Istoria sportului patinaj viteza

Data exactă a apariţiei patinajului nu se poate aproxima exact, ea pierzându-se în

negura timpului. Pentru a putea supravieţui în condiţiile grele din perioadele străvechi
oamenii aveau nevoie de un mijloc de deplasare care să-i ajute în lupta cu zăpada şi gheaţa,
“patinele” fiind folosite în special în timpul vânătorii şi pescuitului. Cercetătorii cred că
originile apariţiei patinajului se află undeva în Scandinavia sau Rusia. Primele perechi de
patine nu au fost altceva decât două scânduri din lemn ce puteau fi ataşate sub picioare. Mai
târziu s-a descoperit că oasele animalelor erau mult mai utile pentru a te deplasa pe gheaţă.
Aceste oase folosite la alunecare (oase de cai, de vaci sau de caprioară) sunt găsite în diferite
locuri din Europa şi din jurul acesteia, ceea ce indică o răspândire largă a patinajului în lume
încă din cele mai vechi timpuri. Săpăturile arheologice ne arată că aceste oase folosite la
alunecare sunt datate cu mult înaintea erei noastre.

Tehnica pe care o foloseau strămoşii noştri nu se poate compara cu tehnica folosită azi
în patinajul viteză, evoluţie care se pune pe seama dezvoltării biomecanicii, fiziologiei,
materialelor sportive etc. Cu timpul oamenii au descoperit potenţialul patinajului începând să
utilizeze patinele pentru plăcerile simple. Bineînţeles, una din aceste plăceri este să compari
capacităţile proprii cu posibilităţile altei persoane. Competiţiile în patinajul viteză încep odată
cu invenţia patinelor din lemn cu talpă din fier, acestea făcând posibilă creşterea vitezei de
deplasare pe gheaţă printr-o alunecare mai bună pe aceasta.

Specialiştii consideră că patinele din fier au apărut în Olanda în secolul unsprezece

sau doisprezece. Putem spune că, patinajul viteză s-a dezvoltat treptat, plecând de la utilizarea
sa pentru supravieţuire, folosit apoi ca mijloc de transport, trecând la plăcerea de a patina pe
gheaţă şi în final la întrecerea modernă competitivă. În continuare prezint câteva date despre
dezvoltarea patinajului viteză la nivel de competiţie în ţările cu tradiţie în patinaj2 : Olanda -
Nu există date concrete referitor la primele întreceri organizate, dar specialiştii consideră că
primele competiţii au fost organizate în secolul al XVI-XVII-lea. Scriitorul austriac Heinz
Polednik este printre primii autori care relatează că au avut loc curse în Olanda, în secolul al
XIV-lea.

Acest lucru nu poate fi demonstrat, ţinându-se cont că istoria s-a transmis în cea mai
mare parte pe cale orală. Primele curse de patinaj viteză înregistrate sunt cursele hangiilor din
districtul Freisland, din secolul al XVIII- lea, hangii care aveau hanurile de-a 2 Handbook of
competitive speed skating (1999) – Internatioal Skating Union, Lausanne, Switzerland, pag.3-
5. lungul canalelor de navigaţie. Ei organizau aceste curse pentru a-şi face umplute barurile.
Cursele erau eliminatorii, se ţineau pe distanţa de cca. 160 m fără a avea reguli oficiale bine
delimitate. Scandinavia –

Din ţările scandinave Norvegia era ţara cu patinajul cel mai dezvoltat având o tradiţie
îndelungată în patinaj, patinele fiind utilizate la început doar ca mijloace de transport. Se ştie
că până în secolul IX muncitorii de la Numedal îsi foloseau patinele pentru a traversa râul
îngheţat cu scopul de a ajunge la minele de argint din Kongsberg, unde lucrau.

Prima întrecere organizată în Norvegia este consemnată pe 1 Martie 1863, având peste
zece mii de spectatori. Germania - În Germania primele curse s-au ţinut în 1882. Hamburgul
era centrul cel mai dezvoltat al patinajului din această ţară, unde în 1878 şi 1881 au luat fiinţă
două cluburi de patinaj. În 1890 a avut loc la Hamburg prima ediţie a campionatelor interne
de patinaj artistic şi viteză. Ary Prins, care locuia în Hamburg, a avut o contribuţie esenţială în
ceea ce priveşte înfiinţarea Campionatelor Europene de Patinaj. Austria –

Prima întrecere internaţională a avut loc în Austria în 1872, câştigătorul acestei

competiţii fiind contele Schlippenbach din Germania de Nord, care a încheiat cei 331.60 metri
(362.64 yarzi) în 41 secunde. Odată cu înfiinţarea “Wiener Eislaufverein” în 1876 patinajul
artistic şi cel de viteză au cunoscut o dezvoltare considerabilă. În 1882, la concursul organizat
la Viena, Paulsen a câştigat proba de o milă (1609 metri, aceasta includea 13 puncte de
întoarcere) în 3’35”. Ziarele vremii scriau că patinatorii austrieci nu au avut nici o şansă în
faţa celor norvegieni care erau mult mai bine pregătiţi. Anglia - James al II-lea, care mai
târziu va ajunge rege, după ce s-a întors din Olanda unde fusese trimis în exil, a introdus în
patinajul englez “stilul olandez de patinare”. Districtul Mlastinos, o zonă din Cambridgeshire,
unde temperaturile sunt deseori foarte scăzute pe perioada iernii, a fost zona cu populaţia cea
mai interesată pentru patinajul viteză din acea perioadă. În 1763, Revista Britanica publica un
articol care relata că, în urma unui pariu, John Lamb si George Fawn s-au întrecut din
Wisbeach până la Whittlesea, cursa fiind câştigată de Lamb care a parcurs 15 mile (24 de
kilometri) în 46 de minute. Acest articol este considerat ca fiind prima documentaţie scrisă
despre întrecerile patinajului viteză. Anglia este prima ţară care a făcut distincţie între
participanţii profesionişti si cei amatori (distincţie care era mai degrabă bazată pe clasa socială
a participanţilor decât pe faptul că existau anumite premii). Competiţiile de patinaj aveau o
distanţă variabilă, cel mai des folosite erau cursele de jumătate de milă sau de o milă (0.8 si
respectiv 1.6 km).

Canada - În Canada patinajul viteză a fost introdus de către imigranţii scoţieni. Se ştie
că trei ofiţeri britanici sunt protagoniştii primei curse consemnate de patinaj din Canada,
aceştia întrecându-se pe râul St. Lawrence între Montreal şi Quebec în 1854. După aproape 80
ani este consemnată prima cursa oficială, care a fost organizată pe Victoria Rink în Saint
John. Înfiinţarea primei asociaţii de patinaj din Canada are loc în anul 1887. După înfiinţarea
acestei asociaţii întrecerile de patinaj s-au înmulţit, popularitatea acestora crescând vertiginos
(întrecerile de pe lacul Lilly în New Brunswick sau pe Grenadier Pound în Torontoerau unde
asistau peste 20.000 de spectatori).

America - Istoria patinajului modern în America începe in Newborn, un oraş pe râul

Hudson, care este renumit ca centru de patinaj şi în zilele noastre. Charles June şi T.
Donoghue Sr au fost vedetele incontestabile între 1863 si 1875. În America distanţele mari
erau obişnuite. Întrecerile acopereau câteodată chiar 100 sau 145 mile (161 sau 233 km). În
1884 s-a înfiinţat Asociaţia de Patinaj din Statele Unite (United States Skating Association)
iar pe 17 mai în acelaşi an W.B. Curtis a publicat în ziarul său “The Spirit of the Times”
clasamentele la mai multe distanţe de la 75 yarzi la 50 ¼ mile (68.6 m la 80.9 km).

Acesta este considerat primul statistician de patinaj din lume. Pentru a putea pune
ordine în multitudinea de recorduri, standarde, distanţe şi campionate din lumea întreagă se
simţea nevoia înfiinţării unui organism internaţional care să gestioneze unitar patinajul viteză
la nivelul tuturor ţărilor care aveau competiţii de patinaj.

Astfel, în iulie 1892, la iniţiativa Uniunii Olandeze de Patinaj s-a organizat un congres
internaţional în Scheveningen, Olanda, la care toate delegaţiile participante au căzut de acord
că trebuie înfiinţată o organizaţie internaţională, care s-a numit iniţial Internationale Eislauf-
Vereinigung - după denumirea în germană, ulterior numele transformându-se în International
Skating Union (I.S.U.). Aceasta a fost prima organizaţie internaţională într-un sport de iarnă,
singura organizaţie sportivă care este mai veche fiind cea de caiac-canoe, diferenţa dintre ele
fiind de doar o lună. Trebuie să amintim faptul că multe dintre deciziile adoptate atunci sunt
valabile şi astăzi (distanţele oficiale să fie de 500, 1500, 5000 si 10000 metri, la curse să
participe simultan câte doi patinatori pe pistă iar timpii celor doi să fie cronometraţi şi
înregistraţi) 3 . Din acel moment I.S.U. a hotărât că recordurile precedente să fie şterse,
singurele recorduri pe distanţele oficiale recunoscute fiind doar cele ce se realizau începând
cu sezonul 1892/1893.

Odată cu înfiinţarea I.S.U., adevărata desfăşurare a competiţiilor de patinaj viteză a

putut începe şi dezvolta. În România apariţia patinajului viteză nu se poate data exect, acest
subiect fiind încă un subiect deschis şi care este încă foarte vag tratat. Patinajul începe să fie
practicat în ţara noastră din a doua jumătate a secolului XIX-lea. Numărul celor ce aveau să
practice acest sport pe gheaţă începe să crească, acest sport fiind practicat la începuturi în
special pe lacurile 3 Handbook of competitive speed skating (1999) – Internatioal Skating
Union, Lausanne, Switzerland, pag. 5,6. îngheţate şi mai puţin pe patinoare special amenajate.
Treptat, s-a realizat trecerea de la patinajul ca divertisment la stabilirea unor reguli clare,
reguli care în Europa existau deja. În Cluj, în data de 17 februarie 1874 membrii “Asociaţiei
de patinaj” au participat la primul concurs public.

După anul 1910, în România, patinajul s-a dezvoltat foarte mult. După această
perioadă tot mai multe ştiri despre serbări pe gheaţă pot fi citite în ziarele vremii. Primul for
de conducere al patinajului din România a fost „Comisia de patinaj” care a fost înfiinţată în
anul 1922. Federaţia de specialitate s-a afiliat la I.S.U. în anul 1933. În anul 1984 a luat fiinţă
„Centrul olimpic pentru juniori”, care prin antrenorii săi de excepţie a făcut ca cele mai bune
rezultate din patinaj să fie obţinute de juniori. Pe parcursul istoriei acest sport a luat amploare
atingând cote maxime în perioada anilor 1992 - 1995, perioadă după care s-a constatat
scăderea numărului de sportivi care participau la competiţiile interne. În prezent numărul
sportivilor legitimaţi la cluburi este în creştere, fapt îmbucurător, care poate avea ca rezultat
creşterea performanţelor naţionale şi internaţionale prin creşterea concurenţei pe probe.