Sunteți pe pagina 1din 7

Structura organizatorica a ntreprinderii

Ca expresie a organizarii formale, structura organizatorica a unei ntreprinderi se proiecteaza pe


baza unor norme, reguli, principii si documente oficiale.
Structura ntreprinderii , componenta a structurii generale a firmei, reflecta anatomia
ntreprinderii; modul de concepere, detaliere si implementare a acesteia influenteaza nemijlocit
activitatile impuse de realizarea obiectivelor ntreprinderii.
Structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice
(directii, compartimente) si relatiile acestora orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite ale
ntreprinderii.
aprecierea structurii organizatorice reprezinta un proces de cunoastere, ntelegere, explicare a
situatiei existente prin analiza detaliata a factorilor ce influenteaza starea ei:
Strategia dezvoltarii ntreprinderii;
Tipul si complexitatea productiei;
Dimensiunea ntreprinderii;
Calitatea resurselor umane;
Mutatiile ce au loc n mediul exterior al firmei;
Cadrul juridic si statutul ntreprinderii.
n ansamblul ei structura organizatorica are 2 mari parti:
structura functionala (de conducere)
structura operationala (de productie, conceptie)
Structura functionala reprezinta ansamblul functiilor de conducere si compartimentelor (servicii,
birouri) tehnice, economice, comerciale, administrative, modul de constituire si grupare al acestora
si relatiile dintre ele necesare desfasurarii corespunzatoare a procesului managerial si a proceselor
de executie.
n ansamblul ei structura functionala este abordata ca un sistem si cuprinde:
I. Componente postul, functia, compartimentul
II. Relatii organizatorice
III. Ordinea componentelor (nivelul, treapta ierarhica, ponderea ierarhica)

Structura functionala
a. Postul reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica, putnd fi definit prin ansamblul
obiectivelor, cu atributiile, sarcinile, competentele si responsabilitatile asociate, care revin spre
exercitare, n mod regulat, unei persoane angajate n ntreprindere.

Postul este instrumentul prin intermediul caruia se realizeaza aprecierea competentelor si a


cunostintelor de specialitate necesare angajarii.
Evaluarea, salarizarea, recompensele acordate personalului au la baza atributiile, sarcinile prevazute
n fisa postului si modul de realizare a lor.
b. Obiectivele justifica ratiunea nfiintarii si functionarii lui. Pentru realizarea lor titularul postului
i sunt conferite atributii, sarcini, competente si responsabilitati adecvate.
c. Sarcina reprezinta un proces de munca simplu sau o componenta de baza a unui proces de munca
complex care prezinta autonomie operationala. Ea este efectuata de regula de o singura persoana.
Sarcina reprezinta componenta cea mai dinamica a postului.
astfel, schimbarile calitative care se manifesta n cadrul lor determina modificari n structura
organizatorica.
d. atributia reprezinta ansamblul sarcinilor precis conturate care sunt executate periodic sau
continuu de salariatii ce au cunostinte specifice unui anumit domeniu si care contribuie la realizarea
unor obiective specifice.

Trasaturi obligatorii ale postului


1. autonomia formala exprima limitele n care titularul postului are dreptul de a actiona
pentru realizarea obiectivelor individuale postului.
2. Competenta profesionala exprima nivelul de pregatire, experienta, prestigiul profesional
care permit realizarea obiectivelor individuale si implicit a celor fundamentale si derivate ale
firmei.
3. Responsabilitatea reprezinta obligatia titularului postului de a ndeplini sarcini si atributii
derivate din obiectivele individuale ale postului.
e. Functia reprezinta factorul de generalizare a unor posturi asemanatoare din punct de vedere al
ariei de cuprindere, autoritatii, responsabilitatii.
analizate dupa competente, responsabilitati si atributii functiile pot fi grupate n :
Functii de conducere - caracterizate prin ponderea mare a competentelor, atributiilor,
responsabilitatilor implicate de exercitarea atributiilor sau functiilor conducerii (previziune,
organizare, coordonare, control, antrenare, evaluare).
Functii de executie a caror competenta se regasesc competentele, atributiile si
responsabilitatile, a caror desfasurare impune transpunerea n practica a deciziilor emise de
titularii functiilor de conducere.
f. Compartimentul reprezinta un grup nchegat de persoane reunite sub aceeasi autoritate ierarhica
carora le revin atributii, sarcini cu caracter permanent, bine precizate.
Caracteristicile de baza care definesc compartimentul sunt:
existenta relatiei ntre membrii grupului determinata de omogenitatea, complementaritatea

activitatii exercitate
existenta relatiilor de dependenta a tuturor membrilor grupului fata de un manager
caracterul stabil al atributiilor si sarcinilor pe care le are de ndeplinit.
Compartimentele sunt grupate dupa doua criterii:
1) n functie de individualitatea atributiilor, sarcinilor, de volumul lor si de nivelul de delegare a
autoritatii pot fi:
Compartimente elementare - cele n care se realizeaza, de regula, o activitate omogena,
managerul acestor compartimente aflndu-se pe ultima treapta de delegare a autoritatii, toti
ceilalti fiind executanti.
Compartimente complexe grupeaza sub o autoritate unica fie mai multe compartimente
elementare, fie compartimente elementare si executanti nemijlociti.
Compartimente ierarhice se caracterizeaza prin dreptul de dispozitie si control pe care-l
au sefii acestora asupra sefilor compartimentelor direct subordonate.
Exemplu: Director General-Director adjunct
Departamentul economic Departamentul financiar, contabil, tehnic
- Compartimente financiare se caracterizeaza prin dreptul conducatorilor acestora de a
formula prescriptii si formulari n domeniul specialitatii lor.
Exemplu: Departamentul de marketing Departamentul de cercetare-dezvoltare
Departamentul juridic si celelalte departamente.
- Compartimente de stat major au un rol consultativ, de specialitate pentru
compartimentele ierarhice, referitor la controlul, pregatirea si realizarea deciziilor. sefii
acestor compartimente nu dispun de autoritate ierarhica asupra celorlalte compartimente.
Ex.: Departamentul juridic celelalte departamente
Compartimentul de management

Relatiile organizatorice
Relatiile organizatorice sunt alcatuite din ansamblul legaturilor dintre componentele structurii
organizatorice instituite prin reglementari oficiale; ele reflecta complexitatea raporturilor ce se
stabilesc ntre compartimentele primare (post - functie) si agregate (compartimente ale structurii
organizatorice).
Relatiile organizatorice pot fi grupate n functie de continutul lor n:
relatii ierarhice
relatii functionale
relatii de stat major

relatii de cooperare
relatii de control
relatii de reprezentare
Relatiile ierarhice sunt legaturi de autoritate si se stabilesc ntre manageri si executanti, ntre sefi si
subordonati, ele se concretizeaza n dispozitii transpuse n sens descendent si rapoarte efectuate cu
sens de circulatie ascendent.
Ex: sef sectie-sef atelier
Contabil sef contabil
Relatiile functionale servesc la transmiterea reglementarilor, ndrumarilor, sugestiilor privind
modul de actiune ntr-un anumit domeniu de activitate; ele se stabilesc ntre
compartimente/persoane care exercita o autoritate functionala si precizeaza cum trebuie facut.
Ex: directorul general departamentele economic-comercial-juridic-de productie.
Relatiile de stat major se stabilesc ntre persoanele din compartimentele de stat major si celelalte
persoane ncadrate n oricare alt compartiment al ntreprinderii.
Ex: sef compartiment de management cu alte compartimente
Relatiile de cooperare sunt legaturi ntre persoanele ce detin functii situate pe aceeasi treapta
ierarhica dar n compartimente diferite pentru realizarea n comun a unor actiuni complexe.
Ex: aprovizionare cu productie
Relatiile de control apar si functioneaza ntre compartimente specializate n efectuarea controlului
si celelalte compartimente ale structurii organizatorice.
Ex: control tehnic si productie
Relatiile de reprezentare sunt relatii ntre managerii de nivel superior ai ntreprinderii si
reprezentantii unor organizatii profesionale, sindicate din interiorul firmei sau persoane fizice,
juridice din afara acesteia.
Ex: directorul de personal reprezentantii acestuia
Manageri-sindicat
Directorul comercial n relatia cu furnizorii.

Ponderea ierarhica
Ponderea ierarhica reprezinta numarul de persoane ce pot fi coordonate nemijlocit si eficient de un
manager.
Eficienta activitatii managerului este influentata n mare masura de numarul subordonatilor directi a
caror activitate trebuie ndrumata, coordonata de manager.
Numarul subordonatilor nu poate fi mic deoarece, n acest caz, nu se realizeaza o ncarcare
corespunzatoare a managerului un numar mare de posturi de conducere n cadrul firmei. acest

numar nu poate fi nsa nici prea mare pentru ca nu se poate asigura coordonarea si controlul tuturor
subordonatilor datorita ncarcarii excesive a managerului.
aria de control trebuie coordonata n functie de factorii care influenteaza numarul, durata si
complexitatea relatiilor conducatori-subordonati.
Factorii principali:
1. Natura problemelor si a lucrarilor care se executa si care pot fi:
1. de conceptie (cercetare, studii, proiectare, analize) situatie n care aria de control
este mai mica
2. gradul de independenta al sarcinilor care le revin executantilor n acest caz
ponderea ierarhica poate fi mai mare daca nu sunt legati ntre ei prin natura
atributiilor, sarcinilor, lucrarilor executate.
2. Dispersia teritoriala a locurilor de munca n care actioneaza subordonatii
n cazul n care personalul este grupat n acelasi loc (geografic, arie de lucru) aria de control poate
fi mai mare, invers n cazul activitatii unor subordonati dispersati pe arii geografice mai mari.
3. Capacitatea organizatorica si nivelul de pregatire a managerului si a subordonatilor.
Cu ct acestea sunt mai ridicate cu att aria de control poate fi mai mare.
acesti factori actioneaza diferit la nivele ierarhice diferite. astfel, la nivelurile superioare ponderea
ierarhica este mai mica si la nivelurile inferioare ea este mai mare.
Se apreciaza ca numarul optim de subordonati pentru manageri, la nivelurile superioare, este ntre
5-6.
Marimea ponderii ierarhice influenteaza configuratia, structura organizatorica att n ceea ce
priveste numarul de compartimente ct si numarul de nivele / trepte ierarhice.
Treapta ierarhica reprezinta ansamblul subdiviziunile organizatorice plasate pe linii orizontale la
aceeasi distanta fata de managerii de vrf ai firmei.
Factorii care influenteaza numarul de niveluri ierarhice:
dimensiunea firmei
diversitatea activitatii si a atributiilor, complexitatea productiei factori cu influenta direct
proportionala aupra numarului de niveluri ierarhice
competenta managerilor care influenteaza invers proportional numarul nivelurilor ierarhice.

Structura de productie (operationala)


Def.: ansamblul persoanelor, compartimnetelor si relatiilor organizatorice constituite n vederea
realizarii directe a obiectului de activitate al firmei.

Elementele activitatii operationale :


La nivelul structurii operationale se pot verifica urmatoarele verigi structurale specifice: uzine,
fabrici, exploatari, filiale, sucursale sau alte activitati personale fara activitatile de productie (sectia
de productie, sectia de service, ateliere de productie, locuri de munca).
Veriga structurala de baza a unei ntreprinderi cu profil industrial o reprezinta sectia de productie, ca
unitate determinanta, sub aspect administrativ n cadrul careia se executa un produs / o parte a
acestuia, fie o parte a procesului tehnologic.
n functie de rolul pe care-l au n procesul de fabricatie a produselor incluse n planul de productie
al ntreprinderii, sectiile pot fi:
2. sectii de baza
3. sectii auxiliare
4. sectii de servire

Documentele de formalizare a structurii organizatorice


regulamentul de organizare si functionare (rof)
fisa postului
organigrama
Regulamentul de organizare si functionare cuprinde capitolele:
I. Organizarea firmei:
Dispozitii generale
actul normativ de nfiintare
Obiectul de activitate
Tipul de societate
Prezentarea structurii organizatorice a firmei
II. atributiile firmei
III. Conducerea firmei atributiile aGa, Ca, conducerii executive
IV. atributiile si diagrama de relatii pentru fiecare compartiment functional si de productie
Fisa postului continut:
Denumirea postului
Obiectivele postului
Compartimentul de care apartine
Relatiile organizatorice ale postului cu celelalte

Competente
Responsabilitati
atributii
Sarcini
Lucrari
Cerinte pentru ocuparea postului (studii, experienta, etc.)
Fisa postului serveste ca document organizatoric indispensabil fiecarui salariat si ca suport pentru
evaluarea activitatii muncii si a comportamentului salarial.
Organigrama reprezentarea grafica a structurii organizatorice care reda o parte din componentele
structurii organizatorice formale si anume:
Departamentele, directiile
Compartimentele
Nivelurile ierarhice
Ponderea ierarhica
Relatiile organizatorice
Organigrama este un instrument important folosit n analiza managementului firmei.