AIMI – 2010- 2011 – Modul II -

Riscul – EVALUARE SI IMPLICATII

Cuprins:
- riscul de tara
- efecte ale degradarii evaluarilor de risc de tara
- riscul la nivel microeconomic
- perceptii asupra riscului
- managementul riscului

1
introducere
Romania a ajuns din nou pe locul 10 in topul zilnic CMA Datavision al tarilor cu cea
mai mare probabilitate de intrare in incapacitate de plata a datoriei publice externe,
calculat in functie de cotatiile CDS (contracte de asigurare contra riscului de default),
dupa ce saptamana trecuta urcase pe locul 9.
Conform datelor CMA (Credit Market Analysis este membra a CME Group, cea mai
mare bursa de instrumente derivative), prima de risc pentru datoriile Romaniei, ceruta de
investitorii in obligatiuni si alte titluri de stat, este de 382,18 puncte, foarte departe de
riscul calculat in iunie, cand s-a aflat pentru prima data in acest top si cand prima de risc
era in jur de 410 puncte.

2
 Riscul de ţară
- face obiectul analizei multor institutii financiare sau agenţii specializate de rating, fiecare
având metodologii proprii de evaluare. Pe baza acestora, ţările sunt clasificate in functie de
profilul de risc (clase/ subclase de risc, din care două majore: cu risc investitional scăzut şi
cu risc investitional ridicat.

atribuindu-li-se diferite calificative (rating-uri) care constituie parametri decisivi pentru

băncile sau instituţile financiare internationale in stabilirea conditiilor de creditare a
diverselor state, precum şi pentru orientarea investitorilor şi a fluxurilor de capital in spatiul
financiar globalizat.

Indiferent de particularitatile metodologiilor de evaluare a riscului de tara, se poate constata

existenta a doua componente esentiale, respectiv evaluarea riscului politic si aceea a riscului
economico-financiar, care prezintă un grad ridicat de interdependenţă.
Principalele aspecte luate in considerare la evaluarea riscului politic sunt: stabilitatea guvernului;
conditiile socio-economice ale populatiei; profilul investitional al tării; nivelul coruptiei;
calitatea birocraţiei. Stabilitatea guvernului este apreciată prin capacitatea acestuia de a-şi
pune in aplicare programul de guvernare, precum şi prin abilitatea sa de a rămâne la putere,
fiind urmărite, ca elemente definitorii: unitatea guvernului, susţinerea de care se bucură in
parlament, precum şi sprijinul popular.
3
 Evaluare risc tara
Criteriile care stau la baza determinării ratingului de ţară sunt numeroase, începând de la valori cantitative
şi terminând cu cele calitative, acestea având la rândul lor un sistem bine stabilit de cuantificare.
● In categoria factorilor calitativi supuşi procesului de cuantificare se includ:
-         progresul în crearea unui sistem politic cât mai bine conturat,
-         progresul în realizarea stabilităţii financiare şi a creşterii economice,
-         dinamica comerţului şi a investiţiilor străine directe,
-         calitatea în conducerea marilor întreprinderi etc.
● Dintre factorii cantitativi:
- indicatori macroeconomici: PIB, rata deprecierii monedei naţionale, rata inflaţiei, rata şomajului, venitul
mediu net lunar, deficitul contului curent precum şi a balanţei de plăţi, nivelul datoriei interne şi
externe, etc.
Importanţa atribuită în parte acestor indicatori în determinarea ratingului de ţară variază de la o agenţie la
alta, dar calificativele acordate se înscriu în aceeaşi categorie.

4
 Ratingurile sunt simbolizate de literele A si B, urmate de combinatii logice
ale acestora cu literele mici a şi b
Agenţia Moody’s (Moody’s Investors Service) utilizează in plus si
cifrele 1, 2 si 3 pentru obligatiunile cu rating între Aa şi B pentru a
defini cu cât mai multă exactitate şi fineţe gradul de risc al
respectivelor titluri financiare.
Cifra 1 indică cea mai buna poziţie in cadrul grupei respective de
rating (spre exemplu Aa1 sau Baa1), iar cifra 3 cea mai slabă (spre
exemplu, Aa3 sau Ba3). Cei de la Standard&Poor’s folosesc pentru
aceleaşi motive semnele algebrice “+“ şi “-“ cu semnificaţii
evidente.
Gradele de investiţie (Aaa, Baa, AAA) sunt clasificate în cazul
tuturor agenţiilor de rating în două mari clase de risc:
● corespunzător economiilor sustenabile, având un risc scăzut, cel
mai bun factor de risc fiind considerat Aaa în cazul Moody’s sau
AAA pentru Standard &Poor’s, Fitch IBCA. Urmează o clasă de
risc mai ridicat, aflat totuşi, în sfera de oportunităţi investiţionale,
acestea evoluând de la Baa1 la Baa3, în cazul Moody’s sau BBB+
la BBB- în cazul celorlalte trei agenţii de rating. Aceste ratinguri se
atribuie în general, economiilor naţionale cu o evoluţie globală de
la bună la foarte bună.
 ● a două clasă de risc privind cuantificarea riscului de ţară şi care
vizează economiile cu evoluţie negativă, începând cu economiile
naţionale aflate într-un stadiu de tranzit. (clasa Ba1 până la B3
în cazul agenţiei Moody’s sau BB+ până la B- pentru următoarele
agenţii şi ajungând la economii naţionale cu cel mai ridicat grad de
risc (de la Caa1 la Caa3 în cazul ratingului acordat de Moody’s).
5
 Principala formă de manifestare a unui grad mare de
risc - incapacitatea de plată –
- poate fi determinată de următoarele situaţii: eforturi financiare impuse de participarea la un conflict armat,
reducerea veniturilor din export ca urmare a scăderii preţurilor mondiale la produsele respective sau a recesiunii
globale, costul exagerat al importurilor ca urmare a creşterii preţurilor la importurile esenţiale, întreruperea sau
crearea de condiţii dificile exporturilor ca urmare a impunerii unui embargo sau a unor crize, cererea exagerată de
importuri prin supraevaluarea monedei naţionale, serviciul excesiv al datoriei externe din cauza unor dobânzi ridicate
sau grad de îndatorare exagerat, reducerea sau încetarea intrărilor de capital, întreruperea temporară sau încetarea
definitivă a sprijinului financiar extern, reducerea transferurilor financiare private ale cetăţenilor statului respectiv
care lucrează în străinătate, dificultăţi care apar în activitatea principalelor bănci sau a sistemului bancar în general în
ţara respectivă, poziţia şi stabilitatea monedei naţionale.
Majorarea riscului de ţară afectează in mod direct instrumentele supuse ratingului suveran (emisiuni de titluri de
stat sau obligatiuni guvernamentale, de cele mai multe ori denominate in valută pe termen lung), prin creşterea
dobânzilor aferente acestui tip de împrumut de pe pieţele internationale de capital, scumpind astfel, uneori sensibil,
costurile finanţării externe. Deci, ratinguri mai mici se traduc prin dobânzi mai mari la împrumuturile obţinute pe
pieţele financiare internaţionale. Un rating mai slab acordat României nu afectează numai statul român, ci şi
firmele particulare care obţin finanţări de pe pieţele internaţionale, fiind cunoscut faptul că există un fel de regulă
care nu permite unei entităţi naţionale (agent economic privat sau de stat) să obţină un rating peste cel al ţării de
origine.
Ratingul unui agent economic dintr-o anumită ţară este puternic influenţat de ratingul ţării respective, el neputând fi
în general, mai mare decât cel primit de aceasta. Astfel companiile româneşti sunt dezavantajate în comparaţie cu
cele din UE, accesul lor la finanţări externe fiind plătit mai scump, fapt ce se reflectă în creşterea costurilor şi
diminuarea competitivităţii sau a profitului.

6
Efecte in mediul economic
Orice downgrade nu face altceva decat sa ingreuneze
activitatea bancilor de atragere de surse din exterior
Costul finantarilor in euro atrase de bancile din Romania
din strainatate s-ar putea scumpi cu 2,5-3 puncte
procentuale, ceea ce se va reflecta in majorarea cu 3-4 % a
dobanzilor la creditele in euro accesate de romani, in urma
deciziilor agentiilor de evaluare Fitch si S&P de a cobori
ratingul Romaniei in 2008.

7
 Romania a fost plasata de analistii Goldman Sachs printre cele mai sensibile tari emergente la
socurile financiare ale crizei, in principal din cauza dependentei de finantarea externa, dar totusi
este vazuta a fi departe de riscurile din tarile dezvoltate (autor Izabela Badarau, publicat 17 oct 2008)
Dintre toate statele emergente, Romania este pe locul doi, dupa Ungaria, la vulnerabilitatea fata de criza globala.
Nota acordata de Goldman Sachs (GS)[1] este de 7,6. Un scor de 10 reprezinta nivelul maxim de expunere pe
care o tara il poate avea in fata socurilor externe. Banca precizeaza ca scorul a fost calculat doar pentru comparatia
cu alte tari, nefiind relevant pentru a masura riscul fiecarei tari in parte.
"Turbulentele de pe pietele financiare globale au pus recent presiune pe activele din tarile emergente. Fortele de
franare ale economiei globale, aversiunea la risc si lichidarea pozitiilor au fost in centrul atentiei in ultimele luni,
confirmand presupunerile investitorilor cu privire la vulnerabilitatea pietelor emergente". Asa incepe raportul de
cercetare al bancii americane care, ca urmare a crizei financiare si-a schimbat statutul, devenind banca comerciala.
Cresterea riscurilor ramane pronuntata in tarile dezvoltate (G10), precum Statele Unite, Japonia sau Noua
Zeelanda, in timp ce tarile emergente par a fi ferite de socuri macroeconomice. "Nu este o criza a tarilor emergente,
este o volatilitate financiara importata din socurile economiilor dezvoltate", spun analistii Goldman Sachs. Cu toate
ca "fundamentele economiilor emergente s-au imbunatatit substantial in ultimii ani", deprecierea monedelor
nationale din tari precum Romania, Ungaria, Cehia sau Polonia ramane ca un "reminder" ca turbulentele financiare
pot afecta activele locale in multe moduri, nu neaparat prin incetinirea cresterii economice a tarii.
Fiecare tara emergenta a fost plasata de analistii Goldman Sachs pe o scara de la 0 la 10 in functie de patru
criterii: dependenta de fluxurile de investitii, rezistenta la intreruperea finantarii externe, fragilitatea
sistemului financiar si cresterea ritmului de creditare.
[1] GS, fosta mare banca de investitii si una din emblemele Wall Street, a fost salvata de miliardarul Warren Buffet in conditiile in care era in cautare disperata
de finantare. Goldman este considerata un supravietuitor al Wall Street-ului.
http://topics.nytimes.com/top/news/business/companies/goldman_sachs_group_inc/index.html Goldman Sachs was humbled along with the rest of Wall Street in
2008 when the financial markets crashed. Goldman turned itself into a commercial bank holding company in September 2008 and managed to survive Wall
Street's meltdown with the help of a federal bailout. By April 2009, Goldman announced that it was healthy enough that it would seek to raise new capital and
return the money it had received from the government. On July 14, it announced that it had earned second-quarter net profits of $3.44 billion, and on Oct. 15, it
announced $3.19 billion more.

8
 Goldman Sachs: Romania, nr. 2 intre tarile emergente ca vulnerabilitate
la criza financiara
Deficitele mari de cont curent si rezistenta la o eventuala stopare a
influxurilor de capital este criteriul la care Romania a primit cea mai
aspra nota, 9,3, fata de Cehia - 5,3 sau China - 1,3. "Deficitele mari de
cont curent nu sunt finantate integral prin investitiile straine atrase.
Mai mult, incetinirea economiei globale conduce la reducerea
investitiilor in diferite tari".
Cel de-al doilea criteriu analizat de Goldman Sachs, si unde Romania
sta din nou cel mai prost dintre tarile analizate, este impactul la
intreruperea finantarii externe, pe fondul contractiei ofertei
globale de credit. In acest sens, analistii au luat in considerare mai
multi indicatori: creditele pe termen scurt ca pondere in PIB, creditele
pe termen scurt ca pondere in rezerve, active straine raportate la total
pasive la nivel de sistem bancar si datoria publica externa ca pondere
in PIB. "Tarile cele mai indatorate vor fi cele mai vulnerabile la
socurile externe", spun analistii americani.
Cel de-al treilea criteriu este fragilitatea sistemului financiar, fiind
criteriul care ia in considerare soliditatea sistemului bancar, masurat
prin indicatorii: capitaluri pe active la nivel de sistem bancar,
lichiditatile institutiilor de credit, ponderea creditelor neperformante in
total credite acordate si activele ponderate cu gradul de risc. Romania
este din acest punct de vedere in a doua jumatate a clasamentului, fiind
pe locul 12 din 18 tari emergente. Cel de-al patrulea criteriu este
cresterea creditarii atat a sectorului privat, cat si a populatiei, in ultimul
an. La acest capitol, Romania a primit nota 8,8, pe locul doi dupa Ucraina care a
primit 10, nivelul maxim de risc. Cresterea creditului neguvernamental in Romania a
crescut, ca pondere in PIB, cu 20%, crestere considerata si de analistii straini
"nesanatoasa". In pofida acestei cresteri, nivelul de dezvoltare al sistemului bancar
romanesc este departe de cel al altor tari dezvoltate. Analistii numesc tarile emergente
drept "unbanked economies", adica "economii nebancare".

9
Evaluarile pentru 2008-2009
S&P şi Fitch au coborât, în toamna 2008, calificativul
României la nivel speculativ (junk - rating BB+, cu
perspectivă negativă).

Moody's este singura din cele trei mari agenţii de evaluare

financiară care menţine România în categoria ţărilor cu
rating cu recomandare de investiţii, acordând un calificativ
'Baa3' (ultima treaptă de investment grade), cu perspectivă
stabilă.

10
 Standard & Poor's 2008
la finalul lui octombrie 2008, Standard & Poor's a scăzut cu o treaptă ratingurile
României pentru împrumuturile pe termen lung şi scurt în valută, de la 'BBB-/A-3'
la 'BB+/B', şi pentru creditele în lei pe termen lung, de la 'BBB' la 'BBB-'.
Calificativul pentru transfer şi convertibilitate a fost coborât la 'BBB+', de la 'A-'.
2009 - agenţia a menţinut ratingul 'A-3' pentru împrumuturile în lei pe termen
scurt. Ratingurile României au perspectivă negativă. S&P a atribuit României un
calificativ '3' pentru gradul de recuperare a creanţelor creditorilor în monedă
străină, ce semnifică recuperarea a 50-70% din datoriile ţării, în caz de intrare
a României în incapacitate de plată, în urma unei "ajustări dezordonate" a
cursului valutar.

2010 - Agentia de evaluare financiara a revizuit in martie de la negativa la

stabila perspectiva ratingurilor pe termen lung ale Romaniei, in valuta si
in lei, in virtutea sanselor ca Guvernul sa respecte acordul cu FMI si sa
puna in practica programul de reforma fiscala. Ratingurile Romaniei au
fost confirmate la BB+ si B pentru imprumuturi in valuta, pe termen lung
si scurt (prima treapta pentru categoria "junk" - nerecomandate
investitorilor, imediat sub categoria "investment grade"), respectiv la
BBB- si A-3 in moneda locala. Pentru datoriile in valuta, nivelul
ratingului este acelasi cu cel acordat Greciei si Azerbaidjanului.
11
 Agenţia de rating Fitch
În noiembrie 2008, Fitch a coborât calificativele României pentru credite pe termen lung în valută, de la ‚BBB’ la
‚BB+’, şi pentru credite pe termen lung în lei, de la "BBB+" la "BBB-".
“FMI va amâna următoarea tranşă din împrumutul extern dacă România nu va reuşi să îndeplinească ţintele impuse,
dar nu va rupe acordul, tensiunile politice din prezent punând presiune suplimentară pe ratingul ţării”,
reprezentantul ptr Romania al agenţiei de rating Fitch, Andrew Colquhoun – octombrie 2009.

2010 (august) - Fitch a anuntat ca mentine ratingul Romaniei la BB+, cu perspectiva

stabila. Situatia Romaniei este in continuare riscanta, iar eurizarea puternica face
ca performantele economice si financiare sa fie relativ sensibile in fata
miscarilor de piata valutara. Totusi, analistii agentiei de rating Fitch considera ca
tara noastra se afla mai degraba in categoria BBB, insa perspectivele sunt trase
in jos de deficitul bugetar.
In raportul de rating realizat de Fitch pentru Romania se precizeaza foarte clar ca
Romania are fundamente puternice de credit pentru categoria BB, chiar daca nu
se compara cu alti membri UE, si respecta destul de mult cerintele pentru
categoria BBB datorita masurilor luate pentru mediul de afaceri, standardelor de
guvernare si a calitatii de membra UE. Drept urmare, Fitch spune ca se asteapta
ca bancile mama sa isi pastreze sprijinul pentru subsidiarele din tara noastra.

12
 Agenţia de rating Moody's 2010
Moody’s subliniază că, pentru 2010, va menţine probabil perspectiva negativă pentru sistemele bancare din România, Ucraina,
Kazahtan, Ungaria, Bulgaria şi statele baltice, din cauza presiunilor negative continue asupra sistemului financiar şi a mediului
economic încă dificil din aceste ţări. Moody’s susţine că schimbarea perspectivei sistemelor bancare din aceste state de la stabilă la
negativă va depinde de îmbunătăţirile sustenabile ale pieţei creditelor, incluzând mediul macroeconomic din aceste ţări, calitatea
activelor, generarea veniturilor şi condiţiile de finanţare.
La 1 martie, Moody’s a anunţat că perspectiva pentru sectorul bancar din România este una negativă, reflectând condiţiile dificile din
economia locală, ca urmare a crizei financiare globale. Până acum, în pofida unui profil de risc ridicat, băncile din România au putut să
absoarbă diferite şocuri, iar programul de sprijin convenit cu Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană, precum şi noul
guvern concentrat pe reforme au diminuat presiunile macroeconomice. Perspectiva negativă pe care Moody’s o acordă sistemului
bancar din România exprimă viziunea agenţiei de rating cu privire la direcţia probabilă spre care se vor îndrepta condiţiile
fundamentale de credit în industria bancară românească în următoarele 12 – 18 luni.
‘Condiţiile din economia românească rămân dificile, după o contracţie semnificativă a activităţii economice şi o creştere a ratei
şomajului în cursul anului 2009, ca urmare a crizei financiare globale. Ca urmare, moneda locală a fost supusă la presiuni, creditele
neperformante au crescut brusc, iar creşterea creditării a încetinit considerabil, ca urmare a versiunii faţă de risc a băncilor şi a
resurselor limitate de finanţare, după mai mulţi ani de creştere rapidă a creditelor atât în moneda locală, cât şi în valută’, a declarat
vice-preşedintele Moody’s, Nodas Nicolaides. Moody’s recunoaşte că, în pofida condiţiilor economice dificile, programul de sprijin
convenit cu FMI şi UE, precum şi noul guvern concentrat pe reforme nu numai că au diminuat presiunile macroeconomice, dar au
risipit şi temerile referitoare la lichiditatea şi solvabilitatea sistemului bancar românesc.
‘Capitalizarea bună şi nivelul de profitabilitate al băncilor româneşti le-au permis să absoarbă orice şocuri imediate din economie, în
timp ce angajamentele băncilor-mamă faţă de FMI că vor continua să-şi sprijine subsidiarele şi să-şi menţină expunerea faţă de
România au oferit asigurări suplimentare referitoare la credibilitatea lor’, adaugă Nodas Nicolaides.
Cu toate acestea, Moody’s se aşteaptă ca majorarea costurilor de creditare şi finanţare să continue să afecteze profitabilitatea băncilor
din România pe termen scurt şi mediu, în condiţiile perspectivelor economice dificile, în timp ce nivelul creditelor neperformante este
posibil să rămână ridicat, dată fiind obişnuita lor reacţie întârziată faţă de o posibilă relansare economică.
În prezent, România şi Letonia sunt singurele state membre ale Uniunii Europene care nu beneficiază de un rating
din categoria investment grade. România beneficiază de un rating ”BB plus” din partea Standard & Poor’s şi
Fitch Ratings, singura mare agenţie de rating care mai acordă României un calificativ din categoria
investment grade (Baa3) fiind Moody’s.
13
 “De ei depinde dobanda voastra la credite. Cine sunt cei care dau rating-le Romaniei? “ revista
Business Magazin, 20 ianuarie 2010 , Andrei Nastase
Susa:
http://www.businessmagazin.ro/analize/servicii-financiare/de-ei-depinde-dobanda-voastra-la-credite-cine-sunt-cei-care-dau-rating-le-romani
ei-5343791/?p=3

Andreas Treichl, seful bancii austriece Erste Bank, spunea, intr-un interviu acordat Ziarului Financiar, ca sunt prea multe
analize, sugestii si prognoze prin toata presa, cand de fapt nimeni nu stie exact cum vor evolua pietele. "A fost o prostie sa
credem ca Islanda este o tara de rating AAA (stabil), asa cum este o prostie sa mai ai incredere intr-un rating acordat de Standard
& PoorÕs", spunea Treichl, dupa ce Erste anuntase ca are o expunere de 300 de milioane de euro fata de principalele trei banci
din Islanda, nationalizate in ultimul moment pentru a nu intra in faliment.
El cataloga multe din prognozele analistilor internationali pentru Romania drept ineptii si spunea ca cei mai multi dintre acestia isi dau
cu parerea in necunostinta de cauza: "Cred ca poti citi 5.000 de pagini despre economia Romaniei scrise de analisti de 28 de ani
care se pretind profesori de economie". Multe sunt adevarate aiureli, sustinea Treichl, si ar trebui publicate la un loc si dezbatute
in scolile de economie, pentru a demonstra ce departe de realitate se poate ajunge daca analistii nu inteleg ce se intampla de fapt.
Parerea sa nu era deloc neobisnuita, nefiind nici singulara, nici cea mai vehementa. Dupa lungul sir de falimente si nationalizari
inregistrate la nivel mondial, astfel de reactii se aud tot mai puternic, si cele trei mari agentii de rating - Standard & Poor's,
Moody's Investors si Fitch Ratings - au fost atacate din toate directiile. Li s-a imputat ca de-a lungul anilor de boom economic au
acordat ratinguri umflate unor companii, actiuni sau credite, iar cand acestea s-au prabusit, au atras dupa ele o buna parte a
economiei internationale. Contestatarii, si nu sunt deloc putini, spun azi ca influenta acestor institutii asupra jocului pietelor este
mult prea mare si ca activitatea agentiilor de rating trebuie mai bine reglementata. Incepand cu falimentul Lehman Brothers,
toate agentiile au fost tarate prin tribunale pentru neglijenta, frauda si inselaciune, iar unii investitori au inceput sa parieze pe
scaderea actiunilor celor trei companii, prin operatiuni de shorting - vanzarea unor actiuni imprumutate, care nu le apartin, si pe
care trebuie sa le inapoieze la termenul stabilit (ca sa fie o operatiune profitabila, actiunile trebuie sa scada cat mai mult, pentru
ca rascumpararea lor sa fie cat mai ieftina si sa acopere si comisionul de la imprumut).

14
“De ei depinde dobanda voastra la credite. Cine sunt cei care dau rating-le Romaniei? “
revista Business Magazin, 20 ianuarie 2010 , Andrei Nastase

Analistul financiar D. Cabat, managing partner al firmei de consultanta Financial View,

considera ca agentiile de rating sunt exact la fel de bune pe cat sunt personalul si
procedurile lor interne. "In ultima perioada, pe fondul cresterii economice prelungite din tarile
dezvoltate, a existat o presiune constanta pe agentiile de rating pentru a deveni mai putin critice
cu anumite aspecte din activitatea companiilor si, implicit, cu ratingurile de tara", spune Cabat.
El considera ca aceste influente, uneori politice, alteori de natura economica, au determinat o
scadere a profesionalismului. Acum, Romania mai primeste calificativ cu recomandare de
investitie (investment grade) doar din partea Moody’s, pentru ca Fitch si S&P au retrogradat,
inca din 2008, ratingul de credit al tarii noastre la nivel speculativ (non-investment grade, sau
junk). Asta inseamna ca finantarea economiei se face cu costuri mult mai ridicate decat
pentru alte tari, chiar din zona noastra, ale caror ratinguri sunt mai bune. Prima treapta
sub ratingul cu recomandare de investitie, adica de la care incepe ratingul speculativ, este
BB, actualul rating al Romaniei dupa Fitch si S&P (Moody's isi mentine ratingul cu
recomandare de investitii, Baa3, cu perspectiva stabila).
Prin urmare, cresterea ratingului de tara este, macar la nivel declarativ, o prioritate pentru guvern,
pentru ca in afara costurilor mai ridicate de finantare, ratingurile pot influenta decizia
investitorilor de a (re)veni sau nu in Romania.

15
“De ei depinde dobanda voastra la credite. Cine sunt cei care dau rating-le Romaniei? “
revista Business Magazin, 20 ianuarie 2010 , Andrei Nastase

Mihai Sfintescu, directorul fondului de investitii 3TS Capital Partners, spune ca ratingurile de
tara sunt esentiale pentru investitorii in instrumente de credit (obligatiuni, imprumuturi
sindicalizate s.a.) si au importanta lor si pentru limitele de credit ale bancilor comerciale
internationale. "Investitorii in public equity isi stabilesc de multe ori limitele de expunere in
functie de rating, iar fondurile de pensii au, in general, restrictii privind investitiile care nu au
calificativ cu recomandare de investitie", spune Sfintescu. El aminteste de George Soros, care a
facut celebru rationamentul sau cu profetiile care se autoimplinesc (self-fulfilling prophecies),
potrivit caruia emiterea unei opinii pozitive sau negative de catre un participant notabil la
piata sfarseste prin a influenta piata. Cu alte cuvinte, spune directorul fondului 3TS Capital,
gandirea noastra influenteaza realitatea pe care ne-o reprezentam, si acest rationament este
valabil si pentru agentiile de rating. El considera ca cele trei institutii pot influenta economia pe
care o analizeaza, intrucat participantii la piata vor reactiona la opinia agentiilor si astfel vor
remodela realitatile economice astfel incat ele vor corespunde cu rezultatele studiilor. Sfintescu
compara situatia de mai sus cu una in care, ipotetic, guvernatorul BNR ar spune ca un euro va
ajunge la nivelul de cinci lei, lumea ar actiona in virtutea acestei prognoze si, artificial, ar
conduce cursul spre valoarea estimata.

16
 BNR – “Raport asupra inflatiei”, August 2010, Anul VI, nr. 21, Serie
noua
În luna iunie 2010, rata anual a inflatiei IPC s-a situat la nivelul de 4,38 %, cu 0,18 puncte
procentuale peste nivelul atins în luna martie 2010. Rata inflatiei s-a mentinut, astfel, în interiorul
intervalului de variatie din jurul punctului central al tintei, situându-se cu 0,12 puncte procentuale
sub limita superioara a acestuia.
Presiunile dezinflationiste exercitate de persistenta deficitului de cerere au fost în aceasta perioad mai
mult decât compensate de o serie de influente nefavorabile. Acestea au inclus evolutia din acest
trimestru a cursului de schimb al leului, unele constrângeri de natura ofertei aparute pe piaa
marfurilor alimentare (exclusiv cele cu preturi volatile) si deteriorarea anticipatiilor inflaioniste
pe fondul perspectivelor incerte ale implementarii masurilor de austeritate necesare consolidarii
fiscale.
Riscurile generate de mediul extern continu sa fie asociate fragilitii manifestate deocamdata de
redresarea economiei reale a zonei euro. Riscul de contagiune generat de problemele de
sustenabilitate fiscal ale unor tari din spatiul european pare sa se fi atenuat într-o oarecare masura,
dar se mentin unele incertitudini pe plan regional. Evolutii favorabile sau nefavorabile provenite
din aceste surse ar propaga influente de acelasi sens asupra economiei nationale prin canalele
comertului exterior, financiar si al cursului de schimb. Alte surse de risc de provenienta externa
sunt reprezentate de evolutii diferite de cele presupuse în scenariul de baza ale pretului petrolului
pe pietele internationale si ale cursului de schimb EUR/USD, cu efecte asupra dinamicii preturilor
interne ale combustibililor. În ansamblu, balanta riscurilor asociate mediului economic extern
apare a fi relativ echilibrat.
17
BNR – “Raport asupra inflatiei”, August 2010, Anul VI, nr. 21, Serie noua

18
BNR – “Raport asupra inflatiei”, August 2010, Anul VI, nr. 21, Serie
noua

Anticipatiile inflaioniste ale companiilor din

industria prelucratoare, comert si servicii si
ale consumatorilor au fost defavorabile
procesului dezinflationist, înregistrând, pe
ansamblu, un nivel mai ridicat decât în
trimestrul anterior, pe fondul cresterii
incertitudinilor asociate modalitatii de
implementare a masurilor de austeritate
necesare pentru orectarea dezechilibrului
bugetar.

19
Evoluţia primei de risc a României este mai favorabilă
decât în cazul unor ţări cu rating superior sau similar
(Tintirea inflatiei – raport trimestrial asupra inflatiei, BNR, august 2009;
www.bnr.ro)

20
 Menţinerea pesimismului consumatorilor privind perspectiva următoarelor privind
perspectiva următoarelor 12 luni (Tintirea inflatiei – raport trimestrial asupra inflatiei,
BNR, august 2009; www.bnr.ro)

Situaţia financiară Evoluţia şomajului

21
 COFACE – evaluarea riscului de tara
Country rating - masoara riscul mediu al aparitiei incidentelor de plata inregistrate de companiile
dintr-o anumita tara
Metodologia Coface ia in calcul: Perspectivele economice si politice ale tarii, Experienta de plata a
Coface, in calitate de asigurator de credite comerciale, Climatul de business.

Rating-ul de tara Coface este disponibil pentru 165 de tari, cu 7 clase de risc: A1, A2, A3, A4, B, C,
D:
A1: mediul economic si politic sigur ce are efecte pozitive asupra unui obicei de plata deja bun al
companiilor. Foarte slaba probabilitate de neplata.
A2: probabilitatea de neplata este inca slaba, chiar si in cazul in care mediul economic si politic al
unei tari sau istoricul platilor companiilor nu este la fel de bun ca cel al tarilor cu rating A1.
A3: circumstante politice sau economice contrare pot duce la un comportament de plata inrautatit,
care este deja mai scazut decat cel al categoriilor anterioare, chiar daca probabilitatea de neplata
este inca slaba.
A4: un istoric al platilor mediocru, ce se poate inrautati din cauza unui mediu economic si politic ce
se deterioreaza. Cu toate acestea, probabilitatea de neplata este inca admisibila
B: un mediu economic si politic instabil, capabil sa afecteze in continuare un istoric al platilor deja
sarac.
C: un mediu economic si politic foarte instabil, ce poate afecta un comportament de plata deja
deteriorat
D: profilul cu inalt grad de risc al mediului economic si politic al unei tari va inrautati un istoric al
platilor deja foarte deteriorat
 COFACE - Compagnie Francaise d’Assurances pour le Commerce Exterieur
2009 COFACE - Cresterea semnificativa a incidentelor de
plata - Cresterea neplatilor si a vulnerabilitatilor sectoriale
Europa de Vest

A 5 a criza a creditului
Crizele de credit au durat intre 18 si 24 de luni

Indicele incidentelor de plata

– evolutie 2008
 Europa de Vest

COFACE 2008-2009

Riscul la nivel sectorial

America de Nord
Japonia
COFACE - @Country si Business Climate Rating
COFACE - @Country si Business Climate Rating
 Viziunea Coface - Romania 2009
Aprecieri ale riscului
Puncte slabe
Politica economica pro-ciclica a
Guvernului a agravat
deficitul de cont curent si a alimentat
inflatia.
România este puternic dependenta de
fluxul de capital strain.
Cresterea datoriei denominate în valuta
a crescut riscul expunerii sectorul privat
la riscul de schimb valutar.
Contextul politic nu a fost favorabil cu
privire la progresul reformelor
(serviciul civil, sanatate, justitie,
educatie).
Economia supraincalzita a Romaniei a resimtit
puternic socul undei de criza
Cresterea consumului, sustinuta in special de
creditare a alimentat adancirea deficitului de cont
curent pana la cote greu sustenabile
Scaderea exporturilor ca urmare a recesiunii din
tarile UE, reducerea volumului ISD si a banilor
trimisi de romanii din afara pun mari presiuni asupra
deficitului de cont curent, conducand la deprecierea
monedei nationale
Dependenta economiei de capitalul strain reprezinta
principala vulnerabilitate a monedei nationale
Aterizare dura a economiei prin scaderea cresterii
pana la limita intrarii in recesiune
Datorita dependentei de capitalul strain, Romania
ramane foarte vulnerabila la o criza valutara, in
ciuda rezervelor valutare si a gradului inca moderat
de indatorare a datoriei externe
Cu peste 50% din creditele bancare in valuta,
companiile sunt expuse riscului valutar
La acestea se vor adauga scaderea cererii si a
activitatii
Romania 2010

28
 RISK ASSESSMENT – Romania 2010
A shaky recovery after a severe recession. The contraction of capital inflows and export markets led to sharp declines in
sales abroad, consumption, and investment. Companies have had to contend with a range of handicaps, from the rise
of interest rates to the leu depreciation, the credit crunch, the global economic slowdown, and the contraction of
domestic demand. According to Coface monitoring records, payment incidents have increased sharply since
December 2008 with agrichemicals, electronics, pharmaceuticals, and construction among the weakest sectors. The
economy is nonetheless expected to begin to grow again in 2010, spurred by the upturn in world trade and favourable
exchange rates. The recovery of domestic demand could, however, be seriously impeded by the deterioration of the
job market and the tightening of fiscal policy.
External and internal imbalances that have increased the economy's vulnerability. The boom years from 2004 to 2008
overheated the economy and generated difficult-to-sustain current account and fiscal deficits. Private foreign debt,
particularly short-term, increased substantially and half of domestic credit was granted in foreign currency. The
government's procyclical fiscal policy stoked inflation and accelerated the growth of the current account deficit.
Having become very vulnerable to capital markets, Romania had to turn to the IMF, European Union, and other
multilateral institutions for assistance (!20 billion) in March 2009. Meanwhile, the parent companies of the main
foreign-owned Romanian banks undertook to provide financial support to their subsidiaries. The initial tranches of
aid served to increase foreign exchange reserves and thereby stabilise the exchange rate (which had depreciated in
stages by nearly 30% against the euro from July 2007 and January 2009), and to finance a fiscal deficit approaching
8% of GDP and a current account deficit representing about 5% of GDP, which fortunately narrowed in 2009 with
the drop in domestic demand that caused imports to contract to a much greater extent than exports. But the IMF and
EU suspended their aid late in the year as a result of the political crisis that toppled the government and prevented
adoption of the 2010 budget.
An untimely political crisis. The political situation deteriorated in October 2009 marked by the break-up of the
government coalition - with the social democrats withdrawing from their alliance with liberal democrats - and
subsequent fall of the minority government after a no-confidence vote. Parliament refused the candidates for prime
minister proposed by the liberal democratic head-of-state with the presidential election just ahead in December 2009,
which the incumbent then won by an eyelash. Although the very narrow margin of victory prompted his social
democratic rival to contest the election outcome, the Constitutional Court refused the request for cancellation. It is
now up to the re-elected president to form a stable new administration to be in a position to deal effectively with the
economic crisis and obtain the release of the international aid. The formation of a new government coalition may,
however, entail postponement of the most controversial reforms, notably judicial reform, and the drastic fiscal
measures that will have to be implemented could spark severe social unrest.
The Country @rating
The Country @rating
 The Country @rating
- reflects the extent to which a country’s economic, financial, and political outlook
influences financial commitments of local companies.
Ratings are based on threefold expertise developed by Coface:
- macroeconomic expertise in assessing country risk based on a battery of
macroeconomic financial and political indicators
- expertise on business environment. The score is based on internal and external
sources.
- microeconomic expertise that draws on Coface databases covering 50 million
companies worldwide and 50 years experience with payment in trade flows it
guarantees.
Coface Country @ratings - 165 countries
International trade actors know that sound companies can operate in risky countries
and unsound companies in less-risky countries and that overall risk will depend not
only on a company’s qualities but also on those of the country in which it operates.
In assessing overall risk associated with a particular operation, Country @ratings
are thus complementary to @rating Credit Opinions on companies.
 COFACE - Companiile sunt foarte sensibile la efectele crizei -
Cum sunt afectate companiile

Firmele romanesti isi desfasurau in principal activitatea

pe baza de surse imprumutate
Accesul foarte greu la finantare, cresterea dobanzilor si
majorarea ratelor ca efect al devalorizarii leului au condus la o accentuata lipsa de lichiditati
Valoarea mare a creantelor neincasate genereaza un efect de domino intre clienti si furnizori, accentuand blocajul de
lichidiate, mai ales in sectorul constructiilor
Incidentele la plata cu cec-uri si bilete la ordin au crescut alarmant, cu aproape 70% ca numar si s-au dublat ca valoare fata de
inceputul anului 2008
Foarte multe dintre firmele care au intrat in default in 2008 aveau o situatie financiara buna la 2007
Firme de renume si cu o lunga activitate se confrunta cu probleme financiare acum, ce le pun in situatia de a intra pe lista rau-
platnicilor sau chiar falimentelor
Importatorii sunt loviti de deprecierea leului (20% y/y)
90% din tranzactiile comerciale sunt platite cu o intarziere medie de 90 - 120 de zile
COFACE - Principalii Indicatori Macroeconomici Romania
http://www.coface.fr/CofacePortal/ShowBinary/BEA
%20Repository/Training/fr_FR/pages/home/carte-loupe/
center_EN

35
Evaluating sectors risks in the world economy
16 sectors are reviewed twice a year. The sectors are:
Telecommunications – Agrifood - Pharmaceuticals –
Chemicals - Mass retail – Steel – Paper - Electronic
component - Telecommunications - Mobile and network
equipment - Computer industry - Mechanical engineering -
Building & Civil engineering – Clothing /Textile -
Automobile
These studies aim at evaluating risks on these corporate
belonging to these sectors, and to review their current
evolution, strategies and prospects.
Shocks and changes that can affect these corporate such as price;
demand or technology evolutions are given special attention.
 Evaluating sectors risks in the world economy
Sector @ratings measure the average level of non-payment risk associated with companies in individual
economic sectors. A rating reflects the influence of the economic outlook and average company financial situation
on payment behaviour in short-term commercial transactions in a particular sector.
-combines three types of measurements:
- the vulnerability of economic conditions in the sector, which reflects the influence of market prospects, price
levels, and production costs on company solvency ;
- company financial solidity in the sector, which reflects the capability of companies to cope with economic
downturns
- payment experience on transactions payable in the short-term as reflected by Coface databases.

Coface establishes Sector @ratings on ten levels ranging from A+ for the lowest risks to D for the highest
according to the following definitions:
(A+, A, A-) The economic environment has been good in the sector and has had a positive influence on the
company financial situation. Payment experience has been satisfactory. Default probability has been low on
average.
(B+, B, B-) In an essentially favourable economic environment nonetheless not safe from short-term deterioration
with negative repercussions on the company financial situation, payment behaviour is generally correct and
default probability acceptable.
(C+, C, C-) In a very uncertain sectoral environment combined with a very vulnerable company financial
situation, payment behaviour is relatively poor with default probability disquietingly high.
D In an unfavourable sectoral environment, a deteriorated company financial situation which is at the root of
generally poor payment behaviour. Default probability is high.
Car industry

40
Computer industry
Clothing
 Coface "Business climate" rating
The need for the new "business climate" rating
In assessing country risk, most ratings consider a country’s overall liquidity and solvency. Coface
has always been distinguished for basing risk assessments on its own microeconomic experience.
Besides the macro-financial and macro-political outlooks, payment experience on companies is
thus included among the factors considered in determining Coface @ratings for countries and
sectors. To improve the accuracy of corporate credit risk assessments, however, Coface has sought
to give greater consideration to the business environment. In assessing credit risks it is indeed
equally important to know whether a company’s accounts faithfully reflect its actual financial
situation and whether the legal system can provide fair and efficient recourse in case of payment
default. By making a new business climate rating available to everyone from 2008, Coface wishes
to share its experience in measuring the true business climate in all countries worldwide. The new
rating is underpinned by the Coface worldwide network and expertise rooted in its experience with
risk underwriting, business information, and receivables management.
How Coface developed the new rating
The new rating is intended to assess overall business environment quality in a country. More
specifically, it reflects whether corporate financial information is available and reliable, whether the
legal system provides fair and efficient creditor protection, and whether a country’s institutional
framework is favourable to inter-company transactions. Like Country @ratings, the new ratings fall
on a scale with seven levels in increasing order of risk where A1 represents least risk: A1, A2, A3,
A4, B, C, D.
 Coface "Business climate" rating
The business climate rating comprises two modules
1/ The core of the new rating rests on the Coface experience with the quality of information available on companies and the
legal protection given to creditors. The module was developed based on the responses by Coface entities worldwide to a
questionnaire covering:
- the quality and availability of financial information (legal framework for financial statement publication,
availability, accessibility, and reliability of corporate accounts, and so on)
- creditor protection and debt collection efficiency (rating grids for summary legal procedures, ordinary
legal procedure, court costs, bankruptcy procedures, for example)

The ratings may be compared to other sources like the "institutional profiles" database maintained by the French Ministry of
Finance and validated by an internal committee to ensure homogeneous and consistent responses.
2/ The above ratings based on the Coface experience is supplemented by a module on institutional framework
quality. This module reflects the quality of institutions whose strengths and weaknesses can affect
companies. The parameters considered include, for example, public service effectiveness (government,
education, health, infrastructures), regulatory quality, rule of law, and extent of corruption. The calculations are
bases on data from external sources notably including: the government effectiveness indicator maintained by the World Bank Institute based on
the quality of public services provided and on civil service efficiency; the HDI, or human development index, a composite statistical index created
by the United Nations to rank countries according to their qualitative development based on the average of three quantitative indices reflecting
respectively health/life expectancy, knowledge or education level, and standard of living; an infrastructure quality index (energy, transport,
telecommunications) published by the World Economic Forum in its "Global competitiveness report“; a regulatory quality indicator (World Bank
Institute) that reflects the possible existence of policies contrary to the smooth running of a market economy (like prices controls or poor bank
oversight), and the apparent influence of local regulations on foreign trade and the business climate; a rule of law indicator (World Bank Institute)
reflecting the confidence of economic agents in their judicial system, legal system efficiency and transparency; an indicator of corruption (World
Bank Institute) reflects the apparent extent of corruption, defined as misappropriation of public property for private purposes.
Business Climate
 Implicaţii în plan economic ale evaluărilor de risc de
ţară
!!! Transparency International (TI) lansează in 26 oct 1010 în întreaga lume Indicele de Percepţie a Corupţiei
2010. România se plasează pe un trend negativ în ceea ce priveşte percepţia privind corupţia la nivelul
sectorului public şi a reformelor de combatere a ei. După ce anul trecut indicele a dat un semnal sever
privind îngheţarea luptei anticorupţie, România obţine 3,7 puncte din 10, arătând nu doar stagnarea
efectelor politicilor anticorupţie, ci chiar o creştere a gradului de corupţiei percepută. Astfel, România
ocupă un deloc flatant loc 25 între cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, fiind urmată doar de
Bulgaria cu 3,6 puncte şi Grecia cu un scor de 3,5. In indexul de perceptie privind coruptia in 2008 publicat
de TI, pe ultimele doua locuri in Uniunea Europeana se claseaza Bulgaria (cu un indice de 3,6) si Romania (cu
3,8). Din 2004 si pana in 2007 Romania fusese mereu cotata ca cea mai corupta tara candidata si apoi membra
UE.
Se constată în 2010 abandonarea reformelor sistemice cu impact, şi reducerea gradului de interes a factorilor politici
pentru combaterea corupţiei, ceea ce a avut ca rezultat scăderea în clasamentul IPC şi mai grav, deschiderea unui
extrem de periculos trend descendent. Dacă perioada de criză financiară a dat o lecţie tuturor marilor puteri
industrializate ale lumii, arătând în ce măsură corupţia poate duce la sărăcie pentru cei mai afectaţi de aceasta şi
la dezvoltare economică nesustenabilă pentru mediul de afaceri, România, aflată într-o severă criză financiară,
trebuie să acţioneze până când acest flagel îi va aduce falimentul guvernamental şi financiar, ci să internalizeze
angajamentul pentru transparenţă şi responsabilitate ca premisă a redresării economice.

Indexul Transparency International masoara nivelurile de perceptie a coruptiei din sectorul public, bazandu-se pe mai multe studii ale
expertilor si mediului de afaceri. Indicele de Percepţie a Corupţiei este un indice compozit, care se bazează pe datele privind
corupţia din sondajele specializate efectuate de mai multe instituţii independente de renume; reflectă opinia oamenilor de afaceri şi a
analiştilor din întreaga lume, inclusiv a experţilor din tarile evaluate.
Clasamentul a fost realizat in 180 de tari, folosind o scala de la zero (foarte corupt) la zece (fara coruptie).
Indicele de perceptie este unul subiectiv si “spune” cum e vazuta coruptia din diverse tari. Fara sa fie o masuratoare absoluta, el surprinde
niste tendinte, care nu pot fi masurate altfel; rezultatele pot fi influenţate de media, evaluările raportului sunt considerate relevante
de organizatiile internationale, precum Banca Mondiala sau Uniunea Europeana.. 46
 Implicaţii în plan economic ale evaluărilor de risc de ţară
Studii ale PricewaterhouseCoopers referă la impactul
Modelul CLEAR: corruption – law – economics -
lipsei de transparenta a mediului de afaceri asupra
costului capitalului atras: factorul O, investitiile accounting-regulations;
directe "pierdute" din cauza opacitatii, "suprataxa“ - este comparat cu indicele de opacitate al unor tari de
si prima de risc (sau dobanda suplimentara) platita refSUA, Marea. Britanie, Singapore si Chile). Au fost
la imprumuturi din cauza neîncrederii investitorilor chestionati erinta (patru categorii de subiecti din fiecare
si lipsa de transparenta. tara: bancheri, analisti ai pietei de capital, reprezentanti ai
conducerii firmelor cu operatiuni in tarile respective si
Studiul calculează indicele de opacitate (sau Factor- personalul rezident al firmei PricewaterhouseCoopers.
O); cuantifica efectele adverse al lipsei de transparenta
pe care tarile cu indice mare de opacitate il au de platit
in competitia internationala pentru atragerea de fonduri
de pe pietele de capital (fie acestea sub forma
investitiilor de capital sau imprumuturilor).
Opacitatea a fost definita ca lipsa unor practici
coerente, clare, precise, usor de inteles si acceptate
de pietele internationale de capital.

Factorul O este un indice compozit, in calculul caruia s-

au considerat: corupţia, sistemul legislativ, politicile
macroeconomice promovate de guverne, standardele si
practicile de contabilitate, inclusiv conducerea
intreprinderilor si informarea investitorilor şi
reglementari specifice mediului de afaceri.
47
 Efectul opacitatii asupra investitiilor straine
Tarile din categoria in care a fost incadrata Romania - grupa IV - pierd in medie,
221% investitii straine pe an din cauza perceptiei ca tari lipsite de transparenta.
Romania ar putea sa atraga in medie cu 221% mai multe investitii straine daca
Factorul O =71 s-ar reduce la nivelul tarilor de referinta, cu alte cuvinte daca nu ar fi
perceputa de investitori ca fiind o tara lipsita de practici coerente, clare, precise, usor
de inteles si acceptate la nivel international.
Investitiile straine directe (ISD)

48
 "Suprataxa"
- O crestere a indicelui de opacitate de la nivelul Singapore (29) la 71, in cazul Romaniei,
are acelasi efect negativ asupra investitiilor (interne si internationale) ca o crestere de
34% a impozitului pe profit (la nivelul 2005 respectiv de la 25% la 59%).
- in timp de guvernele tarilor in curs dezvoltare ofera facilitati fiscale sub forma diverselor
scutiri sau reduceri de taxe si impozite pentru a atrage ISD, o reducere a indicelui de
opacitate (cu alte cuvinte o mai buna transparenta a mediului de afaceri) ar fi un bun
substitut si care, in plus, nu ar afecta bugetul de stat.

49
 RISC - aspecte generale. Managementul riscului

- se refera la transpunerea unui aspect de business in toate scenariile

posibile. Este vorba de o atitudine prevazatoare si de credinta in
posibilitatea de materializare a unui risc.

DEX - Dicţionarul Explicativ al Limbii Române - defineşte riscul ca fiind “posibilitatea de a

ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă, sau ca pe
un pericol posibil”.
Riscul reprezintă un pericol, un incovenient posibil faţă de care omul, în mod conştient, încearcă
să îşi creeze mijloace de atenuare a efectelor nedorite sau chiar să îl înlăture.
Riscul reprezintă posibilitatea apariţiei unui eveniment nedorit, cu consecinţe periculoase
pentru sănătatea şi viata oamenilor, sau pentru mediul înconjurător.
In general, evenimentele favorabile sau consecinţele lor sunt numite oportunităţi, iar cele
nefavorabile sunt numite riscuri.
Sursa de risc poate fi identificată, adesea şi probabilitatea de apariţie si impactul asupra
proiectului sunt micşorate. Procesul de identificare si evaluare a riscului duce la
transformarea necunoaşterii şi incertitudinilor, în riscuri cunoscute, rezultând o activitate
mai bună de management.

50
 Problema riscului Criza economica-financiara
În orice domeniu al activităţii economice se pune primul val, cele mai afectate au fost companiile
problema riscului, deoarece prezenţa inevitabilă a din domeniul producţiei industriale, cum ar fi
acestuia aduce consecinţe ce nu pot fi întotdeauna producţia şi procesarea oţelului, auto, industria
prevăzute sau anticipate din punct de vedere al chimică, dar şi acelea care operează în domeniul
consecinţelor. imobiliar
Ultimele decenii evidenţiază o evoluţie în aprecierea al doilea val, au fost lovite companiile din
noţiunilor de risc şi incertitudine şi se observă industria bunurilor de folosinţă îndelungată,
manifestarea a trei tendinţe principale în proiecţia retailerii, furnizorii de servicii şi cei care au
stadiului acestora: operaţiuni intense de import
în primul rând este vorba de creşterea progresivă a al treilea val, şi cel mai recent, a lovit toate
situaţiilor de risc şi incertitudine; celelalte sectoare.
în al doilea rând se înregistrează o utilizare din ce
în ce mai intensă a resurselor ştiinţei în procesele de
studiu ale riscului;
în al treilea rând se constată o amplificare şi o
diversificare a consecinţelor pe care aplicaţiile şi
tehnicile de analiză a riscului le-a generat în cadrul
mediului social, în natură sau la nivelul fiecărui
agent economic.
Aceste tendinţe sunt interdependente, iar problematica
riscului nu se mai reduce la dictonul “cine nu riscă
nu câştigă”.

51
 Ameninţări globale
1. REPUTAŢIA. Consultanţii Ernst & Young consideră că unul dintre riscurile cu care se vor
confrunta firmele în acest an este ca reputaţia acestora şi chiar a unor întregi industrii să
fie ameninţată. Firmele din domeniul petrolului şi gazelor pot intra în conflicte legate de
preţurile prea mari şi de poluarea mediului, iar opinia publică îşi pierde încrederea în
industria financiar-bancară, ca urmare a crizei şi a fraudelor.
2. MANAGEMENTUL TALENTELOR. Va fi un risc major la care vor fi supuse companiile
în acest an, pentru că păstrarea celor mai performanţi angajaţi devine o provocare, în
condiţiile în care salariile scad şi bonusurile dispar.
3. FUZIUNILE ŞI ACHIZIŢIILE. Înrăutăţirea condiţiilor de creditare a încetinit ritmul
achiziţiilor şi fuziunilor, dar alianţele şi parteneriatele rămân foarte importante pentru
strategiile de afaceri ale firmelor.
4. ACCENTUAREA RECESIUNII. Agravarea problemelor din domeniul financiar şi
scăderea continuă a preţurilor din sectorul imobiliar pot conduce la o recesiune globală,
care va avea un efect puternic asupra economiilor emergente.
5. REGLEMENTAREA. Intervenţia statului în economie într-o măsură tot mai mare, prin
reglementarea unor industrii întregi, poate afecta firmele la nivel global[1].

[1]„Riscuri majore care ameninţă astăzi mediile de afaceri”, Daniel Catana, 11 Martie 2009;
http://www.capital.ro/articol/riscuri-majore-care-ameninta-astazi-mediile-de-afaceri-117437.html

52
 Domenii ameninţate
1. INDUSTRIA BANCARĂ. Cel mai mare risc cu care se va confrunta acest domeniu în 2009 este legat
de impactul asupra reputaţiei. Alte pericole majore care ar putea afecta băncile sunt cele ce derivă din
şocurile financiare globale, riscul de intervenţie a statului, prin impunerea de noi legi şi reglementări.
Un alt risc este acela ca măsurile de control intern să nu funcţioneze în mod corespunzător şi să apară
noi fraude de proporţii.
2. INDUSTRIA AUTO. Cele mai mari riscuri la care va fi supusă această industrie la nivel global în
2009 sunt legate de criza creditelor, de lichiditate şi de controlul costurilor. Un alt pericol major este
posibilitatea ca majoritatea clienţilor să îşi schimbe preferinţele, în mod dramatic, într-un interval
foarte scurt de timp. Acest lucru s-a întâmplat deja în cazul producătorilor americani, care erau în
mare măsură axaţi pe producţia de SUV-uri.
3. INDUSTRIA BUNURILOR DE LARG CONSUM VA ÎNFRUNTA RISCURI MAJORE ÎN
2009. Consumatorii îşi pot schimba în mod dramatic preferinţele şi există posibilitatea să apară
presiuni pentru scăderea preţurilor, în timp ce materiile prime se pot scumpi. Preocupările tot mai
multor consumatori pentru protecţia mediului şi apariţia unor reglementări stricte cu privire la mediu
pot reprezenta un pericol pentru situaţia financiară a multor companii.
4. IMOBILIARE. Cel mai mare risc pentru acest domeniu este ca impactul crizei creditului să continue.
Un alt pericol este volatilitatea foarte ridicată a indicatorilor macroeconomici, dar şi a preţurilor.
5. PETROL ŞI GAZE. Cel mai mare risc pentru această industrie derivă din pericolul ca accesul la
resurse să fie restricţionat pe motive politice. Alte riscuri identificate de consultanţi se referă la
posibilitatea apariţiei unor incertitudini în ceea ce priveşte reglementarea acestui domeniu.

[1]„Riscuri majore care ameninţă astăzi mediile de afaceri”, Autor: Daniel Catana, 11 Martie 2009;
http://www.capital.ro/articol/riscuri-majore-care-ameninta-astazi-mediile-de-afaceri-117437.html

53
 Riscuri majore care ameninţă astăzi mediile de afaceri
cele mai mari pericole la care sunt supuse firmele din România sunt problemele de cash-flow, riscul
asumat prin creditarea clienţilor, riscul ce derivă din structura finanţării firmei şi cel legat de
dificultăţile în a accesa capitalul. Este foarte important ca managementul să se asigure că firma are
lichidităţi corespunzătoare, cu ajutorul cărora să absoarbă mai uşor şocurile din piaţă. Cash-ul
companiei trebuie gestionat în mod riguros, şi nivelul acestuia trebuie cunoscut în permanenţă.
Companiile pot realiza acest lucru folosind un management disciplinat al cash-ului: cheltuielile sunt
reduse sau amânate şi accentul este pus pe încasări .
Reducerea capitalului de lucru va genera, de asemenea, mai mult cash. Acest lucru se poare realiza prin
reducerea activelor curente (în special a celor neperformante), printr-un management mai strâns al
stocurilor şi printr-o rată de colectare mai bună. Cel de-al doilea mare pericol la care sunt supuse
companiile autohtone derivă din riscul de creditare a clienţilor, care afectează în mod direct cash-flow-
ul firmelor.
În opinia consultanţilor, clienţii trebuie împărţiţi în segmente, în funcţie de ratingul aferent riscului de
credit, calculat pentru fiecare dintre aceştia. În acelaşi timp, în perioadele de criză, termenele de plată
trebuie scurtate cât de mult posibil. 
Firmele pot reduce riscul prin evitarea acordării de credite clienţilor cu risc ridicat sau celor mai puţin
importanţi din punct de vedere strategic. Riscul de creditare a unui client trebuie să fie întotdeauna pus
în balanţă cu potenţialul unei vânzări marginale.
Un alt risc la care sunt supuse firmele autohtone este cel care provine din structura de finanţare. Pentru a
optimiza această structură şi pentru a beneficia de oportunităţile de finanţare disponibile, companiile
trebuie să îşi cunoască în fiecare moment gradul de îndatorare şi să îl ţină sub observaţie şi pe cel al
clienţilor. Identificarea unor modalităţi de a întări bilanţul, reducând creditele şi alte datorii, va avea ca
rezultat o diminuare a riscului financiar şi o îmbunătăţire a percepţiei pe care o au creditorii despre
abilitatea companiei de a-şi plăti datoriile.

54
 Risc si hazard
Risc – funcţie a probabilităţii (frecvenţa), a apariţiei hazardului, a magnitudinii şi
consecinţele posibile ale acestora.
Hazard – o proprietate (a substanţelor, micro-organismelor ş.a.), o situaţie
naturală sau creată de om, sau fenomene naturale, care în anumite circumstanţe pot
provoca daune.

Evaluarea hazardurilor – identificarea hazardurilor, a receptorilor lor potenţiali

(oamenii, resursele naturale, plantele, animalele) şi determinarea eventualelor
consecinţe ale acestora.
Evaluarea riscurilor – procedeele de evaluare a riscului pot fi folosite la
estimarea costurilor relative şi a beneficiilor situaţiilor concrete, a activităţii
preconizate şi/sau a programelor.

Riscurile legate de activitatea umană sau cele care pot fi evaluate cu o probabilitate
mai mare sunt considerate mai puţin primejdioase decât cele care nu pot fisupuse
controlului uman (cutremurele de pământ, inundaţiile ş.a.).

55
 Risc-estimare-management
Estimarea riscurilor – identificarea probabilităţii daunelor posibile drept rezultat al
activităţilor planificatesau al accidentelor.
se bazează pe magnitudinea şi frecvenţa hazardurilor, având caracteristici
calitative şi cantitative semnificative.
În acest proces este important a se ţine cont de multiplele circumstanţe, cum ar fi
intensitatea hazardurilor, durata expunerii la ele a oamenilor şi plantelor.
Abordările cantitative sunt, de regulă, bazate pe tehnicile de modelare.

Problema riscului se pune în orice domeniu al activităţii economice, acesta având consecinţe ce nu pot fi întotdeauna
prevăzute sau anticipate din punct de vedere al consecinţelor.
- aproape orice schimbare, induce un anumit risc.
Riscul este omniprezent – orice activitate sau proiect trebuie să ţină cont de apariţia unei situaţii de risc.
Riscurile, de obicei, apar din cauza unor situaţii accidentale, sau a modurilor defectuoase de acţiune ale celor
implicaţi.
Totusi, progresul se realizează în majoritatea cazurilor trecând prin asemenea întâmplări, iar adesea, se învaţă din
greşeli.

Managementul riscului – proces ce ţine de implementarea deciziilor cu privire la

efectuarea controlului riscului, care se bazează, de regulă, pe analiza cost-beneficiu
sau cost-eficienţă. Riscurile pot fi controlate prin intermediul tehnologiilor,
procedurilor şi practicilor alternative.
56
 Risc = f(probabilitate, impact)

Riscul are două componente

principale, pentru un eveniment
dat:
Probabilitatea de apariţie a
evenimentului
Impactul acestei apariţii (mărimea
riscului)

- daca probabilitatea de aparitie sau

impactul ei cresc, riscul creste, de
aceea in managementul de risc,
amandoua trebuie atent luate in
consideratie.

57
 Risc = f(intamplare, masuri)

reprezentarea riscului in functie de intamplarea de aparitie si

masurile de siguranta luate
Riscul, astfel asumat, creste cu rata de aparitie a factorului
intamplator, dar descreste cand masurile de siguranta luate
cresc.
In baza managementului calitatii, va trebui sa se tina seama de
aceasta ecuatie, cautandu-se identificarea surselor de risc
aleatoare, si luarea tuturor masurilor de siguranta in cazul
aparitiei acestora, pentru a se reduce riscul la un nivel
acceptabil.

58
 Analiza calitativă a riscului
Probabilitatea şi impactul riscului: acestea sunt descrise în termeni calitativi (foarte
ridicate, ridicate, moderate, scăzute sau foarte scăzute). Aceste dimensiuni ale
riscului se aplică riscurilor specifice (şi nu întregului proiect). Analiza riscului ne
ajută să identificăm acele riscuri cu consecinţe majore asupra proiectului şi asupra
cărora trebuie să se acţioneze.

59
 Analiza calitativă a riscului – 2-
Puteti sa impuneti mai multa precizie prin cresterea numarului de optiuni disponibile
pentru probabilitatea riscului; in locul unui Impact Ridicat/Mediu/Scazut, puteti
sa fiti mai “elaborati”. De exemplu, puteti sa dezvoltati o noua matrice:
1. impact scazut (sau nu) in privinta termenilor de cost si planificare
2. un impact potential 2%-4% in privinta costului sau planificarii
3. un impact potential 5%-7% in privinta bugetului sau planificarii
4. un impact potential 8%-10% in privinta bugetului si planificarii
5. un impact cu potential ridicat, de peste 10% in privinta bugetului si planificarii.
Dupa ce creati aceasta noua matrice, inca va trebui sa stabiliti cum sa analizati informatia.
De exemplu, puteti decide ca un risc de nivelul 1 sau 2 poate fi ignorat, in timp ce unui nivel 4 sau 5 ii trebuie
aplicat managementul. Nivelul 3 ar reprezenta riscurile care trebuie sa fie evaluate individual.

AIFE noiembrie 2009 60

 Managementul riscului (MR)
MR devine un proces de identificare, analiza si raspuns la riscurile potentiale ale unei
organizatii, unui sistem informational sau unui proiect.
Managementul riscului este o obligatie a intregii echipe a unei companii.
Acest aspect trebuie completat prin existenta unui departament de
management al riscului sau macar a unei persoane care sa aiba
atributii in aceasta directie.
In unele cazuri, poate sa existe un anumit nivel de risc acceptat, in
conformitate cu specificatiile unui standard. Este o situatie intalnita in
sectorul financiar-bancar sau in marile companii care apeleaza la un
audit extern. Conformitatea da un plus de valoare imaginii in fata
clientilor, a partenerilor de afaceri etc.

De exemplu, cand atentia cade pe securitatea informationala, se vorbeste despre

managementul riscului de securitate. Cand domeniul de analiza este dezvoltarea
produselor program, este vorba de managementul riscului software.

61
 MR - etape
Este important ca strategia de management a riscului sa fie stabilita cat mai devreme, si folosita pe tot
timpul proiectului. Managementul de risc implica: planificare, evaluare (identificare si analiza),
manipulare si monitorizare.
Planificarea riscului: acesta este procesul dezvoltarii si documentarii unor strategii si metode
organizate, cuprinzatoare si interactive, cu scopul de a identifica si urmarii riscurile aparute,
dezvoltarii de planuri de tratare a riscurilor, implementand evaluari continue pentru a determina
daca s-au schimbat sau au aparut riscuri noi, si alocand resursele adecvate necesare.
Evaluarea riscului: acest proces implica identificarea si analiza arealelor si proceselor de risc,
pentru a creste probabilitatea atingerii obiectivelor propuse, in costurile, performantele si
planificarile dorite.
Identificarea riscului este procesul examinarii arealelor si proceselor critice si identificarea si
documentarea riscului asociat.
Analiza riscului este procesul examinarii fiecarui risc identificat, imbunatatind cunoasterea
caracteristicilor riscurilor, izoland cauzele si determinand efectele.
Manipularea riscului: este procesul ce identifica, evalueaza, selecteaza si implementeaza
strategiile ce mentin riscurile la un nivel acceptat, ce nu afecteaza realizarea obiectivelor propuse.
Se va specifica ceea ce va trebui facut, cand va trebui facut si de catre cine. De asemenea, se vor
specifica costurile si planificarile suplimentare.
Monitorizarea riscului: acesta este procesul ce urmareste si evalueaza sistematic rezultatele
strategiilor implementate, furnizand date noi, ce vor fi folosite eventual la modificarea acestora.

62
 Scopul general al MR

este acela de a ajuta intelegerea riscurilor la care este expusa o organizatie,

astfel incat sa poata fi administrate.

In functie de momentul in care se analizeaza riscurile, exista scopuri pre-

eveniment (inainte ca riscul sa sa materializeze), cand se urmareste evitarea
producerii riscului si scopuri post-eveniment (riscul s-a materializat deja),
cand se urmareste asigurarea continuitatii afacerii, a supravietuirii
companiei.

Principalul avantaj al unui program de management al riscului este

eficienta economica: managerii constientizeaza riscurile la care este
expusa organizatia si le administreaza corespunzator, astfel incat
acestea sa nu se materializeze.

63
 Evaluarea riscurilor
(denumită şi analiza riscurilor) constă în estimarea probabilităţii de apariţie a riscurilor şi a
efectelor acestora şi,respectiv, utilizarea informaţiilor obţinute pentru cuantificarea
riscului. Realizarea acestui proces permite factorilor de decizie o evaluare corectă şi
completă a relaţiei dintre risc şi câştigul potenţial.

În analiza riscurilor se iau în considerare următoarele aspecte:

un singur factor de risc poate avea multiple efecte (de exemplu, depăşirea termenului de
livrare a unui produs are ca efecte neîncadrarea în bugetul alocat, penalizări, nerealizarea
standardelor de calitate prevăzute, nerespectarea duratei de execuţie);
oportunităţile şi ameninţările pot interacţiona în moduri neanticipate (de exemplu,
neîncadrarea în timpul alocat unei activităţi poate determina alegerea unei noi strategii
care să conducă la reducerea duratei totale de realizare a acesteia);
analiza riscului depinde de experienţa şi de toleranţa la risc a managerului, în funcţie
de care un anumit eveniment poate fi perceput ca având un impact redus, mediu sau
ridicat asupra realizării activităţii.

64
 Evaluarea riscurilor
Un sistem coerent de evaluare a riscurilor, implementat într-o organizaţie, se caracterizează prin:
• existenţa unui proces structurat de evaluare a binomului probabilitate – impact pentru fiecare risc
identificat;
• înregistrarea evaluării riscurilor într-un mod care să permită monitorizarea şi identificarea ordinii
de priorităţi în tratarea riscurilor;
• diferenţierea clară a riscurilor inerente de riscurile reziduale.

Evaluarea riscurilor trebuie să:

• se bazeze, pe cât posibil, pe dovezi obiective (imparţiale şi independente);
• aibă în vedere pe toţi cei afectaţi de risc;
• facă distincţia între expunerea la risc şi tolerabilitatea la risc.

Scopul evaluării riscurilor este de a stabili o ierarhie a riscurilor unei organizaţii care, în funcţie de
tolerabilitatea la risc, permite stabilirea celor mai adecvate modalităţi de tratare a riscurilor şi
delegarea responsabilităţii de gestionare a riscurilor celor mai potrivite nivele decizionale. Dar,
a ierarhiza însemna a compara, iar pentru a compara trebuie concepută o metodă unitară de
evaluare a probabilităţii şi impactului riscurilor ca şi a rezultantei compunerii lor numită
expunere la risc.

65
 Gestionarea riscurilor
înseamnă identificarea şi evaluarea riscurilor, precum şi stabilirea modului de a
reacţiona în faţa riscurilor, adică de a pune în operă mijloace de control intern
care să le atenueze posibilitatea de apariţie sau consecinţele pe care le-ar produce
în cazul în care s-ar materializa.
Dar resursele disponibile pentru gestionarea riscurilor sunt limitate, iar numarul
riscurilor creşte odată cu complexitatea organizaţiei şi a activităţilor desfăşurate
pentru atingerea obiectivelor. Prin urmare, este necesar să se urmarească un
răspuns optim la risc, într-o anumită ordine de prioritati (profilul riscurilor) care
rezultă din evaluarea riscurilor.
În fiecare organizaţie trebuie să se ia măsurile necesare (să se operaţionalizeze un
sistem de control intern) gestionării riscurilor până la un nivel considerat
acceptabil. Acest nivel este numit toleranţa la risc (sau apetitul pentru risc).
Gestionarea riscurilor trebuie subordonată obiectivelor care formează un sistem integrat,
coerent şi convergent către obiectivele generale, astfel încât nivelele de activitate să se
susţină reciproc.
Această abordare permite organizaţiei să defineasca şi să implementeze o strategie de gestionare
a riscurilor care porneşte de la vârf şi este integrată în activităţile şi operaţiile de rutină ale
organizaţiei.

66
Perceptii asupra riscului
Existenţa condiţiei de risc implică un proces deliberativ.
Unul dintre factorii ce duc la o percepţie diferită a situaţiilor cu
probabilităţi şi plăţi identice este capacitatea de control pe care
subiectul o are asupra desfăşurării evenimentelor. Aceasta este
determinată fie de şansă (atunci când subiectul nu poate influenţa cu
nimic probabilitatea de producere a consecinţelor variantei alese) sau
de abilitate (îndemânare) dacă rezultatul este dependent de capacitatea
subiectului de a realiza acţiunea.
Experimentele arată că în mod obişnuit sunt asumate riscuri mai
mari în condiţia de abilitate decât în cea de şansă. In acest sens, s-
a apreciat că speranţa subiecţilor în nestaţionaritatea şanselor este
unul din factorii care duc la acceptarea unor riscuri mai mari în
condiţii de abilitate.

67
 Economie comportamentală
1759 - Adam Smith “The Theory of Moral Sentiments” – psihologia umană eronată afectează deciziile economice
1920 - 1930 – Irving Fisher şi Vilfredo Pareto – au scris despre rolul factorului uman în procesul de luare a
deciziilor la nivel economic
1955 – Herbert Simon – a introdus conceptul de « rationalitate îngradită » în cadrul căruia oamenii nu sunt
instrumente perfecte de procesat informaţia, asă cum presupuneau economistii clasici. Laureat al premiului Nobel in
1978
Anii 1960 - cercetătorii încep să vadă creierul uman ca pe un instrument de procesare a informaţiei, mai degrabă
decât ca un simplu organ de răspuns la stimuli. Aceasta nouă viziune deschide noi perspective în ceea ce priveşte
combinarea domeniilor psihologiei şi a procesului de luare a deciziilor la nivel economic.
1979 – Amos Tversky şi Daniel Kahneman publică “The prospect theory” postulând că existenţa unor opţiuni
diferite este la fel de importantă în stabilirea modului în care se iau deciziile ca şi opţiunile în sine.
1986 - o conferinţă de importanta deosebită la Universitatea din Chicago este primul eveniment academic major care
se asează în mod specific pe economia comportamentală, reunind economişti, psihologi şi sociologi
1988 - economiştii Hersh Shefrin şi Richard Thaler introduc un model de economisire “ciclu de viaţă
comportamentală”. Oamenii nu îşi calculează economiile şi ratele de cheltuială astfel încât să menţină un nivel
constant de consum pe parcursul vieţii. In schimb, descoperă aceştia, oamenii preferă satisfacţiile imediate.
1994 - David Laibson devine primul profesor angajat la o universitate (Harvard University) în mod special pentru
disciplina economiei comportamentale.
1999 - The Quarterly Journal of Economics dedică un întreg număr economiei comportamentale.
1999 - Economistul Terrance Odean sugerează că volumele de tranzacţionare ridicate se datorează în mare măsură
încrederii excesive a traderilor. Dacă excludem ca explicaţie sentimentele omeneşti este dificil să înţelegem de ce
cineva ar dori să cumpere o acţiune de la altcineva care este dispus să i-o vândă.
2003 - Federal Reserve Bank din Boston invită membri ai lumii academice la o conferinţă, în speranţa de a acumula
cunoştinţe în doemniul economiei comportamentale care devine din ce în ce mai cunoscută.
2008 - Revista Money desemnează “Nudge: improving decisions, wealth and happiness” un bestseller al profesorului
de drept Cass Sunstein şi al economistului Richard Thaler drept “vărful de lance intelectual al miscării”.
Decembrie 2008 - un editorial în Pioneer Press din St. Paul Minnnesota concluzionează: Singura învingătoare în
schema lui Madoff: economia comportamentală”.
 “Sfârşitul economiei raţionale” - Harvard Business Review
In 2008, Alan Greenspan, fost preşedinte al Federal Reserve Bank, supranumit intr-o vreme “cel mai mare bancher
care a trăit vreodată” recunoştea în faţa Congresului American că a fost şocat de faptul că pieţele nu au evoluat
conform aşteptărilor sale de-o viaţă – “a făcut o greseală presupunând că interesul propriu al organizaţiilor, în
special al băncilor şi a altor instituţii similare, putea să apere cel mai bine acţionarii acestora”.

Criza economică globală a invalidat două principii fundamentale ale teoriei economice standard: faptul că
oamenii sunt capabili de obicei de decizii raţionale, respective faptul că mecanismele pieţei aduc mereu
corecţii pentru a contrabalansa dezechilibrele. Aceste principii trebuie înlocuite cu altele noi şi trebuie să
trecem la o altă abordare a economiei.
Economia comportamentală are la bază premisa că oamenii sunt iraţionali şi motivaţi de principii
părtinitoare pe care nu le conştientizează. Această disciplină aflată în plin avânt oferă o viziune
radical diferită privind modul în care oamenii şi organizaţiile operează de fapt. Adoptând o abordare
experimentală, companiile pot descoperi adevărurile din spatele presupunerilor lor legate de clienţi,
angajaţi, operaţiuni şi politici.
Descoperirile în domeniu arată că suntem emoţionali, miopi şi uşor de distras şi dezorientat. Cu toate
acestea, companiile care investesc în economia behaviorală îşi pot perfecţiona deciziile şi astfel îşi
pot micşora riscurile.
Majoritatea oamenilor, dacă li se oferă ocazia, vor trişa puţin, nu grav, în vreme ce vor elabora scheme
mintale care să le permită să nu se simtă vinovaţi. Simplul fapt de a ruga oamenii să se gândească la
cele zece porunci, înainte de a trişa îi făcea să renunţe la trişat. Trişatul, frauda, înşelăciunea sunt
contagioase; numărul celor care înşală a scăzut puţin în condiţii de monitorizare, dar a rămas destul
de mare; pe masură ce membrii grupului încep să se cunoască mai bine, tendinţa de a înşela de
dragul echipei este mai mare. Dacă un membru al echipei este văzut că trisează, mai ales de cei care
sunt mai apropiati de el, renunţă mai uşor la codul lor moral şi însală şi ei. Razbunarea şi înselatul
constituie două manifestări ale comportamentului iraţional aflat la baza deciziilor şi acţiunilor
angajaţilor şi clienţilor.
 Tema de discutie - De ce managerii buni iau decizii
proaste?[1]
Dezastrul financiar din ultimul an a aruncat o lumina negativa asupra capacitatii
managerilor de a-si feri companiile de falimente.
Dupa ce a studiat cativa ani procesul de luare a deciziilor, Sydney Finkelstein, profesor
de business la Universitatea din Dartmouth, a identificat cateva vulnerabilitati in
ratiunea managerilor, care, necorectate la timp, ii pot face pana si pe cei mai
experimentati lideri victime ale propriilor decizii.
Principala greseala a acestora, este, conform lui Finkelstein, tendinta de a se increde
prea mult in experientele trecute. Managerii uneori rezolva o situatie aplicand o
formula trecuta, dovedita eficienta intr-un context asemanator. Exemplul cel mai
bun este cel al lui Dick Fuld de la Lehman Brothers. In anii '90 a salvat compania
dupa criza LTCM. Zece ani mai tarziu a crezut ca o poate face din nou, utilizand
aceeasi strategie. Dupa cum se stie, Lehman si-a inchis acum portile, falimentul sau
ducand criza financiara intr-o etapa mult mai adanca. "Vorbim intotdeauna despre
cat de importanta este experienta. Cred ca supralicitam acest aspect, deoarece nu
intotdeauna un model experimentat in trecut este valabil pentru un eveniment
prezent. Ne incredem in strategii care se pot dovedi nefaste", spune Finkelstein.

[1] George Trifu; george.trifu@banknews.ro; 01-03-2009 | HR/Cariere

70
 Tema de discutie:
De ce managerii buni iau decizii proaste
O a doua greseala este promovarea interesului personal. Multi manageri nu realizeaza ca
interesul personal opereaza la un nivel subconstient in procesul lor decizional. Aici, poate
fi dat ca exemplu directorul Merrill Lynch, John Thain. Desi compania sa era la marginea
prapastiei, salvata doar prin unirea fortata cu Bank of America, el nu si-a putut reprima
dorinta de a-si renova propriul birou, afacere de aproape 150.000 dolari, si acordarea de
bonusuri de peste 4 miliarde de dolari cu putin timp inainte de fuziune, o parte a acestora
revenindu-i chiar lui.
O a treia greseala consta in folosirea de idei preconcepute. Liderii folosesc adesea astfel de
idei iar, in unele cazuri, se dovedesc fatale. In timpul uraganului Katrina, seful Comisei
de Urgenta a decis ca situatia din New Orleans, orasul lovit in plin de uragan, nu este
critica, deoarece vazuse la televizor un grup de persoane care petreceau in centrul
orasului. Lipsa sa de reactie a dus la punerea in pericol a catorva mii de locuitori.
A patra greseala identificata de Finkelstein este atasarea. Atasarea de oameni, locuri sau
lucruri. Un exemplu este greutatea cu care unii manageri renunta la divizii construite in
timp indelungat, cu efort sustinut. Chiar daca afacerea se afla in lipsa cronica de
lichiditati, multi lideri amana pana in ultima clipa vanzarea unor parti ale companiei.

71
Business risk
Compliance threats originate
in politics, law, regulation or
corporate governance
Financial threats stem from
volatility and the real
economy
Strategic threats are related
to customers, competitors
and investors
Operations threats impact
the processes, people and
overall value chain of a
business.

72
Risk Impact Matrix

73
Risk Impact Matrix

74