Note de curs 9

Management
Clasificarea structurilor organizatorice

- Ierarhică;
- Funcţională;
- Ierarhie funcţională.

Structura ierarhică

Personalul companiei este subordonat direct managerului.

Compania are un număr restrâns de compartimente. Acest fapt conferă economicitate.
Managerul firmei şi managerii compartimentelor exectă toate atribuţiunile de conducere
în domeniile:
- organizatoric
- tehnic
- control
- personal
- întreţinere
Structura ierarhică elaborată conform unor norme specifice.
2. Structura funcţională. Este alcătuită din compartimente de 2 tipuri:
- operaţionale productive.
- Funcţionale
Managerul nu trebuie să fie de tip universal. El beneficiază de asistenţa în colaborarea
compartimentelor funcţionale.
Executanţii primesc decizii şi răspund faţă de sefi ierarhici dar şi faţă de compartimentele
funcţionale. Deci se caracterizează printr-o multitudine de subordonări.
Structura ierarhic funcţională este o combinare a structurilor funcţionale şi a celor
ierarhice:
- executanţi primesc decizii şi răspund numai faţă de seful ierarhic nemijlocit.
- se respectă principiul unităţii de decizie şi de acţiune.
- se practică în unităţile mari şi mijlocii.

Despre organigramă
Reprezentarea grafică a structurii organizatorice prin simboluri conform unor reguli
specifice. Ea poate fi:
- organigramă generală (prezintă structura întregii companii)
- organigramă pe compartimente (parţială) prezintă numai anumite compartimente
distinct.
Poate fi ordonată de la stânga la dreapta. Respectă sensul normal de activitate al
întreprinderii.
Ilustrează componenţă nivelurilor ierarhice.
Evidenţiază subdiviunile în care ar scăpa controlul ierarhic. Indică mărimea zonelor de
influienţă a managerilor.
Este suplă şi compactă.

1
 Organigramă generală

ADUNAREA GENERALĂ A NIVEL 1

ACŢIONARILOR

CONSILIUL DE NIVEL 2
ADMINISTRAŢIE

MANAGER GENERAL NIVEL 3

MANAGEMENT
LABORATOARE MANAGEMENT
TEHNIC
Reguli pentru elaborarea organigramei
1. Mărimea patrulaterelor şi grosimea liniilor trebuie să fie egală pentru toate
compartimentele de pe acel nivel ierarhic.
2. Plasarea pe planşă a acestor patrulatere trebuie să respecte raporturile de mărime şi
de subordonare ierarhică.
3. Toate compartimentele egale trebuie să fie plasate la aceeaşi distanţă şi pe acelaşi
plan.
Pentru fiecare compartiment să se indice: - total personal din care manageri.
În organigramele complexe se utilizează simboluri grafice.
Formatul suportului informaţional trebue să fie suficient de mare pentru a putea fi
citită, interpretată organigrama.
Prezentarea organigramei trebuie să fie însoţită de manualul managerului prin care se
include detaliile structurii organizatorice.
1 – baza legală a constituirii companiei.
Legea 15 pentru S.A.
Legea 31 Societate Comercială
Legea 36 Asociaţii Agricole
- statutul şi actul de constituire.
- obiectul de activitate: - producere; comercializare.
Detalierea caracteristicilor organizatorice ale structurii.
- obiective
- sarcini
- competenţe
- responsabilităţi
Baza legală: organigrama generală şi parţială.
2. Detalii ale compartimentelor management sau organizare cu participarea
managerului superior al firmei.
2
 3. Descrierea funcţiilor compartimentelor.
- descrierea postului (sarcinile costului): subordonare, colaborare, atribuţiuni.
- descrierea postului se stabileşte de seful de compartiment.
Interdependenţa dintre organizarea formală şi organizarea informală:
1. Conceptul de organizare informală
2. Interdependenţa.
1. Concept:
Conţine ansamblul formaţiunilor al interacţiunilor umane cu carater organizatoric ce apar
spontan şi natural între componenţii firmei. Este distinctă de organizarea formală.
Este determinată de următorii factori:
- interese comune
- apartenenţe organizatorice
- nivel de pregătire şi calificare.
- vechime în muncă.
Are ca element de bază grupa informală respectiv grupa de persoane conturată spontan ce
urmăresc acelaşi scop şi au o conduită asemănătoare. În grup fiecare component are un anumit
rol neformal determinat de autoritatea neformală:
- cunoştinţe
- atitudini
- experienţă
- know how
Se materializează în sugestii, sfaturi, remarci şi informaţii.
Funcţie de distribuirea autorităţii în cadrul organizării informale distingem 3 tipuri
principale:
- coerente
- coerent organizate
- necoerente
Relaţiile informale constituie elementul dinamic prin care se manifestă grupele iar în cadrul
grupelor se pot delimita următoarele tipuri de legături.
Legături:
- şuviţă (informaţia trece de la un individ la altul)
- margaretă
- ciorchine (tip predominant în cadrul grupurilor alcătuite din personal managerial).
Legăturile dintre grupurile informale se caraterizează prin colaborare sunt de natură să
contribuie la desfăşurarea activităţii eficiente sau destructive.
Interdependenţele dintre organizarea formală şi informală constau în:
- contribuie la cristalizarea ansamblului activităţii respectiv organizarea informală poate
determina organizarea formală.
- Oricărei organizări formale i se alătură organizare informală.
- Cunoaşterea organizării informale este o ARTĂ.
- Ea facilitează coeziunea colectivului şi a grupelor.
- Evită apariţia tensiunilor.
- Scurtează fluxurile de circulaţia informaţiei.
1. Pentru a cunoaşte organizarea informală se compun:
- să fie cunoscute necesităţile personalului.
- Care este starea de spirit a personalului.
2. Managerii să fie accesibili executanţilor.
3. Să repartizeze judicios sarcinile, sancţiunile şi recompensele.