Note de curs 5

Management
Optimizarea deciziilor în condiţii de risc
Metoda arborelui de decizie: metodă de analiză a rezultatelor potenţiale ale unei decizii
complexe utilizată în procesul decizional strategic.
Se proiectează sub forma unei diagrame de evenimente viitoare ca efecte ale unor posibile
variante de decizii.
Presupune luarea uner serii de decizii, de probabilităţi şi de dimensiuni pentru fiecare decizie
luată într-o faza anterioară.

Analiza sistemului decizional presupune următoarele:

1. Încadrarea în tipologiile deciziilor adoptate în scopul sincronizării şi evitării necorelărilor
între deciziile unui nivel ierarhic cu deciziile nivelului ierarhic superior sau inferior.
2. Încadrarea deciziilor pe funcţii ale managementului – presupune determinarea contribuţiei
deciziilor adoptate la îndeplinirea funcţiei respective. Prin această încadrare se urmăreşte
intuirea, respectiv menţinerea echilibrelor sau evitarea lor în abordarea deciziilor.
3. Analiza încadrării deciziilor pe funcţii urmăreşte modul de tratare a informaţiilor puse la
dispoziţia decidentului pe diferite nivele organizaţionale.
4. Analiza urmăreşte calitatea deciziilor respectiv modul în care se regăsesc sau se respectă
parametrii cantitativi şi calitativi ai deciziilor.
5. Analiza instrumentală decizională urmăreşte corespondenţa dintre natura deciziilor
adoptate şi metoda de adoptare a deciziei în funcţie de poziţia decidentului.
6. Analiza proceselor decizionale strategice respectiv conceperea şi elaborarea fiecărei etape
de decizie.
7. Analiza sistemelor presupune analiza simptomelor pozitive şi negative ale conceperii, ale
funcţionării sistemului decizional al firmei.

C5 – Sistemul informaţional
1. Definiţia, componentele, funcţiile.
2. Raţionalizarea sistemului informaţional: deficienţele tipice şi cauzele acestora: cerinţe,
principii; evenimente generatoare de raţionalizări.
3. Perfecţionarea sistemului informaţional: prezumţii, etape, tendinţe.
Realizarea obiectivelor oricărei afaceri implică două evenimente esenţiale:
a. Existenţa unui sistem decizional (C4).
b. Existenţa unui sistem informaţional.
Sistemul informaţional oferă ca materie primă informaţia reală, necesară stabilirii
obiectivelor de conducere (manageriale), competenţelor şi responsabilităţilor.

1. Definiţie: Constă în ansamblul datelor, informaţiilor, fluxurilor şi a circuitelor

informaţionale, a procedurilor şi a mijloacelor de tratare a informaţiilor destinate stabilirii şi
realizării obiectivelor companiei.
Sistemul informaţional nu se identifică cu culegerea, transmiterea şi prelucrarea informaţiilor
chiar dacă aceasta se realizează cu instrumente automate ci este mai cuprinzător şi are
obiective precise.
Sistemul informaţional cuprinde: culegerea şi înregistrarea informaţiilor; vehicularea acestora;
prelucrarea informațiilor care poate fi: manuală, mecanizată, automată.
Componente: care trebuie să fie examinate şi tratate intercorelat.
1. Data şi informaţia
Data presupune descrierea cifrică sau letrică a proceselor, acţiunilor, a fazelor de interes din
afara firmei.
1
Informaţia aduce un plus de cunoaştere directă sau indirectă a unor elemente utile. Ea
constituie temeiul esenţial al declanşării deciziilor sau acţiunilor. Componenta economică a
informaţiei este esenţială. De ce ?
1. Pentru că este foarte complexă. 2. Trebuie să fie organizată. 3. Trebuie să aibă o destinaţie
precisă. 4. Trebuie să fie valorificată în timp real şi să fie autentică.

Circuitul informaţional

Este traseul urmat de informaţie sau de un pachet de informaţii de la emiţător la

receptor (destinatar). Dimensiunea circuitului informaţional (lungime sa) condiţionează
funcţionarea eficientă a sistemului. Fluxul informaţional este compus din cantitatea de
informaţii între cele două puncte (emitere şi destinaţie).
Carateristicile circuitului informațional sunt: lungimea, viteza de propagare, fiabilitate și
costul.
Circuitele informaţionale sunt: mai directe; evită fazele intermediare; evită prelungirile în aval
sau în amonte; sunt mai scurte.

Proceduri informaţionale

Sunt constituite din ansamblul elementelor ce stabilesc:

1: modalităţile de culegere, înregistrare, transmitere a mai multor categorii de informaţii.
2: precizează operaţiile de efectuat, succesiunea lor, suporţii de scriere a informaţiilor (cartele,
dischete, CD-uri, DVD-uri) modele şi mijloacele de tratare a informaţiilor folosite.

Presupune un caracter foarte detaliat; nivel superior de prelucrare a datelor, cu un grad

înalt de finalizare (codificări, tipizări, standardizări ale informaţiei), caracter operaţional
(tratare rapidă a informaţiei) şi cu eficienţă ridicată. Mijloacele de tratare a informaţiilor se
referă la numărul, structura şi performanţa mijloacelor tehnice de tratare a informaţiei ce
condiţionează procesul decizional (eficienţa sa).

Clasificarea mijloacelor informaţionale:

- manuale: au viteză redusă şi costuri scăzute;
- mecanizate: nu permit utilizarea unor modele complexe cu un număr mare de
variabile;
- automatizate: sunt purtătorii de informaţii sau se introduc direct în terminal.
Memorie puternică; viteză şi precizie; utilizează modele complexe; necesită forţă de
muncă specializată (şi actualizată); costuri mari; dar cu eficienţă crescută dacă sunt folosite şi
potrivit destinaţiei; favorizează păstrarea secretului de serviciu şi protecţia patrimoniului;
generează o nouă profesie; necesită să fie protejată de viruşi.

Funcţiile sistemului informaţional

Sistemul informaţional al companiei trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele

funcţii:
1. decizionale = să asigure elementele informaţionale necesare, utile în scopul
adoptării deciziei.
MIS = sistem informaţional de management
2. operaţionale = asigură operaţionalizarea metodelor şi deciziilor de management.
3. de documentare = exprimă menirea sa gnoseologică (de cunoaştere), de îmbogăţire
a cunoştinţelor personale.

2
- dimensionarea gnoseologică poate avea caracter individual, social şi organizaţional.
Neglijarea oricăreia din aceste funcţii ale sistemului informaţional se regăseşte cu impact
negativ asupra profitabilităţii companiei.

2. Raţionalizarea sistemului informatic

Deficiențele tipice ale sistemului informațional:

1. Distorsiunea – generează modificarea parţială menţionată a conţinutului, a
mesajului pe traseul culegere, prelucrare, transmitere a datelor de la emiţător la receptor.
Cauzele distorsiunilor: deficienţe în pregătirea personală; suporţi informaţionali;
utilizarea neglijentă a suporţilor informaţionali pe traseul transmiterii către beneficiar;
utilizarea de mijloace necorespunzătoare pentru înregistrare şi transmitere.
2. Filtrajul se deosebeşte de distorsiune. Presupune o modificare parţială sau totală a
conţinutului în mod intenţionat.
Cauze: intervenţia pe traseul informaţiei a unor persoane interesate ca beneficiarul să
primească mesajul schimbat.
Efectele negative ale distorsiunii şi filtrajului: dezinformarea parţială sau totală a
beneficiarului; diminuarea calităţii deciziilor; impactul negativ în procesele operaţionale.
3. Redundanţa presupune: înregistrarea, transmiterea, prelucrarea repetată a unor
informaţii.
Cauze: absenţa coordonării a unor segmente componente ale procesului managerial.
De ex: redundanţa se produce atunci când nu se respectă principiul unităţii de decizie
şi acţiune. Mai mulţi manageri se adresează nemijlocit cu cereri de informaţii mai multor
compartimente fără ca personalul responsabil să fie informat (pasarelă).
4. Supraîncărcarea circuitelor informaţionale prin înmagazinarea şi vehicularea unor
cantităţi de informaţii ce depăşesc capacitatea de transport. Generează blocarea sistemului şi
întârzierea prelucrării informațiilor.
Cauze: redundanţa, nerespectarea caracterului primordial piramidal al S.I. prin
caracterul piramidal, agreearea şi transmiterea selectivă a informaţiilor pe verticala sistemului
de management în funcţie de competenţe. Între cauze se situează şi insuficienta pregătire a
unor manageri, infatuarea unora, IRESPONSABILITATEA.

Cerinţe de raţionalizare faţă de informaţii

Informaţia constituie materia primă a sistemului informațional (S.I.) dar și a sistemului

managerial (S.M.).
La ce fel de cerinţe trebuie să răspundă informaţia ?
1. caracterul real determină realismul deciziilor.
2. să fie multilaterală, complexă privind semnificaţia fenomenelor la care se referă.
3. sintetică şi concisă, adică să cuprindă elementele esenţiale. Acesta presupune personal
cu calităţi deosebite şi anume: pregătire adecvată, conştiiciozitate, discernământ şi
motivare corespunzătoare.
4. să fie furnizată în timp util şi tratată operativ. Dinamismul şi fluenţa S.I. se poate
regăsi în dinamismul afacerilor companiei.

Principiile de concepere şi raţionalizare a sistemului informațional (S.I.)

Principiile sunt reguli de natură să asigure maximum de eficienţă a funcţiilor

informaţiilor:
A. subordonarea conceperii şi funcţionării sistemului informațional (S.I.) conform
cerinţelor de management al firmei.

3
 B. corelarea strânsă între sistemului informațional S.I. şi sistemul decizional şi
organizarea structurală a companiei (să includă şi subdiviziunile companiei şi să fie
armonizat cu sistemul decizional);
C. principiul unităţii metodologice a tratării informaţiilor (să se lucreze cu metode
unitare);
D. principiul concentrări asupra abaterilor esenţiale (informaţia trebuie să fie transmisă
selectiv şi nu global);
E. principiul asigurării unui timp corespunzător de reacţie al componentelor dar şi a
ansamblului managerial: viteza de reacţie a subsistemelor este diferită şi ea datorită
calităţii deciziei; existenţa unor metode diferite de tratare a informaţiei.
F. principiul asigurării maxime a informaţiei finale, utile din fondul de informaţii
primare. Aceasta necesită proceduri informaţionale rafinate potrivit cerinţelor
proceselor manageriale.
G. principiul flexibilităţii presupune: abordarea modulară cu echipamente electronice,
baze de date, programare performantă; operare rapidă a modificărilor necesare în
modulele implicate fără a schimba concepţia de ansamblu.
H. principiul eficacităţii (eficienţei) presupune informarea completă şi efectuarea de
corecturi la timp: permanente evaluări deci comparare a efectelor aşteptate cu cele
obţinute.
Concluzie: Aceste principii nu sunt exhaustive; sunt utilizate în proiectarea şi conceperea
sistemului informatic; cerinţa ca aceste principii să fie abordate şi înfăptuite în
interdependenţa lor.