Asociaţia Cercetaşilor Militari în Rezervă şi în Retragere

Cercetaşii parașutiști buzoieni, 65 de ani de la înființarea Companiei de Cercetare prin Parașutare

Viorel Drenea Alexandru Rusu
(coordonatori)

Cercetașii parașutiști buzoieni

65 de ani de la înființarea
Companiei de Cercetare prin Parașutare

Viorel Drenea, Alexandru Rusu

Asociaţia Cercetaşilor Militari în Rezervă şi în Retragere, Buzău
Bulevardul Mareșal Alexandru Averescu, bl. 2 B, ap. 1
e-mail: accmilrr2011@yahoo.com
1859
1958 2023
www.cercetasimilrez.com
1 februarie
9 786306 512737

ISBN: 978-630-6512-73-7 Album retrospectiv

Buzău, 2022
 Primăria Municipiului Buzău
sprijină activitatea
Asociației Cercetașilor Militari în Rezervă și în Retragere

Populaţie 115.494 locuitori

Densitate 1.637,34 loc/kmp
Recensământ 2002 134.227 locuitori
Localnici Buzoieni

Conform recensământului efectuat în 2011, populația

municipiului Buzău se ridică la 115.494 de locuitori, în scădere
față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
134.227 de locuitori.
Majoritatea locuitorilor sunt români (88,43%), cu o
Palatul Comunal minoritate de romi (4,73%). Pentru 6,69% din populație,
apartenența etnică nu este cunoscută.
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
sunt ortodocși (91,98%). Pentru 6,75% din populație, nu este
cunoscută apartenența confesională.

Ţară România
Regiune de dezvoltare Sud-Est
Judeţ Buzău

Atestare documentară 376

a numelui
Atestare ca târg 1431

Suprafaţă 81,3 kmp

Albumul se va distribui membrilor Asociației Cercetașilor Militari în Altitudine 101 m.d.m.
Rezervă și în Retragere, autorilor, colaboratorilor, structurilor militare,
asociațiilor partenere și instituțiilor publice interesate.
 Viorel Drenea Alexandru Rusu
(coordonatori)

Cercetașii parașutiști buzoieni

65 de ani de la înființarea
Companiei de Cercetare prin
Parașutare

1958-2023
Album retrospectiv
 Lucrare apărută cu sprijinul Primăriei Municipiului Buzău, în cadrul
programului „Acordarea finanțărilor nerambursabile din fonduri publice
alocate pentru activități nonprofit de interes local 2022” și proiectului
„PROCET 2022” – activitatea Asociației Cercetașilor Militari în Rezervă și
în Retragere la nivelul comunității locale buzoiene.
 Viorel Drenea Alexandru Rusu
(coordonatori)

Cercetașii parașutiști buzoieni

65 de ani de la înființarea
Companiei de Cercetare prin
Parașutare

1958-2023
Album retrospectiv

Editgraph
Buzău, 2022
 Lucrarea a fost realizată de redacția revistei „Cercetașii buzoieni” a
Asociației Cercetașilor Militari în Rezervă și în Retragere, Buzău, la împlinirea
a 65 de ani de la înființarea Companiei de Cercetare prin Parașutare

Coordonatori:
Viorel Drenea
Alexandru Rusu

Colectiv de autori:
Ion Militaru
Marcel Crăciun
Eftimie Frățilă
Mircea Tănase

Fotografiile au fost selectate din colecțiile personale ale cercetașilor,

din lucrările dedicate unității de cercetare prin parașutare din Buzău, din
Muzeul Parașutiștilor și de pe internet

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Cercetașii parașutiști buzoieni, 65 de ani de la înființarea
Companiei de Cercetare prin Parașutare : 1958-2023 :
album retrospectiv / coord.: Viorel Drenea, Alexandru Rusu.
- Buzău : Editgraph, 2022
ISBN 978-630-6512-73-7
356.169

Prelucrare grafică și procesare text:

Cristian Bucur

Tipar: Editgraph Buzău

www.editgraph.ro
 O istorie în imagini

Argument

La 1 februarie 1958, prin Ordinul nr. T.A.00700 al Direcției

Informații, semnat de șeful Marelui Stat Major, în cadrul Batalionului
1025 Desant-Parașutare Buzău (din 15 iulie 1963 Regimentul 60
Desant-Parașutare), Buzău, s-a înființat Compania de cercetare
(organizată pe trei plutoane a câte două grupe de cercetare) - primul
element de cercetare în dispozitivul inamicului prin parașutare din
Armata României care, în cei 47 de ani de existență, a fost într-o
permanentă remodelare, perioadele de așa-zisă liniște fiind destul
de rare.
Unitatea fanion a cercetării Armatei României a fost, pentru
o perioadă de timp (1958-1976), sub denumirea Companie/Batalion
cercetare, legată ombilical de unitatea de parașutiști de la Buzău,
dar cea mai mare perioadă (1976-2003) a fost structură
independentă, având indicativul Unitatea Militară 01171 Buzău și
diferite denumiri (Batalionul 404 cercetare, Batalionul 404 cercetare
în dispozitivul inamicului prin parașutare și Centrul 404 cercetare).
Realizarea prezentului Album retrospectiv este o inițiativă
izvorâtă din dorința de a readuce în atenția cercetașilor militari și
membrilor Asociației Cercetașilor Militari în Rezervă și în Retragere,
fără de care nici noi nu ne-am afla rostul, un grupaj de texte și
fotografii inedite, într-un format editorial atractiv, de sine stătător și,
desigur, de folos în biblioteca personală a oricărui pasionat al
domeniului.
Apelul la memorie, în cazul de față la memoria imaginilor,
credem că va face posibil, pentru cei ce le privesc, un salt peste
timp, peste generații și va iniția un transfer al prezentului în trecutul
mai mult sau mai puțin îndepărtat pentru toți cei care se regăsesc
într-una sau în mai multe fotografii, oferindu-le ocazia de a retrăi în
prezent întâmplări de ieri, de a depăna amintiri de mult uitate și de
a-și regăsi foștii camarazi de arme.
Spațiul editorial, oarecum limitat de impunerile tipografice, a
făcut ca alegerea imaginilor pentru alcătuirea acestui album să fie,
5
Cercetașii parașutiști buzoieni
pentru coordonatorii lucrării și comitetul director al asociației, o
activitate extrem de anevoioasă și delicată.
Sperăm atât la apreciere din partea cititorilor care se vor
regăsi în fotografiile cuprinse în album, cât și la înțelegere și iertare
de la cei pe care, cu toată străduința, nu i-am putut alătura acestui
demers, deși ar fi meritat-o și ei cu prisosință.
Am vrea să credem că volumul de față, alături de paginile
revistei Cercetașii buzoieni și celelalte lucrări editate, se va constitui
într-un alt vector de imagine al Asociației Cercetașilor Militari în
Rezervă și în Retragere, care să dovedească peste ani că structura
noastră asociativă s-a pus în slujba cercetașilor rezerviști buzoieni
și comunității locale, contribuind, prin inițiativele și activitățile sale,
la susținerea și promovarea valorilor specialității militare cercetare
prin parașutare, pe plan local și național.
Trebuie să aducem cuvinte de mulțumire tuturor celor care,
într-un fel sau altul, au ajutat la realizarea prezentului Album
retrospectiv, un frumos proiect editorial buzoian, alăturându-se astfel
efortului colectivului de elaborare a lucrării de a așeza în paginile
acesteia cuvinte alese și imagini pe măsură.
La frumoasa aniversare a celor 65 de ani de la înființarea, pe
meleagurile buzoiene, a primei structuri de cercetare prin
parașutare, dorim acestei specialități elitiste, chiar dacă prezentul
nu sprijină cu nimic dorința noastră, o evoluție frumoasă în cadrul
armatei române și comunității locale.
Președintele
Asociației Cercetașilor Militari în Rezervă și în Retragere
Colonel (rtr) Viorel DRENEA

6
 O istorie în imagini

Cercetarea prin parașutare buzoiană la a 65-a aniversare

Colonel (rtr) Alexandru RUSU

Chiar dacă în primăvara anului 2005 sorții au decis

nefavorabil pentru această structură militară reprezentativă
buzoiană, cei 47 de ani de „luptă” pe frontul invizibil al informațiilor
militare ne obligă pe noi, cei care am slujit sub drapelul acesteia, să
nu lăsăm „focul” să se stingă în Crângul Buzăului.
Cercetarea prin parașutare și-a legat pentru totdeauna
numele de meleagurile buzoiene, piatra de bornă unde această
specialitate militară și-a găsit și, sperăm că își va găsi, întotdeauna
rădăcinile și tradițiile.

Contextul
Anii tulburi ce au urmat încheierii celui De-al Doilea Război
Mondial, cu o Românie debusolată, aflată sub un control total
sovietic, și-au pus amprenta și asupra armatei, care a fost supusă
unui dureros proces de destructurare și de transformare rapidă
într-o armată populară, în care profesioniștii armelor nu și-au mai
găsit rostul.
Comisia Aliată de Control (sovietică) a acordat o atenție
specială structurilor de cercetare/informații militare de la toate
nivelurile, care a vizat în mod deosebit reorganizarea, reorientarea
activității, diminuarea până la desființare a posibilităților operativ-
informative și, mai ales, intrarea în posesie a fondului documentar
al arhivei și evidenței Secției a II-a.1
Practic, prin măsurile adoptate de Comisia Aliată de Control
(sovietică), Secția a II-a informații a fost aproape neutralizată2 și
și-a pierdut caracterul operativ-informativ, devenind, în baza

1 xxx, Direcția Informații Militare între ficțiune și adevăr, CEATEPTA, București,

1994, pag. 119.
2 Ibidem, pag. 120.
7
Cercetașii parașutiști buzoieni
Deciziei ministeriale nr. 2541/1947, Secția a II-a instrucție
informativă de luptă și legături externe.3
Acest marasm reformator a continuat cu frenezie, astfel:
- au fost desființate subbirourile (fronturile) de la Biroul de
informații, iar baza operativ informativă de pe teritoriu, creată cu
multă trudă și riscuri pe măsură, a fost predată Comisiei Aliate de
Control (sovietică)4;
- de la 1 iulie 1945 România nu a mai avut niciun atașat
militar acreditat în străinătate, atașatura militară fiind desființată
până în anul 19475;
- biroul informații din cadrul Secției a II-a a ajuns să
funcționeze ca un birou de studii informative externe, fără a avea
propriile surse de informații6.
Ar putea fi exemplificate și alte aspecte, dar nu este cazul.
Important este însă faptul că în aceste condiții de o
complexitate aparte, când controlul sovietic al României și implicit al
armatei a fost aproape total, serviciul de informații al armatei a reușit
să supraviețuiască și chiar să asigure documentarea militară
necesară încheierii Tratatului de Pace de la Paris din februarie 1947.
După apariția disidenței Iugoslaviei în cadrul blocului comunist
și înființarea celor două blocuri militare, Organizația Tratatului
Atlanticului de Nord (NATO), la 4 aprilie 1949 și Tratatul de prietenie,
colaborare și asistență mutuală (Tratatul de la Varșovia), la 14 mai
1955, Comandamentul Militar Sovietic a fost nevoit să revizuiască
radical rolul și statutul României și al armatei sale.
Acest fapt a generat un amplu proces de reconsiderare a
concepției de securitate și apărare națională, a structurii forțelor
armate, a regulamentelor, instrucțiunilor și programelor de pregătire
pentru luptă. În cadrul acestui proces a fost reorganizată și
activitatea de informații la toate nivelurile operaționale ale armatei

3 Idem.
4 Idem.
5 Idem.
6 Idem.
8
 O istorie în imagini
astfel încât serviciile de informații sovietice să nu mai poată exercita
controlul asupra serviciilor române de informații.
Într-o primă etapă au fost reînființate batalioanele de
cercetare la eșalonul divizie, acestea fiind organizate pe două
companii de cercetare înzestrate cu transportoare blindate BTR-40,
BTR-152 și o companie de cercetare înzestrată cu tancuri T 34-85.
Trupele de parașutiști înființate de generalul Antonescu la 10
iunie 1941, după ce și-au probat calitățile și eficiența combatantă în
luptele din august 1944, în urma ordinelor Comisiei Aliate de
Control (sovietică), inițial au fost transformate în subunități de pază
(Ordinul nr. 740/3 decembrie 1944 al Statului Major al Aerului7) și,
ulterior, desființate (Ordinul nr. 930/28 februarie 1945 al Statului
Major al Aerului8). Mulți dintre parașutiștii acelor vremuri au ales
calea grea a luptei în cadrul Mișcării Naționale de Rezistență, iar
alții, la fel de mulți, s-au pierdut în neantul birocratic al serviciului
cadre sau au părăsit organismul militar.
Prin Ordinul ministrului Forțelor Armate ale Republicii
Populare Române, nr. 123.249 din 18 octombrie 19509, s-a înființat
Batalionul 1 Parașutiști la Tecuci, în cadrul Centrului de Instrucție al
Aviației, subordonat Comandamentului Forțelor Aeriene Militare.
Această structură a fost dislocată, la 6 februarie 1951, pentru numai
trei luni la Botoșani, conform Ordinului nr. 001179 din 23 ianuarie
1951 emis de Ministerul Forțelor Armate prin Marele Stat Major10,
în subordinea Regiunii 1 Militare, de unde, din cauza unor condiții
improprii de instruire, a revenit pentru puțin timp la Tecuci, iar
începând cu 1 noiembrie 1951, a fost dislocat în garnizoana Buzău,
în cazarma din Crângul Buzăului, care a devenit de atunci fieful
parașutiștilor militari și locul unde a început de fapt „epopeea
parașutiștilor militari11”.

7 Mircea Tănase, Parașutismul militar în România - tradiție și continuitate, Ed.

CTEA, București, 2010, pag. 248.
8 Idem.
9 Ibidem, pag. 249.
10 Ibidem, pag. 250.
11 Ibidem, pag. 251.
9
Cercetașii parașutiști buzoieni

Începuturile (1958-1963)
În luna iunie 1957 trupele sovietice au părăsit definitiv
teritoriul României și s-au poziționat dincolo de frontierele stabilite
prin Tratatul de Pace de la Paris, fiind pentru prima dată când, după
aproape 18 ani, pe teritoriul României nu s-au mai aflat niciun fel de
trupe străine (germane, ungare sau sovietice)12.
Din acest moment Marele Stat Major a început un amplu
proces de reformă conceptuală, structurală și de dotare, în cadrul
căruia reorganizarea cercetării la trupe a avut un rol important. În
cadrul Secției cercetare la trupe din Direcția Informații s-a înființat
Biroul Cercetare Operativă, care a început să reclădească
structurile de cercetare/informații de la toate eșaloanele armatei.
În acest context reformator, în toamna anului 1957 șeful
Marelui Stat Major a aprobat raportul Direcției Informații nr. T.A.
00700/1957, prin care se solicita înființarea unei companii de
cercetare specială cu misiuni în folosul Marelui Stat Major, ca primă
structură de cercetare în adâncime (în dispozitivul inamicului) prin
parașutare din Armata României13.
Statul de organizare de pace nr. 13/251 A al Companiei de
cercetare, anexă la Batalionul desant parașutare, a fost elaborat de
către Secția organizare state din Direcția Organizare-Mobilizare a
Marelui Stat Major, iar exemplarul nr. 16 al acestuia a fost trimis
Regiunii a 2-a militară prin adresa nr. C.L./00.454 din 6 ianuarie
1958, pentru a fi distribuit Batalionului desant parașutare14. Statul
de organizare evidențiat mai sus a intrat în vigoare la 1 februarie
1958, dată care marchează înființarea acestei structuri.
Înființarea Companiei de cercetare (prin parașutare) a fost o
necesitate a momentului pentru că până atunci datele și informațiile
de nivel operativ și strategic din dispozitivul inamicului erau obținute

12 xxx, Direcția Informații Militare între ficțiune și adevăr, Op. cit., pag. 125.
13 General de brigadă (r) Dumitru Miu, Batalionul 404 cercetare, istoria unor
învingători, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Ed. Editgraph, Buzău, 2021,
pag. 35.
14 Ibidem, pag. 650.
10
 O istorie în imagini
exclusiv prin cercetarea de aviație și cercetarea radio care, datorită
limitărilor tehnice, nu puteau oferi decât informații cu un grad de
generalitate destul de mare, lipsite de precizie și insuficiente
comandanților și statelor majore în procesul elaborării hotărârilor.
Compania de cercetare (prin parașutare) era condusă din
punct de vedere operațional (instruire, participări la aplicații și
întrebuințare la război) de către Direcția Informații prin Biroul
cercetare operativă (Biroul cercetare de specialitate) din Secția
cercetare la trupe, iar din punct de vedere administrativ și pe linia
instrucției de zbor și parașutare de către Batalionul 1025 Desant-
Parașutare, structură care, începând cu 23 februarie 1959, în baza
Ordinului nr. R.L. 00266 din 3 februarie 1959 al Regiunii a 2-a
militare, și-a schimbat denumirea în Batalionul 36 Desant
Parașutare, cu același stat de organizare15.
Această bivalență de subordonare/coordonare a impus
măsuri în consecință, prin desemnarea unor ofițeri direcționali
partea ambelor structuri implicate, Direcția Informații și unitatea de
parașutiști, indiferent cum s-a numit de-a lungul timpului. La
momentul constituirii Companiei de cercetare, ofițer direcțional din
partea Direcției Informații a fost numit maiorul Ioan Constantin, șeful
Biroului cercetare de specialitate, iar din partea Batalionului de
parașutiști a fost numit șeful cercetării, căpitanul Aurel Bratu.
Ulterior, din anul 1959, din partea Direcției Informații, ofițer
direcțional a fost numit căpitanul Sima Micu.
Comanda Companiei de cercetare (prin parașutare) a fost
asigurată de locotenentul-major Gheorghe Crihan, comandant,
locotenentul major Gheorghe Alexa, locțiitor, absolvenți ai Școlii
Militare de Ofițeri de Tancuri, promoția 1952 și locotenentul major
Dumitru Buligioiu, locțiitor politic, absolvent al Școlii Militare de
Ofițeri Politici nr. 1, promoția 1953. Comandanții plutoanelor de
cercetare au fost numiți locotenenții Gheorghe Hagianu la Plutonul
1 cercetare, Ilie Dumitru la Plutonul 2 cercetare, absolvenți ai Școlii
Militare de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu”, Sibiu, promoția 1955 și

15 Mircea Tănase, Op. cit., pag. 255.

11
Cercetașii parașutiști buzoieni
Ioan Curelaru la Plutonul 3 cercetare, absolvent al aceleiași
instituții, promoția 1957.
De la jumătatea anului 1958, comanda Companiei cercetare
a fost asigurată de locotenentul major Gheorghe Alexa, comandant,
locotenentul Gheorghe Teodorescu, locțiitor și căpitanul Gheorghe
Ienuță, locțiitor politic. Comandanții plutoanelor de cercetare au fost
locotenenții Ioan Curelaru, Ion Iftimie și Mircea Ifrose.
Compania cercetare era organizată pe o grupă comandă, o
grupă radio și trei plutoane cercetare cu câte trei grupe fiecare.
Grupa de cercetare în adâncime prin parașutare era compusă din
șapte militari, cu următoarele funcții: comandant de grupă, sergent,
ajutor comandant de grupă, caporal, trăgător la pușca mitralieră,
fruntaș și patru cercetași parașutiști, soldați.
Încadrarea companiei s-a făcut cu ofițeri selecționați din
cadrul Batalionului 1025 Desant Parașutare. Funcțiile de militari în
termen cercetași desant parașutare au fost încadrate cu recruți
selecționați de către Direcția Informații prin Centrele Militare, care
aveau o bună condiție fizică, cel puțin șapte clase și origine socială
sănătoasă, în conformitate cu următorul principiu: 1/3 cetățeni
români, 1/3 cetățeni români de naționalitate germană (recrutați din
județele Timiș și Sibiu) și 1/3 cetățeni români de naționalitate turcă,
recrutați din Dobrogea.
În această perioadă a existat o sinergie permanentă cu
unitatea de parașutiști din punct de vedere al dotării, instruirii și
asigurării resursei umane. În acest sens trebuie arătat că este destul
de greu să faci o separare a acestor două structuri, deoarece, de
cele mai multe ori, ele erau privite și chiar înțelese ca un tot unitar.
Perioada 1961-1962 a fost caracterizată de preocupările
Direcției Informații privind creșterea numărului de grupuri
cercetare în adâncime prin parașutare. Ca urmare, în baza unui
Ordin al șefului Marelui Stat Major, la 1 noiembrie 1962, pe
nucleul Companiei cercetare se constituie o a doua Companie

12
 O istorie în imagini
cercetare, cu aceleași misiuni ca și compania existentă deja și o
Companie transmisiuni 16.
Cele două companii cercetare și Compania transmisiuni, fără
a fi integrate într-o structură de genul detașament sau batalion, și-
au păstrat aceeași bivalență de subordonare/coordonare, din punct
de vedere operațional către Direcția Informații din Marele Stat
Major, iar din punct de vedere administrativ către Batalionul 36
Desant Parașutare care, prin șeful cercetării de la acea vreme,
căpitanul Vasile Crăciun, asigura funcționarea și instruirea unitară
a celor trei companii.
Companiile cercetare erau organizate pe două plutoane de
cercetare, fiecare cu trei grupe cercetare cu câte șase militari în
termen (trei de ciclul 1 și trei de ciclul 2) și un pluton radio. Pe timpul
aplicațiilor tactice plutonul cercetare putea constitui până la patru
grupuri cercetare, compuse din trei - patru cercetași și un
radiotelegrafist cercetaș din cadrul plutonului radio. Compania
transmisiuni era organizată pe două plutoane emisie-recepție17.
Încadrarea companiilor cercetare s-a făcut cu absolvenți ai
Cursului de Comandanți de Grupuri de Cercetare Operativă prin
Parașutare în Adâncimea Dispozitivului Inamicului organizat de
Direcția Informații: căpitanul Ulpiu Chirițescu, comandantul Companiei
1 cercetare, locotenentul major Paul Veliu, comandantul Companiei 2
cercetare și locotenenții Gheorghe Șablienco, Tănase Niculescu și
Gheorghe Ristea. Comanda Companiei transmisiuni a fost asigurată
de locțiitorul politic al companiei, căpitanul Grigore Păsărin18.
Chiar dacă companiile cercetare aveau aceeași dotare ca în
momentul constituirii primei companii de cercetare trebuie
menționat faptul că au fost luate măsuri de modernizare a tehnicii
de transmisiuni, prin dotarea plutoanelor de cercetare cu stații radio
H-15 (tip valiză), mai apoi R-350, R-350 A și R-350 M, pentru
legătura grupurilor cu Centrul de transmisiuni. Compania

16 General de brigadă (r) Dumitru Miu, Op. cit., pag. 42.

17 Idem.
18 Ibidem, pag. 43.
13
Cercetașii parașutiști buzoieni
transmisiuni a fost, la rândul ei, dotată cu stații radio R-820, R-327,
R-125, R-126, R-450, R-351 și R-104, cu grupuri electrogene și cu
stație de iluminare pentru lucru în condiții de campanie19.

Evoluție și afirmare (1963-1976)

Nu credem că greșim dacă afirmăm că acum începe și
pentru cercetașii prin parașutare buzoieni o adevărată epopee.
La data de 15 iulie 1963 Batalionul 36 Desant Parașutare a
redevenit Regimentul 60 Desant Parașutare20.
Începând cu aceeași dată, 15 iulie 1963, în conformitate cu
Ordinul Marelui Stat Major nr. C.L. 00936 din 12 iulie 1963, transmis
de Armata a 2-a cu adresa nr. R.L. 001580 din 13 iulie 1963, cele
două Companii cercetare prin parașutare și Compania transmisiuni
din compunerea Batalionului 36 Desant Parașutare au fost puse
sub o comandă unică, constituindu-se în Batalionul cercetare în
cadrul Regimentului 60 Desant Parașutare, stat nr. 13/251 „A”,
subordonat Direcției Informații Militare din Marele Stat Major21.
Batalionul cercetare avea ca misiune să procure și să
transmită date și informații despre obiectivele importante din
dispozitivul inamicului (dispunerea armamentului racheto-nuclear,
puncte de comandă, sisteme de transmisiuni, poziții de artilerie sau
despre activitatea desfășurată de către acesta pe timpul deplasării,
dispunerii în raioane de concentrare și introducerii în luptă etc.), iar
în anumite situații să provoace distrugeri, să captureze documente
operative și militari cu valoare informativă.
Structura organizatorică a recent înființatului Batalion
cercetare a cuprins, pe lângă cele trei elemente structurale
constituite anterior (două Companii cercetare și Compania
transmisiuni), două noi elemente structurale: comanda unității și
statul major22.

19 Ibidem, pag. 44.

20 Mircea Tănase, Op. cit., pag. 257.
21 General de brigadă (r) Dumitru Miu, Batalionul 404 cercetare, o istorie în
istorie, Volumul 1, Editura Editgraph, Buzău, 2018, pag. 118.
22 Idem.
14
 O istorie în imagini
S-a păstrat aceeași bivalență de subordonare/coordonare,
din punct de vedere operațional de către Direcția Informații din
Marele Stat Major, iar din punct de vedere administrativ de către
Regimentul 60 Desant Parașutare, prin șeful cercetării regimentului,
maiorul Gheorghe Alexa, care va sprijini recent înființatul batalion
cercetare în relația cu unitatea de parașutiști.
Comandant al Batalionului de cercetare a fost numit maiorul
Vasile Crăciun, iar locțiitor politic al comandantului căpitanul
Dumitru Buligioiu23.
Statul major al Batalionului cercetare cuprindea trei funcții.
Din acestea a fost încadrată numai cea de locțiitor al șefului de stat
major pentru distrugeri cu maiorul Ion Drăgan, care a dus prin cumul
și funcția de șef de stat major. Această problemă a fost rezolvată în
vara anului 1964, atunci când pe funcția de șef de stat major a fost
încadrat maiorul Achim Alstani, iar pe cea de locțiitor al șefului de
stat major pentru transmisiuni maiorul Vasile Brânzan, ambii
absolvenți ai Academiei Militare Generale.
Companiile cercetare și-au păstrat structura organizatorică
din noiembrie 1962. În cadrul Batalionului au fost încadrați tineri
ofițeri, selecționați de Direcția Informații Militare de pe băncile
școlilor militare sau ale Cursului de Comandanți de Grupuri de
Cercetare Operativă prin Parașutare în Adâncimea Dispozitivului
Inamicului, printre care îi amintim pe locotenenții Ionel Grama,
Anghel Constantinescu, Constantin Bogdan, Gheorghe
Constantinescu, Tudor Gane, Dumitru Cârnu și Ștefan Spânu.
În următorii ani în statul de organizare al Batalionului au fost
introduse funcția de locțiitor al comandantului pentru zbor și
parașutare, care a fost încadrată cu maiorul Gheorghe Alexa,
posturile de profesor de limbă străină (turcă, italiană, germană,
greacă) și a fost desființată de la subunități funcția de locțiitor politic.
Începând cu anul 1965 companiile cercetare au trecut la
organizarea pe trei plutoane cercetare, sporind astfel numărul
elementelor de cercetare care puteau fi întrebuințate în misiune.

23 Idem.
15
Cercetașii parașutiști buzoieni
Pe linia instruirii rețin atenția câteva elemente importante:
- executarea anuală a unor tabere de instruire la munte, la
apă și de supraviețuire, cu durata de 2-3 săptămâni, vara și iarna24;
- participarea companiilor la aplicații cu trupe folosind
parașutarea ca principal procedeu de pătrundere în adâncimea
dispozitivului inamicului;
- participarea, în perioada 15-17 octombrie 1962, cu 17
grupuri de cercetare, constituite din cadrul Companiilor cercetare și
din ofițerii de la Cursul de Comandanți de Grupuri de Cercetare
Operativă prin Parașutare în Adâncimea Dispozitivului Inamicului la
aplicația cu trupe, în zona Dobrogei, în cadrul Tratatului de la
Varșovia (ultima aplicație cu trupe a Tratatului de la Varșovia pe
teritoriul României)25;
- desfășurarea unor aplicații tactice, cu acțiune dublă, în
cooperare cu trupe ale Ministerului de Interne (Securitate și Miliție), cu
misiuni de culegere de date și informații și cu caracter deosebit, pe
timpul aplicațiilor de comandament, pe hartă, cu trupe în teren, precum
și pe timpul exercițiilor cu mobilizare, urmate de aplicații în teren,
desfășurate de Marile Unități ale Ministerului Apărării Naționale.
La 20 august 1970, un grup de opt ofițeri din cadrul
Batalionului cercetare a executat un salt în grup, de la înălțimea de
5.500 m, cu completul de parașute BG-7M și BG-3, nou introduse
în dotare dintr-un avion AN-24 T, ocazie cu care a stabilit un record
de înălțime la parașutarea în grup (5.500 m)26.
Începând cu 1 noiembrie 1970, se modifică Statul de
organizare nr. 13/251 „A” al Batalionului Cercetare, astfel:
- apare Plutonul instrucție specială, organizat pe două
grupuri cercetare;
- Companiile de cercetare își vor schimba denumirea și vor
trece la organizarea pe grupuri de cercetare, astfel: Compania 1
cercetare în adâncime, organizată pe șapte grupuri cercetare și

24 General de brigadă (r) Dumitru Miu, Op. cit., pag. 48.

25 Ibidem, pag. 101.
26 Ibidem, pag. 49.
16
 O istorie în imagini
Compania 2 cercetare în adâncime, nucleu corp de armată,
organizată pe două grupuri cercetare și un pluton transmisiuni;
- se înființează Anexa „D”, Batalionul cercetare instrucție și
completare27.
La 1 iulie 1972, Plutonul instrucție specială se va transforma
în Compania instrucție specială, organizată pe cinci grupuri
cercetare și un pluton transmisiuni28.
La 1 iulie 1975, Batalionul Cercetare s-a reorganizat, pe
următoarele coordonate:
- Companiile 1 și 2 cercetare în adâncime vor trece la
organizarea pe grupuri cercetare, fiecare companie cu cinci grupuri
cercetare;
- Compania instrucție specială va deveni Compania 3
cercetare în adâncime și va fi organizată pe șase grupuri cercetare29.
Din ceea ce am prezentat anterior se poate observa cum
încet, încet și cu multă tenacitate, s-au pus bazele înființării unei
unități de cercetare independente.
„Baștaniștii”, așa cum erau cunoscuți cercetașii buzoieni,
aveau deja un renume și, de acum înainte, o misiune foarte greu de
gestionat și anume aceea de a-l păstra și a-l duce pe drumul spre
consacrare a profesioniștilor de excepție.

Consacrarea (1976-1990)
La 30 iunie 1976, în conformitate cu Ordinul Marelui Stat
Major nr. CL 00785 din 29 iunie 1976, se înființează Batalionul 404
Cercetare, stat nr. 13.10.05.00.630, cu următoarea organizare: stat
major, trei companii cercetare în adâncime (Companiile 1 și 2,
fiecare cu câte cinci grupuri cercetare, iar Compania 3 cu șase
Grupuri cercetare), Compania transmisiuni (Plutonul emisie,
Plutonul recepție și Plutonul radio-releu) și formațiuni de servicii,
având indicativul Unitatea Militară 01171, Buzău.

27 Ibidem, pag. 433

28 Idem.
29 Ibidem, pag. 563.
30 General de brigadă (r) Dumitru Miu, Op. cit., pag. 115.
17
Cercetașii parașutiști buzoieni
La data înființării:
- unitatea a fost subordonată Direcției Informații a Armatei
din Marele Stat Major;
- a apărut necesitatea de a rezolva toate responsabilitățile
administrative și operative specifice unei unități militare;
- comanda unității a fost exercitată de colonelul Vasile
Crăciun, comandant, maiorul Anghel Constantinescu, șef de stat
major, maiorul Ionel Grama, locțiitor politic al comandantului, și
locotenent-colonelul Dumitru Buligioiu, locțiitor al comandantului
pentru Anexa „D”;
- companiile au fost comandate de: căpitanul Aristide Țintă,
Compania 1 cercetare în adâncime, locotenentul major Nicu Murgu,
Compania 2 cercetare în adâncime, căpitanul Alexandru Roșca,
Compania 3 cercetare în adâncime și maiorul Tudor Gane,
Compania transmisiuni.
La 7 mai 1977, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 101 din
22 aprilie 1977 și Ordinul Marelui Stat Major nr. S/TA 6759 din 5
mai 1977, Batalionului 404 cercetare i-a fost conferit Drapelul de
Luptă31, care avea Brevetul nr. S/MN 552 din 18 aprilie 1977.
În toamna anului 1978 unitatea s-a mutat în noul pavilion (B
20), unde au fost destinate spații distincte pentru funcționarea
Cursului de perfecționare comandanți de grupuri cercetare în
adâncime prin parașutare și de pregătire comandanți de companii
cercetare, organizat de Direcția Informații a Armatei, care, începând
cu seria de curs 1980, s-a desfășurat la Batalionul 404 Cercetare32.
La 1 iulie 1979 a intrat în vigoare un nou stat de organizare.
Elementele de interes rezultate în urma acestei reorganizări
a unității au vizat următoarele aspecte:
- noua denumire a unității va fi Batalionul 404 cercetare în
dispozitivul inamicului prin parașutare;
- s-a desființat Compania 3 cercetare, iar cele două rămase,
au fost reorganizate pe câte șapte grupuri cercetare;

31 General de brigadă (r) Dumitru Miu, Op. cit., Vol. 2, pag. 46.
32 Ibidem, pag. 188.
18
 O istorie în imagini
- au apărut două noi elemente structurale: Grupul cercetare
chimică (alocat pe linie administrativă Companiei 1 cercetare) și
Grupul cercetare geniu (alocat pe linie administrativă Companiei 2
cercetare)33;
- Plutonul radio-releu din cadrul Companiei transmisiuni a
fost reorganizat în Plutonul asigurarea desantării aeriene;
- formațiunile de servicii au fost reorganizate în Infirmerie,
Plutonul aprovizionare și transport și Grupa gospodărie.
La comanda unității în această perioadă au fost următorii:
- colonelul Vasile Crăciun până la 30 iunie 1978;
- maiorul Gheorghe Constantinescu (august 1979-mai 1981);
- locotenent-colonelul Eugen Giurcă (mai 1981-ianuarie 1983);
- căpitanul Remus Ghergulescu (iunie 1983-februarie 1991).
Unitatea de cercetare a început să primească misiuni și
sarcini specifice, cum ar fi participarea la aplicații pe obiective reale,
misiuni de capturare a militarilor care părăseau unitățile cu
armament și muniție, experimentarea unor noi tipuri de parașute,
modernizarea bazei de instrucție (se realizează Poligonul
cercetașului) și a sălilor de specialitate (tactică, geniu și chimică),
realizarea unor filme de instrucție de specialitate, primirea unor
delegații militare străine și, ca o constantă, asigurarea materială și
cu instructori a Cursului de perfecționare comandanți de grupuri
cercetare în adâncime prin parașutare și de pregătire comandanți
de companii cercetare, organizat de Direcția Informații a Armatei.
Instrucția s-a diversificat prin participarea unității la activități
de alpinism (în Cheile Râșnoavei), de instruire la apă (în Delta
Dunării) și executarea de marșuri pe jos, pe distanțe de 150 km, în
teren muntos împădurit și greu accesibil, cu echipamentul de luptă
complet, în mai multe etape de marș, dintre care ultima pe timp de
noapte, pe distanța de 30 de km.
Într-o comparație cu sportul de performanță am putea afirma
că momentul 1989 a prins unitatea pe cel mai înalt vârf de formă.

33 Ibidem, pag. 137

19
Cercetașii parașutiști buzoieni
În perioada 18-22 decembrie 1989, Batalionul 404 cercetare
a acționat la Timișoara cu un detașament compus din opt grupuri
cercetare, în total 41 cercetași34.
În data de 22 decembrie 1989 unitatea a constituit un alt
detașament, compus din 37 cercetași, care s-a deplasat în seara
aceleiași zile la București, pentru executarea unor misiuni de
cercetare în folosul grupei operative a Ministerului Apărării
Naționale. La ora 23.45, la ajungerea detașamentului la sediul
ministerului, coloana a fost întâmpinată cu foc, fără somație, patru
cercetași și-au pierdut viața și alți șase au fost răniți și au fost
internați în spitale din București35.
Ne facem datoria de a le onora memoria eroilor Batalionului
404 Cercetare, căpitanul (post-mortem) Claudiu Filote și
sublocotenenții (post-mortem) Dumitru Grădinaru, Florin-Mihai
Oneț și Traian-Dragoș Ilieș, căzuți în Revoluția din decembrie 1989.

Transformare și restructurare (1990-2005)

Până la 6 februarie 1990 toate efectivele Batalionului 404
Cercetare în dispozitivul inamicului prin parașutare dislocate în
garnizoana București au fost retrase în cazarmă.
În perioada 13-20 iunie 1990 un detașament al Batalionului
404 Cercetare a executat misiunea de pază și apărare a Casei
Centrale a Armatei din București [...] pe timpul protestelor de stradă
și evenimentelor turbulente ce au avut loc în noaptea de 13 spre 14
iunie 199036.
La 15 februarie 1991 s-au produs următoarele modificări:
- s-a schimbat denumirea unității, revenindu-se la cea
tradițională, Batalionul 404 Cercetare;
- comanda a fost exercitată de locotenent-colonelul Alexandru
Roșca, comandant și maiorul Neculae Vochin, șef de stat major;

34 Ibidem, pag. 417.

35 Ibidem, pag. 418-419
36 Ibidem, pag. 420.
20
 O istorie în imagini
- companiile 1 și 2 cercetare și grupurile de cercetare geniu
și chimic urmau să fie încadrate până în anul 1995 cu subofițeri;
- s-a desființat Anexa „D”;
- au fost transferate integral unității responsabilitățile privind
organizarea și desfășurarea Cursului de comandanți de companii și
grupuri cercetare în dispozitivul inamicului prin parașutare, prin
înființarea unei structuri distincte de învățământ, Biroul învățământ,
condusă de un șef al cursurilor (și locțiitor al comandantului).
În luna august 1991 Compania 1 cercetare a fost încadrată
cu 24 de subofițeri cercetași, absolvenți ai Institutului militar de
infanterie, grăniceri și chimie „Nicolae Bălcescu”, fiind prima
structură luptătoare profesionalizată din Armata României.
Activitatea de selecționare și încadrare cu subofițeri
cercetași absolvenți ai Institutului militar de infanterie, grăniceri și
chimie „Nicolae Bălcescu” a continuat până în anul 1993.
Începând cu 3 martie 1992 comandant al unității a fost numit
locotenent-colonelul Gheorghe Truțulescu.
Începând cu 15 aprilie 1992 s-a trecut la executarea salturilor
cu completul de parașute BG-7M/BG-3M la dublă comandă.
Începând cu 27 martie 1995 s-a schimbat comanda unității:
locotenent-colonelul Mihai Androne, comandant și locotenent-
colonelul Viorel Drenea, șef de stat major.
Începând cu 1 mai 1995 s-a schimbat denumirea unității în
Centrul 404 cercetare și a intrat în vigoare un nou stat de
organizare, care, pe lângă statul major și elementele de asigurare
și logistice, integra două noi componente structurale: componenta
operativă (companiile de cercetare profesionalizate și cea încadrată
cu militari în termen) și componenta de învățământ și instrucție
(Biroul învățământ și Compania instrucție)37.
La data de 22 noiembrie 1996, prin Decretul prezidențial
nr. 420 din 4 septembrie 1996 și Ordinul ministrului apărării
naționale nr. M 6575 din 26 septembrie 1996, Centrului 404

37 General de brigadă (r) Dumitru Miu, Op. cit., pag. 336.

21
Cercetașii parașutiști buzoieni
cercetare i-a fost conferit noul Drapel de Luptă38, care avea Brevetul
nr. S 19/2055 din 20.09.199639.
Trebuie remarcat faptul că în viața unității a început o etapă
de un dinamism deosebit, astfel:
- concursuri aplicativ militare pe linia specialității;
- exerciții de instruire, schimburi de experiență pe linie de
specialitate și în cadrul programului Mil to Mil și cu structuri similare
din alte armate aparținând NATO;
- începând cu 1 octombrie 1997 Biroul învățământ a fost
asimilat cu „Centrul de Pregătire a Cercetașilor în Dispozitivul
Inamicului prin Parașutare și Mijloace de Zbor Individuale”;
- organizarea unor cursuri în premieră, adresate subofițerilor
și, ulterior, militarilor angajați pe bază de contract;
- testarea, în vederea intrării în dotare, a unor categorii de
tehnică moderne (stații radio, autovehicule, armament și aparatură);
- specialiști și echipe de informații în cadrul unor contingente
naționale participante la operații militare externe.
La 10 ianuarie 2000 Centrul de Pregătire a Cercetașilor în
Dispozitivul Inamicului prin Parașutare și Mijloace de Zbor
Individuale s-a constituit în Centrul de Pregătire a Forțelor Speciale,
având aceeași organizare40.
La 1 iulie 2001:
- Centrul 404 cercetare s-a reorganizat, devenind Batalionul
404 cercetare, cu un stat major care a funcționat pe module tip „S”,
trei companii cercetare prin parașutare, o companie stat major și o
companie logistică;
- în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului
apărării naționale nr. M.153 din 21 septembrie 2001, componenta
de învățământ s-a separat de Batalion, devenind structură
de sine stătătoare sub denumirea Centrul de Pregătire a
Cercetașilor.

38 General de brigadă (r) Dumitru Miu, Op. cit., Vol. 3, pag. 59.
39 Ibidem, pag. 115.
40 Ibidem, pag. 256.
22
 O istorie în imagini
În perioada 2002-2003 comanda unității a fost exercitată de:
- colonelul Vasile Cerbu, octombrie 2001-octombrie 2003;
- colonelul Corneluș Mardare, din octombrie 2003 până la
desființarea unității.
La jumătatea anului 2003, pe fondul restructurărilor din
armată, în baza Ordinului șefului Statului Major General nr. B4312,
Batalionul 404 cercetare a trecut, pentru prima dată în istoria lui, în
subordinea Statului Major al Forțelor Terestre.
Unitatea a participat cu Grupuri de cercetare la multe misiuni
externe în cadrul unor structuri de forțe ale Batalioanelor de
infanterie, astfel:
- la Operația „Enduring Freedom”, din Afganistan, cu Batalionul
151 Infanterie „Lupii Negri” (iulie 2003-ianuarie 2004), Batalionul 280
Infanterie „Valter Mărăcineanu” (ianuarie-iulie 2004), Batalionul 281
Infanterie „Vulturii Îndrăzneți” (iunie 2004-ianuarie 2005) și Batalionul
300 Infanterie „Sfântul Andrei” (ianuarie-iulie 2005);
- la Operația „Antica Babilonia”, din Iraq, cu Batalionul 811
Infanterie „Dragonii Transilvani” (iulie 2003-ianuarie 2004), Batalionul
260 Infanterie „Scorpionii Roșii” (ianuarie-iunie 2004), Batalionul 812
Infanterie „Șoimii Carpaților” (iulie 2004-februarie 2005) și Batalionul
2 Infanterie „Călugăreni” (februarie-august 2005).
Pe timpul executării unei astfel de misiuni, la 24 aprilie 2005,
și-a pierdut viața sublocotenentul (post-mortem) Narcis Șonei,
trecându-și numele în Cartea de aur a eroilor României.
La 1 aprilie 2005, după 47 de ani de serviciu în slujba Armatei
României, în baza Ordinului șefului Statului Major al Forțelor
Terestre nr. B5 S/716 din 18 martie, Batalionul 404 cercetare a
fost desființat.
Să credem că acesta a fost prețul pentru cutezanța, dăruirea
și perseverența de a se situa, în continuare, în elita armatei române,
într-o epocă în care valorile autentice sunt din ce în ce mai greu
de identificat?
Istoria rămâne să judece și să dea verdictul.

23
Cercetașii parașutiști buzoieni

Adresa prin care Regiunea a 2-a militară a distribuit

Batalionului desant paraşutare exemplarul nr. 16 al Statul de
organizare de pace nr. 13/251 A al Companiei de cercetare, care
a intrat în vigoare la 1 februarie 1958

24
 O istorie în imagini

Octombrie 1959 - Buzău

Noiembrie 1959 - Buzău

25
Cercetașii parașutiști buzoieni

Iunie 1960 - Aerodromul Buzău

Iunie 1960 - Buzău

26
 O istorie în imagini

1961 - Stația radio R-126

Martie 1961 - Aerodromul Buzău

27
Cercetașii parașutiști buzoieni

Aprilie 1961 - Aerodromul Buzău

1961 - Aerodromul Buzău

28
 O istorie în imagini

Mai 1961 - La aterizare

Iulie 1961 - Buzău

29
Cercetașii parașutiști buzoieni

Septembrie 1961 - În aplicaţie

Noiembrie 1961 - Buzău

30
 O istorie în imagini

Aprilie 1962 - După paraşutare

Septembrie 1962 - Pe traiectul de zbor

31
Cercetașii parașutiști buzoieni

1955 - Stația radio R-350 A

Iulie 1961 - Buzău

32
 O istorie în imagini

Decembrie 1962 - Buzău

Mai 1963 - Aerodromul Buzău

33
Cercetașii parașutiști buzoieni

Iunie 1963 - Aterizarea în teren impropriu

Septembrie 1963 - Gata de îmbarcare!

34
 O istorie în imagini

Septembrie - octombrie 1963 - În aplicaţie

35
Cercetașii parașutiști buzoieni

Octombrie 1963 - Echipa de gimnastică

Februarie 1964 - Instrucţie iarna

36
 O istorie în imagini

Mai 1964 - Antrenament specific la sol

Aprilie 1964 - Gata de îmbarcare!

37
Cercetașii parașutiști buzoieni

Mai 1964 - Aerodromul Buzău

Mai 1964 - Gata de îmbarcare!

38
 O istorie în imagini

Noiembrie 1964 - Defilarea unităţii

Noiembrie 1965 - La instrucţie

39
Cercetașii parașutiști buzoieni

Aprilie 1966 - Gata de îmbarcare!

Mai 1966 - O aterizare mai dificilă

40
 O istorie în imagini

Mai 1967 - În aplicaţie

Septembrie 1967 - Gata de îmbarcare!

41
Cercetașii parașutiști buzoieni

Ianuarie 1968 - Instrucţia pe schiuri

Ianuarie 1968 - În tabăra de instrucţie

42
 O istorie în imagini

Martie 1968 – Depunerea jurământului militar

August 1968 - Lecţie de judo

43
Cercetașii parașutiști buzoieni

August 1968 - Pe traiectul de zbor

August 1968 - Pregătirea pentru paraşutare în avionul Li-2

44
 O istorie în imagini

Octombrie 1968 - Parașutează, parașutează!

August 1969 - Defilarea batalionului

45
Cercetașii parașutiști buzoieni

Ianuarie 1970 - În tabăra de instrucţie

Aprilie 1970 - Aerodromul Boboc

46
 O istorie în imagini

20 august 1970 - Record la saltul în grup (5.200 m)

August 1970 - La defilare

47
Cercetașii parașutiști buzoieni

Septembrie 1971 - Analiză la macheta terenului

Octombrie 1971 - Aerodromul Buzău

48
 O istorie în imagini

Completul autostației R-118

1973, Stația radio R-354

49
Cercetașii parașutiști buzoieni

Septembrie 1974 - La început de drum

August 1974 - La defilare

50
 O istorie în imagini

August 1974 - La defilare

Noiembrie 1974 - Buzău

51
Cercetașii parașutiști buzoieni

Noiembrie 1974 - Analiza situaţiei

Noiembrie 1974 - La instrucţie

52
 O istorie în imagini

Ianuarie 1975 - În aplicaţie

1975 - Exerciţiu tactic

53
Cercetașii parașutiști buzoieni

Octombrie 1975 - Pe aerodrom

54
 O istorie în imagini

Mai 1976 - În aplicaţie

Septembrie 1976 - „Armele la control”!

55
Cercetașii parașutiști buzoieni

7 mai 1977 - Decernarea Drapelului de luptă

56
 O istorie în imagini

Ianuarie 1978 - În aplicaţie

Februarie 1978 - Garda drapelului prezintă onorul!

57
Cercetașii parașutiști buzoieni

Aprilie 1978 - Înainte de adunare

Iunie 1978 - La instrucţie

58
 O istorie în imagini

Iunie 1978 - Primirea comenzii unităţii

Septembrie 1978 - Înainte de îmbarcare

59
Cercetașii parașutiști buzoieni

Septembrie 1978 - Îmbarcarea în aeronavă

Noiembrie 1978 - Exerciţiu tactic

60
 O istorie în imagini

Februarie 1979 - În tabăra de instrucţie

61
Cercetașii parașutiști buzoieni

Martie 1979 - Pe aerodrom

62
 O istorie în imagini

Mai 1979 - Inspecţie în unitate

63
Cercetașii parașutiști buzoieni

Mai 1979 - În unitate

Iulie 1979 - Instrucţia de alpinism

64
 O istorie în imagini

Septembrie 1979 - Convocare

Ianuarie 1980 - În tabăra de instrucţie

65
Cercetașii parașutiști buzoieni

Ianuarie 1980 - Spre Zboina Neagră

66
 O istorie în imagini

Iunie 1980 - Gata de îmbarcare!

Iulie 1980 - În mijlocul cursanţilor

67
Cercetașii parașutiști buzoieni

Mai 1981 - Gata de îmbarcare!

August 1981 - Exerciţii de autoapărare

68
 O istorie în imagini

Februarie 1982 - În tabăra de instrucţie

69
Cercetașii parașutiști buzoieni

Octombrie 1982 - Concentrare şi forţă

Mai 1983 - Antrenament la arte marţiale

70
 O istorie în imagini

Octombrie 1983 - Gata de îmbarcare!

Iunie 1984 - În tabăra de instruire

71
Cercetașii parașutiști buzoieni

Iunie 1984 - Gata de îmbarcare!

Octombrie 1984 - Echipa campioană

72
 O istorie în imagini

Martie 1985 - Vizita unei delegaţii militare străine

73
Cercetașii parașutiști buzoieni

Mai 1985 - Exerciţiu de autoapărare

Iulie 1985 - În tabara de instrucţie

74
 O istorie în imagini

Aprilie 1986 - Pe aerodrom

Iulie 1986 - Un moment de respiro

75
Cercetașii parașutiști buzoieni

August 1986 - La instrucţia alpină

Februarie 1987 - În tabăra de instrucţie

76
 O istorie în imagini

Februarie 1987 - În tabăra de instrucţie

Martie 1988 - Concursul de patrule

77
Cercetașii parașutiști buzoieni

Martie 1988 - În tabăra de schi

August 1988 - O pauză binevenită

78
 O istorie în imagini

Martie 1989 - În tabăra de instrucţie

79
Cercetașii parașutiști buzoieni

Decembrie 1990 - Veşnică recunoştinţă!

Martie 1990 - În tabăra de instrucţie

80
 O istorie în imagini

Iunie 1991 - Gata pentru o paraşutare tactică

Martie 1992 - Se schimbă comanda unităţii

81
Cercetașii parașutiști buzoieni

Martie 1992 - Instrucţie NBC

Iunie 1992 - Aterizarea cu paraşuta aripă

82
 O istorie în imagini

Iulie 1992 - Instrucţia de scafandrerie

August 1992 - Instrucţia de supravieţuire

83
Cercetașii parașutiști buzoieni

Mai 1993 - Instrucţia de geniu-distrugeri

Iulie 1993 - Gata de îmbarcare!

84
 O istorie în imagini

Septembrie 1993 - Instrucţia alpină

85
Cercetașii parașutiști buzoieni

Noiembrie 1993 - Absolvenţii cursului

Martie 1994 - Festivitate în Piaţa Dacia

86
 O istorie în imagini

Aprilie 1994 - În zbor cu deltaplanul

Mai 1994 - Paraşutare „la liber”

87
Cercetașii parașutiști buzoieni

Iunie 1994 - Instrucţia alpină

Septembrie 1994 - Te aud cu 5!

88
 O istorie în imagini

August 1995 - Pista cu obstacole

89
Cercetașii parașutiști buzoieni

August 1995 - Exerciţii de supravieţuire

90
 O istorie în imagini

August 1995 - Instrucţia alpină

91
Cercetașii parașutiști buzoieni

Februarie 1996 - În tabăra de instrucţie

92
 O istorie în imagini

Iulie 1996 - Instrucţia la apă

93
Cercetașii parașutiști buzoieni

Septembrie 1996 – „Antropoid ’96”, locul I

94
 O istorie în imagini

Mai 1997 - Instrucţia tehnică de transmisiuni

95
Cercetașii parașutiști buzoieni

Iunie 1997 - „Prostějov’ 97”, locul II

August 1997 - Instrucţia alpină

96
 O istorie în imagini

August 1997 - Exerciţiu de supravieţuire

Septembrie 1997 - Gata de îmbarcare!

97
Cercetașii parașutiști buzoieni

Februarie 1998 - Aniversarea unităţii

Februarie 1998 - Noi ne-am făcut datoria!

98
 O istorie în imagini

Februarie 1998 - Exerciţii de atoapărare

Martie 1998 - „Strong Resolve’98”

99
Cercetașii parașutiști buzoieni

Martie 1998 - „Strong Resolve’98”

Martie 1998 - Exerciţii de conducere a tancului

100
 O istorie în imagini

Iulie 1998 - Instrucţia în Poligonul cercetaşului

101
Cercetașii parașutiști buzoieni

Iulie 1998 - Instrucţia în Poligonul cercetaşului

102
 O istorie în imagini

Iulie 1998 - Pregătire fizică specifică

Iunie 1999 - Instrucţia în teren împădurit

103
Cercetașii parașutiști buzoieni

August 1999 - Instrucţia cu Forţele speciale

104
 O istorie în imagini

August 1999 - Instrucţia cu Forţele speciale

105
Cercetașii parașutiști buzoieni

Februarie 2000 - Primirea comenzii unităţii

Mai 2000 - „Linked Seas 2000”

106
 O istorie în imagini

Iunie 2000 - Analiza situaţiei

Iunie 2000 - Deplasarea spre obiectiv

107
Cercetașii parașutiști buzoieni

Iulie 2000 - Exerciţii de autoapărare

August 2000 - O nouă serie de absolvenți

108
 O istorie în imagini

Aprilie 2001 - Şedinţă de coordonare

Mai 2001 - Echipa de comandă

109
Cercetașii parașutiști buzoieni

Iunie 2001 - Transportul unui rănit

Octombrie 2001 – Concurs de patrule

110
 O istorie în imagini

Octombrie 2001 - Schimbarea comenzii unităţii

Martie 2002 - Instrucţia tactică de cercetare

111
Cercetașii parașutiști buzoieni

Martie 2002 - Instrucţia în Poligonul cercetaşului

Septembrie 2002 - „Botezul noilor paraşutişti”

112
 O istorie în imagini

Noiembrie 2002 - Instrucţia în Poligonul cercetaşului

Februarie 2003 - Instrucţia tactică de cercetare

113
Cercetașii parașutiști buzoieni

Noiembrie 2003 - Schimbarea comenzii unităţii

Iulie 2004 - Pe aerodrom

114
 O istorie în imagini

Iulie 2004 - În misiune în Afganistan

Februarie 2005 - În misiune în Iraq

115
Cercetașii parașutiști buzoieni

Martie 2005 - În misiune în Afganistan

116
 Primăria Municipiului Buzău
sprijină activitatea
Asociației Cercetașilor Militari în Rezervă și în Retragere

Populaţie 115.494 locuitori

Densitate 1.637,34 loc/kmp
Recensământ 2002 134.227 locuitori
Localnici Buzoieni

Conform recensământului efectuat în 2011, populația

municipiului Buzău se ridică la 115.494 de locuitori, în scădere
față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
134.227 de locuitori.
Majoritatea locuitorilor sunt români (88,43%), cu o
Palatul Comunal minoritate de romi (4,73%). Pentru 6,69% din populație,
apartenența etnică nu este cunoscută.
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
sunt ortodocși (91,98%). Pentru 6,75% din populație, nu este
cunoscută apartenența confesională.

Ţară România
Regiune de dezvoltare Sud-Est
Judeţ Buzău

Atestare documentară 376

a numelui
Atestare ca târg 1431

Suprafaţă 81,3 kmp

Albumul se va distribui membrilor Asociației Cercetașilor Militari în Altitudine 101 m.d.m.
Rezervă și în Retragere, autorilor, colaboratorilor, structurilor militare,
asociațiilor partenere și instituțiilor publice interesate.
 Asociaţia Cercetaşilor Militari în Rezervă şi în Retragere

Cercetaşii parașutiști buzoieni, 65 de ani de la înființarea Companiei de Cercetare prin Parașutare

Viorel Drenea Alexandru Rusu
(coordonatori)

Cercetașii parașutiști buzoieni

65 de ani de la înființarea
Companiei de Cercetare prin Parașutare

Viorel Drenea, Alexandru Rusu

Asociaţia Cercetaşilor Militari în Rezervă şi în Retragere, Buzău
Bulevardul Mareșal Alexandru Averescu, bl. 2 B, ap. 1
e-mail: accmilrr2011@yahoo.com
1859
1958 2023
www.cercetasimilrez.com
1 februarie
9 786306 512737

ISBN: 978-630-6512-73-7 Album retrospectiv

Buzău, 2022