UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS GALAȚI

DEPARTAMENTUL ȘTIINȚE ALE VIEȚII

REFERAT NR.1

LA DISCIPLINA: Practică în sporturi de iarnă

TEMA: Echipamentul de schi alpin.

NUMELE, PRENUMELE Melnicova Svetlana

ANUL DE STUDII - I

ANUL UNIVERSITAR – 2023-2024

 1. Schiul alpin – între legendă și adevăr

Legendele spun că primul schior a fost o femeie. Este vorba despre Zeița
Frumuseții și a Dragostei, Skade.

Fig.1.1 Skade (Ondurdis) (ski-si-snowboars.ro, 2014)

Despre ea istoria spune că îndrăgea vânătoarea. Într-o zi de iarnă, în timp ce

urmărea un cerb, și-a pus în picioare tălpici de lemn, devenind astfel prima
schioare. Numele ei a devenit „Ondurdis” (denumirea schiului drept).

Nordicii au și ei o teorie privind formarea Căii Lactee, teorie pe care o leagă

inechivoc de schi. Aceaștia susțin că zeul Tunc-Poks ar fi folosit schiurile în timp
ce urmărea un ren dosebit de frumos și așa ar fi luat naștere galaxia. Nordicii, în
general, aveau denumiri diferite pentru schiul drept și cel stâng. Laponii numeau
tjarve sabek, ca fiind schiul pentru zăpadă tare, luovasmuoth sabek, cel pentru
zăpadă moale și guempe sabek, schiul lupilor.
 Fig. 1.2 Zeul Tunc-Poks urmărind un ren (skiinghistory.org,2019)

Încă din Mezozoic oamenii au fost foarte inventivi în ceea ce privește

confecționarea schiurilor. La început se împleteau crengi, practică ce a fost
îmbunătățită ulterior. S-au găsit chiar picturi rupestre datând de acum 3000-
4000 de ani, care reprezentau schiori, folosind câte un băț și având genunchii
îndoiți.

În peninsula Yalmal, pe coasta Oceanului Glacial Arctic, s-au găsit schiuri sub
formă de fosile, identice cu cele pe care le întrebuințau locuitorii munțiilor Altai.

De la laponi, mersul pe schi a trecut mai departe, la scandinavi. Aici s-a oprit
însă sute de ani, fără să se coboare mai la sud.

Cele mai vechi schiuri au fost descoperite în zonele mlăștinoase ale Rusiei,
vechi de 8000 de ani. În Rusia se foloseau schiuri, dar asupra modului de
întrebuințare nu sunt date sigure.
 Fig.1.2 Primele schiuri din lume( ski-si-snowboars.ro, 2014)

2. Ce este schiul alpin și cum a evoluat?

Schiul alpin este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante pe
zăpadă, prin anumite puncte de trecere obligatorii, numite „porți”, cu schiuri cu
legături cu călcâi fix.

Ca tehnică, schiul a evoluat la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul

secolului al XXlea pe terenul montan al Alpilor din Europa centrală. Schiul
competițional modern alpin este împărțit în așa-numitele evenimente tehnice și
de viteză, primul cuprinzând schiul alpin și slalomul supergigant, sau super-G,
iar cel din urmă incluzând slalomul și slalomul uriaș.
Evenimentele de viteză sunt disputate în curse simple pe trasee lungi, abrupte și
rapide, cu viraje puține și distanțate pe scară largă. Evenimentele tehnice
contestă abilitatea schiorului de a manevra pe cursuri marcate de porți strâns
distanțate prin care trebuie să treacă ambele schiuri; câștigătorii sunt determinați
de cel mai mic timp combinat din două parcurse pe două cursuri diferite.
Evenimentul combinat alpin constă într-o cursă de coborâre și de slalom,
câștigătorul având cel mai mic timp combinat.
 a) b) c) d) e)

Fig. 2.1 Probele alpine: a) coborârea, b) Super-G, c) Slalomul d)Slalomul uriaș e) combinata alpină (Balint, 2005)

Federația Internațională de Schi (FIS), organul de conducere mondial al

sportului, a recunoscut prima dată cursele de coborâre în 1930, iar primele
campionate mondiale pentru probele de coborâre și slalom masculine au avut loc
în 1931. Evenimentele pentru femei au fost adăugate în 1950. Primul eveniment
alpin pentru a fi inclus în Jocurile Olimpice de Iarnă a fost combinatul, care a
debutat în 1936 la Garmisch-Partenkirchen, Germania. Prima competiție
olimpică de slalom uriaș a avut loc la Jocurile din 1952 din Oslo, Norvegia, iar
slalomul supergigant a fost adăugat la Jocurile din 1988 din Calgary, Alberta,
Canada. În același an, combinatul, care fusese eliminat din lista evenimentelor
olimpice de iarnă din anii 1940, s-a întors ca eveniment oficial. Cu toate acestea,
a fost abandonat în 1998 în favoarea a două noi evenimente - slalomul combinat
(o cursă de slalom și o cursă de slalom uriaș) și coborârea combinată (o cursă de
slalom supergigant și o cursă de coborâre).

Dacă vorbim despre apariția schiului alpin în România, cel mai mare
eveniment, care a avut loc în 1907, l-a constituit vizita la Braşov a „părintelui”
schiului alpin, Mathias Zdarski, care a venit la invitaţia societăţii de schi
„Kronstadter Schi - Vereinigung” (K.S.V.), pentru instruirea schiorilor. El a
demonstrat aici tehnica şcolii de schi de la Lilienfeld şi braşovenii lau imitat apoi
mulţi ani, folosind uriaşul băţ ca sprijin în timpul virajelor. (Balint,2005)

Pe 12 februarie 1909, K.S.V. organizează primul concurs de schi disputat pe teritoriul

ţării noastre, concurs disputat pe un traseu de 7,5 km şi la care au participat 10
concurenţi. Acest concurs a fost reeditat în anii următori, disputându-se în total
cinci ediţii sub titulatura de „Campionatul Ardealului”, la ultimele trei ediţii fiind
organizate şi întreceri feminine pe distanţe scurte. Toate aceste acţiuni au făcut
ca numărul membrilor societăţii K.S.V. să se dubleze, în 1910 el fiind de 112
membrii. Deoarece vechea cabană construită nu mai putea să cuprindă toţi
doritorii de schi, în anul 1910 a fost ridicată o a doua cabană de schi, mult mai
mare şi mai bine utilată, cabană amplasată chiar la intrarea în Poiana mare.
(Balint,2005)

În anul 1911 se organizează, pe pârtia de bob de la Sinaia (400 m), „Marele

premiu al schiorilor”. Concursul nu are reguli precise, femeile concurează alături
de bărbaţi, numărul concurenţilor abia se ridică la nouă, dintre care trei femei.
Practic, acest concurs a fost rezervat câtorva tineri din aristocraţie, de unde şi
lipsa lui de popularitate. (Balint,2005)

În acelaşi an se înfiinţează la Sibiu „Clubul de schi”, datorită căruia schiul

pătrunde în munţii Cibinului şi ai Făgăraşului. Clubul K.S.V. din Braşov
organizează, în anul 1912, cel deal doilea curs de instruire pentru schiori, având
ca profesor o altă personalitate a schiului de pe vremea aceea, Carol J. Luther din
Munchen, unul din pionerii schiului cu două beţe, mulţi ani redactorul principal
al revistei germane de schi „Der Winter”. Abia în februarie 1920, în
„Revista automobilă”. În această revistă se spune că, încă cu 40 de ani în urmă,
deci în 1880, sa înfiinţat la Braşov societatea pentru schi „Karpathia” şi mai
târziu „Skiverein”. (Balint,2005)
 Fig.2.2 Zdarski în primul slalom cu porţi organizat de el în 1905 (Balint,2005)

3. Echipamentul specific schiului alpin

3.1 Schiurile
Schiurile alpine originale „de coborâre” erau puțin mai mult decât
scânduri de lemn. Ulterior le-au fost adăugate muchii metalice pentru a
prinde mai bine zăpada și pentru durabilitate. Construcția schiurilor alpine
a evoluat într-o tehnologie sofisticată. Utilizarea materialelor compozite,
cum ar fi carbon-Kevlar, a făcut schiurile mai ușoare și mai rezistente
astfel încât schiorii să poată înregistra viteze impresionante. La sfârșitul
anilor 1980 și începutul anilor 1990, producătorii au început să producă
schiuri parabolice „în formă” (atunci când sunt privite de sus sau de jos,
centrul sau „talia” este semnificativ mai îngust decât vârful și coada).
Practic toate schiurile moderne sunt realizate cu un anumit grad de tăiere
laterală. Cu cât diferența dintre lățimea vârfului, taliei și a cozii este mai
dramatică, împreună cu rigiditatea lungimii și înclinarea schiului, cu atât
raza de întoarcere „naturală” este mai scurtă. Schiurile folosite la cursele
de coborâre sunt lungi, cu o tăietură laterală subtilă, deoarece sunt
construite pentru viteză și viraje largi. Schiurile de slalom - precum și
multe schiuri de agrement - sunt mai scurte, cu o tăietură laterală mai mare
pentru a facilita viraje mai strânse și mai ușoare. Piața oferă o varietate
uimitoare de mărci și modele, care pot fi practic împărțite în 3 categorii în
funcție de abilitatea schiorului; începători, intermediar, avansați. În cadrul
ultimelor două categorii, există diferite tipuri de schi în funcție de
utilizarea predominantă preferată de schior. Schiuri rotunde: pot fi
potrivite condițiilor tradiționale de zăpadă / pârtie sau pot fi proiectate
pentru zăpadă prăfuită și proaspătă (uneori numite schiuri free-ride). În
acest din urmă caz, forma, lungimea și greutatea schiului vor diferi de cele
dintâi: vârfurile și cozile vor fi mai largi și talia mai subțire, lungimea va fi
mai scurtă și per ansamblu schiul va fi mai ușor. Schiuri pentru avansați:
sunt de obicei schiuri de curse și diferă în ceea ce privește specialitatea de
curse pentru care sunt concepute. Schiurile de coborâre și SuperG sunt mai
lungi (între cm 190 și 210), mai grele și mai puțin conice la nivelul taliei;
schiurile de slalom sunt mult mai scurte (cm 165 -175) și au o talie îngustă
care scurtează considerabil raza de virare; schiurile de slalom gigant se
află într-o oarecare măsură, cu accent pe stabilitate și control la viteze
mari, dar și pe o rază de viraj relativ strânsă.

Tipuri de schiuri pentru schiul alpin:

Fig. 3.1.1 Racing (omerandbobs.com,2024)

Fig. 3.1.2 Carving/ Groomed trails(omerandbobs.com,2024)

Fig. 3.1.3 Mid-Fat/ All mountain (omerandbobs.com,2024)

Fig. 3.1.4 Super-Fat/Powdwe (omerandbobs.com,2024)

Fig. 3.1.5 Twin-Tips (omerandbobs.com,2024)

Fig. 3.1.5 Cross Country (sportguru.ro,2024)

 3.1.1 Lungimea schiului
Lungimea minimă a schiului se stabileşte în concordanţă cu normele ISO
şi includ toleranța de măsurare ±1 cm. Aceasta se marchează pe schi.

Tabelul 3.1.1: Alegerea lungimii schiurilor (sursă: biciclop.eu, 2017)

Tipul de schi Începator Mediu/avansat Expert
practicat
Pârtie/competiție Nivelul Nivelul frunții Egale cu
GS nasului înaltimea
Pârtie/competiție Nivelul Nivelul bărbiei Nivelul
SL nasului bărbiei
Pârtie/competiție - Egale cu Înalțimea
DH înalțimea + 5-10 cm
Pârtie și - Egale cu Egale cu
împrejurimi inaltimea înalțimea
(all mountain)
În afara pârtiilor - Egale cu Înaltimea
(big mountain) înaltimea + 10 cm

Tura În funcție de
tipul de teren
preferat,
pot fi egale
sau mai mici
ca cele de all
mountain
Tura competiție - 150-152 (F) 150-152
(dimensiuni 160-162 (M) (F)
standard) 160-162
(M)
3.1.2 Profilul schiului
Dimensiunea minimă a suprafeţei sub legături fără nici o toleranţă trebuie
să fie de 60 mm.

Fig.3.1.2.1 Profilul schiului (sportguru.ro, 2024)

3.1.3 Radius și geometrie

Fig. 3.1.3.1 Radius și geometrie (sportguru.ro, 2021)

3.2 Legăturile de siguranță

Legăturile de siguranţă reprezintă dispozitivele ce limitează posibilităţile de

accidentare. Acest lucru înseamnă că atunci când solicitările ce apar pe parcursul
execuţiilor depăşesc limitele acceptabile acestea permit eliberarea piciorului
împiedicând apariţia accidentelor specifice. (Balint, 2005)
 Legăturile sunt esenţiale în schi deoarece realizează conexiunea între schi şi
clăpar, şi astfel între schiuri şi corpul sportivului. Toate schimbările şi presiunile
ce apar la nivelul clăparului sunt direcţionate spre schiuri prin intermediul
legăturilor.

Legăturile moderne au şi un scop secundar, acela de a elibera clăparul atunci

când tensiunile ivite sunt peste limitele stabilite prevenind apariţia accidentărilor.
Legăturile clasice sunt alcătuite din două părţi: partea din faţă a legăturii şi partea
din spate legăturii. Partea din faţă a legăturii permite eliberarea laterală iar partea
din spate permite eliberarea verticală. Există şi dispozitive care permit eliberarea
pe verticală la nivelul părţii din faţă aşa cum există şi dispozitive care permit
eliberarea laterală la nivelul părţii din spate. Tensiunile care permit acest gen de
eliberări pot fi stabilite dinainte.

Legăturile de schi alpin prezintă particularitatea că pot elibera clăparul în acelaşi

timp atât din faţă cât şi din spate. În acelaşi timp prezintă particularitatea că
permit ridicarea călcâiului specifică probelor de fond.
Fig. 3.2.1 Legăturile de siguranță (ekosport.eu/, 2024)
 3.3 Încălțămintea specială pentru schi alpin – Clăparii

În general, clăparii sunt compuși dintr-o carcasă din plastic dur cu o căptușeală
de spumă mai moale pentru a oferi căldură și confort. În ceea ce privește
căptușelile, o căptușeală groasă moale va fi mai confortabilă și va oferi mai
multă izolație, în timp ce căptușelile mai subțiri și mai dure oferă mai multă
precizie. Confortul a fost îmbunătățit în ultimii ani prin utilizarea căptușelilor
conforme (de obicei încălzite pentru a se potrivi) care permit o căptușeală rigidă
altfel realizată încât să fie modelată pe picior. Carcasele vin în diferite grade de
rigiditate; începătorilor le place de obicei un clăpar mai moale și mai căptușit, în
timp ce schiorii mai avansați preferă, în general, clăpari mai rigizi cu o
căptușeală mai subțire.

Fig.3.3.1 Părțile componente ale unul clăpar: 1-bandă de prindere, 2-reglaj flexie orizontală, 3-reglaj flexie
verticală, 4-ciorap interior, 5-clapete prindere, 6-branțuri (Balint, 2005)
 Fig. 3.3.2 Tipuri de clăpari ( alpinexpe.ro, 2024)

3.4 Căștile de schi

Sunt permise numai căştile care protejează capul şi urechile. Federaţiile

naţionale sunt sfătuite să folosească acele căşti care prezintă un minimum de
securitate schiorului dar să fie certificate şi recunoscute de instituţiile de profil.
Nu sunt permise căştile cu spoliere sau alte dispozitive care pot accidenta
sportivul.

Fig. 3.4.1 Căști de protecție

3.5 Bețele de schi

Lungimea acestora nu va depăși nivelul cotului flexat şi beţele trebui să fie

dotate cu rondele – pentru a ne se afunda în zăpadă. Se recomandă pentru adulţi
folosirea beţelor cu lungime de 1,25 m.
 Fig. 3.5.1 Tipuri de bețe pentru schi(emag.ro, 2024)

Bibliografie:

1. Balint G. – Bazele teoretice și metodice ale predării schiului, Universitatea

din Bacău, 2005

2. Călinescu G. – Metodica învăţării schiului alpin, Reprografia Universităţii

din Craiova, 1997;

3. Grigoraş P. – Schi alpin, snowboard, carving, Ed. Accent, Cluj Napoca,
2002;
4. Harb H. – The new way to ski - Anyone can be an expert skier 1, Ed.

Hatherleigh Press, USA, 2001;

5. Teodorescu V. – Curs de schi, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti,

1964; Adrese internet:

1. https://www.olympic.org/alpine-skiing-equipment-and-history
2. http://ski-si-snowboard.ro/editoriale/istoria-schiului-de-la-legende-pana-
azi-1700
3. https://www.rasport.ro/blog/tabel-alegere-bete-ski.htm
4. https://euroski.ro/ghidul-incepatorului-in-schi-alpin/
5. https://www.alpinexpe.ro/sporturi-de-iarna/clapari-schi-de-tura/clapari-

schi-de-tura-lasportiva-synchro-88r606201.html
6. https://www.ekosport.eu/marker-duke-pt-16-125mm-black-gunmetal-21-

p-978168.html
7. https://ro.qaz.wiki/wiki/Ski_geometry#Length_and_width
8. https://schiuridevanzare.ro/index.php?route=blog/article&article_id=26
9. https://www.britannica.com/biography/Rosi-Mittermaier
10. http://www.greatestsportingnation.com/content/history-alpine-skiing
11. http://www.skivirus.com/tehnica-schi/1181-istoria-si-evolutia-schiului-
alpin.html
12. https://www.evelostore.com/en/214-alpine-skiing
13. https://www.scribd.com/document/153370027/Schi-Alpin-Regulament