REFERAT

Managementul riscurilor în afaceri

Tema: Riscul politic

În zilele de astăzi,Riscul politic reprezintă o ‘’catastrofă’’ a pierderii sau reducerii profitului unei
sau altei întreprinderi ca o consecință a politicii guvernamentale. Astfel, riscul politic se asociază
cel mai des cu posibilile schimbări care pot avea în cursul guvernării,cum ar fi schimbările în
domeniile prioritare ale activităților sale. Luarea în considerare a riscurilor politice este deosebit
de importantă în țările cu legislație nesoluționată, lipsă de tradiții și cultură antreprenorială.
Riscul politic este inevitabil practic oricărei activități antreprenoriale, însă acesta poate fi corect
evaluat și luat în considerare, iar ca urmare întreprinderea va putea elabora unele planuri
strategice care vor ajuta să atenueze consecințele.

Trebuie remarcat faptul că încercările de a lua în considerare riscurile politice cauzate de

acțiunile unor oameni de stat sau guverne individuale au fost întreprinse încă din secolul al XIX-
lea. Deci, celebrul bancher Rothschild a organizat sistemul de informații despre evenimentele
politice în așa fel încât a primit rapoarte despre acestea cu câteva zile mai devreme decât
guvernul.

Conceptul de „risc politic” a apărut în lexicul corporațiilor americane abia în 1959 după ce
F. Castro a ajuns la putere în Cuba. Una dintre primele lucrări cu privire la această problemă este
cartea lui F. Root „SUA Business Abroad and Political Risk”, care a analizat riscul politic la care
sunt expuse activitățile companiilor americane din alte țări.

În general,riscul politic este o posibilă apariție a oricărui eveniment politic (război, revoluție,
lovitură de stat, expropriere, impunerea restricțiilor de import etc.) în țara de origine sau în
străinătate, care poate duce la pierderea profiturilor și / sau a activelor în tranzacțiile comerciale
internaționale.Cu acest risc s-au întâlnit aproape toate întreprinderele existente pe piață în anul
2020 luând în considerare situația dată, multe hotare au fost închise astfel întreprinderile nu
puteau nici importa produse, dar nici exporta.

Riscurile politice sunt împărțite în mai multe grupuri:

a.Riscul de pierdere a bunurilor (de exemplu, naționalizarea sau exproprierea fără despăgubiri
adecvate).
b.Riscul de transfer asociat cu restricționarea exportului de produse sau resurse, cu restricții
privind conversia monedei locale în valută și implementarea decontărilor în cadrul contractelor
economice străine.
c.Riscul contractului, adică riscul rezilierii contractului datorat acțiunilor guvernului țării în care
se află compania contrapartidă.
d.Riscul modificărilor normelor de reglementare (baza legislativă, modificări ale regimului
 comercial și ale politicii vamale, modificări ale sistemului fiscal, reglementarea monedei,
reglementarea politicii externe a țării).
e.Riscul operațional, care afectează marja de manevră a liderilor companiei.
f.Risc de acțiune militară, tulburări civile, schimbare de guvern.

În general, riscurile politice pot fi, de asemenea, împărțite în două categorii - riscuri la nivel
macro și riscuri la nivel micro.

Riscul macro-politic afectează toate entitățile economice ale unei țări date, fără excepție, și este
evaluat de parametrii politici, sociali, economici, legali din fiecare țară.
Riscul micropolitic privește doar întreprinderile cu anumite caracteristici și este evaluat separat
pentru fiecare operațiune.
Clasificarea generală se bazează pe separarea riscurilor politice generate de evenimente
neprevăzute sub influența situației generale din țară și a riscurilor cauzate de acțiunile
autorităților. Această clasificare combină aproape toate tipurile de riscuri politice:

1.evenimente neprevăzute (revoluție, schimbare de putere, schimbări de guvern, război, tulburări

politice, război civil, pagube provocate angajaților străini);
acțiunile autorităților:
2.de natură politică (confiscarea activelor, impunerea unui embargo, modificări ale legislației,
destrămarea relațiilor, retragerea ilegală sau motivată politic a garanțiilor, rezilierea contractelor
cu cumpărători privați din cauza acțiunilor autorităților);
3.natura administrativă (anularea licențelor, obstrucționarea implementării operațiunilor de
export-import);
4.de natură macroeconomică (interzicerea conversiei sau transferului de fonduri în străinătate,
schimbări dramatice ale politicii economice urmărite);
5.de natură microeconomică sau financiară (rezilierea unilaterală a unui contract de către o
întreprindere de stat, neplata de către cumpărătorii de stat, nerespectarea ordinelor de arbitraj, ne-
livrarea produselor).

Un șir mare de întreprinderi folosește în practică câteva metode pentru a evalua riscul politic și a
coordona corect mișcările ulterioare.
 Evaluările riscurilor politice folosind metoda „mâinile vechi” sunt rapoarte tradiționale
întocmite de experți cu cunoștințe despre țara în cauză și în contact cu persoane influente și bine
informate din țara respectivă (academicieni, diplomați, jurnaliști, oameni de afaceri). Principalul
dezavantaj al acestei metode este că compania trebuie să se bazeze foarte mult pe judecata
externă.

O altă metodă des utilizată în practică ,metoda „marelui tur” implică un grup de experți
care vizitează țara de interes și stabilesc contacte acolo cu lideri locali, oficiali guvernamentali și
oameni de afaceri. Caracteristica negativă a acestei metode este posibila înfrumusețare a
informațiilor colectate și o prognoză prea optimistă.

Cea mai des utilizată metodă calitativă este metoda Delphi, conform căreia, în prima etapă,
analiștii companiei dezvoltă un sistem de variabile pentru un caz specific, iar apoi implică o
gamă largă de experți care determină greutatea fiecărei variabile pentru țara în cauză.

Dacă să analizăm în practică situația care este din an în an, se observă o deterioare continuă a
relațiilor internaționale ceea ce face dificilă răspunderea țărilor la un număr tot mai mare de
probleme critice. Atât factorii economici, cât și creșterea în continuare a tensiunilor geopolitice
dintre marile puteri reprezintă o amenințare pentru cooperarea internațională și cu țările mai
puțin dezvoltate,inclusiv cu Republica Moldova.În ultimul an, 85% dintre respondenți au
declarat că se așteaptă la un risc crescut de „confruntare politică între puterile majore”. Dacă să
analizăm unile dintre cele mai dezvoltate țări,Rusia intră cu scorul general de 62. Experții sunt de
părerea că este puțin probabil ca tensiunile dintre Rusia și Occident să se calmeze în cele mai
apropiate timpuri, mai ales că realegerea președintelui Vladimir Putin prezice o continuare a
atitudinii sale dure de politică externă iar riscurile geopolitice vor rămâne semnificative,
deoarece Rusia continuă să sprijine rebelii est-ucraineni. Acest context crește și probabilitatea
unui nou val de sancțiuni mai dureroase ale SUA împotriva Moscovei, aceasta se va răsfrânge și
asupra relațiilor de comerț dintre Rusia și Republica Moldova.

În concluzie, aș dori să remarc faptul că analiza riscului politic în Moldova are o anumită
specificitate. În primul rând, tradiția politică, imperfecțiunea instituțiilor au dus la un rol
semnificativ al factorului de personalitate, căruia ar trebui să i se acorde o atenție deosebită în
evaluarea riscului politic. În al doilea rând, un factor semnificativ este prezența unei multitudini
de tipuri diferite de entități politico-teritoriale cu potențial economic diferit. Conflictele regionale
la fel au un impact direct asupra situației politice generale, cât și un impact indirect asupra
situației din alte regiuni. Pentru o analiză adecvată a riscului politic, este necesar să se efectueze
studii detaliate ale regiunilor individuale (sau grupurilor de regiuni), să se ia în considerare
„ponderea” relativă a fiecărei regiuni (grup) și să se includă indicatorii regionali în schema de
evaluare a riscului de țară.