Internaţionalizarea afacerilor, ca formă particulară a activităţii economice, reprezintăun proces

complex şi de durată, ce angajează resurse financiare, materiale şi umane semnificative.

Derularea de afaceri pe pieţe externe se va realiza numai dacă existăun stimulent suficient de
puternic, în măsură să motiveze companiile să -şi
asumer i s c u r i l e i m p l i c a t e ş i n e c e s i t ă i n c l u d e r e a n o ţ i u n i l o r d e r i s c ş i i
n c e r t i t u d i n e î n structura procesului decizional.
Riscul este privit ca un fenomen care provine din circumstanţe
p e n t r u c a r e decidentul este în măsură să identifice evoluţii /
evenimente posibile, şi chiar probabilitatea
p r o d u c e r i i ( m a t e r i a l i z ă r i i ) a c e s t o r a , f ă r ă a f i î n s ă î n m ă s u r ă s ă precizeze
cu exactitate care dintre aceste evenimente se va produce efectiv . Se poatespune deci că riscul
provine din imposibilitatea de a aprecia cu o anumită acurateţecare este evenimentul posibil,
identificat ca atare de decident care se va materializaefectiv şi va determina un anumit nivel al
riscului. Chiar dacă probabilitatea estimată pentru materializarea efectivă a unui anumit
factor generator de risc este ridicată,d e c i d e n t u l n u p o a t e f i s i g u r d a c ă a c e l
eveniment este cel care se va produce cucertitudine şi nu un altul; este
p o s i b i l c h i a r s ă s e p r o d u c ă u n f e n o m e n a c ă r u i probabilitate era apreciată la un
nivel redus sau chiar un eveniment neprevăzut.

Riscul finantarii internationale

 Riscul reprezinta o pierdere potentiala cauzata de producerea unor evenimente in viitor ;
 In finantarea internationala riscul are o forma tridimensionala fiind compus din : riscurile
de mediu,de proiect si de firma;
 Riscul de tara: este un risc legat de mediul din tara gazda e investitiei sau tara debitorului;
 Riscul de dobanda: este un risc determinat de evolutia nefavorabila a ratelor de dabanda
pe pietele internationale;
 Riscul de neplata: este riscul ca debitorul sa se afle in incapacitatea de plata a serviciului
datoriei contractate si / sau de rambursare a imprumutului la scadenta
Riscul de ţară
• Este un concept nou introdus pentru prima dată de M. Friedman în 1975
când Citibank a împrumutat un guvern dintr-o altă ţară ce a refuzat ulterior să ramburseze datoria
contractată;
• A fost iniţial corelat cu capacitatea şi voinţa unui guvern de a-şi rambursa datoria externă;
• Acest concept este utilizat astăzi în mai multe domenii:
• Finanţarea internaţională (datoria publică şi privată)
• Investiţiile străine directe;
• Investiţiile de portofoliu (evaluarea acţiunilor şi obligaţiunilor)
• Ajustarea la risc a proiectelor / afacerilor.
• În prezent se face o distincţie între riscul de ţară asociat ISD şi cel asociat creditelor externe.
Rolul analizei de risc de ţară
- Localizarea precisă a creditului sau a afacerii (harta de risc);
- Luarea deciziei de a te implica sau nu pe pieţele internaţionale (“go / no go decision”);
- Pentru a stabili gradul de implicare pe o piaţă externă;
- Dezvoltarea unor strategii pe o piaţă externă (ex. strategiile concurenţiale);
- Adaptarea ulterioară a creditului sau investiţiei la modificările de mediu.
Formele de materializare a riscului de ţară
Credit internaţional - Întârzierea rambursărilor;Probleme cu plata serviciului DE;Repudierea
datoriei externeRenegocierea datoriei externe;Reeşalonarea datoriei externe;Moratoriul
DE;Probleme temporare curambursarea datoriei externedatorate unor dezechilibre în
BPE,dezechilibre pe piaţa internă;
Afaceri internaţionale – Confiscarea;Naţionalizarea;Exproprierea;
Indigenizarea;Limitarea sau restricţionarea repatrierii capitalului străin
Limitarea sau restricţionarea transferului de dividende;Distrugerea parţială sau totală a
obiectivului de investiţii;Pierderi de profit.
Managementul riscului de ţară din perspectiva investitorilor străini
Înainte de realizarea investiţiei:
-obţinerea de informaţii suplimentare
- evitarea ţărilor cu risc ridicat
- poliţele de asigurare a riscului de ţară (ex COFACE)
- negocierea cadrului de derulare a afacerii
- adaptarea proiectului la nivelul de risc
- diversificarea geografică a portofoliului de investiţii

După realizarea investiţiei:

- monitorizarea permanentă a nivelului de risc de ţară;
- adaptarea ulterioară a proiectului la nivelul de risc;
- promovarea de bune relaţii cu parteneri / statul gazdă;
·- dezinvestirea, maximizarea profitului.
Riscul de dobanda
Riscul de dobândă este pierderea potenţială generată de evoluţia nefavorabilă a ratelor de
dobândă.
• Este un risc ce îl poate afecta atât pe debitor cât şi pe creditor;
• Poate afecta atât creditele cu dobândă fixă dar mai ales pe cele cu dobândă variabilă;
• Analiza acestui risc se bazează pe următorii indicatori:
• Maturitatea;
• Sensibilitatea;
• Durata.
Riscul de neplată
Riscul de neplată este pierderea potenţială cauzată de incapacitatea de plată a debitorului;
•Este un risc cu precădere al creditorului
• Analiza acestui risc se bazează pe raţiile financiare:
• Raţiile de lichiditate
• Raţiile privind profitabilitatea activităţii firmei
• Raţiile privind structura financiară a companiei
• Raţiile privind rentabilitatea companiei
• Raţiile privind capitalul propriu (acţionariatul)

Riscul valutar în finanţarea internaţională

Riscul valutar este pierderea potenţială cauzată de evoluţia nefavorabilă a cursului de schimb.
Formele de bază ale riscului valutar:
 Riscul valutar tranzacţional: pierdere potenţială survenită în cazul unei tranzacţii simple
denominată într-o altă monedă (de exemplu export, import sau credit extern);
 Riscul valutar de translaţie: pierdere potenţială cauzată de modificarea cursului de schimb
ce apare la translatarea bilanţurilor filialelor în bilanţul companiei mamă.
 Riscul valutar economic: pierdere potenţială de flux de numerar net cauzată de evoluţia
cursului de schimb.

Riscul valutar de tranzacţie

• Foarte uşor de estimat;
• Gradul de expunere se poate măsura prin raportarea randamentului curent în condiţiile unui
curs fix la randamentul curent în condiţiile unui curs estimat

Riscul valutar de translaţie

• Mult mai dificil de estimat decât riscul de tranzacţie
• Metoda ratei curente;
• Metoda “current / non – current”;
• Metoda monetară;
• Metoda temporală (pentru stocuri se foloseşte cursul de schimb estimat).

Riscul economic
• Cea mai complexă formă a riscului valutar
• Analiza sa are la bază fluxul de numerar viitor generat de o afacere
• Gradul de expunere la acest risc se măsoară prin variabilitatea fluxurilor de numerar generată
de variabilitatea cursului de schimb;

Specificul riscului in finantarea internationala

În decizia de finanţare atât investitorii (creditorii) cât şi beneficiarii f
inanţăriioperează cu trei situaţii decizionale posibile:
s i t u a ţ i a c e r t ă , i n c e r t ă ş i r i s c a n t ă . Certitudinea absolută poate fi definită ca situaţia
decizională în care evoluţia viitoarea evenimentelor, consecinţele unei decizii pot fi prevăzute cu
exactitate, neexistând erori sau evenimente neaşteptate . În acest context, rezultatele
oricărei acţiuni /d e c i z i i a r f i c u n o s c u t e c u e x a c t i t a t e , î n a i n t e a p r o d u c e r i i
/ adoptării lor.
Practicmecanismul decizional ar deveni un automatism, orice decizie, i
n d i f e r e n t d e importanţă şi complexitate ar deveni o chestiune de rutină.
Opusul noţiunii de certitudine absolută, incertitudinea absolută reprezintă situaţia încare
decidentul nu poate anticipa evoluţiile şi / sau propriile sale acţiuni viitoare şi /sau decizii şi nici
ale altora . Adoptarea unei decizii în condiţii de incertitudine este caracterizată prin următoarele
elemente:
 Decidentul nu este conştient de existenţa unei probleme;
 Decidentul dispune de informaţii necorespunzătoare cantitativ, calitativ, carenu au
relevanţă;
 Incapacitatea de identificare a unei probleme / conj uncturi nefavorabile
(acauzelor şi componentelor, a relaţiilor dintre acestea) şi de scalare a lor
înfuncţie de gravitatea şi gradul de interdependenţă dintre ele;
 Informaţie incompletă care nu permite formularea unei liste complete
aconsecinţelor unei decizii;
 Experienţă şi abilităţi cognitive limitate ale decidentului.
Printre factorii care influenţează nivelul de incertitudine asociat condiţiilor de adoptare a unei
decizii pot fi enumeraţi:
- Informaţie inadecvată şi nedisponibilă;
- Nedefinirea clară a problemei;
- Incapacitatea / imposibilitatea de identificare a tuturor alternativelor;
- Caracterul anticipativ al procesului decizional si graduc redus de predicitibilitate al anumitor
factori care afectează consecinţele unei decizii;
- Caracterul unic al unor evenimente, factori, conjuncturi decizionale
- Calităţile personale ale decidentului

Riscul poate fi privit ca "reprezentând incapacitatea unei firme de a se adapta la

timp şi la cel mai mic cost la modificările de mediu" - semnificaţia economică
ar i s c u l u i . P r i v i t d i n a c e s t p u n c t d e v e d e r e , r i s c u l u n e i i n v e s t i ţ i i
e f e c t u a t e d e o întreprindere are ca principală sursă instabilitatea climatului de
afaceri (elementexogen firmei) şi incapacitatea agentului economic de a
contracara la timp şi fărăcosturi ridicate efectele generate de această evoluţie
continuă. Se lansează astfelideea că o afacere forate bine definită şi rentabilă din
punct de vedere economic poate deveni nerentabilă ca urmare a modificărilor condiţiilor de
mediu iniţiale; deaceea, acest aşa numit "risc de mediu " trebuie avut în vedere în fundamentarea
unei afaceri şi trebuie prevăzute mecanisme eficace care să evidenţieze rapid modificările
intervenite şi modul în care vor fi gestionate.

Riscurile cu care se confruntă o companie care derulează aface

r i p e p i e ţ e l e internaţionale pot fi clasificate după mai mult criterii: după gradul de asumare,
dupăamplitudinea şi probabilitatea lor de apariţie, după gradul de diversificare,
dupănatura acestor riscuri etc. Relaţia dintre risc şi incertitudine nu este o relaţie simplă,ci una
complexă. Spre deosebire de risc, incertitudinea este descrisă ca situaţia încare
decidentul nu poate identifica toate, sau chiar nici unul dintre evenimentele posibile
a se produce şi cu atât mai puţin de a putea estima probabilitatea produceriilor, având
semnificaţia matematică de variabilă incomplet definită. Incertitudinea presupune
anticiparea foarte vagă a unor elemente astfel încât nu se poate face nici o previziune cu
privire la ceea ce se va întâmpla; în definirea incertitudinii un singur lucru este
cert: "nimic nu este sigur sau previzibil". O situaţie este incertă atunci când
decizia trebuie luată dar nu se cunosc suficient sau deloc evoluţia
ulterioară aevenimentelor precum şi probabilităţile aferente.
Această situaţie este frecvent întâlnită în cazul ţărilor în curs de dezvoltare, în
careinstituţii politice sau economice sunt schimbate în mod frecvent. În ceea ce
priveşten o ţ i u n e a d e r i s c , s e p o a t e f a c e a n u m i t e a n t i c i p ă r i a l e
e v e n i m e n t e l o r c e s e p o t produce şi a probabilităţii asociate producerii lor.
Profitul potenţial urmărit a firealizat în urma unei investiţii trebuie să fie proporţional cu
riscul asumat. I n c e r t i t u d i n e a a r e
două componente:o componentă obiectivă incertitudinea obiectivă
(identificată nu de puţine ori cu noţiunea de risc - şi o
c o m p o n e n t ă subiectivă - incertitudinea subiectivă . Distincţia între aceste noţiuni este
importantăî n c a z u l I S D ( ş i a a f a c e r i l o r i n t e r n a ţ i o n a l e î n g e n e r a l ) .
C a r a c t e r u l s u b i e c t i v a l incertitudinii trebuie apreciat în sensul că estimările cu
privire la producerea unuianumit eveniment generator de risc se bazează pe aprecierile şi
percepţiile proprii aledecidentului în funcţie de informaţiile de care dispune la momentul
respectiv, şi deexperienţa pe acre o are în domeniul respectiv. Incertitudinea
obiectivă poate fiasimilată situaţiei în care toate rezultatele posibile sunt cunoscute şi
majoritatea celor implicaţi în procesul decizional sunt unanimi în estimarea aceleiaşi probabilităţi
de producere a fiecăruia dintre efectele identificate pe baza datelor furnizate de
evoluţiianterioare.Î n c o n d i ţ i i d e c e r t i t u d i n e , f i r m a ş i i n v e s t i ţ i a n u s u n t
s u p u s e n i c i u n u i r i s c , f i i n d cunoscute efectele generate de producerea unui eveniment şi
impactul lor la nivelulrezultatelor activităţii viitoare. Incertitudinea şi riscul, odată
introduse în ecuaţiadecizională, afectează calitatea şi acurateţea estimărilor cu
privire la evoluţiile şirezultatele viitoare ale firmei şi investiţiei internaţionale.
Vulnerabilitatea profiturilor v i i t o a r e p o a t e f i m o d e l a t ă m a t e m a t i c î n c o n d i ţ i i
d e i n c e r t i t u d i n e o b i e c t i v ă c a o funcţie de natura particulară a evenimentul
propriu-zis, iar în condiţii de risc ca o funcţie de impactul producerii
evenimentului asupra unei afaceri; în condiţii deincertitudine subiectivă este o funcţie de
ambele variabile enumerate.
În esenţă succesul unui investiţii depinde în mare măsură de opţiunile pe care
unmanager o face la momentul adoptării deciziei de investiţii cu privire la ce
riscurieste dispus să accepte pentru un nivel al profitului preconizat a fi realizat.Din
ansamblul riscurilor internaţionale, cele mai multe intră în categoria
riscurilor identificabile (compania poate identifica cu o anumită precizie factorii
de risc şi efectele materializării acestor riscuri) , însă firma îşi va asuma numai o parte
dintreele, mai exact pe cele majore (capabile să producă pierderi substanţiale).
 Riscurile cu care se confruntă o firmă care investeşte în străinătate sunt
clasificate,înf u n c ţ i e d e p e r s p e c t i v a d i n c a r e s u n t a b o r d a t e , î n m a c r o r i s c u r i
şi microriscuri.
Macroriscurile sunt rezultatul evoluţiei într-un anumit sens a condiţiilor de mediu deafaceri în
care este localizată investiţia. În categoria macroriscurilor intră totalitateariscurilor de mediu
cum ar fi: riscul de ţară, riscul de transfer, riscul suveran, riscul politic, riscul de piaţă
(market risk) etc.
Microriscurile sunt determinate de factoriendogeni, specifici sectorului de activitate,
firmei şi proiectului propriu-zis şi / saude insuficienta corelare între particularităţile
activităţii şi limitele impuse de cadrulgeneral al ţării gazdă. În categoria microriscurilor
intră majoritatea riscurilor def i r m ă ş i a r i s c u r i l o r d e p r o i e c t : r i s c u l d e
i m p l a n t a r e , r i s c u l v a l u t a r , r i s c u l d e dobândă, riscul de preţ, riscurile comerciale,
riscurile legate de personal, riscurile juridice etc.