor interne şi externe la diferite resurse materiale, energetice
sau la produse finite;  instabilitatea monetară şi valutară pe fondul inflaţiei;
scurgerea peste graniţă a unor cantităţi mari de monedă naţională în valută şi
depunerea lor în conturi personale la bănci în străinătate, etc.

Asemenea aspecte fac datoria externă nu numai o mare problemă economico-

financiară actuală, ci şi o problemă de politică internaţională a cărei rezolvare
presupune eforturi concertate interne şi externe ca:  transformarea creditelor
acordate ţărilor care au nivelul cel mai scăzut de dezvoltare, în ajutoare
nerambursabile;  reducerea substanţială a dobânzilor percepute de bănci şi alte
instituţii financiare internaţionale la creditele acordate ţărilor în curs de dezvoltare;
 prelungirea termenelor de rambursare a creditelor şi a perioadei de graţie, etc.

Macroeconomie
158
 Balanţa de plăţi externe şi datoria externă

Test de autoevaluare 5.2.

1) Amortizarea datoriei externe înseamnă:

a) rambursarea ei în conformitate cu condiţiile convenite;
b) rambursarea ei în funcţie de disponibilităţi;
c) rambursarea ei pe parcursul unei perioade cât mai îndelungate de
timp;
d) rambursarea ei într-un termen de un an.

2) Datoria externă netă se determină:

a) ca diferenţă între creanţele şi angajamentele externe ale unei ţări;
b) prin scăderea din activele publice şi particulare ale rezidenţilor unei
ţări în străinătate, a activelor deţinute de rezidenţii externi în ţara
debitoare;
c) prin scăderea din totalul obligaţiilor băneşti faţă de exterior, a mai
multor elemente: credite pe termen scurt sub un an, investiţiile
directe ale investitorilor străini fără termene de restituire, ajutoarele
cu caracter nerambursabil etc;
d) însumând sumele băneşti provenite din toate formele de credit,
precum şi alte valori pe care rezidenţii unei ţări le datorează
exteriorului.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c + d); B (c+d); C (a + b+c); D (a + b).

3) Gradul de îndatorare faţă de străinătate al ţărilor debitoare se evaluează cu

ajutorul următorilor indicatori:
a) dimensiunea absolută a datoriei externe pe locuitor;
b) raportul dintre datoria externă şi productivitatea muncii;
c) raportul dintre datoria externă şi produsul intern brut;
d) raportul dintre datoria externă şi rata inflaţiei;

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c + d); B (c+d); C (a+c); D (a + b).

4) Datoria externă este nu numai o mare problemă economico-financiară

actuală, ci şi o problemă de politică internaţională a cărei rezolvare
presupune eforturi concertate interne şi externe concretizate în:
a) transformarea creditelor acordate ţărilor care au nivelul cel mai
scăzut de dezvoltare, în ajutoare nerambursabile;
b) reducerea substanţială a dobânzilor percepute de bănci şi alte
instituţii financiare internaţionale la creditele acordate ţărilor în curs
de dezvoltare;
c) prelungirea termenelor de rambursare a creditelor;
d) prelungirea perioadei de graţie la rambursarea creditelor.

Macroeconomie
159
 Balanţa de plăţi externe şi datoria externă

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c + d); B (c+d); C (a+c); D (a + b).

5) Efortul valutar angajat de datoria externă a ţărilor debitoare se reflectă prin:

a) mărimea absolută a serviciului datoriei externe (amortizarea
creditelor şi dobânzilor aferente);
b) raportul dintre serviciul datoriei externe şi produsul intern brut;
c) raportul dintre serviciul datoriei externe şi încasările din exportul de
bunuri şi servicii;
d) raportul dintre serviciul datoriei externe şi încasările din importul de
bunuri şi servicii;

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c + d); B (c+d); C (a+c); D (a + b).

Răspunsul la test se găseşte la pagina 164.

În loc de Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 5.
rezumat Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această
unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 1 pe care urmează să o
transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 5

Subiecte teoretice:
1. Balanţa de plăţi externe

2. Datoria externă

Macroeconomie
160
 Balanţa de plăţi externe şi datoria externă

Test grilă:
3)Balanţa de plăţi evidenţiază:
a) ansamblul operaţiunilor realizate în decursul unei perioade date de
către o ţară cu restul lumii;
b) situaţia comerţului unei ţări şi tranzacţiile financiare cu restul lumii pe
o perioadă determinată, de regulă un an;
c) totalitatea plăţilor şi încasărilor unei ţări cu alte ţări, pe o anumită
perioadă de timp;
d) totalitatea tranzacţiilor efectuate de cetăţenii unei ţări cu restul lumii.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c + d); B (c); C (a + b); D (a + b + c).

2) Balanţa comercială constituie:

a) relaţia dintre plăţile efectuate de o ţară pentru importul de mărfuri şi
încasările din exportul de mărfuri;
b) parte componentă a balanţei de plăţi curente;
c) instrumentul care reflectă importurile şi exporturile unei ţări, în
decursul unei perioade date, pentru a evidenţia soldul dintre acestea;
d) instrumentul ce reflectă, în formă materială, exportul şi importul de
bunuri economice efectuate de o anumită ţară, într-o anumită perioadă
de timp.

Alegeţi răspunsul corect:

A (d); B (a + b + c); C (b + c); D (b).

3)Balanţa de plăţi externe poate fi caracterizată prin următoarele stări:

a) echilibrată, atunci când încasările sunt egale cu plăţile rezultate din
relaţiile cu toate ţările partenere în anul sau perioada de referinţă;
b) excedentară, atunci când încasările din relaţiile internaţionale sunt
mai mari decât plăţile efectuate în cadrul acestora;
c) deficitară, atunci când încasările din străinătate sunt mai mici decât
plăţile către străinătate;
d) activă, atunci când încasările din relaţiile internaţionale sunt mai
mici decât plăţile efectuate în cadrul acestora;
e) pasivă, atunci când încasările din străinătate sunt mai mari decât
plăţile către străinătate.
Alegeţi răspunsul corect:
A (a + b + c + d); B (c); C (a + b); D (a + b + c); E(a+d+e).

4) Balanţa Curentă sau Contul curent include:

a) balanţa comercială;
b) balanţa serviciilor;

Macroeconomie
161
 Balanţa de plăţi externe şi datoria externă

c) balanţa veniturilor;
d) balanţa transferurilor unilaterale;
e) toate variantele anterioare.

5) Balanţa mişcărilor de capital sau Contul de capital include:

a) balanţa mişcărilor de capital pe termen scurt;
b) balanţa mişcărilor de capital pe termen lung;
c) balanţa rezervelor valutare;
d) balanţa comercială;
e) balanţa veniturilor.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c + d); B (c); C (a + b+c); D (a + b); E(a+d+e).

6) Amortizarea datoriei externe înseamnă:

a) rambursarea ei în conformitate cu condiţiile convenite;
b) rambursarea ei în funcţie de disponibilităţi;
c) rambursarea ei pe parcursul unei perioade cât mai îndelungate de
timp;
d) rambursarea ei într-un termen de un an.

7) Datoria externă netă se determină:

a) ca diferenţă între creanţele şi angajamentele externe ale unei ţări;
b) prin scăderea din activele publice şi particulare ale rezidenţilor unei
ţări în străinătate, a activelor deţinute de rezidenţii externi în ţara
debitoare;
c) prin scăderea din totalul obligaţiilor băneşti faţă de exterior, a mai
multor elemente: credite pe termen scurt sub un an, investiţiile
directe ale investitorilor străini fără termene de restituire, ajutoarele
cu caracter nerambursabil etc;
d) însumând sumele băneşti provenite din toate formele de credit,
precum şi alte valori pe care rezidenţii unei ţări le datorează
exteriorului.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c + d); B (c+d); C (a + b+c); D (a + b).

8) Gradul de îndatorare faţă de străinătate al ţărilor debitoare se evaluează cu

ajutorul următorilor indicatori:
a) dimensiunea absolută a datoriei externe pe locuitor;
b) raportul dintre datoria externă şi productivitatea muncii;
c) raportul dintre datoria externă şi produsul intern brut;
d) raportul dintre datoria externă şi rata inflaţiei;

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c + d); B (c+d); C (a+c); D (a + b).

Macroeconomie
162
 Balanţa de plăţi externe şi datoria externă

9) Datoria externă este nu numai o mare problemă economico-financiară

actuală, ci şi o problemă de politică internaţională a cărei rezolvare
presupune eforturi concertate interne şi externe concretizate în:
a) transformarea creditelor acordate ţărilor care au nivelul cel mai
scăzut de dezvoltare, în ajutoare nerambursabile;
b) reducerea substanţială a dobânzilor percepute de bănci şi alte
instituţii financiare internaţionale la creditele acordate ţărilor în curs
de dezvoltare;
c) prelungirea termenelor de rambursare a creditelor;
d) prelungirea perioadei de graţie la rambursarea creditelor.

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c + d); B (c+d); C (a+c); D (a + b).

10) Efortul valutar angajat de datoria externă a ţărilor debitoare se reflectă prin:
a) mărimea absolută a serviciului datoriei externe (amortizarea
creditelor şi dobânzilor aferente);
b) raportul dintre serviciul datoriei externe şi produsul intern brut;
c) raportul dintre serviciul datoriei externe şi încasările din exportul de
bunuri şi servicii;
d) raportul dintre serviciul datoriei externe şi încasările din importul de
bunuri şi servicii;

Alegeţi răspunsul corect:

A (a + b + c + d); B (c+d); C (a+c); D (a + b).

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 5.1.
Test grilă:
1. A(a+b+c+d+e);
2. B(a+b+c);
3. D(a+b+c);
4. e;
5. C(a+b+c).

Răspuns 5.2.
Test grilă:
1. a;
2. D(a+b);
3. C(a+c);

Macroeconomie
163
 Balanţa de plăţi externe şi datoria externă

4. A(a+b+c+d+e);
5. C(a+c).

Bibliografie unitate de învăţare nr. 5

 Barre R., Economie politique vol. 1, PUF, Paris, 1969

 Bădeanu M., Pârvu Gh., Economia politică – Ed. Mondo-Ec, Craiova,
1996
 Băcescu M., Băcescu Cărbunaru A., Macroeconomie şi politici
macroeconomice, Ed. All Educational, Bucureşti, 1988
 Cornescu V. coordonator, Introducere în economie, Ed. Actami,
Bucureşti, 1997
 Dobrotă N., Economie politică, Ed. Economică, Bucureşti, 1997
 Frois G.A., Economie politică, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994
 Genereaux J., Economie politique, Vol. 1,2, Hachete, Paris, 1990
 Gogoneaţă C., Gogoneaţă A., Economia politică – teorie micro şi
macroeconomică, politici economice, Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A.
Bucureşti, 1995
 Guitton H., Economie Politique, Dalloz, Paris, 1991
 Ignat I., Pohoaţă I., Clipa N., Luţac Gh., Economie Politică, Ed. Fundaţiei
“Gh. Zane”, Iaşi, 1997
 Keynes J.M., Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzilor şi a
banilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970
 Moldovanu D., Curs de teorie economică, Ed. ARC, 2006
 Ploae V. , Economie politică – Macroeconomie, Editura Ex Ponto, 1999.
 Ploae V, Popovici V., Bunda R.N., Economie politică – Macroeconomie-
Elemente de teorie, teste grilă şi aplicaţii, Editura Muntenia, 2004.
 Samuelson A., Nordhaus W.D., Economie politică, Ed. Teora, 2000

Macroeconomie
164