Eleganță, plutire, efort susținut și competiție: sunt câteva dintre elementele definitorii ale

patinajului artistic, unul dintre cele mai apreciate sporturi de iarnă. Performanța vine, însă, după
mulți ani de antrenamente. 

Patinajul artistic este un sport de iarnă care constă în executarea de elemente specifice precum
sărituri, piruete ș.a. pe o suprafață acoperită de gheață. Cele 4 discipline în care se poate concura
la nivel Olimpic sunt proba de individual masculin, individual feminin, perechi și dans pe gheață.
Disciplinele non-olimpice includ patinajul sincronizat. În competițiile de seniori, patinatorii
execută de regulă două programe: programul scurt și programul liber care, depinzând de
disciplină, pot include elemente precum piruete, sărituri, pași, ridicări, sărituri aruncate, „spirala
morții”, secvențe de pași ș.a.

Lama patinei are o canelură pe partea de jos ce creează două muchii distincte, o muchie
interioară și una exterioară. În patinajul artistic, patinatorul se folosește de aceste muchii pentru a
patina. Ca o altă trăsătură caracteristică, lama prezintă la vârf un set distinct de zimți, care ajută
la executarea elementelor.

Patinatorii concurează la diferite niveluri, novice, junior și senior, în competiții locale, naționale
sau internaționale. Uniunea Internațională de Patinaj reglementează arbitrarea patinajului artistic
la nivel internațional și desfășurarea competițiilor. Competițiile includ Jocurile Olimpice de
iarnă, Campionatele Mondiale, Campionatele Europene, Campionatul „Patru Comtinente”,
evenimente de Grand Prix etc.

Sportul este, de asemenea, asociat cu show business. Competițiile majore, în general, se încheie
cu gale de demonstrații, în care patinatori de top din fiecare disciplină efectuează programe non-
competitive. Mulți patinatori, atât în timpul carierei competitive cât și după terminarea acesteia,
participă de asemenea la spectacole pe gheață care se execută și în timpul sezonului competitiv,
și în afara lui.

Primele patine au fost construite din os de animal legate de picior cu piele de animal.
În secolul XIII osul era înlocuit cu lemnul.
În secolul XVI olandezii au adus îmbunătăţiri patinelor adăugând şi metalul.
1882: La Viena, norvegianul Axel Paulsen a inventat săritura Axel (cu o rotaţie şi jumătate).
1892: S-a înfiinţat Federaţia Internaţională de Patinaj
1904: La Melbourne, Australia se deschide primul patinoar.
1904: Femeile participă la competiţii individuale la Davos, Elveţia.
1908: Patinajul se află în rândul sporturilor olimpice de vară. Sonja Henie revoluţionează această
disciplină sportivă.
1909: La Stockholm, suedezul Ulrich Salchow inventează saltul care îi poartă numele.
1910: La Berlin, germanul Werner Rittberger inventează saltul care îi poartă numele.
1913: La Engelman, austriacul Alois Lutz inventează saltul care îi poartă numele.
La JO de la Chamonix din 1924, patinajul devine sport olimpic de iarnă, cu probe individuale
masculine şi feminine şi proba de perechi. Dansul pe gheaţă a fost adăugat în rândul probelor
olimpice în 1976, la Innsbruck.
1925: Suedezul Gillis Grasfström reuşeşte saltul Dublu Salchow.
1928: Primul titlu olimpic pentru norvegiana Sonja Henie, care va recidiva în 1932 şi în 1936.
1944: Americanul Richard Button reuşeşte Dublu Lutz.
1962: La Praga, americanul Donald Jackson reuşeşte Triplu Lutz.
1978: La Campionatele Mondiale de la Otawa, canadianul Very Taylor reuşeşte Triplu Axel.
1988: La Campionatele Mondiale de la Budapesta, canadianul Kurt Browning reuşeşte primul
salt quadruplu.
1990  Alexei Urmanov (URS) devine primul patinator rus care reuseste sa aterizeze o saritura
cvatrupla in competitie la campionatele nationale din decembrie
1991
Michael Chack (USA) incercarca o combinatie de axel cu cvatruplu salcow la Campionatele
Nationale ale SUA insa  aterizarea cvatruplei este pe 2 picioare
Alexei Urmanov reuseste un cvatruplu toe loop la Campionatele Europene in Ianuarie
Elvis Stojko (CAN) aterizeaza primal combinatie cu cvatrupla: cvatruplu toe loop- dublu toe
loop la Campionatele Mondiale
1992
Petr Barna (CZE)aterizeaza ppima saritura cvatrupla ( toeloop) intr-o Olimpiada dar atinge
gheata cu piciorul liber
1994
Min Zhang (CHN)aterizeaza o saritura cvatrupla curata la Olimpiada de la  Lillehammer.
1997
Elvis Stojko (CAN) aterizeaza prima combinatie cvatrupla (the first quad toe-triple toe)la Final
Grand-Prix (Champions Series Final).
Trei sarituri cvatruple au fost executate de 3 patinatori diferiti  Ilya Kulik (RUS), Alexei
Urmanov (RUS) and Elvis Stojko (CAN).
Zhengxin Guo (CHN) este primul patinator care a reusit sa atezizeze doua sarituri cvatruple intr-
un program la campionatele mondiale, un cvatruplu toe-loop si o combinatie cvatrupla toe loop-
dublu toe actea fiind si prima data cand un patinator executa atat o saritura cvatrupla dar si o
combinatie cu saritura cvatrupla intr-un program
1998
 
Timothy Goebel (SUA) a devenit primul american să aterizeze un cvadruplu salt (un quad
salchow în combinaţie cu un dublu toe), în concurs la Seria finala a Campionilor la Juniori.
Reuseste de asemenea sa aterizeze primul quad salchow precum  si prima combinatie cu quad
salchow (este si primul american care reuseste o combinatie cu o saritura cvatrupla. Saltul nu
este ratificat de ISU pentru aproape o lună.
Ilya Kulik (RUS) devine primul campion olimpic care aterizeaza un quad într-un program
câştigător.

În România, patinajul începe să fie practicat din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La 17
februarie 1874, membrii Asociaţiei de patinaj din Cluj au participat la primul concurs public,
Clujul devenind, la începutul secolului XX, locul unde se desfăşoară Campionatele Naţionale de
Patinaj. După 1910, patinajul artistic a început să fie practicat de tot mai mulţi pasionaţi. Primul
for de conducere al patinajului din România a fost "Comisia de patinaj", înfiinţată în 1922, care a
devenit mai târziu federaţie.

În istoricul Federaţiei Române de Patinaj (FRP) este menţionat Andrei Somodi, care s-a antrenat
şi la Berlin, alături de marii campioni, precum faimosul Rittberger. În "Gazeta Transilvania" din
martie 1913, a apărut articolul "O patinatoare distinsă, română: ... Din Viena ni se scrie că la
mitingul de patinaj, a obţinut primul premiu domnişoara Miţi de Lemeny din Braşov". Maria Pop
a fost campioana României mulţi ani, iar locul ei a fost luat chiar de fiica acesteia Romica Pop.

La 1 decembrie 1912, anul înfiinţării "Federaţiei Societăţilor Sportive din România" (FSSR), a
fost înfiinţată şi o Comisie a sporturilor de iarnă. Anul 1922 marchează organizarea în Bucureşti
a primului concurs a "Cercului atletic bucureştean", iar un an mai târziu presa vremii publică
primele regulamente de organizare a concursurilor de patinaj. Tot de atunci există primele
informaţii despre cum erau organizate competiţiile "de figuri pentru femei şi separat pentru
bărbaţi", dar şi "de întreceri de viteză", ca un concurs şcolar pe anumite distanţe.

În 1924, se organizează campionate regionale la Bucureşti, Braşov şi Cluj, iar prima ediţie a
Campionatului Naţional se desfăşoară în Capitală. În 1931, campionii naţionali la patinaj artistic
au fost: Adalbert Horosz (Cluj), Maria Pop (Braşov) şi perechea Manouschek - Beke (Cluj).

Între patinatorii care s-au remarcat peste hotare, Alfred Eisenbeisser (sau Eisenbeisser-Feraru) a
concurat la diferite competiţii de patinaj artistic - perechi. Sportivul de etnie germană, cu merite
recunoscute şi la fotbal, s-a născut în 1908, la Cernăuţi. La Campionatul European din 1934, el s-
a clasat alături de partenera sa, Irina Timcic, pe locul 7 în proba de perechi. A participat şi la
Jocurile Olimpice (JO) de iarnă din 1936, de la Garmisch-Partenkirchen, unde s-a clasat pe locul
13 din cele 18 perechi participante, acesta fiind cel mai bun rezultat obţinut de delegaţia
României la acea olimpiadă. În 1939, s-a clasat pe locul 9 la Campionatul European din 1939,
alături de Ileana Moldovan.

În 1939, au participat echipe de români la Campionatul European de patinaj artistic, unde

perechile Gubert - Heurchert şi Moldovan - Fieraru au ocupat locurile 8 şi 9, iar la Budapesta, la
probe individuale, M. Bindea a ocupat locul 10.

În anii 1951 şi 1952, patinajul este practicat şi în alte localităţi decât cele obişnuite: la Poiana
Braşov şi Miercurea-Ciuc, potrivit Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România. În
1952, s-au organizat Jocurile Mondiale Universitare de iarnă la Poiana Braşov, unde au participat
mari patinatori ai timpului.

În 1965, s-a construit patinoarul Floreasca în Bucureşti, folosit atât pentru agrement, cât şi pentru
competiţii sau antrenamentul viitorilor patinatori. În 1970 este inaugurat patinoarul artificial din
Galaţi şi se finalizează lucrările pentru acoperirea patinoarului din Bucureşti. La Miercurea Ciuc
se construieşte un patinoar artificial, unde mai târziu se organizează concursuri, spectacole şi
demonstraţii internaţionale.

La competiţiile de patinaj artistic din România s-au mai remarcat de-a lungul anilor: Gyorgy
Fazekas, Ion Mircea, Leonard Azzola, Atanasie Bulete, Bogdan Kruti, Florin Gafencu, Stefan
Lang, Adrian Vasile, Marius Negrea, Cornel Gheorghe. Adrian Vasile a ocupat locul 16 la
Campionatele Mondiale de juniori din 1976, din Franţa, iar la Jocurile Mondiale Universitare de
la Sofia, a obţinut locul 6, în 1983.

La fete s-au remarcat: Elena Moiş, Doina Mitricică, Gabriela Voica, Cornelia Piciu, Irina
Nichiforov, Mariana Chiţu, Beatrice Huştiu, Viorica Nicu, Kinga Sallasy, Greti Marton, Anca
Cristescu, Manuela Bădiţoiu, Elena Ghiban, Codruţa Moiseanu. Doina Mitricică s-a situat în
prima parte a clasamentelor la concursurile internaţionale de la Bratislava, Kirov a participat la
Campionatul European de la Helsinki, din 1977, şi a cucerit cinci titluri naţionale.

În 1984, s-a inaugurat "Centrul olimpic pentru juniori", unde s-au format patinatori ale căror
succese au început să se remarce după anul 1986 şi cel mai mult după 1990
După 1990, patinatorul Marius Negrea a participat la Jocurile Olimpice de iarnă din 1992 şi din
1994, reprezentând România. El s-a antrenat în Germania şi Elveţia, obţinând titlul de campion
naţional. În 1995, a ajuns campion naţional în Elveţia, iar în 1996 a început să reprezinte, din
nou, România. A mai participat la Campionatul European de la Lausanne (1992), la Jocurile
Olimpice de iarnă de la Albertville (Franţa, 1992) şi din Lillehammer, Norvegia, 1994 (locul 19)
şi la alte concursuri internaţionale. În urma retragerii din competiţii, a devenit antrenor, fiind
mentor pentru alţi patinatori cu participări în competiţii internaţionale: Gheorghe Chiper, Adrian
Matei şi Roxana Luca.

Patinatorul Cornel Gheorghe a câştigat de 11 ori titlul de campion naţional al României, între
1986-1997, şi a obţinut cel mai bun rezultat pentru România la Campionatul Mondial de la
Praga, în 1993, unde s-a clasat pe locul 9. S-a clasat pe locul 9 şi în finala Campionatului
European de la Sofia, 1996. A cucerit medalia de argint la Jocurile Mondiale Universitare din
Coreea de Sud, 1997. În finala olimpică de la Lillehammer, în 1994, s-a clasat al 14-lea,
performanţă egalată de Gheorghe Chiper 12 ani mai târziu la Jocurile Olimpice de la Torino.

Un alt patinator care a rămas în istoria competiţiilor este Gheorghe Chiper. A participat la două
ediţii ale Jocurilor Olimpice (2002, Salt Lake; 2006, Torino), unde s-a clasat pe locul 23 şi
respectiv, 14. Cea mai bună clasare la CM a fost locul 16, în sezonul 2005-2006, iar la europene
locul 8 (sezonul 2004-2005). A obţinut şi o medalie de bronz la Trofeul Eric Bompard, Paris
2005, devenind astfel primul român care a câştigat o medalie la competiţiile Grand Prix.

Patinatoarea Roxana Luca se remarcă în istoria competiţiilor de patinaj artistic din România cu
zece titluri de campion naţional. A concurat de două ori la JO de iarnă, ajungând pe locul 23 la
Salt Lake City, în 2002, şi s-a clasat pe locul 15 la Campionatul European.

În perioada 2007-2010, s-au remarcat, în special la competiţiile naţionale, patinatorii Adrian

Matei (2000-2007), Zoltan Kelemen (2002-2010), Zsolt Kosz (2005-2010), Vlad Ionescu (2006-
2010).

Între patinatorii cu medalii naţionale, în ultimii ani, merită menţionaţi Roxana Boamfă
(câştigătoare a medaliei de argint în 2004 şi 2006) şi concurentă de doua ori la Junior Grand
Prix, Zsolt Kosz (dublu medaliat cu bronz în 2007 şi 2008), Sabina Măriuţă (campioana
naţională în 2011).

Dintre sportivii care au evoluat la patinaj artistic, de-a lungul anilor, s-au mai făcut remarcaţi:
Ion Mircea, Leonard Azzola, Atanasie Bulete, Bogdan Kruti, Florin Gafencu, Ştefan Lang,
Adrian Vasile. La fete s-au mai remarcat Gabriela Voica, Cornelia Picu, Irina Nichiforov,
Mariana Chiţu, Beatrice Huştiu, Viorica Nicu, Kinga Sallasy, Greti Marton, Anca Cristescu,
Manuela Bădiţoiu, Elena Ghiban, Codruţa Moiseanu.

La patinaj viteză, în perioada 1959-1990, titlurile de campioni naţionali au fost cucerite de

sportivii: Gheorghe Catona (1959, 1960), Emilian Papuc (1960-1966), Andrei Okoş (1967-
1970), Dan Lăzărescu (1968), Victor Sotirescu (1972, 1975, 1976), Vasile Coroş (1973, 1974),
Andrei Erdely (1977, 1978), Cornel Munteanu (1979), Dezideriu Jenei (1980, 1981), Tibor
Kopacz (1982, 1984, 1987), Emeric Mikloş (1986), Tobor Becse (1988), Edmond Cseh (1989,
1990). În 1983, Tibor Kopacz s-a situat pe locul V la CE de la Haga, apoi, în 1984, a obţinut
prima medalie la CE de la Lavric (Norvegia), la 500 m.

În toamna anului 1972 a avut loc o frumoasă sărbătoare a patinajului românesc, prilejuită de
aniversarea a "100 de ani de patinaj în România" şi "50 de ani de la înfiinţarea Federaţiei
Române de Patinaj". Istoria îndelungată a patinajului românesc consemnează în paginile sale, la
loc de frunte, anul 1972 ca dată memorabilă. Acest eveniment, ce marchează 100 de ani de
practicare a patinajului, este legat de înfiinţarea la Cluj a primei "Societăţi de Patinaj" şi şcoli de
patinaj din ţara noastră.

Primul for de conducere al patinajului din ţara noastră a fost "Comisia de patinaj" din cadrul
FSSR, înfiinţată în 1922. În anul 1933, federaţia s-a afiliat la Uniunea Internaţională de Patinaj
(aşa cum s-a consemnat în documentele originale ale ISU) sub următoarele denumiri:
Federaţiunea "Societăţilor de Patinaj" din România, 1933-1946; Comitetul de Cultură Fizică şi
Sport, 1949-1957; FR Patinaj, din 1957.
AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, redactor Arhiva Foto: Vlad Ruşeanu, editor:
Horia Plugaru, editor online: Gabriela Badea)

Sfaturi pentru cei care vor să învețe să patineze

Fiind un sport competitiv și, totodată, o formă de artă, patinajul atrage, de la an la an, tot mai
mulți copii și tineri dornici să se inițieze în această activitate. Dacă te afli la primele încercări de
alunecare pe gheață, este foarte important să te familiarizezi mai întâi cu structura patinei și cu
modul în care îți poți menține echilibrul, alunecând fluent pe gheață. Din această perspectivă,
iată câteva dintre marile provocări pentru un patinator începător și află care sunt recomandările
utile ca să le faci față cu succes: 

 alunecarea alternativă – patina are două muchii, una interioară și una exterioară, pe care
greutatea corpului se sprijină simultan în stare de repaus; indiferent cât de performante ar
fi patinele de gheață, primul lucru pe care e bine să-l înveți este să aluneci alternativ, atât
pe muchia interioară, cât și pe cea exterioară, în funcție de caz; 
 muchiile patinelor – muchia interioară a patinei este perpendiculară pe degetul mare,
ceea ce înseamnă că primele inițiative de alunecare pe gheață sunt cel mai simplu de
efectuat, dacă iei acest deget ca reper, iar greutatea este distribuită în mod egal pe toată
suprafața lamei; muchia exterioară a patinei este perpendiculară pe degetul mic, prin
urmare, alunecarea exterioară este posibilă, dacă ții piciorul înclinat, iar greutatea
corpului este distribuită în mod egal, pornind de la vârful degetului mic și până la colțul
exterior al călcâiului;
 învățarea graduală a mișcărilor – la început, înveți să aluneci corect pe fiecare muchie
a patinei, după care încerci alunecarea pe gheață, schimbând greutatea de pe un picior pe
altul; 
 menținerea echilibrului – odată ce te-ai ancorat suficient de bine pe gheață, în poziție de
repaus, începe să pășești cu pași mici, ca și când nu ai avea patinele în picioare; ajută-te
de vârful lamei, ca să-ți menții echilibrul și evită să-ți lași greutatea pe spate;
 stabilitatea și siguranța – îndoaie genunchii pentru a căpăta mai multă stabilitate și
siguranță, continuând să faci pași mici; încearcă să-ți ridici privirea de la picioare și să-ți
iei un punct de reper în depărtare;
 alunecarea cursivă – pasul următor este să renunți să te mai ancorezi în gheață cu vârful
patinei și să încerci să aluneci, lăsând greutatea alternativ, de pe un picior pe altul;
 menținerea poziției corecte – atunci când patinezi, nu trebuie să stai drept, ci ușor
aplecat în față, cu genunchii îndoiți; această poziție îți va da, pe de o parte, posibilitatea
de a-ți menține echilibrul și, pe de altă parte, să prinzi, încet-încet, viteză și să te simți în
siguranță în timpul alunecării.