Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie

Departamentul de Geografie
Școala Doctorală de Geoștiințe

TEZĂ DE DOCTORAT

Studiul geomorfologic al degradărilor de teren

din bazinul Racovei

Coordonator:
Prof. univ. dr. ing. Ion Ioniţă
Doctorand:
Samoilă (căs. Grigoraș) Claudia
MIHAEL
A
-2018- IABLON
SCHI
Digitally signed by MIHAELA
IABLONSCHI
CN=MIHAELA IABLONSCHI,
SN=IABLONSCHI, G=MIHAELA,
SERIALNUMBER=201104209MI3
6, E=mihiab@uaic.ro,
OU=BIROUL PENTRU STUDII
UNIVERSITARE DE DOCTORAT,
O="UNIVERSITATEA
""ALEXANDRU IOAN CUZA""
IASI", L=IASI, S=IASI, C=RO,
T=SECRETAR I
Certificare autenticitate
Computerul meu
2018.10.16 12:35
Cuprins

1. Introducere.............................................................................................................................3
1.1. Așezarea geografică................................................................................................3
1.2. Istoricul cercetărilor................................................................................................4
1.3. Aspecte metodologice.............................................................................................5
2. Consideraţii generale asupra originii şi evoluţiei reliefului.................................................11
2.1. Geologia şi evoluţia paleogeografică....................................................................11
2.2. Factorii externi, fizico-geografici, care au contribuit la modelarea reliefului actual
2.2.1. Factorul climatic.....................................................................................15
2.2.2. Factorul hidric........................................................................................18
2.2.3. Factorul biologic.....................................................................................21
2.2.4. Factorul pedologic..................................................................................24
2.2.5. Factorul antropic.....................................................................................28
3. Caracterizarea morfografică și morfometrică......................................................................32
3.1. Morfografia...........................................................................................................32
3.2. Morfometria...........................................................................................................34
4. Tipurile genetice și formele principale de relief..................................................................42
4.1. Relieful structural..................................................................................................44
4.1.1. Platourile structural-litologice................................................................44
4.1.2. Tipurile de văi condiţionate de structură................................................45
4.2. Relieful sculptural (fluvio-denudaţional) în structură general
monoclinală (homoclinală).....................................................................47
4.2.1. Culmile interfluviale...............................................................................47
4.2.2. Versanții.................................................................................................48
4.3. Relieful de acumulare fluvială..............................................................................54
4.3.1. Șesurile aluviale.....................................................................................54
4.3.2. Terasele fluviale.....................................................................................55
4.3.3. Formațiunile de racord...........................................................................57
4.4. Relieful biogen......................................................................................................58
4.5. Regionarea geomorfologică..................................................................................60
5. Degradările de teren.............................................................................................................63
5.1. Eroziunea în suprafaţă...........................................................................................63
5.2. Eroziunea în adâncime (ravenarea).......................................................................69
5.3. Deplasările în masă...............................................................................................78
5.3.1. Surpările.................................................................................................78
5.3.2. Sufoziunea..............................................................................................78
5.3.3. Alunecările de teren................................................................................79
5.3.3.1. Răspândirea și particularitățile alunecărilor de teren.............79
5.3.3.2. Susceptibilitatea la alunecări..................................................86
5.4. Sedimentarea.........................................................................................................93
6. Măsuri de conservare a solului și apei..................................................................................97
7. Concluzii.............................................................................................................................104
Bibliografie.............................................................................................................................107

2
1. Introducere

Cunoaşterea proceselor geomorfologice de degradare a terenurilor din Podișul

Moldovei este deosebit de importantă deoarece eroziunea solului, ravenarea, deplasările de
teren și sedimentarea au un puternic impact negativ asupra mediului înconjurător.

1.1. Aşezarea geografică

Bazinul Racovei este situat pe rama sudică a Podișului Central Moldovenesc, la
contactul cu Colinele Tutovei, fiind delimitat la nord de bazinul Buda/Stemnic, la est de valea
Bârladului, la sud și sud-vest de bazinele Lipova, Tutova, Simila și Studineț (figura nr. 1).

Fig. 1. Așezarea geografică a bazinului râului Racova.

În ansamblu, decupajul luat în considerare este cuprins între coordonatele de

46º34'45"-46º46'45" latitudine nordică și între 27º11'19"-27º41'19" longitudine estică. Cu o
lungime de 49 km între Dealul La Neamţ (403 m) și confluenţa cu Bârladul (89 m), pe
direcția vest-nord-vest – est-sud-est, arealul studiat are o suprafață totală de 32.908 ha.
Din punct de vedere politico-administrativ, bazinul Racovei se extinde pe teritoriul
județelor Vaslui (cuprinzând parțial teritoriul oraşului Vaslui, al comunelor Bălteni, Laza,
Pușcași, Delești, Poienești, Ivănești, Pungești și Gârceni) și Bacău, respectiv partea de nord a
comunei Lipova. Aici locuiesc 24.093 persoane, iar densitatea medie este de 73.2 loc. km-2.

3
1.2. Istoricul cercetărilor științifice
Podișul Central Moldovenesc, în care este amplasat bazinul Racovei, este cea mai
reprezentativă subunitate deluroasă a Podişului Moldovei de care s-au preocupat diferiţi
specialişti. În urmă cu un secol, David M. (1921, 1922, 1941) a denumit acest areal ”Podişul
Sarmatic al Moldovei”, unde adevăratul caracter de podiş este dat de relieful de coaste şi
platformele structurale. Același autor a fost adeptul originii tectonice a reliefului Podișului
Moldovei invocând o serie de accidente, flexuri sau linii tectonice, în contextul datării
eronate a unor formațiuni geologice.
Văscăuțeanu Th. (1928) a stabilit vârsta basarabiană (Sarmațianul mediu) a
depozitelor argilo-marnoase din jurul orașului Iași. Jeanrenaud P. (1961, 1966, 1971, 1995) a
adus cele mai importante contribuții geologice privind stratigrafia și tectonica depozitelor din
Moldova Centrală. Din punct de vedere geomorfologic, subliniem faptul că Martiniuc C.
(1955), Sîrcu I. (1956), Băcăuanu V. (1968), Băcăuanu V. et al. (1980) și Ungureanu Al.
(1993) au impus ipoteza originii sculpturale a reliefului Podișului Moldovei, respectiv a
eroziunii selective pe bază de ”rocă și diferențe de nivel de bază”.
Ploscaru D. (1973) s-a preocupat în ansamblu, cu rezultate discutabile, de studiul
geomorfologic al Podișului Central Moldovenesc. Lucrarea de sinteză, elaborată de
Băcăuanu V. et al. (1980) rămâne una de referință prin abordarea fizico-geografică și umană
a Podișului Moldovei. Apoi, consemnăm alte studii fizico-geografice în Podișul Central
Moldovenesc realizate pentru partea vestică de Budui V. (2009) şi pentru partea centrală de
Patriche C. V. (2005).
Ioniță I. (1985, 1998, 2000a) aduce noi contribuții pentru înțelegerea corespunzătoare
a reliefului de cueste din Podișului Moldovei prin luarea în considerare a unui dublu sistem
de pante stratigrafice, generator de două tipuri de asimetrii morfo-structurale. Recent, prin
această abordare s-au finalizat câteva teze de doctorat pe bazine hidrografice din cadrul
Podișului Central Moldovenesc, elaborate de Topşa G. (2011), Butelcă D. (2012), Darie
Petronela (2013), Puflea Suzana (2014), Bojoagă I. (2015), Curea D. (2015) și Andrei A.
(2016). Lucrarea de faţă se înscrie în acest ultim curent pentru a evidenţia atât particularităţile
formelor de relief cât și ale degradărilor de teren din bazinul Racovei.
Primele preocupări asupra degradărilor de teren din ţara noastră datează de la
începutul secolului al XX-lea. Simionescu I. (1903) descrie şi interpretează o serie de forme
de degradare a terenurilor din Podişul Moldovei, introducând în literatura geomorfologică
termeni precum surpare, alunecare şi curgere noroioasă. Mihăilescu V. (1939) propune o
primă clasificare a alunecărilor de teren.
4
 Hârjoabă I. (1968) evidențiază faptul că în Colinele Tutovei ”incizia prin ravenare
reprezintă factorul principal al mecanismului declanşării alunecărilor de teren”.
Din evantaiul larg al preocupărilor referitoare la degradările de teren menționăm
lucrările ştiinţifice elaborate de specialişti în domeniul îmbunătăţirilor funciare (Moţoc M.,
1975, 1983, Moțoc et al., 1975; Băloiu V., 1980; Pujină D., 2008; Purnavel Gh., 1999 etc.),
de agrotehnicieni (Costache et al., 1968; Popa A., 1977, Popa A. et al., 1984 etc.), de
pedologi (Florea N., 1968, 2003 etc.), geotehnicieni (Dragoş V., 1957; Hurjui et al., 2008
etc.), geomorfologi (Martiniuc C., 1961; Tufescu V., 1966; Băcăuanu V., 1968; Ichim et al.,
1990; Bojoi I., 1992; Surdeanu V., 1998; Rădoane Maria et al., 1995, 1999; Ioniţă I., 2000b,
2007 etc.). O mențiune specială este asociată proiectului CEEX 757 ”Impactul riscurilor
hidro-climatice și pedo-geomorfologice asupra mediului în bazinul Bârladului”, coordonat de
Rusu C.
Pe de altă parte, Bălteanu D. et al. (1983, 1994, 2010), Constantin Mihaela (2006,
2008), Constantin Mihaela et al. (2011), Micu M. et al. (2009), Armaş Iuliana (2011),
Grozavu A. et al. (2012), Mărgărint M.C. et al. (2013), Jurchescu Marta (2013) au folosit
metode directe şi indirecte de analiză calitativă a alunecărilor de teren.
Dintre lucrările cel mai des citate în literatura de specialitate, referitoare la alunecările
de teren, subliniem pe cele publicate de Varnes (1984), Cruden D.M. et al. (1996), Guzzetti
F. et al. (2005), Crozier M.J. and Glade T. (2005).
De asemenea, Ioniţă I. şi Mărgineanu R. M. (2000, 2007) au estimat ritmul de
sedimentare din 15 acumulări situate în Podişul Bârladului prin utilizarea tehnicii cu Cs-137.

1.3. Aspecte metodologice

Bazinul Racovei se confruntă cu o problemă reală, cauzată de dinamica accelerată a
proceselor de versant (eroziune în suprafaţă, eroziune în adâncime, deplasări în masă) și de
sedimentare pe lunci, dinamică determinată de particularităţile fizico-geografice, la care se
adaugă intervenția omului.
Lucrarea de față are un dublu scop, și anume: unul teoretic, de cunoaștere a
principalelor tipuri genetice și forme de relief, dar şi unul practic de estimare corectă a
ritmului de degradare a terenurilor. De aceea, rezultatele obținute pot contribui la
fundamentarea științifică a soluțiilor de organizare şi amenajare antierozională a terenurilor
agricole.
Din punct de vedere metodologic, în demersul ştiinţific întreprins s-au parcurs
progresiv sau sincron etapele de lucru specifice unui studiu geomorfologic, respectiv: etapa

5
de documentare, etapa de teren și etapa de birou. Într-o asemenea abordare, prin culegerea,
prelucrarea și interpretarea corespunzătoare a datelor de teren și birou s-a obţinut o valoroasă
bază de date științifice.
Etapa de documentare a vizat consultarea literaturii de specialitate, dar și
achiziționarea unor materiale grafice și cartografice, a datelor climatice, hidrologice și
pedologice.
Etapa de teren este foarte importantă și a constat în observații, măsurători specifice,
cartări geomorfologice, executarea de profile de sol și recoltat probe pentru diferite analize. O
atenție deosebită a fost acordată validării în teren a rezultatelor obținute în etapa următoare,
în special verificării informațiilor cartografice.
Etapa de birou a presupus pe de o parte culegerea, prelucrarea și interpretarea tuturor
datelor și pe de altă parte redactarea prezentei teze de doctorat. Într-o primă fază ne-am
concentrat eforturile asupra realizării modelului numeric al terenului (MNT-ul) în scara
1:5.000, pe seama căruia s-au obținut hărţi tematice, precum: harta hipsometrică, harta
pantelor, harta orientării terenurilor, harta adâncimii fragmentării reliefului etc.
Baza digitală și cartografică a inclus planurile topografice în scara 1:5.000,
ortofotoplanurile ANCPI ediția 2009, cu o rezoluţie de 0.5x0.5 m, imaginile LiDAR din
2012, puse la dispoziţie de către Administraţia Bazinală de Apă (ABA) Prut-Bârlad, harta
solurilor în scara 1:10.000, obținută prin prelucrarea informațiilor din studiile pedologice,
executate de O.J.S.P.A. Vaslui și Bacău, harta geologică a Moldovei centrale dintre Siret și
Prut, întocmită de Jeanrenaud P. (1966, 1971), Atlasul Moldovei din 1894 în scara 1:50.000
și hărți topografice în scara 1:25.000.
În contextul lipsei staţiilor meteorologice în interiorul bazinului Racovei s-au folosit
date climatice de la staţiile Vaslui şi Plopana, judeţul Bacău, oferite de ABA Prut-Bârlad.
Pentru a avea o imagine mai clară asupra condiţiilor climatice locale s-au prelucrat şi date din
Colinele Tutovei, de la staţiile Floreşti, din bazinul Similei şi de la Lipova. De asemenea, s-a
apelat la datele climatice furnizate de C.M.R.M. în cadrul contractului CEEX 756/2006
”Impactul riscurilor hidro-climatice şi pedo-geomorfologice asupra mediului în bazinul
Bârladului”, la care s-au adăugat date ROCADA pentru staţia Vaslui din perioada1961-2013.
Datele hidrologice, referitoare la debitul lichid, de la posturile hidrometrice Oprişiţa şi
Puşcaşi au fost obținute de la ABA Prut-Bârlad pentru intervalul 1980-2014.

La întocmirea hărţii intensităţii eroziunii solului de pe terenurile agricole s-au utilizat

studiile pedologice, în scara 1:10.000, executate de O.J.S.P.A. Vaslui şi Bacău.

6
 Valoarea pierderilor de sol erodat s-a estimat pornind de la relaţia de calcul elaborată
de Moţoc M. (1975), prin adaptarea la condiţiile din ţara noastră a modelului ”Universal Soil
Loss Equation” (USLE), consacrat de Wischmeier W.H. şi Smith D.D. (1960, 1978).
Această relaţie este de forma:
E=K x Lm x I n x S x C x Cs,
unde:
E - eroziunea medie anuală (t/ha);
K - coeficientul de erozivitate stabilit pe baza agresivităţii pluviale;
S - coeficientul de corecţie pentru erodabilitatea solului;
C - coeficientul de corecţie pentru efectul culturilor;
Cs - coeficienţii de corecţie pentru efectul lucrărilor antierozionale;
L - lungimea versantului (m);
I - panta terenului (%).
Pentru stabilirea coeficienţilor L şi i s-a folosit MNT-ul introdus în Saga Gis, cu
ajutorul funcţiei din modulul Terrain Analysis Hidrology-Slope length. În plus, aceşti
parametri (lungimea versantului și panta) au fost calculați conform Mitasova H. et al. (1996),
Desmet J.J. şi Govers G. (1996), iar restul după Moțoc M. (1975), Moțoc M. et al. (1975).
Valoarea coeficientului de erozivitate pluvială (K) este constantă şi egală cu 0.1
(Moţoc M., 1975). Coeficienţii S, C şi Cs au fost stabiliţi pe baza hărţilor pedologice în scara
1:10.000 şi a hărţii actuale a utilizării terenurilor, întocmită după ortofotoplanurile din 2009,
în scara 1:5.000.
Pentru erodabilitatea solului (S) au fost preluate valorile standard, stabilite de Moțoc
M. (1975) din metodologia ICPA (1987), ţinând cont de textura solului şi gradul de eroziune
în suprafaţă, informaţii preluate de pe hărţile de soluri în scara 1:10.000 elaborate de
O.J.S.P.A. Vaslui şi Bacău. Valorile sunt cuprinse între 0.6 pentru solurile slab sau moderat
erodate şi 1.2 pentru solurile foarte puternic sau excesiv erodate.
Subcategoriile de utilizare a terenurilor agricole din bazinul Racovei au fost extrase de
pe ortofotoplanurile din 2009, iar coeficienţii de corecţie pentru efectul culturilor (C) sunt
redaţi în tabelul nr. 1.

7
 Tabelul 1. Valoarea coeficientului C (adaptat după Moțoc M., 1975).

Subcategorii de folosinţă Valoarea factorului C

Arabil propriu-zis 1.0
Arabil complex (grădini) 0.8
Păşuni şi fâneţe degradate 0.8
Păşuni şi fâneţe cu tufărişuri 0.8
Vii propriu-zise 0.7
Vii degradate 0.8
Livezi propriu-zise 0.7
Livezi degradate 0.8

Valorile coeficientului de corecţie pentru efectul lucrărilor antierozionale (Cs) au fost

calculate ţinând cont de valoarea pantei şi de lucrările de amenajare antierozională existente
în anul 2009 (tabelul nr. 2).

Tabelul 2. Valoarea coeficientului de corecţie pentru efectul lucrărilor antierozionale - Cs

(Moţoc M., 1975, Moţoc et al., 1975).

Clasa de pantă Valoarea factorului Cs pentru:

(%) Culturi pe direcţia Culturi în făşii sau Terase Culturi şi lucrări pe
curbelor de nivel benzi înierbate direcţia deal-vale
<5 0.5 - 0.15 1.0
5-10 0.6 0.30
10-15 0.7 0.35
15-20 0.8 0.40
20-25 0.9 0.45
>25 0.95 0.50

Hărţile distribuţiei terenurilor afectate de alunecări de teren şi a răspândirii ravenelor

au fost întocmite prin corelarea informaţiilor obţinute prin cartările geomorfologice cu cele de
pe ortofotoplanuri şi modelul LiDAR, 2012.
Harta densităţii ravenelor a fost realizată în ArcGis cu ajutorul funcţiei ”Line Density”
pentru un cerc cu raza de 1 km. Pentru clasificarea acestei hărţi s-a folosit metoda pragurilor
naturale ”Jenks` Natural Breaks”, propusă de Smith et al. (2009).
Modelul regresiei logistice este prezentat corespunzător de Hosmer D.W. şi
Lomeshow S. (2000) (citaţi de Thiery Y., 2007).

8
 Susceptibilitatea la alunecări de teren este calculată, conform regresiei logistice, ca
probabilitatea P de producere a unei alunecări în fiecare punct, în funcţie de variabilele x 1...x8
(panta, expoziţia terenurilor, curbura în plan, curbura în profil, distanţa de la reţeaua
hidrografică, hipsometria, litologia şi utilizarea terenurilor):
 P (Y =1 | x1, ...x8) = 1 / (1 + e-z)
Pentru clasificarea hărţii de probabilitate finală ce conţine valori continue s-a adoptat
metoda pragurilor naturale, cu menţiunea că pragul de 0.5, folosit în evaluarea şi validarea
modelului, a fost menţinut în separarea claselor.
Calculele specifice regresiei logistice au fost derulate în programul SPSS Statistics
17.0, în timp ce pregătirea datelor şi calculul probabilităţii finale s-au realizat în mediul SIG
utilizând ArcGIS și T.N.T. Mips.
Pentru evaluarea gradului de acurateţe al modelului în predicţia oferită s-a apelat la
curba ROC (”Relative Operating Characteristic”) care prezintă rata identificărilor adevărat
pozitive (sensibilitate) în funcţie de rata identificărilor fals pozitive (1-specificitate).
Pentru estimarea gradului de colmatare al acumulărilor sau de agradare a fundului
ravenelor pe tronsoanele echipate cu lucrări transversale (baraje) s-au executat măsurători
topografice cu staţia Totală Leica 407 TCR și cu GPS South 82V-Trimble. Eco-Sonda
”Midas Valeport Eco-sounder, tip Bathy-500DF” s-a folosit pentru măsurători batimetrice
într-o zonă restrânsă, ocupată permanent cu apă, respectiv 6 secțiuni batimetrice și un profil
longitudinal (figura nr. 2). De asemenea, s-au realizat sondaje cu trusa Eijkelkamp pentru a
determina grosimea sedimentelor lacustre, s-au executat profile de sol și s-au recoltat probe
pentru analize fizico-chimice.

Fig. 2. Schema măsurătorilor topografice și batimetrice în acumularea Pușcași.

9
 Foarte utilă în cazul acumulării Pușcași a fost harta topografică, detaliată a cuvetei
lacustre în scara 1:5.000, ridicată în 1969 de către ISPIF București și pusă la dispoziție de
ABA Prut-Bârlad. De pe această hartă s-au digitizat 749 puncte pentru realizarea MNT-ului.
O atenție specială a fost acordată aplicării tehnicii cu Cs 137 în estimarea și datarea
foarte exactă a ritmului de colmatare recentă al acumulărilor Pușcași și Pungești. Izotopul
radioactiv Cs-137, cu timpul de înjumătăţire de 30 de ani, provine în natură din două surse, și
anume: testele cu arme termonucleare, efectuate în perioada 1954-1977 și mai ales accidentul
produs la centrala nucleară de la Cernobîl - Ucraina, din 26 aprilie 1986. În urma acestor
evenimente, Caesiul puternic adsorbit de particulele de sol, migrează foarte puțin pe profil şi
joacă rol de excelent reper (martor), fiind și un trasor eficace al deplasării solului (Ritchie J.
et al., 1970, Walling D.A. şi Quine T.A., 1992, 1993, citaţi de Ioniţă I. şi Mărgineanu R.M.,
2007).
Cantitatea de Cs-137 s-a calculat prin intermediul unui sistem de măsurare format din:
detector Ge(Li), amplificator spectrometric, sursă de înaltă tensiune, convertor analog digital
și analizator multicanal CANBERRA MCA S100. Măsurătorile conținutului de Cs-137 au
fost efectuate de Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară ”Horia Hulubei” Măgurele,
București.
În realizarea materialelor grafice și cartografice s-a apelat la tehnici GIS, îndeosebi la
programul T.N.T. Mips v.6.9, la care se adaugă alte programe, precum: R2V, ArcGIS, Saga
GIS, Global Maper, Google Earth. De asemenea, prelucrarea statistico-matematică a datelor
s-a efectuat prin utilizarea programelor Excel 2010, SPSS Statistics 17.0.
Deci, se poate aprecia că în metodologia de lucru s-au avut în vedere atât metode
clasice cât și metode recente pentru culegerea și prelucrarea datelor.

10
2. Consideraţii generale asupra originii şi evoluţiei reliefului

Aspectul reliefului din Podișul Moldovei și, implicit, din bazinul Racovei este
rezultatul interacțiunii îndelungate dintre factorii interni (geologici) și externi (fizico-
geografici, biotici).

2.1. Geologia şi evoluţia paleogeografică

Din punct de vedere geologic, arealul studiat se înscrie în aria largă a Platformei
Moldovenești, din a cărei cuvertură sedimentară procesele fluvio-denudaționale au adus la zi
formațiuni miocene aparținând Sarmațianului superior (Chersonian) și Meoțianului
(Jeanrenaud P., 1961, 1966, 1971, 1995). De subliniat faptul că bazinul Racovei se dezvoltă
deasupra plăcii grezo-calcaroase basarabiene, care apare în lunca Bârladului (figura nr. 3).

R. Racova

↓ R. Bârlad
↓

Fig. 3. Placa grezo-calcaroasă basarabiană la confluența Racovei cu Bârladul

(03 noiembrie 2015).

Chersonianul este foarte extins şi alcătuit dintr-o succesiune de formaţiuni argilo-

nisipoase - nisipo-argiloase cu intercalaţii subordonate grezoase (figura nr. 4). Aceste
formațiuni au fost depuse aproape exclusiv în facies deltaic, dar, local, în bazinul inferior
aflorează și în facies salmastru (figurile nr. 5 și 6).

11
Fig. 4. Harta geologică a bazinului Racovei (prelucrare după Jeanrenaud P., 1961 şi 1971).

12
 Fig. 5. Chersonian în facies deltaic pe versantul stâng al Racovei,
în cariera Rediu la cca. 120 m alt. (12 noiembrie 2015).

Fig. 6. Chersonian în facies salmastru pe versantul stâng al Racovei,

la Rediu, la cca. 100 m alt. (12 noiembrie 2015).

La Pungești, în bazinul superior al Racovei, Chersonianul este alcătuit dintr-un pachet

de strate cu grosimea de 250 m, dezvoltându-se integral pe verticală (Jeanrenaud P., 1966,
1971, 1995) și, în ansamblu, formațiunile chersoniene dețin o pondere de 84% din arealul
studiat.

13
 Meoțianul ocupă o suprafaţă restrânsă, de 1.719,8 ha, ceea ce reprezintă 5.2% din aria
totală și este depus integral în facies deltaic. Jeanrenaud P. (1971, 1995) a delimitat două
orizonturi în cadrul Meoțianului, și anume: orizontul inferior și orizontul superior. Primul
orizont, de „Nuţasca-Ruseni“, este format din bancuri de cinerite andezitice cu concreţiuni
grezoase, despărțite prin nisipuri și marne argiloase. Orizontul superior constă dintr-o
succesiune de nisipuri, nisipuri argiloase și argile cu intercalații subțiri de gresii în plăci.
Fiind mai rezistent la eroziune, orizontul de „Nuțasca-Ruseni” are rol de reper și se impune
în relief sub formă de martori de eroziune, izolat pe culmea interfluvială stângă și bine
conturați pe culmea interfluvială dreaptă (figura nr. 7).

Fig. 7. Gresii cineritice de Nuţasca-Ruseni, în bazinul superior al P. Dobrinca,

la sud de Teişoru (03 noiembrie 2015).

Conform lui Jeanrenaud P. (1961), în valea Racovei, bancurile de cineritice sunt

alcătuite din material vulcanic (fragmente sticloase de piroxeni şi feldspaţi plagioclazi), iar
materialul detritic, sub formă de grăunți de cuarţ, este în cantitate foarte mică.
Depozitele chersoniene și meoțiene prezintă o înclinare ușoară de circa 7-8 m km-1, pe
direcția NNV-SSE (Jeanrenaud P., 1961, 1966, 1971, 1995; Ionesi L., 1989, 1994).
Pe lângă formațiunile Miocenului superior adăugăm formaţiunile recente, cuaternare,
respectiv: eluvii, deluvii, aluvii (terase fluviale și lunci) și formațiuni de racord (figura nr. 8).

14
 Fig. 8. Depozite loessoide la baza versantului stâng al văii Racova, în amonte de Hârsoveni
(Foto Ioniţă I., 20 octombrie 2013).

2.2. Factorii externi, fizico-geografici, care au contribuit la modelarea reliefului

actual

2.2.1. Factorul climatic

Condițiile climatice au prezentat nuanțe diferite în decursul perioadelor geologice,

astfel că relieful actual moștenește o parte din aceste modificări. Procesele geomorfologice de
degradare a terenurilor au fost și sunt influențate direct de condițiile climatice, în special de
cantitatea de precipitații și regimul termic.
Bazinul Racovei se înscrie în climatul temperat continental excesiv, caracterizat prin
ierni reci cu temperaturi scăzute şi umezeală relativ ridicată şi veri cu temperaturi ridicate și
umezeală redusă. Temperatura medie lunară scoate în evidenţă nuanţele de excesivitate ale
climatului din acest bazin, iar temperatura medie anuală variază între 9.5°C la Vaslui şi 8.9°C
la Plopana (după date ROCADA şi C.M.R.M.-CEEX 756/2006). În schimb, pentru zona
înaltă, de peste 400 m, se apreciază că această valoare este în jur de 7.5°C.
Temperatura medie maximă se consemnează în luna iulie şi are valori diferenţiate în
funcţie de poziţia latitudinală (21°C la Vaslui şi 20°C la Plopana), în timp ce valoarea minimă
este înregistrată în luna ianuarie, respectiv -3.1°C la Vaslui (figura nr. 9).

15
 25

Vaslui
20
Plopana
Temperatura (ºC)
15

10

0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
-5

Fig. 9. Temperatura medie lunară la Plopana (1964-1999) și Vaslui (1961-2013)

(prelucrare după date C.M.R.M.-CEEX 756/2006 şi ROCADA).

Regimul pluviometric poate fi considerat factorul primordial în ierarhia controlului

climatic asupra proceselor geomorfologice de degradare. Cantitatea de precipitaţii medii
multianuale are valoarea de 530.6 mm la staţia Puşcaşi, situată la 105 m alt. şi de 583.7 mm
la Floreşti, la 255 m alt., în bazinul superior al Similei. Distribuţia spaţială a cantităţii medii
de precipitaţii este influenţată direct de condiţiile fizico-geografice, în special de altitudine,
dar şi de poziţia staţiilor şi posturilor pluviometrice în faţa maselor de aer care traversează
acest bazin. În acest context, ținând seama că altitudinea maximă a reliefului local este de
485.5 m, se apreciază că în zona mai înaltă a bazinului Racovei cantitatea medie de
precipitații este de 680-700 mm an-1.
Regimul anual al precipitaţiilor are variaţii importante şi se caracterizează prin
cantităţi mari în timpul verii, maximul fiind înregistrat în luna iunie, cu valori de la 78.9 mm
la Puşcaşi la 82.5 mm la Floreşti (figura nr. 10).
În ierarhia valorilor medii lunare urmează iulie cu 73.4 mm la Puşcaşi şi 70.5 mm la
Floreşti, apoi lunile mai şi august cu valori apropiate cuprinse între 51-65 mm. Aceste patru
luni (mai-august) cu precipitaţii ridicate cumulează 263.3 mm la Puşcaşi (jumătate din totalul
anual) şi 275.6 mm la Floreşti (47% din total). Valorile respective sunt determinate de
activitatea ciclonală din Oceanul Atlantic şi de fronturile asociate care conduc la invazia
maselor de aer umed.

16
 90
80
70

Precipitații (mm)
60
50
40
30
20
10
0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Floreşti+Lipova Puşcaşi

Fig. 10. Precipitaţiile medii lunare la Floreşti (1963-2011) plus Lipova 2012-2015 şi Puşcaşi
între 1984-2015 (prelucrare după date ABA Prut-Bârlad).

Precipitaţiile încep să scadă după maximul din luna iunie până în noiembrie, când se
înregistrează un maxim secundar cu valori cuprinse între 32.3 mm la Puşcaşi şi 37.8 mm la
Floreşti.
În sezonul rece al anului (octombrie-martie), volumul precipitaţiilor scade datorită
advecţiei maselor de aer de origine continentală, mai uscate. Cele mai reduse cantităţi de
precipitaţii se înregistrează în luna ianuarie, 21.9 mm la Puşcaşi şi 28.6 mm la Floreşti.
Valorile maxime ale precipitaţiilor căzute în 24 de ore au fost de 104.8 mm la Puşcaşi
pe 28 august 2004 şi de 133.0 mm la Floreşti pe 24 iunie 1997. Aceste valori sunt
determinate de geneza predominantă a precipitaţiilor de vară din formaţiuni cumuliforme,
asociate fronturilor reci şi a celor de iarnă, din formaţiuni noroase stratiforme aferente
fronturilor calde (Patriche C.V., 2005).
Dintre anii ploioşi menționăm 1972 şi 1991 când la Floreşti s-au înregistrat 1016.8
mm și respectiv 825.4 mm ca urmare a persistenţei circulaţiei ciclonale şi a invaziei maselor
de aer umed (Erhan Elena, 1992). De asemenea, anii 1966, 1970, 1974, 1976, 1988, 1996,
1999, 2010 și 2014 sunt consideraţi ploioşi.
Din categoria anilor secetoşi fac parte cei cu precipitaţii de sub 30% faţă de valoarea
medie multianuală, respectiv sub 400 mm în cazul staţiei Floreşti şi sub 370 mm la Puşcaşi,
precum anii 1986, 1990, 1994 şi 2003.
Frecvența vânturilor este una destul de ridicată, mai ales în bazinul superior, în zonele
mai joase și de-a lungul Racovei predominând calmul atmosferic. Din datele analizate rezultă

17
că predomină vânturile de nord-vest, iar coasta Racovei este considerată o barieră naturală, ce
poate provoca schimbarea direcției vânturilor (figura nr. 11).

N
40
CALM 30 NE
20
NV 10 E Plopana
0
Vaslui

V SE

SV S

Fig. 11. Frecvența și viteza vântului la Plopana și Vaslui în perioada 1961-2006

(prelucrare după date C.M.R.M.-CEEX 756/2006).

2.2.2. Factorul hidric

Parametrii hidrologici ce se iau în considerare în lucrările de geomorfologie sunt cei

legaţi de scurgerea lichidă, de debitele maxime, minime, precum şi debitele solide.
Bazinul hidrografic al râului Racova face parte din bazinul Siretului, fiind unul dintre
cei mai importanţi afluenţi de dreapta ai Bârladului. De la izvoare, în Dealul La Neamţ (403
m), până la vărsare în vestul municipiului Vaslui la 89 m, cursul principal are lungimea de 49
km, iar bazinul ocupă o suprafaţă totală de 32.908 ha. Bazinul Racovei este asimetric, astfel
că cei mai mulţi afluenţi se dezvoltă pe partea stângă (Gârceneanca, Recea, Dumbrăviţa,
Toporăşti, Spia, Valea Oanei, Coşeşti, Coşca, Dumbrava, Valea Mare, Hârsova, Laza, Sauca,
Cristeşti, Valea Hopului, Valea Târgului), iar cei de dreapta au dimensiuni mai reduse, mai
importanți fiind Tulburea, Ivăneşti, Broşteni și Valea Caselor-Poienești.
Alimentarea râurilor este de tip pluvio-nival deoarece se realizează predominant din
sursele de suprafaţă (70-85%), respectiv din ploi (40-45%) şi din topirea zăpezilor (30-40%).
Datorită deficitului de umiditate caracteristic regiunii, alimentarea din surse freatice este
redusă, contribuind cu o pondere de 15-30% (Ujvari I., 1972).
În bazinul inferior al Racovei există două staţii hidrometrice, la Oprişiţa şi la Puşcaşi,
unde valoarea debitului lichid mediu anual este de 3.167 m3 s-1 şi 3.301 m3 s-1. Debitele medii
lunare înregistrate la staţia Oprişiţa au prezentat variații semnificative pe parcursul perioadei

18
analizate (1980-2014), în strânsă corelație cu condițiile climatice. Debitul lichid maxim, de
0.51 m3 s-1, se produce în luna aprilie, pe fondul topirii zăpezilor şi a primelor ploi de
primăvară (figura nr. 12). Valorile minime, de 0.12-0.14 m3 s-1, se înregistrează la sfârșitul
verii (în august) și în octombrie datorită secetelor frecvente specifice acestei perioade din an.

0.6
Debitul mediu lichid (m3 s-1)

0.5

0.4

0.3

0.2

0.1

0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Fig. 12. Debitul mediu lunar la staţia hidrometrică Oprişiţa în perioada 1980-2014
(prelucrare după date ABA Prut-Bârlad).

Figura nr. 13 ne arată că, anotimpual, scurgerea lichidă maximă se înregistrează

primăvara, după care urmează vara, iarna și toamna când se consemnează valoarea minimă.
Debitului maxim multianual, de 3.1 m3 s-1, pentru perioada de 35 ani luată în calcul, a fost
înregistrat în aprilie 1980. Din analiza datelor înregistrate la posturile hidrometrice şi din
observaţiile din teren, se constată faptul că o parte din afluenţii Racovei seacă îndeosebi spre
sfârșitul verii și toamna.
Un alt parametru hidrologic important îl reprezintă debitul solid, cu rol în cunoaşterea
agradării şesurilor aluviale şi colmatării acumulărilor. Graficul din figura nr. 14 ilustrează
conturarea a două valori maxime lunare ale debitului mediu solid, sub formă de aluviuni în
suspensie, un maxim secundar, de 0.24 kg s-1, în luna martie, asociat dezghețului și topirii
zăpezilor și unul principal, de 0.49 kg s-1, în luna mai, aferent primelor averse torențiale de
primăvară. În anii 2005, 2006 şi 2014 s-au consemnat cele mai mari debite solide, respectiv
de 2.40 kg s-1, 3.04 kg s-1 şi 4.17 kg s-1, în contextul unor precipitații mai bogate.

19
 1.6

Debitul mediu lichid (m3 s-1)

1.4
1.2
1
0.8
0.6
0.4
0.2
0
Iarna Primăvara Vara Toamna

Fig. 13. Scurgerea medie anotimpuală la staţia hidrometrică Oprişiţa, în perioada 1980-2014
(prelucrare după date ABA Prut-Bârlad).

0.60
Debitul mediu solid (kg s-1)

0.50

0.40

0.30

0.20

0.10

0.00
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Fig. 14. Debitul solid mediu lunar în suspensie (kg s-1) la staţia hidrometrică Oprişiţa în
perioada 2000-2015 (prelucrare după date ABA Prut-Bârlad).

Datorită regimului scurgerii lichide şi condiţiilor climatice cu nuanţe de excesivitate

s-a impus cu necesitate construirea unor baraje și punerea în funcțiune a unui număr de trei
acumulări (Pușcași, Pungești și Trohan) având ca scop principal atenuarea undelor de viitură
pe râul Racova, alimentarea cu apă a municipiului Vaslui, la care se adaugă piscicultura, şi
agrementul. Resursele acvifere subterane din Podişul Central Moldovenesc sunt, în general,
deficitare, ceea ce generează numeroase probleme în alimentarea populaţiei cu apă potabilă.
Pe versanţi pânza freatică este discontinuă, lenticulară şi poate ieşi la suprafaţă sub forma
izvoarelor de coastă.

20
2.2.3. Factorul biologic

Vegetația naturală corespunde etajelor de silvostepă și pădure.

Silvostepa este răspândită în zona mai joasă, îndeosebi în lungul văilor mai
importante, Racova, Gârceneanca, Toporăşti, Spia și Coşeşti. Această zonă înglobează atât
pâlcuri de pădure, formate din specii de stejar pufos (Quercus pubescens), stejar brumăriu
(Quercus pedunculiflor), tei, jugastru etc., cât și pajişti primare ce cuprind o serie de elemente
precum: păiuşul (Festuca vallesiaca), pirul (Agropyrom cristatum), dar și bărboasă
(Andropogon ischaemum) şi firuţă (Poa pratensis).
Vegetația forestieră este dominantă și constă în păduri și plantații silvice. Astfel, în
zona înaltă predomină fagul (Fagus silvatica) în amestec cu gorunul (Quercus petraea) sau
chiar fagul pe culmile interfluviale principale, în rest detașându-se pădurea de gorun. La
începutul mileniului al II-lea se apreciază că vegetația de pădure se extindea pe cca. trei
sferturi din aria Podişului Moldovei (Băcăuanu V. et al., 1980).
În bazinul Racovei, vegetaţia forestieră a ocupat în trecut o suprafaţă mult mai mare
decât în prezent, însă datorită nevoii crescânde a populaţiei de teren agricol au fost defrişate
suprafeţe însemnate de pădure. Documentele istorice feudale aduc precizări asupra pădurilor
din arealul învecinat, Colinele Tutovei, implicit de pe coasta Racovei. Poghirc P. (1972)
precizează că în anul 1439 voievozii Iliaş şi Ştefan au dat şi întărit lui Ioan Stângaciu: "un sat
al lui, anume unde-i iaste casa lui, pre Racova, care singur el din pustiu şi pădure şi-a făcut
lui şi silişte pe deamîndoao părţile hotarului şi partea lui Lungociu care iaste pe din gios de
moşia lui şi iaste pre hotarul său care însăşi el singur au muncit de au curăţit prin pădure şi
au făcut silişte, adică satul şi morile de acolo..." (cf. Costăchescu, 1931-1932). Acest
document face trimitere la aşezările de lângă Pungeşti şi la faptul că populaţia defrişa pădurea
pentru înființarea unor aşezări noi, de aici toponimul Siliştea. Arealul studiat cuprinde
toponime care pun în evidenţă existenţa codrilor, precum: Poieneşti, Dumbrăveni, Rediu,
Slobozia, Siliştea.
Astăzi, vegetaţia forestieră ocupă 7.431,6 ha reprezentând 22.6% din suprafața totală
a bazinului Racovei, din care 1.703,6 ha (5.2%) sunt plantaţii silvice cu salcâm. Vegetaţia
naturală de pădure este răspândită cu precădere în bazinul superior şi pe coasta Racovei în
bazinul inferior (figura nr. 15).
Cea mai mare parte din suprafeţele defrișate a fost transformată în terenuri agricole,
vegetaţia iniţială fiind înlocuită cu plante cultivate, dar şi cu unele specii ale pajiştilor
secundare.

21
 Din figura nr. 16 se poate observa faptul că la sfârșitul sec. al XIX-lea, în contextul
defrișării drastice anterioare, ponderea pădurii era foarte redusă, de 17.1%. Această pondere
scăzută a pădurii a rămas relativ constantă până astăzi, cu mențiunea că prin lucrările de
amenajare antierozională din anii ’70-’80 s-au înființat plantaţiile silvice cu salcâm (Robinia
pseudoaccacia).
Extinderea inițială, aproape exclusivă a vegetației naturale de pădure este
fundamentată de răspândirea mare a solurilor de pădure, a antrosolurilor erodice, provenite
adesea tot din soluri de pădure, dar şi de fostele soluri cenuşii de pădure (faeoziomurile).
În luncile râurilor se dezvoltă o vegetaţie specifică adaptată la excesul de umiditate cu
specii de rogoz (Carex species), stuf (Phragmites communis) şi papură (Typha latifolia), la
care se adaugă pâlcuri de plop (Populus alba) şi salcie (Salix fragilis).
Impactul aplicării prevederilor Legii nr. 1/11.01.2000 (Legea ”Lupu”) pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere este
vizibil și în cadrul bazinului studiat, suprafețe însemnate de păduri au fost defrișate, fără a fi
ulterior reîmpădurite (figura nr. 17).
Fauna din bazinul Racovei este formată din specii specifice zonelor de vegetaţie,
respectiv zonei de pădure şi zonei de silvostepă unde predomină căprioara (Caprelolus
capreolus), mistreţul (Sus scrofa), vulpea (Vulpes vulpes), dihorul (Putorius putorius), jderul
(Martes martes), rozătoarele, păsările şi reptilele.

22
Fig. 15. Distribuția vegetației forestiere în bazinul Racovei.

23
 7000

6000

5000

Suprafaţa (ha) 4000

3000

2000

1000

0
1894 1984 2009
Pădure Plantaţii silvice cu salcâm

Fig. 16. Dinamica vegetaţiei forestiere în bazinul Racovei în perioada 1894-2009.

Fig. 17. Impactul aplicării Legii ”Lupu” în pădurea de amestec

din Dl. Pădurea Scaunelor (20 octombrie 2013).

2.2.4. Factorul pedologic

Pentru întocmirea hărţii solurilor din arealul studiat s-a apelat la studiile pedologice în
scara 1:10.000 efectuate de către Oficiile Judeţene de Studii Pedologice şi Agronomice
Vaslui şi Bacău, cu excepţia comunei Gârceni unde studiul nu este încă finalizat (figura nr.
18A și 18B). Pe clase de soluri se observă predominarea cernisolurilor cu o pondere de
28.6%, urmate de protisoluri (28.4%), antrisoluri (18.2%), luvisoluri (17.9%), cambisoluri
(5.2%), complexe de soluri (0.8%), vertisoluri (0.8%) şi hidrisoluri cu 0.1% (figura nr. 19).

24
 0.8% 0.8%
0.1% Cernisoluri
5.2%

Protisoluri

Luvisoluri
28.6%
18.2%
Antrisoluri

Cambisoluri
17.9%
Hidrisoluri
28.4%
Vertisoluri

Complexe de sol

Fig. 19. Distribuţia claselor de soluri din bazinul Racovei

(prelucrare după studiile O.J.S.P.A. Vaslui şi Bacău).

În asemenea condiţii naturale, în bazinul Racovei se observă o zonare verticală a

principalelor tipuri de sol, și anume: cernoziomuri cambice, faeoziomuri, preluvosoluri şi
luvosoluri. Dintre tipurile de soluri azonale se detașează aluviosolurile, regosolurile şi
antrosolurile.
Din punctul nostru de vedere, în urma observaţiilor în teren, considerăm că
cernisolurile (unde dominante sunt cele cambice) au fost supraapreciate (29% din totalul de
terenuri agricole cartate), iar luvisolurile subapreciate (18% din total). De aceea, estimăm că,
de fapt, ponderea cea mai mare revine luvisolurilor, în care predominante sunt preluvosolurile
(figura nr. 20).

25
 Fig. 18 A. Harta solurilor de pe terenurile agricole din bazinul Racovei
(prelucrare după hărţile din studiile pedologice întocmite de O.J.S.P.A. Vaslui şi Bacău).

26
Fig. 18 B. Legenda hărții solurilor de pe terenurile agricole din bazinul Racovei
(prelucrare după hărțile pedologice întocmite de O.J.S.P.A. Vaslui și Bacău).

Fig. 20. Preluvosol stagnic pe culmea interfluvială Racova-Bârlad

(Foto Curea D., 01 iunie 2017).

27
2.2.5. Factorul antropic

Influenţa omului asupra reliefului din bazinul studiat se manifestă în cea mai mare
parte negativ. Defrişarea pădurilor, folosirea tot mai intensă a terenurilor agricole în condiţiile
unei agrotehnici neraționale, păşunatul intensiv, amplasarea de drumuri pe direcţia cu cea mai
mare pantă au condus la accelerarea degradării terenurilor.
Pe de altă parte, pentru un interval scurt de timp (1973-1988), subliniem influența
pozitivă a activităților umane prin proiectarea și executarea unor lucrări de amenajare
antierozională în bazinul Racovei, precum: terase banchetă pe arabil și în plantații pomi-
viticole, lucrări de modelare a terenurilor, lucrări de drenaj pentru eliminarea excesului de
apă, reţea satisfăcătoare de drumuri de exploatare agricolă, lucrări hidrotehnice, înființarea de
plantații silvice etc. Pentru amenajarea ravenelor s-au proiectat și executat lucrări
hidrotehnice transversale (baraje de diferite tipuri) şi plantaţii silvice.
De asemenea, în perioada menționată anterior s-a extins introducerea pe scară largă a
sistemelor antierozionale de cultură pe terenurile arabile (îndeosebi combinația de culturi în
fâşii și terase banchetă), la care se adaugă înființarea de pajiști ameliorate. Efectul acestor
lucrări antierozionale s-a estompat odată cu aplicarea prevederilor Legii 18⁄1991 a Fondului
Funciar. Legea respectivă conține două prevederi care nu sunt de natură să favorizeze
activitatea de prevenire și combatere a eroziunii solului (Moțoc M. et al., 1992). Conform
primei prevederi, reîmproprietărirea sau punerea în posesie să se facă "de regulă" pe vechile
amplasamente, deci pe direcţia deal-vale. Apoi, în conformitate cu a doua prevedere, dreptul
la succesiune este valabil până la gradul al IV-lea de rudenie, ceea ce a condus la
fragmentarea excesivă a terenului şi revenirea la sistemul tradițional de agricultură cu parcele
mici, orientate și lucrate deal-vale (figura nr. 21).

Fig. 21. Efectul aplicării prevederilor Legii 18/1991 în bazinul Broşteni (07 iunie 2016).

28
 Modul de utilizare a terenurilor ilustrează semnificativ impactul activităților
antropice. Pentru întocmirea hărții utilizării terenurilor din bazinul studiat au fost vectorizate
în TNT Mips informațiile de pe ortofotoplanurile din 2009, completate cu date din teren și
Google Earth.
În anul 2009, din suprafața totală a bazinului Racovei, de 32.908 ha, terenurile
agricole dețineau o pondere de 68.06% (22.397,11 ha), iar cele neagricole restul de 31.94%
(tabelul nr. 3 și figura nr. 22).

Tabelul 3. Modul de utilizare a terenurilor din bazinul Racovei în anul 2009.

Suprafaţa
ha % din
Categorii Subcategorii total
Arabil Arabil propriu-zis 11.648,58 35.40
Arabil complex 1.555,37 4.73
Păşuni şi fâneţe 8.588,98 26.10
Vii 556.85 1.69
Livezi 47.33 0.14
Total terenuri cu folosinţă agricolă 22.397,11 68.06
Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie
forestieră 7.431,56 22.58
Păduri 5.727,98 17.41
Plantaţii silvice 1.703,58 5.18
Tufărişuri şi mărăcinişuri 1.181,91 3.59
Terenuri cu ape Lacuri şi bălţi 370.91 1.13
Drumuri 219.68 0.67
Terenuri cu construcţii 821.03 2.49
Curţi construcţii 713.65 2.17
Construcţii şi curţi
industriale 105.80 0.32
Diguri 1.58 0.00
Terenuri neproductive 485.80 1.48
Total terenuri cu folosinţă neagricolă 10.510,89 31.94
Total 32.908 100.00

Terenurilor arabile ocupă 13.203,95 ha, respectiv 40.12% din suprafața bazinului și
sunt extinse mai ales pe versantul stâng al văii Racovei. Această folosință a fost împărțită în
două categorii: arabilul propriu-zis, cu o suprafață de 11.648,58 ha și arabilul complex unde
sunt incluse terenurile arabile situate în intravilan, cu o folosință eterogenă.

29
Fig. 22. Modul de utilizare a terenurilor din bazinul Racovei în anul 2009.

30
 Pășunile sau fânețele au fost grupate în aceeași categorie de folosință deoarece
fânețele propriu-zise sunt rar întâlnite. Așadar, suprafața ocupată cu pășuni este de 8.588,98
ha (26.10%) și sunt distribuite, în special, pe frunțile de cuestă sau pe reversurile de cuestă
puternic degradate.
Plantațiile viticole se extind pe 556.85 ha și apar local, în proximitatea satelor.
Înainte de 1990, suprafața acestora era mult mai mare, cu o concentrare pe versantul drept al
văilor Toporăști, Coșești, Cursești. În prezent, cea mai mare parte din viile nobile, vechi se
află într-o stare avansată de degradare și sunt transformate în pășuni.
Livezile ocupă 44.33 ha, iar singurul areal unde livada este exploatată corespunzător
este cel de pe versantul stâng al Racovei, la Laza.
Terenurile cu folosință neagricolă se extind pe 10.510,89 ha și sunt reprezentate
îndeosebi prin terenuri cu vegetație forestieră.
Drumurile dețin 0.67% (219.68 ha) din suprafața totală și sunt grupate în drumuri
principale, drumuri de exploatare agricolă și drumuri în intravilan. În categoria drumurilor
principale au fost incluse șoselele și drumurile asfaltate. Ca importanță, pe primul loc se află
DN 2F care asigură legătura dintre Vaslui și Bacău, via Dragomirești.
Terenurile ocupate de ape se întind pe 370.91 ha (1.13%) din care 215 ha revin
lacurilor de acumulare. În categoria terenurilor cu construcții au fost grupate suprafețe
ocupate de curți construcții, curțile și construcțiile industriale din proximitatea orașului
Vaslui și digurile. Suprafața lor totală este de 821.03 ha, din care curțile construcții dețin
ponderea cea mai mare, respectiv 2.17%.
Terenurile neproductive se întind pe 485.80 ha și cuprind îndeosebi ravenele
neîmpădurite și alunecările active din bazinul Racovei.

31
3. Caracterizarea morfografică și morfometrică

Bazinul Racovei se impune printr-o serie de caracteristici morfografice și

morfometrice, specifice Podişului Central Moldovenesc.
Relieful actual al acestei subunități a Podișului Moldovei este format dintr-un
ansamblu de platouri, dealuri cu suprafaţă larg boltită şi culmi separate de văi adânci
(Băcăuanu V. et al., 1980).

3.1. Morfografia
Morfografia de ansamblu a bazinului Racovei este impusă de configurația culmilor
interfluviale, îndeosebi a celor principale şi a văilor asimetrice.
Culmea interfluvială principală, de 113.7 km, în formă de ”potcoavă” desparte valea
Racovei de cea a Bârladului și Stemnicului, la nord şi de Lipova, Tutova, Iezer, Studineţ,
Similia și Lipovăţ, la sud, având segmentele importante orientate pe direcţia V-NV – E-SE.
Din culmea principală se desprind o serie de culmi interfluviale secundare care
delimitează bazinele afluenților Racovei, orientate pe direcții diferite, și anume: NNV-SSE
(culmile Spia-Toporăşti, Toporăşti-Valea Oana, Valea Oana-Coşeşti, Coşeşti-Coşca, Coşca-
Valea Mare etc.), S-N (culmile Ivăneşti-Valea Cânepii, Valea Cânepii-Chilia, Chilia-
Broşteni) şi secvenţial SV-NE (culmile Valea Caselor-Oprişiţa, Oprişiţa-Dobrinca).
Caracterele morfografice ale reliefului bazinului Racovei sunt evidenţiate sugestiv
atât de harta umbririi, cât și de cea a orientării terenurilor (figurile nr. 23 și 24).

Fig. 23. Harta umbririi terenurilor din bazinul Racovei.

32
Fig. 24. Harta orientării terenurilor în bazinul Racovei.

33
 În ansamblu, valea Racovei având orientarea generală pe direcția vest-est este o vale
subsecventă și scoate în evidență asimetria morfo-structurală de ordinul I. În interiorul
bazinului Racovei, în contextul predominării văilor reconsecvente și obsecvente ce
evidențiază asimetria structurală de ordinul al II-lea, se constată o legătură între formele
principale de relief şi clasele de orientare a versanţilor. Astfel, versanții cu expoziția vestică,
nord-vestică, nordică și nord-estică (au rol de frunți de cuestă) dețin ponderea principală, de
44.2% din aria totală a bazinului. În schimb, versanților cu orientarea sud-vestică, sudică,
sud-estică şi estică (cu rol de reversuri de cuestă) le revine o pondere subordonată, de 39.4%,
(figura nr. 25).

Fig. 25. Orientarea terenurilor din bazinul Racovei.

3.2. Morfometria
Principalele caracteristici morfometrice luate în considerare sunt altitudinea,
înclinarea terenului şi fragmentarea reliefului.
Relieful local este unul tipic de podiș, cu altitudinea medie de 241 m şi altitudinea
absolută cuprinsă între 89 m, la confluența Racovei cu Bârladul și 485.5 m în partea sudică a
bazinului, în Dealul Mângăralia (figura nr. 26). Acest fapt este strâns legat de formarea și
evoluția văii subsecvente, uneori ușor diagonală (piezișă) a Racovei în structura general
monoclinală (homoclinală) a Podișului Moldovei.

34
Fig. 26. Harta hipsometrică a bazinului Racovei.

35
 Clasa altitudinală de 200-300 m deţine ponderea cea mai importantă, de 44.4%
(1.4611,2 ha), din aria totală, ceea ce subliniază caracterul de podiș al reliefului local. Apoi,
urmează ecartul altitudinal de 100-200 m cu o pondere de 31.1%. Clasa altitudinală de 300-
400 m (19.7%) se conturează pe culmea interfluvială care desparte Racova de Stemnic şi
Racova de afluenţii din Colinele Tutovei, iar valori de peste 400 m (3.1%) caracterizează
treimea superioară a culmii interfluviale sudice şi porţiuni mici din culmea interfluvială
nordică. Altitudinile cele mai mici, de sub 100 m, dețin o pondere redusă (1.7% din teritoriul
studiat) și se regăsesc îndeosebi în lunca Racovei (figura nr. 27).

50
45
40
35
Ponderea (%)

30
25
20
15
10
5
0
<100 100-200 200-300 300-400 >400
Clase de altitudine (m)

Fig. 27. Distribuţia claselor de altitudine (m) din bazinul Racovei.

Înclinarea terenurilor din bazinul Racovei reprezintă unul dintre parametrii

morfometrici importanţi întrucât valoarea pantei are un impact deosebit asupra diferențierii și
dinamicii degradărilor de teren.
Harta pantelor din figura nr. 28 scoate în evidenţă prezenţa unei benzi cu înclinarea
puternică a terenurilor, de peste 27%, pe versantul drept al Racovei, frunte de cuestă cu
expoziţie general nordică. Această bandă se menţine sub forma unei cornişe ample de
alunecare, grefată pe gresii cineritice meoţiene, între Dl. Rahova (434 m) și Dl. Fântâna
Blănarului (457 m). Terenurile cu pantă de peste 27% se întâlnesc şi pe alți versanţi deluviali,
de tip frunte de cuestă, puternic degradaţi de alunecări de teren şi în bazinul superior al
majorităţii afluenţilor Racovei.

36
Fig. 28. Harta pantelor din bazinul Racovei.

37
 Conform histogramei suprafeţelor pe clase de pantă, 87% din terenuri (28.629,9 ha)
au înclinarea de peste 5% și, deci, au potențial de eroziune. Din acestea, 15.269 ha (47%)
sunt terenuri care nu se pretează la arabil deoarece depășesc înclinarea de 18%. Ponderea cea
mai mare revine clasei de pante de 5-18%, respectiv 40% din aria totală (13.252 ha), care
ocupă reversurile de cuestă şi, uneori, treimea inferioară a frunţilor de cuestă. Valori ale
înclinării terenului de peste 27% (21.3%) întâlnim în principal pe frunţile de cuestă şi pe
reversurile puternic afectate de eroziune în suprafaţă şi alunecări (figura nr. 29).

40
35
30
Ponderea (%)

25
20
15
10
5
0
<5 5-18 18-27 >27
Clase de înclinare (%)

Fig. 29. Distribuţia claselor de înclinare (%) din bazinul Racovei.

Valoarea medie a înclinării terenurilor din bazinul studiat este 18.7%, diferenţiată
astfel: 17.8% pe partea stângă a bazinului Racovei şi 20.6% pe partea dreaptă. În mod
evident, ne-am fi așteptat ca pe partea stângă panta medie să fie mult mai redusă deoarece
versantul stâng, în ansamblu, reprezintă un revers de cuestă cu expoziție generală sudică.
Această particularitate, valoarea și distribuția aproape asemănătoare a geodeclivităților în
ambele părți ale bazinului Racovei, este controlată de fragmentarea puternică, pe orizontală și
pe verticală, a reliefului, de condițiile geologice și cele climatice.
Harta fragmentării verticale a fost obţinută prin calcularea diferenţei dintre altitudinea
maximă şi minimă din interiorul unui pătrat cu latura de 1 km. Ulterior, valorile au fost
clasificate în patru clase, respectiv: < 50 m, 50-100 m, 100-150 m şi >150 m (figura nr. 30).

38
Fig. 30. Harta fragmentării verticale a reliefului din bazinul Racovei.

39
 În bazinul Racovei valoarea medie a fragmentării verticale este de 123.3 m. Valorile
mai reduse, de sub 100 m, se înregistrează în lunca Racovei şi pe şesurile aluvio-coluviale,
ocupând 1.1287,4 ha reprezentând 34.3% din suprafaţa bazinului (figura nr. 31).
Clasa cu diferenţa altitudinală de 100-150 m prezintă cea mai mare pondere din cadrul
bazinului, de 44.5% (14.644,1 ha) şi corespunde versanților afectaţi de alunecări de teren sau
ravenare. În schimb, clasa de fragmentare >150 m ocupă 6.943,6 ha şi este specifică frunţilor
de cuestă şi, implicit, amfiteatrelor (hârtoapelor) de alunecare.

50
45
40
35
Ponderea (%)

30
25
20
15
10
5
0
<50 50-100 100-150 >150
Clase de adâncimea fragmentării (m)

Fig. 31. Distribuţia claselor de adâncimea fragmentării (m) din bazinul Racovei.

Pentru o mai bună înţelegere a evoluţiei și distribuţiei proceselor geomorfologice s-a

realizat analiza morfometrică detaliată a unui număr de 29 bazine hidrografice, aferente
afluenților Racovei. În acest sens, s-au calculat următorii indicatori: aria, altitudinea maximă,
altitudinea minimă, amplitudinea, lungimea pârâului, panta longitudinală. Conform datelor
din tabelele nr. 4 și 5 se observă că amplitudinea maximă a reliefului se înregistrează în
bazinul Ivăneşti (320.2 m), pe dreapta Racovei şi în bazinul Hârsova (316.3 m), pe stânga
acesteia. Apoi, bazinele afluenților de stânga ai Racovei au aria și lungimea medie (982 ha și
respectiv 5.3 km) mai mari cu 42 și 33% în raport cu bazinele afluenților de pe Coasta
Racovei (572 ha și 3.5 km). În schimb, bazinele afluenților de dreapta au panta longitudinală
medie dublă (8.2%) față de cele ale afluenților de stânga ai Racovei (3.5%).

40
 Tabelul 4. Delimitarea sub-bazinelor de pe versantul stâng al văii Racovei (de la vest la est).

Nr. Denumire Aria Alt. Alt. Amplit. Lungime Panta longit.

crt. sub-bazin max. min.
(ha) (m) (m) (m) (m) (%)
1. Racoviţa 512.0 369.2 227.2 142.0 3.798,89 3.74
2. Valea Gârceneanca 3.676,9 438.5 173.2 265.3 9.752,36 2.72
3. Spia/Curseşti 1.856,3 382.5 160.6 221.9 8.240,77 2.69
4. P. Toporăşti 1.386,7 466.1 153.7 312.4 8.010,10 3.90
5. Valea Oanei 272.5 310.5 152.2 158.3 3.167,38 5.00
6. Valea Coşeşti 1.605,6 396.8 142.9 253.9 7.554,47 3.36
7. Valea Mare 712.0 314.7 137.6 177.1 5.036,43 3.52
8. P. Mărineşti 555.6 292.5 127.2 165.3 3.966,97 4.17
9. Dumbrava 299.1 308.5 123.4 185.1 3.169,79 5.84
10. Hârsova 2.679,7 437.5 121.2 316.3 11.712,78 2.70
11. Laza 464.3 299.5 117.8 181.7 4.933,23 3.68
12. Sauca 395.5 242.6 114.5 128.1 4.181,06 3.06
13. Valea Cristoaia 573.3 225.2 114.2 111.0 4.203,43 2.64
14. Valea Hopului 294.0 190.7 107.3 83.4 3.411,08 2.44
15. Valea Târgului 327.2 213.9 104.8 109.1 3.875,41 2.82
16. Valea Hăşculeţ 100.9 194.8 115.8 79.0 1.937,46 4.08

Tabelul 5. Delimitarea sub-bazinelor de pe versantul drept al văii Racovei (de la vest la est).

Nr. Denumire Aria Alt. Alt. Amplit. Lungime Panta Panta Panta
crt. sub-bazin max. min. longit. longit. în longit.
generală jum. inf. în jum.
sup.
(ha) (m) (m) (m) (m) (%) (%) (%)
1. P. Tulbure 1.006,9 416.0 166.7 249.3 5.506,13 4.53 1.43 7.45
2. Valea Buscata 693.5 464.4 167.2 297.2 3.730,94 7.97 2.70 10.50
3. Valea Prunei 186.6 390.2 150.1 240.1 2.524,40 9.51 3.98 14.97
4. Ivăneşti 955.3 470.1 149.9 320.2 4.468,92 7.17 1.55 9.79
5. Chilia 167.0 365.9 139.8 226.1 2.645,61 8.55 2.17 11.99
6. Broşteni 649.6 452.6 140.1 312.5 4.727,61 6.61 1.63 9.77
7. Lupoaia 193.7 414.0 142.2 271.8 2.230,89 12.18 2.06 20.56
8. Poieneşti 1.122,4 419.8 135.0 284.8 4.631,68 6.15 1.65 11.11
9. Oprişiţa 1.050,4 408.2 127.5 280.7 4.542,39 6.18 1.67 9.92
10. Marineasa 159.8 348.7 128.9 219.8 2.173,08 10.11 4.80 14.32
11. Dobrinca 286.3 426.5 135.0 291.5 2.676,11 10.89 3.70 15.76
12. Poiana lui Alexa 585.5 415.7 117.3 298.4 3.405,91 8.76 2.21 17.30
13. Puşcaşi 373.1 283.5 111.8 171.7 2.168,40 7.92 3.22 13.59

41
4. Tipurile genetice și formele principale de relief

În bazinul Racovei s-au identificat toate tipurile de relief specifice regiunilor de

platformă şi anume: relieful structural, relieful sculptural şi relieful de acumulare (fig. nr. 32).
Nota caracteristică a arealului studiat este dată de predominarea reliefului sculptural
(fluvio-denudațional) în structură general monoclinală (homoclinală) care se extinde pe
27.353 ha (83.1%) din suprafaţa totală. Apoi, urmează relieful fluvial de acumulare cu 16.1%
(5.309 ha) și, pe ultimul loc, relieful structural, cu 0.8% (tabelul nr. 6). Pe forme de relief,
cele mai mari suprafeţe sunt ocupate de versanţii deluviali extinşi pe 25.777 ha (78.3%),
urmaţi de şesurile aluviale (aluvio-coluviale), culmile interfluviale şi glacisurile aluvio-
coluvio-proluviale, în timp ce terasele fluviale şi platourile structurale deţin o pondere foarte
mică, de 0.68% și respectiv 0.74%.

Tabelul 6. Diferențierea principalelor tipuri genetice şi forme de relief din bazinul Racovei.

Nr.crt. Tipurile Formele de relief Suprafața

genetice de
relief ha (%)
1 Relieful Total 244.54 0.74
structural Platouri structural-
244.54 0.74
litologice
Total 27.353,54 83.12
Culmi interfluviale 1.576,15 4.79
Relieful Versanți din care: 25.777,39 78.33
sculptural
(fluvio- Frunţi de cuestă cu 15.982,55 48.57
denudațional) în - expoziţie nordică
9.325,06 28.34
2 structură (Asim. str. ord. I)
general - expoziţie vestică
6.657,49 20.23
monoclinală (Asim. str. ord. II)
(homoclinală) Reversuri de cuestă: 9.794,84 29.76
- slab-moderat degradate 3.430,49 10.42
- puternic degradate 6.364,35 19.34
3 Relieful de Total 5.309,92 16.14
acumulare Șesuri aluvio-coluviale 3.871,98 11.77
fluvială Glacisuri aluvio-coluvio-
1.212,92 3.69
proluviale
Terase fluviale 225.02 0.68
Total 32.908 100

42
 Ac. Pușcași

Fig. 32. Harta geomorfologică a bazinului Racovei.

43
4.1. Relieful structural este extins pe 244.5 ha (0.8% din total) și se impune în relief sub
formă unor mici platouri structural-litologice, în sensul de ”platforme structurale” dat de
David M. (1920, 1922). La acestea se adaugă principalele tipuri de văi dezvoltate în regiunile
cu structură homoclinală (monoclinală).

4.1.1. Platourile structural-litologice

Relieful structural clasic sub formă de platouri nu are o incidenţă semnificativă
datorită predominării formaţiunilor friabile, mai puţin rezistente la eroziune. Cu toate acestea,
în unele locuri de pe culmile principale mai înalte se conturează mici platouri formate pe
gresii cineritice meoţiene şi, mai rar, pe nisipuri chersoniene.
Platourile structural-litologice apar în arealele cele mai înalte sub forma unor
suprafeţe orizontale sau slab înclinate, au o poziție periferică și lipsesc în interiorul arealului
studiat. Prin această particularitate geomorfologică, bazinul Racovei se deosebește net de
bazinul superior al Bârladului, inclusiv de cel al Crasnei, format și dezvoltat în formațiuni
geologice asemănătoare, unde se consemnează platouri și în interiorul bazinelor.
Cele mai reprezentative platouri structural-litologice le întâlnim pe rama sudică a
bazinului Racovei, la altitudinea de 440-450 m din Dl. Poieneşti, Dl. Oprișița, Dl. Lacu Babei
și Dl. Fântâna Blănarului grefate pe gresii și nisipuri meoțiene, dar și pe culmea Racova-
Bârlad, în Dl. Mălinești, pe formațiuni chersoniene (figura nr. 33).

Fig. 33. Platoul structural-litologic Mănăstirea Mălinești, la 410 m, pe formațiuni chersoniene

(Foto Ioniță I., 20 octombrie 2013).

44
 Pe culmea interfluvială dintre Racova şi Stemnic/Buda menționăm doar platourile din
Dl. Măgura (444 m), pe formațiuni meoțiene și cel din Dl. Fâstâci (390-420 m), pe depozite
chersoniene. În plus, menționăm prezența unor măguri pe nisipurile Meoțianului superior,
precum în Dl. Măngărălia (486 m), Dl. Cheia (482 m) și Dl. Răzeși (466 m).
Marginile platourilor structurale sunt abrupte, sub formă de cornișă la baza cărora
apar pânze de apă subterană care determină alunecări de teren (Dl. Schitului, Dl. Mănăstirea
Mălineşti, Dl. Fâstici, Dl. Răzeși, Dl. Măgura, Dl. La Neamț, Dl. Piscu Lat, Dl. Racova etc.).

4.1.2. Tipurile de văi condiţionate de structura homoclinală

Rețeaua hidrografică este responsabilă de formarea unor văi cu caracteristici diferite

care evidențiază caracterul monoclinal de ansamblu al structurii geologice. În funcţie de
adaptarea la structura general homoclinală se menționează următoarea reţea specifică de văi:
reeconsecvente, subsecvente și obsecvente.
Văile reconsecvente sunt văile a căror orientare este conformă cu direcția generală a
înclinării stratelor, dar s-au format pe un nivel derivat din suprafața inițială emersă (Donisă et
al., 2009) și în mod clasic ele prezintă un profil transversal simetric. Cu toate acestea,
majoritatea văilor reconsecvente din bazinul Racovei se caracterizează printr-un profil
transversal asimetric, specific asimetriei structurale de ordinul al II-lea, semnalate de Ioniță I.
(1998, 2000a) (figura nr. 34).

Fig. 34. Profil topografic transversal în valea Recea între Dl. Liciu şi Dl. Dumbrăveni.

Fiind orientate pe direcția NNV-SSE, văile reconsecvente s-au dezvoltat pe versantul

stâng al Racovei, asociate unor afluenţi precum: Racoviţa, Recea, Dumbrăviţa, Spia,
Toporăşti, Valea Oana, Coşeşti, Coşca, Valea Mare, Dumbrava, Cristoaia, Valea Târgului și

45
Valea Hopului. În asemenea văi, versantul drept joacă rol de revers de cuestă cu expoziţie
estică, iar versantul stâng frunte de cuestă cu expoziţie vestică (figura nr. 35).

Fig. 35. Valea reconsecventă Toporăşti (08 iunie 2016).

Văile subsecvente sunt dispuse transversal față de direcția generală de înclinare a

stratelor geologice ori retează stratele sub un unghi mai mare sau mai mic de 90º (Băcăuanu
V., 1968). Caracteristica lor principală constă în profilul transversal tipic asimetric, în care
versantul orientat invers înclinării stratelor, cu expoziție generală nordică, joacă rol de frunte
de cuestă, fiind în general scurt, abrupt, afectat de intense procese geomorfologice. În schimb,
versantul conform cu înclinarea stratelor, cu orientare generală sudică, este un amplu revers
de cuestă, uniform, cu pante mai domoale și mai slab afectat de procese geomorfologice.
De la distanță, aici includem valea principală și văile diagonal subsecvente,
Gârceneanca şi Hârsova, în care versantul drept joacă rol de frunte de cuestă cu expoziţie
generală nordică, iar versantul stâng revers de cuestă cu expoziţie generală sudică.
Văile obsecvente sunt orientate contrar înclinării stratelor geologice. Acestea pot avea
profilul transversal fie simetric, cu ambii versanți puternic degradați (văile Tulburea, Balica,
Buscata, Cânepa), fie secvențial asimetric (Ivănești, Broşteni, Valea Caselor) când subliniază
asimetria structurală de ordinul al II-lea. În acest ultim caz, versantul stâng este un revers de
cuestă cu expoziție estică, iar versantul drept reprezintă o frunte de cuestă vestică, deci invers
decât la văile reconsecvente.

46
4.2. Relieful sculptural (fluvio-denudaţional) în structură general monoclinală
(homoclinală)

Relieful sculptural (fluvio-denudaţional) în structură general monoclinală

(homoclinală) constituie tipul genetic predominant, ca distribuție, din bazinul Racovei,
deoarece ocupă 27.353,5 ha, reprezentând 83.1% din suprafața totală. Acesta se impune sub
două forme, şi anume: culmile interfluviale sculpturale și versanții deluviali.

4.2.1. Culmile interfluviale dețin o pondere redusă, de 4.8% din totalul reliefului sculptural,
cele principale delimitând bazinul Racovei de bazinele afluenţilor Tutovei, Budei/
Stemnicului şi Bârladului.
Cea mai înaltă şi mai masivă este culmea interfluvială sudică care desparte bazinele
Racovei şi afluenţii Tutovei. Aceasta are o lungime de 61 km, porneşte din nord-vest, de la
obârşia Racovei (447 m) şi coboară uşor spre sud-est prin Dl. Valea Moşneagului (384 m),
Dl. Valea Hogei (377 m), Dl. Morilor (368 m). Din Dl. Teiul lui Vasiliu (475 m) se
orientează spre est prin Dl. Mângăralia (486 m), Dl. Cheii (482 m), Dl. Poieneşti (451 m) și
Dl. Fântâna Blănarului (457 m) situându-se la peste 400 m altitudine. Mai departe, altitudinea
sa coboară la 315 m în Dl. Runcului și atinge 262 m în Dl. Viile Paiului (figura nr. 36).

Fig. 36. Culmea interfluvială principală Racova-Studineţ

între Dl. Cheii (482 m) și Dl. Poienești (451 m) (07 iunie 2016).

47
4.2.2. Versanţii

Versanţii constituie forma de relief cea mai reprezentativă și cea mai extinsă atât din
cadrul reliefului sculptural (94%) cât și din aria totală a bazinului (78%). După cum deja am
precizat, în general, versanții joacă rol de frunte şi⁄sau revers de cuestă ceea ce subliniază
ampla dezvoltare a reliefului de cueste din bazinul Racovei.
Pentru descifrarea corectă a particularităţilor geomorfologice a văilor din Podişul
Moldovei şi, implicit, pentru înţelegerea adecvată a reliefului de cueste, Ioniţă I. (1985, 1998,
2000a) recomandă luarea în considerare a unui dublu sistem de pante stratigrafice: unul
major, nord-sud, de 6-7 m km-1 şi altul secundar, vest-est, de circa 3 m km-1. Împreună, aceste
două planuri stratigrafice contribuie la crearea unui monoclin de ansamblu, spre SSE, de 7-8
m km-1. În această abordare, au fost separate două tipuri de asimetrii structurale, de ordinul I
și de ordinul al II-lea.
Asimetria structurală de ordinul I înglobează văile subsecvente, tipice sau piezişe,
orientate pe direcţia vest-est sau invers și au un profil transversal tipic asimetric. Din Podişul
Moldovei, menționăm valea Bârladului superior în amonte de confluența cu Rebricea, văile
Buhăiești, Buda/Stemnic, Racova, Gârceneanca, Hârsova, Crasna inferioară, văile din
Dealurile Fălciului etc. Ceea ce este specific la majoritatea văilor subsecvente este larga
extindere a reversurilor de cuestă. Acestea dețin o pondere cel puțin dublă în raport cu
frunțile de cuestă, de obicei extinzându-se pe 70-75% (chiar 91% în Crasna inferioară) din
aria bazinelor respective. Această trăsătură este determinată de fenomenul de deplasare
homoclinală (homoclinal shifting), respectiv de adâncire și deplasare laterală a rețelei
hidrografice, conform înclinării stratelor, în contextul ridicării neotectonice (Donisă I. et al.,
2009).
Văile subsecvente cuprinse între Coasta Bârladului superior şi Coasta Racovei au, la
rândul lor, profile transversale asimetrice, dar dezvoltarea areală predominantă se
înregistrează aparent surprinzător pe fruntea de cuestă, și anume: 75% în cazul văii Buhăiești
și 53% în valea Stemnicului. Doar în bazinul Racovei asistăm la predominarea părții stângi,
dar insuficientă comparativ cu un revers inițial, larg extins de cuestă (figura nr. 37). Această
particularitate se explică prin ritmul mai rapid de deplasare homoclinală spre sud al văii mai
evoluate a Bârladului superior, care a condus la restrângerea ponderii versantului stâng
(revers de cuestă) al văii Buhăiești la 25% și la 47% în valea Stemnicului. Ultima vale, deși
mai tânără, s-a format și deplasat spre sud pe o porțiune apreciabilă din reversul inițial mai

48
extins al văii Racovei contribuind la restrângerea ponderii acestuia la 61%, deci sub ponderea
normală de cca. 75% (Samoilă C. şi Ioniţă I., 2017).

Fig. 37. Deplasarea homoclinală spre sud a râurilor Racova, Stemnic, Buhăiești și
Bârladul superior (Samoilă C. şi Ioniţă I., 2017).

În arealul studiat, asimetria structurală de ordinul I este foarte clar individualizată pe

Racova transversală, între Bleșca și Pușcași, dar și pe văile subsecvente piezişe, precum
Racova superioară, Gârceneanca şi Hârsova. Aceste văi au profilul transversal asimetric în
care versantul drept joacă rol de frunte de cuestă cu expoziţie generală nordică sau nord-
estică, iar versantul stâng revers de cuestă cu expoziţie generală sudică sau sud-vestică (figura
nr. 38).

Fruste de cuestă cu expoziţie nord-estică

Revers de cuestă cu expoziţie sud-vestică

Fig. 38. Asimetrie structurală de ordinul I în valea Racovei,

în aval de Trohan (02 iunie 2015).
49
 Asimetria structurală de ordinul al II-lea înglobează văile reconsecvente, asociate
afluenţilor de stânga ai Racovei, precum: Racoviţa, Toporăşti, Spia, Coşeşti, Valea Oanei,
Valea Mare, Dumbrava, Recea, Dumbrăviţa, Valea Târgului, Valea Hopului, Cristoaia și
Valea Hăşculeţ. Profilul lor transversal este vizibil asimetric, unde versantul stâng reprezintă
o frunte de cuestă cu expoziţie vestică, iar versantul drept un revers de cuestă cu expoziţie
estică.
Pe de altă parte, asimetria structurală de ordinul al II-lea se regăsește şi în jumătatea
inferioară a bazinelor obsecvente de pe dreapta Racovei, în aval de Bleşca, subliniind faptul
că, deşi scurte, aceste văi sunt destul de evoluate.
Aşadar, trăsătura principală a reliefului din bazinul Racovei este dată de
extinderea apreciabilă a cuestelor. Fondul de bază este specific asimetriei de ordinul I, în
timp ce detaliile sunt asociate asimetriei structurale de ordinul al II-lea.

4.2.2.1. Versanţi cu rol de frunte de cuestă

Frunțile de cuestă ocupă 15.982,6 ha (48.6% din suprafaţa totală a bazinului Racovei),
deci cea mai mare parte din arealul studiat și de aici predispoziția mare la degradare a
terenurilor.
Din această suprafață, 9.325,1 ha (28.4%) revin frunților de cuestă cu expoziție
generală nordică, reprezentate de versantul drept al văilor Racova, Gârceneanca, Hârsova şi a
unor afluenţi mici ai Racoviţei, văii Spia şi versantul stâng al văii Ulici (figura nr. 39).
Frunțile de cuestă cu expoziție generală vestică (versantul stâng al văilor Recea, Dumbrăviţei,
Toporăşti, Spia, Cioturilor, Valea Boca, Coşeşti, Coşca, Valea Mare, Dumbrava, Valea
Boldea) se întind pe 6.657,5 ha (20.2%), ceea ce reflectă dominanța văilor subsecvente și,
implicit, a asimetriei structurale de ordinul I în bazinul Racovei (figura nr. 40).
Versantul drept al Racovei este fragmentat în proporții variabile de văile unor afluenți
obsecvenți, în al căror bazin superior se impun amfiteatre de alunecare (hârtoape) simple sau
compuse.

50
 Fig. 39. Versantul drept al Racovei, frunte de cuestă cu expoziție nord-estică,
în amonte de acumularea Trohan (02 iunie 2015).

Fig. 40.Versantul stâng al văii Racoviţa, frunte tipică de cuestă cu expoziţie vestică
(Foto Ioniţă I., 20 octombrie 2013).

51
4.2.2.2. Versanţi deluviali, obişnuit reversuri de cuestă
În bazinul Racovei, reversurile de cuestă se desfăşoară pe 9.794,8 ha (29.8% din total)
din care reversurile slab-moderat degradate ocupă 3.430,5 ha, iar cele puternic degradate
6.364,4 ha. În acest areal de podiș reversurile de cuestă au expoziția generală sudică, sud-
vestică şi estică.
Reversurile de cuestă slab-moderat degradate prezintă lungimi considerabile, pantă
domoală şi sunt utilizate ca terenuri arabile. Cel mai reprezentativ exemplu este reversul
Racovei, în amonte de Pungeşti, cu expoziţie generală sud-vestică, specifică asimetriei
structurale de ordinul I (figura nr. 41).

Fig. 41. În planul apropiat, versantul stâng al Racovei în amonte de Pungești,

revers clasic de cuestă (09 mai 2015).

În această categorie de reversuri de cuestă includem decupaje din versantul drept al

văilor Coşeşti, Toporăşti, Spia, Recea, Dumbrăviţa şi versantul drept al văilor Târgului,
Hopului şi Hăşculeţ din bazinul inferior al Racovei.
Reversurile de cuestă puternic degradate se extind pe o suprafață aproape dublă
comparativ cu reversurile slab-moderat degradate. Evoluția lor este datorată fie subminării
bazei versantului și declanșarea alunecărilor de teren, fie prin intensificarea eroziunii în
suprafaţă (figura nr. 42).
Procesele geomorfologice de degradare au modificat radical fizionomia iniţială a
acestor reversuri de cuestă încât microrelieful lor se aseamănă cu cel al frunţilor de cuestă.
Astfel, în bazinul superior al pârâului Coşca, prin adâncirea rapidă a văii şi subminarea bazei
versantului drept, reversul iniţial a fost aproape exclusiv degradat de alunecări de teren sub
formă de trepte, iar terenul este folosit impropriu ca arabil (figura nr. 43).

52
 Fig. 42. Valea diagonală subsecventă a Hârsovei. În planul îndepărtat, versantul
stâng, revers de cuestă puternic-excesiv erodat (04 aprilie 2016).

Fig. 43. În planul central, versantul drept al văii reconsecvente Coşca,

revers de cuestă puternic degradat (04 octombrie 2015).

O situație aparent particulară se constată în văile Laza și Sauca. Aceste văi

reconsecvente, asociate unor afluenți de stânga ai Racovei, au orientarea conformă, spre SSE,
cu monoclinul de ansamblu al Podișului Moldovenesc și, de aici, profilul lor transversal
simetric. Cu toate acestea, prin evoluția regresivă rapidă a rețelei hidrografice, morfologia
inițial domoală a versanților respectivi a fost semnificativ modificată prin procesele
geomorfologice actuale (figura nr. 44).

53
 Fig. 44. Valea simetrică Laza (04 aprilie 2016).

4.3. Relieful de acumulare fluvială

Pe fundul văilor sau la modificări apreciabile ale înclinării versanților se întâlnesc

forme de relief de acumulare fluvială reprezentat prin şesuri aluviale, terase fluviale și
formațiuni de racord. Suprafaţa totală ocupată de relieful de acumulare fluvială este de
5.309,9 ha, ceea ce reprezintă 16.1% din suprafaţa bazinului Racovei.

4.3.1. Șesurile aluviale reprezintă forme recente de relief și ocupă 3.871,98 ha, respectiv
11.77% din aria totală a bazinului Racovei. Ele constituie „opera constructivă a râurilor
desfăşurată în ultimii 8.000-10.000 ani” pe parcursul Holocenului (Băcăuanu V., 1968).
Ploscaru D. (1973) apreciază că aluviunile din lunca Racovei au o grosime de 7-8 m,
sunt formate din nisipuri, iar apariţia prundişurilor este sporadică. Şesurile din arealul studiat
se pot separa în şesuri aluviale propriu-zise şi şesuri aluvio-coluviale.
Şesurile aluviale se întâlnesc pe văile principale, lăţimea lor crescând progresiv spre
confluenţă, fiind direct proporţională cu debitul lichid. Cea mai dezvoltată este, firesc, lunca
Racovei care se individualizează clar începând de la est de satul Racova. Apoi, pe fondul
scăderii pantei longitudinale șesul aluvial al Racovei se lărgește spre aval (mai accentuat la
confluențe) încât în bazinul inferior ajunge la 1.3 km lățime (figura nr. 45).

54
 Fig. 45. Lunca Racovei între Poieneşti-Vale și Laza (09 iulie 2016).

Atunci când aportul frontal de aluviuni al râului/pârâului este mai redus, dar în
echilibru cu materialele coluviale (dislocate prin eroziunea solului și depuse la baza
versantului), avem de-a face cu șesuri aluvio-coluviale (figura nr. 46).

Fig. 46. Şesul aluvio-coluvial al văii Cristoaia (21 aprilie 2016).

4.3.2. Terasele fluviale reprezintă trepte de relief suspendate în raport cu lunca actuală. Ele
au apărut în lungul unei văi prin adâncirea cursului de apă, iar la formarea lor au contribuit
mişcările eustatice, variaţiile climatice şi mişcările scoarţei (Donisă I. et al., 2009).
În condiţiile sărăciei de pietrișuri, specifice Podișului Moldovei, fragmentării
accentuate a reliefului și intensității degradării terenurilor din bazinul Racovei, terasele

55
fluviale au o răspândire restrânsă, pe 225 ha, respectiv 0.7% din aria totală. Terasele
superioare sunt puternic erodate, iar pietrișurile puține din baza lor apar izolat și, de aceea,
destul de greu de observat. Ploscaru D. (1973) a identificat trei nivele de terase pe versantul
stâng, cu altitudinea relativă de 20-25 m, 65-70 m şi 95-100 m, plus o terasă de luncă, de 5-8
m, prezentă sporadic, sub formă de mici popine, pe valea Racovei.
Pe baza observațiilor de teren, la acestea putem adăuga un nivel mai înalt, de 130-135
m alt. rel. De reținut faptul că, terasele inferioare cu altitudinea relativă ≤ 60 m, deși mai
tinere apar restrâns, de obicei, în zonele de confluenţă, pe foste conuri de dejecţie. Terasa
inferioară, de 20-25 m alt. rel., deși cea mai extinsă, este fragmentată și se întâlnește la
confluenţa Racovei cu Valea Oanei, Laza și Sauca (figura nr. 47).

T 20-25 m a. r.

Fig. 47. Fragment din terasa de 20-25 m alt. rel. de pe versantul stâng al Văii Racovei
la Valea Oanei (08 iunie 2016).

Terasa de 65-70 m a.r. se semnalează la confluenţa Racovei cu Hârsova, pe culmea

interfluvială Sauca-Laza şi la est de satul Sauca, în Dealul lui Bejan. În ultima locație,
Ploscaru D. (1973) a identificat prundişuri mari, bine rulate, cu grosimea de 3-4 m, acoperite
de un strat de 3 m de luturi leossoide.
Fragmente din terasa de 95-100 m alt. rel. apar în Dl. Laza, Dl. Golăşeilor, Dl.
Sârbului, Dl. Vămii și în Dl. Gheorghiţoaia, la vest de satul Rediu (figura nr. 48).

56
 T 95-100 m a. r.

Fig. 48. Podul terasei de 95-100 m alt. rel. de pe versantul stâng al Racovei,
în Dl. Gheorghiţoaia (21 aprilie 2016).

4.3.3. Formațiunile de racord

Prin intermediul eroziunii solului, ravenării şi a alunecărilor de teren sunt detaşate de
pe versanţi cantităţi apreciabile de material solid, care sunt depuse ulterior la racordul cu
şesurile aluviale sub formă simplă (coluvii și proluvii) sau complexă, respectiv glacisuri de
diferite tipuri (coluviale, proluviale, coluvio-proluviale, aluvio-coluvio-proluviale etc.). În
bazinul Racovei, cele mai frecvente sunt formele complexe (figura nr. 49).

Fig. 49. Glacis coluvial, utilizat ca arabil, la racordul dintre versantul stâng şi lunca văii
Hârsova (21 aprilie 2017).

57
 O formă aparte, asociată aportului lateral de material solid depus sub formă de
coluvii, o reprezintă văile coluviale, în sensul dat de Martiniuc C. (1954). Așa este cazul văii
Râșnița al cărei fund de vale este ocupat exclusiv de glacisuri coluviale și, de aceea,
asemenea văi nu reușesc să mențină în lungul lor un canal de scurgere satisfăcător (figura nr.
50).

Fig. 50. Valea coluvială Râșnița (21 aprilie 2016).

În general, lunca Racovei se caracterizează prin exces de umiditate, îndeosebi datorită

nivelului freatic aproape de suprafața terenului. De aceea, folosința obișnuită este cea de
fâneață sau pășune, iar arabilul se întâlnește pe conurile de dejecție ale afluenților mai
importanți.
Pe baza hărţilor topografice şi a observațiilor de teren s-au identificat glacisuri,
indiferent de natura lor, pe 1.212,9 ha (3.7% din suprafaţa bazinului).

4.4. Relieful biogen este asociat influenței animalelor și impactului activității umane.

Pentru prima componentă se menționează îndeosebi de cărările de pe versanții

puternic înclinați. Ele sunt generate de supra-pășunatul intensiv, în relație directă cu
substratul geologic, tipul de sol şi gradul de acoperire al solului cu vegetație. Aceste forme,
chiar dacă nu se impun în relief, pot accentua degradarea terenurilor din bazinul Racovei
(figura nr. 51). Omul prin activitatea sa și-a adus contribuția la modificarea reliefului existent
și la apariția unor forme noi, de dimensiuni relativ reduse.

58
 Fig. 51. Cărări de oi pe versantul drept al Racovei
(frunte de cuestă cu expoziție nordică) la Racova (02 iunie 2015).

Influența umană trebuie privită dintr-o perspectivă dublă, respectiv negativă și

pozitivă. În cazul influenței negative, subliniem schimbarea drastică a modului inițial de
folosință, prin defrișări masive și luarea în cultură a majorității terenurilor. În acest context,
se evidențiază accelerarea degradării terenurilor (în special a eroziunii) prin sistemul
tradițional de cultură cu parcele mici, orientate și lucrate pe direcția deal-vale. Influența
umană pozitivă este în strânsă legătură cu proiectarea și executarea unor ample lucrări de
îmbunătățiri funciare, mai ales de combaterea eroziunii solului într-o perioadă scurtă de timp
(1970-1990). Aici includem și lucrările hidrotehnice, de construire a unui număr de trei
baraje și punerea în funcțiune a acumulărilor Pușcași, Pungești și Trohan (figura nr. 52). Din
păcate, după aplicarea prevederilor Legii nr. 118/1991 a Fondului Funciar s-au creat condiții
favorabile pentru revenirea la sistemul tradițional de cultură ”deal-vale” pe terenurile arabile
și la revigorarea degradărilor de teren.

Fig. 52. Acumularea Trohan pe Racova, pusă în funcțiune în 1982 (05 mai 2015).

59
4.5. Regionarea geomorfologică
Pe fondul dublei asimetrii morfo-structurale şi a fragmentării accentuate a reliefului,
în bazinul Racovei se pot diferenția trei compartimente distincte din punct de vedere
geomorfologic, respectiv: compartimentul vestic, compartimentul central şi cel estic.
Compartimentul vestic cuprinde bazinul superior al Racovei, în amonte de Bleşca,
cu o suprafaţă de 11.006,7 ha (33.45% din total) și este dezvoltat integral în formațiuni
argilo-nisipoase chersoniene. În acest compartiment tânăr, format prin evoluția regresivă a
rețelei hidrografice, valea Racovei este diagonal subsecventă și evidențiază foarte bine
modelul clasic al asimetriei morfo-structurale de ordinul I. Versantul stâng, revers de cuestă
cu orientare generală S-SV, este fragmentat de mici afluenţi reconsecvenţi care etalează
asimetria structurală, mai estompată, de ordinul al II-lea. Versantul drept este o frunte de
cuestă cu expoziție generală N-NE, scurtă, abruptă, unitară, cu amplitudinea ˂160 m,
nediferențiată în două etaje, fiind slab fragmentată.
Compartimentul central, dintre Bleșca și Pușcași, include bazinul mijlociu al
Racovei și majoritatea bazinului inferior. Acesta este cel mai extins, mai evoluat și mai
reprezentativ compartiment, ocupă 19.495 ha (59.2% din aria totală) şi se dezvoltă pe
formațiuni predominant chersoniene și subordonat meoțiene.
În acest compartiment, valea Racovei este tipic subsecventă, orientată pe direcţia vest-
est și, de aceea, fondul geomorfologic este impus de asimetria structurală de ordinul I.
Versantul drept, în sens larg, este o amplă frunte de cuestă dublă (Coasta Racovei,
semnalată de David M., 1920) cu expoziţie generală nordică, puternic fragmentată de o serie
de afluenţi obsecvenţi, cu mare putere de eroziune. Coasta bietajată a Racovei este alcătuită
dintr-un etaj inferior, sub formă de faţete triunghiulare cu amplitudinea de cca. 100 m, situat
la baza versantului drept și etajul superior, de mare amplitudine (240 m). Acest etaj este bine
conturat în bazinul superior al afluenților obsecvenți, în partea superioară a formațiunilor
chersoniene dar mai ales pe depozitele meoțiene. Etajul al doilea se impune în relief printr-o
succesiune de două sau trei aliniamente de hârtoape (amfiteatre de alunecare), precum în
bazinul Ivănești. Deci, privită în ansamblu, Coasta Racovei are în acest sector o amplitudine
de cca. 340 m, unde s-au format bazine obsecvente de sub 1.000 ha, cu lungimi mai mici de
5.8 km și pante longitudinale mari.
Versantul stâng, revers de cuestă, inițial domol a fost puternic fragmentat,
deosebindu-se net de modelul clasic al văilor subsecvente unde reversul de cuestă reprezintă
un versant prelung, slab înclinat şi slab-moderat afectat de procese geomorfologice, în special

60
de eroziunea în suprafaţă. Mai mult, reversul Racovei are o bordură bazală, abruptă, obișnuit
de cca 60-70 m alt. rel., care frecvent nu reprezintă o frunte de terasă (figura nr. 53).

Fig. 53. Profilul geomorfologic transversal prin bazinul Racovei

între Dl. Măgura şi Dl. Cheia (Samoilă Claudia şi Ioniţă I., 2017).

Samoilă C. şi Ioniţă I. (2017) consideră că formarea acestei borduri a fost cauzată de

evoluția afluenților obsecvenți de pe Coasta Racovei care, prin bogăția mare de aluviuni
depuse în lunca principală, au contribuit la deplasarea spre stânga a albiei minore a Racovei
și, implicit, la subminarea bazei versantului stâng.
În raport cu situația inițială, versantul stâng este mult mai restrâns, fapt confirmat de
echilibrul dintre ariile celor două părți ale bazinului Racovei în compartimentul central,
respectiv partea stângă deține o pondere de 53%, iar partea dreaptă 47%. Această distribuție
diferă radical de cea din compartimentul vestic. Ea este determinată, pe de o parte, de
blocajul exercitat de afluenții obsecvenți de pe Coasta Racovei în evoluția normală a bazei
reversului și, pe de altă parte, de deplasarea homoclinală normală a văii Stemnicului, spre sud
în dauna reversului Racovei. Problema care se ridică acum se referă la momentul începerii
conturării bordurii bazale a versantului stâng al Racovei. Sîrcu I. (1967) consideră că terasa
de 60 m alt. rel. a Bârladului de la Crasna s-a definitivat în Riss și prin analogie atribuim
aceeași vârstă bordurii de la baza versantului stâng al Racovei. Din această perioadă glaciară,
cu maximul glacial plasat în urmă cu 150.000 de ani, deplasarea/dezvoltarea homoclinală

61
spre sud a reversului Racovei a fost mult încetinită, ceea ce explică extinderea redusă a
teraselor inferioare (Samoilă C. și Ioniță I., 2017).
De altfel, datorită fragmentării terenurilor și sărăciei de pietrișuri din Podișul Central
Moldovenesc, nici terasele superioare, de ≥ 60 m alt. rel. nu s-au păstrat pe suprafețe
apreciabile în bazinul Racovei.
Compartimentul estic înglobează partea terminală a bazinului inferior, ocupând o
suprafaţă de 1.905,4 ha, respectiv 5.8% din total. Formațiunile geologice de aici aparțin
Chersonianului, cele meoțiene fiind erodate. Valea Racovei are tot un caracter subsecvent
tipic, cu fruntea de cuestă asociată versantului său drept de mică amploare, unitară și cu o
pondere de 46% din aria compartimentului. Versantul stâng, revers de cuestă cu expoziție
sudică, deține 54% din suprafața totală și se menține destul de uniform, fiind slab fragmentat
de mici văi reconsecvente (Valea Târgului, Valea Hopului, Hăşculeţ). Acest compartiment
tânăr s-a format printr-o evoluție progresivă, respectiv prin creșterea în lungime a Racovei în
zona teraselor de pe dreapta văii Bârladului care s-a deplasat ușor spre est.

62
5. Degradările de teren

Procesele geomorfologice actuale de degradare a terenurilor din bazinul Racovei sunt

cele specifice Podișului Moldovei și sunt reprezentate de eroziunea solului, ravenare,
deplasări în masă, la care se adaugă și procesul de sedimentare.

5.1. Eroziunea în suprafaţă

Eroziunea în suprafaţă este procesul cel mai răspândit și cu o semnificație
geomorfologică deosebită în arealul studiat. Aceasta se manifestă cu intensități diferite în
funcție de condițiile naturale și de modul de exploatare a terenurilor (figura nr. 54).

Fig. 54. Eroziune puternică-excesivă pe versantul stâng al văii Hârsova,

în aval de Râșnița (21 aprilie 2016).

Într-o primă etapă, s-a întocmit harta intensității eroziunii solului din bazinul Racovei
prin prelucrarea și sintetizarea informațiilor extrase din studiile pedologice efectuate de
O.J.S.P.A. Vaslui şi Bacău, cu excepţia teritoriului de 5.734,3 ha al comunei Gârceni (figura
nr. 55). În aceste studii s-a ţinut cont de clasificarea stabilită de Moţoc M. (1963 şi 1975),
respectiv de separarea unui număr de cinci clase de eroziune (EI-EV) pe baza grosimii
orizonturilor genetice. Din analiza studiilor pedologice, efectuate pe o suprafață totală de

63
17.313,1 ha de terenuri agricole (52.6% din aria totală a bazinului), reiese că terenurile
afectate de eroziune slabă-excesivă (EI-EV) dețin o pondere de 63.6% din totalul cartat
(tabelul nr. 7). În mod surprinzător, câte o treime din arealul de terenuri agricole, cartate ar
reveni eroziunii neapreciabile, claselor de eroziune slabă-moderată și claselor de eroziune
puternică-foarte puternică-excesivă.

Tabelul 7. Suprafaţa afectată de eroziunea solului în bazinul Racovei

(după studiile O.J.S.P.A. Vaslui şi Bacău).

Nr. crt. Clasa de eroziune Aria % din suprafaţa bazinului

(ha)

1 Neapreciabilă 6.305,29 36.42

2 Slabă 4.307,51 24.88
3 Moderată 1.327,35 7.67
4 Puternică 658.34 3.80
5 Foarte puternică 3.472,58 20.06
6 Excesivă 1.242,01 7.17
Total 17.313,1 100.00

Din punctul nostru de vedere, pe baza observațiilor din teren, considerăm că terenurile
cu eroziune moderată-excesivă dețin, de fapt, ponderea majoritară și nu doar 39%. Această
constatare se corelează strâns cu nivelul scăzut al producțiilor agricole din bazinul Racovei.
Eroziunea slabă și moderată este specifică pentru majoritatea versanților cu rol de
revers de cuestă, în timp ce solurile de pe versanții cu rol de frunte de cuestă se înscriu în
clasele de eroziune puternică și foarte puternică.
Spre exemplu, versantul drept al văii Toporăşti este integral inclus în clasa de
eroziune slabă, însă în urma realizării unor sondaje carbonaţii au fost întâlniţi la 30 cm
adâncime, deci terenul respectiv se încadrează în clasa de eroziune puternică (figura nr. 56).

64
Fig. 55. Harta intensității eroziunii în suprafață pe terenurile agricole din bazinul Racovei
(prelucrare după studiile O.J.S.P.A. Vaslui şi Bacău).

65
 Fig. 56. Eroziune în suprafață puternică pe versantul drept al văii Toporăşti la
Toporăşti (02 iunie 2015).

Estimarea valorii pierderilor de sol prin eroziune din bazinul Racovei s-a realizat pe
baza relației de calcul stabilită de Moţoc M. (1970, 1975), Moțoc M. et al. (1975), prin
adaptarea la condiţiile din ţara noastră a modelului USLE, consacrat de Wischmeier W.H. şi
Smith D.D. (1960, 1978). Astfel, s-a întocmit harta pierderilor medii anuale de sol pe
terenurile agricole (rezoluție 0.5x0.5 m), în scara 1:5.000 (figura nr. 57). În această abordare
s-a ajuns la concluzia că, în bazinul Racovei, valoarea medie a pierderilor de sol prin
eroziunea în suprafață pe terenurile agricole cu potențial de eroziune este de 21.6 t ha-1 an-1.
Această valoare justifică riscul mare la eroziunea solului în arealul studiat și este apropiată de
cea estimată de Darie Petronela (2013) în bazinul Crasnei, cu condiții naturale relativ
asemănătoare. De aceea, acest proces contribuie la formarea eroziunii totale din bazinul
Racovei cu o producţie de sedimente de 455.100 t an-1.
Datele din tabelul nr. 8 și figura nr. 58 ne arată că eroziunea slabă (< 7 t ha -1 an-1)
participă cu 21.6%, eroziunea moderată (7-15 t ha-1 an-1) cu 25.9%, eroziunea puternică cu
19.6%, eroziunea foarte puternică cu 11.8% şi cea excesivă cu 21.2%. Deci, ultimele trei
clase contribuie cu jumătate (52.6%) la formarea pierderilor de sol datorate eroziunii în
suprafață de pe terenurile agricole.

66
 Tabelul 8. Diferențierea cantitativă a pierderilor de sol pe clase de eroziune în
suprafaţă din bazinul Racovei (USLE).

Nr. crt. Suprafaţa

Clase pierderi sol
(t/ha/an) ha %
1. <7 4.827,61 21.55
2. 7-15 5.788,58 25.85
3. 15-25 4.384,28 19.58
4. 25-35 2.644,86 11.81
5. >35 4.751,78 21.22
Total agricol 22.397,11 100.00

<7 t/ha/an
21% 21%

7-15 t/ha/an

15-25 t/ha/an
12%
25-35 t/ha/an
26%
>35 t/ha/an
20%

Fig. 58. Ponderea claselor de eroziunea solului (t/ha/an) pe terenurile agricole cu

potențial de eroziune (USLE).

Dacă adăugăm și aportul terenurilor forestiere, atunci valoarea medie a eroziunii

solului scade la 15.6 t ha-1 an-1, dar rămâne foarte ridicată.
Pe forme de relief, se constată că cele mai mari valori ale eroziunii solului corespund
frunţilor de cuestă (33.5 t ha-1 an-1) şi reversurilor puternic degradate (27.9 t ha-1 an-1),
principala cauză fiind utilizarea neadecvată a acestor terenuri cu pante mari.

67
Fig. 57. Harta pierderilor medii anuale de sol provocate de eroziunea solului pe terenurile agricole din bazinul Racovei (USLE).

68
5.2. Eroziunea în adâncime (ravenarea)

Harvey M. D. et al. (1985) definesc ravena ca fiind un “canal de eroziune, relativ

adânc, recent format, care apare pe versanţii sau pe fundul văilor acolo unde, anterior, un
canal bine definit nu a existat”.
În studiul ravenelor din bazinul Racovei a fost luată în considerare clasificarea
propusă de Ioniţă I. (1998, 2000b) referitoare la clasa ravenelor discontinue. În arealul
studiat, cele mai numeroase sunt ravenele discontinue succesive, formate mai ales pe versanți
și câteodată pe fundul văilor, fiind incizate frecvent în orizonturile A, B sau C și mai rar în
rocă (figura nr. 58).

Fig. 58. Ravenă discontinuă succesivă cu fundul aluvionar în bazinul superior al

Racovei (Foto Ioniță I., 20 octombrie 2013)

Ravenele continue formează și evoluează frecvent pe fundul văilor. În general, baza

secțiunii lor transversale se dezvoltă în orizontul D și, prin dimensiuni, se deosebesc net față
de clasa ravenelor discontinue (figura nr. 59).

69
 Fig. 59. Ravena continuă Gologofta din bazinul Ivăneşti
(29 noiembrie 2016).

Pe baza combinării informațiilor din imaginile LiDAR, ortofotoplanurile din 2009 şi a

observațiilor din teren s-a estimat că suprafaţa ocupată de ravene este de 870.9 ha, adică 2.7%
din aria totală a bazinului Racovei (figura nr. 60). Aparent, ponderea suprafeței ocupate de
către ravene este mică, însă prezența lor este foarte importantă în declanșarea/reactivarea
deplasărilor de teren. De altfel, Hârjoabă I. (1968) a afirmat că ”incizia prin ravenare
reprezintă factorul principal al mecanismului declanşării alunecărilor de teren”.
Comparativ cu situația din anul 1894, evaluată după Planurile directoare de tragere,
rezultă că până în 2012 lungimea, densitatea și suprafața ocupată cu ravene s-au dublat, ceea
ce ne indică intensificare ravenării în cei 118 ani.
În bazinul Racovei predomină ravenele de versant, care dețin 81.4% din suprafața
ravenată (718.5 ha). Ravenele de fund de vale ocupă 162.7 ha (0.5% din suprafaţa bazinului)
şi au, de regulă, dimensiuni apreciabile, adâncimea lor depășind uneori 10 m. Acest tip de
ravene s-au dezvoltat pe văile Racoviţa, Oprişiţa, Caselor, Ivăneşti, Buscata, Cordaşa, Ulici,
Boca, Coşeşti, Măgurii, Laza.

70
Fig. 60. Distribuția ravenelor în bazinul Racovei.

71
 Distribuția suprafețelor afectate de procesul de ravenare este ilustrată semnificativ de
harta densităţii ravenelor, întocmită prin folosirea metodei ”Line Density” din ArcGis pentru
o rază a cercului de 1 km (figura nr. 61). Astfel, s-a calculat că lungimea totală a ravenelor
din bazinul Racovei este de 366.9 km și, de aici, rezultă o densitate medie a ravenelor de 1.12
km km-2.
Densitatea cea mai mare, de peste 1.0 km km-2, se întâlnește în două areale distincte,
și anume: unul în bazinul superior al afluenților de stânga ai Racovei în amonte de Coșești
(îndeosebi pe versanţii cu rol de frunte de cuestă) și celălalt pe Coasta Racovei între Ivănești
și Poienești. De subliniat că o valoare scăzută, de ˂0.5 km km-2, se constată pe versantul drept
(frunte scurtă de cuestă, unitară, împădurită) al Racovei în amonte de Bleșca.
Factorul determinant în iniţierea şi dezvoltarea ravenelor în bazinul Racovei este, în
cea mai mare măsură, factorul antropic. Omul poate interveni prin despădurire, desţelenire,
supra-păşunat, amplasarea de drumuri improprii pe direcţia deal-vale sau pe fundul văilor,
practici agricole necorespunzătoare etc.
Rolul pe care îl are relieful în ravenare este cel mai bine ilustrat de relaţia acesteia cu
panta, expoziţia şi lungimea versanţilor.
Importanţa valorii înclinării terenurilor asupra ravenării (fie ea de versant sau de fund
de vale), poate fi evidenţiată și de relaţia direct proporțională dintre raportul suprafața
ravenelor/suprafaţa bazinului de recepție și clasele de pantă (figura nr. 62).
Favorabilitatea cea mai mare la ravenare apare pe versanţii cu orientare nordică, nord-
vestică și vestică (frunți de cuestă), unde înclinarea mai puternică a terenului este decisivă.
Apoi, urmează terenurile cu expoziție estică și sud-vestică (reversuri de cuestă) unde factorul
principal de control îl reprezintă lungimea mai mare a versanților (figura nr. 63).
Prin urmare, frunțile de cuestă sunt cele mai afectate de ravenare, astfel că 64.68%
(563.39 ha) din suprafața ravenată este asociată acestor forme de relief, în timp ce
reversurilor de cuestă le revin o pondere de 21.7% (189.09 ha) din total.
După forma secţiunii transversale, în literatura de specialitate s-au identificat două
clase principale, în V şi U, sugerate de Ireland H. A. et al. (1939). Nordstrom Kerstin (1988),
pornind de la formele de bază ale secţiunii transversale, deosebeşte mai multe forme
intermediare dintre care mai frecventă este secţiunea trapezoidală.

72
Fig. 61. Harta densităţii ravenelor din bazinul Racovei.

73
 0.07

Suprafaţa ravenelor/Suprafaţa
y = 0.0144x + 0.0053
0.06
R² = 0.98
0.05

bazinului 0.04

0.03

0.02

0.01

0
<5 5-18 18-27 > 27
Clase de pantă (%)
.

Fig. 62. Relaţia dintre raportul suprafaţa ravenelor/suprafaţa bazinului şi clasele de pantă.

0.009
Suprafaţa ravenată/Suprafaţa

0.008
0.007
0.006
bazinului

0.005
0.004
0.003
0.002
0.001
0
N NE E SE S SV V NV
Clase de expoziţie

Fig. 63. Relaţia dintre raportul suprafaţa ravenelor/suprafaţa bazinului pe clase de expoziţie.

Pentru diferențierea secţiunilor unor ravene din bazinul Racovei s-a efectuat un studiu
de caz asupra ravenelor din sub-bazinul Ivăneşti (figura nr. 64).
Acest bazin de 956.1 ha, amplasat pe versantul drept al Racovei (frunte de cuestă cu
expoziţie nordică), cu o amplitudine de 339 m (478-139 m), este dezvoltat preponderent în
formațiuni chersoniene și subordonat în formaţiuni meoțiene.

74
 Fig. 64. Distribuţia ravenelor din bazinul pârâului Ivăneşti.

Lungimea totală a ravenelor din bazinul pârâului Ivăneşti este de 13.5 km, din care
4.5 km ravena Balica, 4.1 km ravena Cânepa, 3.9 km Gologofta și 1 km ravena Ivănești. În
profil longitudinal ravena Cânepa, de exemplu, prezintă discontinuități sub formă de praguri
de până la 3 m, atât pe gresiile cineritice meoțiene, cât şi pe aluviunile recente depuse pe fund
(figura nr. 65).

75
 Fig. 65. Vârful ravenei Cânepa-Ivănești (07 iunie 2016).

Secțiunea transversală, caracteristică ravenelor din bazinul Ivănești și, implicit, din
bazinul Racovei este cea trapezoidală, cu mențiunea că valoarea bazei mici (lățimea fundului)
crește din amonte spre aval, pe măsură ce grosimea aluviunilor depuse pe fund devine mai
consistentă. Figura nr. 66 ilustrează o asemenea secțiune transversală din ravena Cânepa, care
prezintă următorii indicatori morfometrici: aria = 252.73 m2, lățimea între muchii = 35.9 m,
adâncimea = 12.7 m, raportul lățime/adâncime = 2.83 și lățimea fundului = 3.9 m.

Fig. 66. Profilul topografic transversal în ravena Cânepa, la 38.7 m aval de vârf.

76
 Rareori, acolo unde nu se depun aluviuni (doar sunt tranzitate) secțiunea transversală
ia forma literei V. De asemenea, simetria secțiunii transversale trapezoidale poate fi
modificată semnificativ prin procese de deplasare în masă și devine fie asimetrică, atunci
când procesele asociate afectează un mal al ravenei sau ravena este obturată prin procese
asociate bilaterale.
Marea majoritate a ravenelor din bazinul Racovei s-au format și evoluat pe o rețea de
foste drumuri (”road gullies”) amplasate și exploatate necorespunzător. După cum am
menționat anterior, într-o perioadă de 118 ani (1894-2012) lungimea, densitatea și suprafața
ocupată de ravene s-au dublat. Cu toate acestea, sunt situații, precum cea din bazinul Valea
Caselor-Poienești, unde diferențele privind evoluția acestor parametri sunt nesemnificative
(figura nr. 67). Vârful ravenelor principale era în 1894 destul de aproape de cumpăna
hidrografică și astăzi multe asemenea ravene pot fi considerate ”ravene istorice” (Poesen J.,
2011, Poesen J. et al., 2003). Această constatare ne sugerează faptul că vârsta ravenelor
importante din bazinul Racovei depășește câteva sute de ani. Ravenarea s-a accentuat după
introducerea Regulamentului Organic din 1831-1832 și, mai ales, după Reforma Agrară din
1864, după cum au constatat Ioniță I. et al. (2015) în Dealurile Fălciului.

Fig. 67. Evoluţia ravenelor din bazinul Văii Caselor-Poieneşti în perioada 1894-2012.

77
 Pe de altă parte, vârfurile multor ravene principale sunt situate astăzi la o distanță
mică față de cumpăna hidrografică, iar aria lor de recepție este redusă mult în raport cu
situația inițială. De aceea, frecvent rata actuală de retragere (avansare) a vârfurilor ravenelor
este redusă, de cca. 1-2 m an-1, modificările cele mai importante din configurația ravenelor
înregistrându-se în sezonul rece, îndeosebi în timpul dezghețului (Ioniță I., 2000b). De aceea,
noi apreciem că, acum, materialul solid furnizat de ravenele din bazinul Racovei provine în
primul rând din eroziunea malurilor.

5.3. Deplasările de teren sunt fenomene geodinamice de rupere şi restabilire a

echilibrului natural al unor mase de roci din cuprinsul versanţilor, prin transferul lor variabil,
mai lent sau mai rapid, din sectoarele înalte către cele mai joase. Punerea în mişcare a
formaţiunilor acoperitoare de pe versanţi este condiţionată în primul rând de forţa de
gravitaţie terestră (Băcăuanu V., 1989). În această categorie includem deplasări generate de
distrugerea suportului sau a unității masei (surpările și sufoziunea), dar mai ales deplasările
umede (alunecările de teren), conform schemei adoptate de Tufescu V. (1966) prin preluarea
unei clasificări elaborate de Thornbury D.W. (1960).

5.3.1. Surpările sunt procese cu dezvoltare bruscă, de slăbirea (distrugerea) suportului unor
pachete mari de roci care se deplasează vertical pentru a-şi găsi un nou suport. Cauza
principală a surpărilor din arealul studiat o reprezintă eroziunea laterală din lungul malurilor
concave ale canalelor de scurgere (ravenelor) ceea ce conduce la formarea de firide și
subminarea terenului. De asemenea, ele se întâlnesc local și în zona cornișelor active de
alunecare.
5.3.2. Sufoziunea este un proces cu dezvoltare lentă, strâns legat de circulaţia apelor
subterane. Ea constă în afânarea depozitelor, crearea şi/sau mărirea unor goluri subterane, pe
cale hidrodinamică sau hidrochimică, care contribuie la pierderea stabilităţii rocilor. În
ambele cazuri, sufoziunea este însoţită sau urmată de procese de tasare, adică de lăsare lentă,
de mică amplitudine a terenurilor, datorită comprimării rocilor sub propria greutate.
În bazinul Racovei, sufoziunea are o incidență rară, respectiv pe culmea interfluvială
Racova-Simila, cu nisipuri aparținând Meoțianului superior, unde a fost identificat un crov
folosit ca pășune în Dl. Mângăralia (figura nr. 68).

78
 Fig. 68. Crovul din Dl. Mângăralia, 486 m (03 noiembrie 2016).

5.3.3. Alunecările de teren

Alunecările de teren sunt cele mai reprezentative procese geomorfologice care

contribuie la degradarea terenurilor din bazinul Racovei. Acestea se produc prin „deplasarea
naturală a maselor de roci pe o suprafaţă înclinată cu participarea apei, sub acţiunea
gravitaţiei” (Donisă I. et al., 2009).
Surdeanu V. (1998) consideră că factorii declanşatori ai alunecărilor de teren pot fi
grupaţi în două categorii, respectiv: factori naturali în categoria cărora intră relieful (prin
energia de relief, fragmentarea reliefului şi înclinarea versanţilor), litologia substratului (prin
alternanţa rocilor permeabile cu cele impermeabile), condiţiile climatice (precipitații
abundente sau prelungite), vegetaţia şi factori antropici.

5.3.3.1. Răspândirea și particularitățile alunecărilor de teren

Martiniuc C. și Băcăuanu V. (1961) și Băcăuanu V. (1968) au elaborat pentru Podişul

Moldovei o clasificare morfologică a alunecărilor luând în considerare forma, geneza și
structura alunecărilor de teren. Astfel, au fost deosebite următoarele patru tipuri principale de
alunecări de teren:
- alunecări cu predominarea fragmentării sub formă de monticuli;
- alunecări în trepte;
- alunecări sub formă de valuri;
- alunecări cu fragmentare mixtă (complexă) etc.
79
 În bazinul Racovei sunt predominante ultimele trei tipuri principale de alunecări: în
valuri, în trepte și complexe (figurile nr. 69 și 70).

Fig. 69. Alunecare superficială sub formă de valuri la obârșia Racovei

(20 octombrie 2013).

Fig. 70. Alunecare de teren în trepte pe versantul drept al văii Sauca (21 aprilie 2016).

Pentru Colinele Tutovei şi, deci, pentru coasta Racovei, Hârjoabă I. (1968) apreciază
că ”alunecările se pretează a fi clasificate în special după elementul determinant în
declanşarea alunecării, după modul de fragmentare a suprafeţei deluviului de alunecare şi
după stadiul de evoluţie al alunecării.”

80
 O particularitate importantă a alunecărilor din bazinul Racovei este asociată
formării și evoluției hârtoapelor de alunecare. Acestea au aspect de amfiteatru care apare pe
versanți sub acțiunea alunecărilor de teren şi/sau a eroziunii la obârşia organismelor torenţiale
(Donisă I. et al., 2009). Hârtoapele sunt mărginite la partea superioară de o cornişă
semicirculară, bine individualizată şi aproape tot deluviul de alunecare converge spre axa
micro-bazinului (figura nr. 71).
La rândul lor, hârtoapele sunt simple (figura nr. 72) sau compuse, precum în bazinul
superior al P. Ivănești. În acest ultim areal, în suprafață de cca. 845 ha, avem de-a face, de
fapt, cu trei generații succesive de hârtoape, și anume (figura nr. 73):
- primul hârtop compus, pe depozite chersoniene, restrâns dar format din trei hârtoape
simple, situate în bazinul inferior al pâraielor Gologofta, Balica și Cânepa;
- al doilea hârtop compus, cel mai amplu, alcătuit dintr-o ghirlandă de cinci hârtoape
din aceleași sub-bazine, dezvoltate predominant în formațiuni chersoniene, dar cu cornișe
ample pe gresiile cineritice meoțiene;
- ultima generație, cea mai recentă, imperfect conturată (în curs de formare) deasupra
gresiilor meoțiene, sub forma a două hârtoape simple, mai degrabă eliptice în Cânepa și
Balica.

Fig. 71. Amfiteatrul de alunecare (hârtopul) Cânepa

(Foto Ioniță I., 20 octombrie 2013).

După cum apreciază Capcelea A. (1992), dimensiunile hârtoapelor în Podișul

Codrilor, dintre Prut și Nistru, ating valori maxime în sectoarele medii ale văilor, astfel încât
spre izvor şi vărsare acestea scad considerabil.

81
 Fig. 72. Hârtop simplu de alunecare pe versantul stâng (frunte de cuestă cu expoziție
vestică) al Văii Toporăști, amonte de sat (15 octombrie 2014).

Fig. 73. Generații succesive de hârtoape în bazinul Ivănești.

O altă particularitate importantă se referă la faptul că alunecările de teren, indiferent

de formă, vârstă sau stabilitate, se extind pe 18.510,4 ha, adică 56.2% din aria totală,
depășind ca pondere cu 9% valoarea calculată de către Ioniță I. et al. (2014) pentru Podișul
Central Moldovenesc (figura nr. 74).

82
Fig. 74. Harta distribuţiei alunecărilor de teren din bazinul Racovei.

83
 De reținut că, aceasta este ponderea cea mai mare a alunecărilor de teren dintr-un
bazin hidrografic important din Podișul Moldovei, ceea ce subliniază favorabilitatea
deosebită a arealului studiat la deplasările de teren. În contextul aridizării climatice survenite
după 1982 şi al înfiinţării de plantaţii silvice cu salcâm din anii '70 şi '80 se constată că marea
majoritate a alunecărilor de teren (17.833 ha sau 96.3%) sunt stabilizate. Alunecările active
dețin o pondere foarte redusă de 3.7% (677 ha) și constau exclusiv în reactivarea parțială a
unor deluvii vechi de alunecare. În bazinul Racovei, suprafaţă medie a arealelor afectate de
alunecări active este de 25.2 ha, valoare apropiată de cea semnalată de Pujină D. (1997).
În continuare prezintă interes unele relații dintre suprafața afectată de alunecări și o
serie de indicatori morfometrici. Astfel, indicele ”Landslide-Hypsometry Index (LHI)”,
respectiv raportul dintre suprafața ocupată de alunecări și aria bazinului pe clase hipsometrice
(SA/SB) ne arată o distribuție ușor asimetrică în bazinul Racovei (figura nr. 75). Valorile cele
mai ridicate de 0.73 și 0.65 sunt specifice claselor hipsometrice de 300-400 m, respectiv 200-
300 m și pot fi explicate prin fragmentarea accentuată a reliefului. De altfel, jumătate din
alunecări se include în clasa de 200-300 m altitudine, iar un sfert în clasa de 300-400 m.

0.8
Suprafaţă alunecări/Suprafaţă

0.7
0.6
0.5
bazin

0.4
0.3
0.2
0.1
0
< 100 100-200 200-300 300-400 > 400
Clase hipsometrice (m)

Fig. 75. Relaţia dintre raportul suprafaţa alunecărilor de teren/suprafaţa bazinului

pe clase hipsometrice.

Figura nr. 76 ilustrează că 98% din suprafaţa de 18.510,4 ha afectată de alunecări are
înclinarea de peste 5%, cu o distribuţie echilibrată, de câte o treime, pe cele trei clase de pantă
luate în considerare.

84
 35
30
25

Ponderea (%)
20
15
10
5
0
<5 5-18 18-27 > 27
Clase de pantă (%)

Fig. 76. Ponderea suprafeţelor afectate de alunecări de teren pe clase de pantă.

Indexul ”Landslide-Slope Index (LSI)”, raportul dintre aria cu alunecări și aria

bazinului pe clase de pantă evidențiază atât relația direct proporțională dintre cei doi
indicatori, cât și faptul că majoritatea alunecărilor se înregistrează pe frunțile de cuestă
(figura nr. 77). Această constatare este argumentată și de raportul dintre suprafaţa
alunecărilor de teren și suprafaţa bazinului (SA/SB) pe clase de expoziţie (figura nr. 78).
Valorile cele mai ridicate ale indicelui SA/SB, de 0.72-0.67 sunt specifice frunților de cuestă
cu expoziție generală nordică și vestică. Apoi urmează cu valori ridicate, în jur de 0.50,
reversurile degradate de cuestă cu expoziție estică și sud-vestică.

1.2
Suprafaţă alunecări/Suprafaţă bazin

y = 0.2785x - 0.1592
1 R² = 0.95

0.8

0.6

0.4

0.2

0
<5 5-18 18-27 > 27
Clase de pantă (%)

Fig. 77. Relaţia dintre raportul aria alunecărilor de teren/aria bazinului pe clase de pantă.

85
 0.8

Suprafaţă alunecări/Suprafaţă
0.7
0.6
0.5

bazin 0.4
0.3
0.2
0.1
0
N NE E SE S SV V NV
Clase de expoziţie

Fig. 78. Relaţia dintre raportul suprafaţa alunecărilor de teren/suprafaţa bazinului

pe clase de expoziţie a terenurilor.

Suprafața frunților de cuestă afectate de alunecări este de 12.642,37 ha (38.4% din

suprafața bazinului și 68.3% din suprafața terenurilor afectate de alunecări). În ceea ce
privește reversurile, 5.281,03 ha sunt afectate de alunecări de teren (16.04% din suprafața
bazinului și 28.53% din suprafața totală a alunecărilor de teren). Totuși, de reținut că,
majoritatea alunecărilor de teren au grosimea deluviului relativ mică, de sub 5 m.
Pentru un interval de 25 de ani (1968-1992), rata medie de denudaţie a versanţilor
prin alunecare din Podişul Bârladului a fost estimată de Pujină D. (1997) la valoarea de 36
mm an-1. În perioada 1968-1972, foarte bogată în precipitaţii, cele mai accentuate rate de
denudaţie a versanţilor din zonele alunecate, de 127-152 mm an-1, s-au înregistrat în bazinele
Vasluieţului şi Racovei. În plus, versanţii din bazinul Racovei au manifestat o predispoziţie
deosebită la alunecare începând de la precipitaţii anuale de 580-590 mm, când ritmul de
declanşare/dezvoltare a devenit cel mai mare din Podişul Bârladului, de peste 4 ha km -2 an-1
(Pujină D., 1997).

5.3.3.2. Susceptibilitatea la alunecări de teren

Susceptibilitatea reprezintă ”probabilitatea spaţială sau predispoziţia unui areal la
producerea unui fenomen extrem, în contextul unor factori de control cunoscuți sau al
istoriei evenimentelor ce au afectat un anumit spaţiu” (Crozier M. J. și Glade T., 2005). Ea
este apreciată prin intermediul unor clase de expunere ale teritoriului la producerea acestui
fenomen.

86
 Analiza densității probabilității la alunecări pe treptele altimetrice ne sugerează că
treptele de 300-400 m şi 200-300 m se înscriu cu valori mai mari, de 32.1% şi 28.5%, după
care urmează clasa de peste 400 m, cu 21.9%. Valorile cele mai mici ale densităţii
probabilității la alunecare, de 0.2%, caracterizează treapta altitudinală cea mai joasă, de sub
100 m (figura nr. 79).

17.3

0.2

21.9

28.5
32.1

sub 100 m 100-200 200-300 300-400 peste 400 m

Fig. 79. Densitatea probabilității la alunecare (în %) pe clase altitudinale.

În ceea ce privește relația cu înclinarea terenurilor, valorile maxime ale densităţii

probabilității la alunecare, de 32% și 30%, sunt specifice claselor cu panta mai mare de 27%
respectiv 18-27% (figura nr. 80).

2%

13%
32%

23%

30%

sub 5 % 5-10 10-18 18-27 peste 27 %

Fig. 80. Densitatea probabilității spațiale (în %) în cadrul claselor de pantă.

87
 Expoziţia versanţilor subliniază încă o dată că predispoziția spațială cea mai ridicată
la alunecările de teren este asociată frunților de cuestă, adică versanților cu expoziţie nord-
vestică, vestică, nordică, nord-estică (figura nr. 81).

14.3
14.5

16.1

15.6

11.8 9.3
8.2

10.2

N NE E SE S SV V NV

Fig. 81. Densitatea probabilității la alunecare (în %) pe clasele de expoziţie a terenurilor.

Pe de altă parte, dacă avem în vedere clasele de curbură în plan și de curbură în profil,
se poate evidenția o pondere echilibrată (40-45%) a probabilității de declanșare a alunecărilor
de teren pe versanții concavi și convecși, în timp ce versanții rectilinii se înscriu cu valori
reduse (figurile nr. 82 și 83).

39% 40%

21%

concave rectiliniu convex

Fig. 82. Densitatea probabilității la alunecare (în %) pe clasele de curbură în plan.

88
 44.9 45.6

9.6

convex rectiliniu concav

Fig. 83. Densitatea probabilității la alunecare (în %) pe clase de curbură în profil.

Variabilele, în varianta lor transformată, considerate semnificative pe baza testării cu

ajutorul raportului de verosimilitate, şi care au intrat în modelul final al susceptibilităţii sunt:
declivitatea, expoziția, distanţa de la reţeaua hidrografică, curbura în profil şi plan,
formaţiunile geologice, utilizarea terenurilor și altitudinea (tabelul nr. 9).

Tabelul 9. Valorile coeficienţilor variabilelor în modelul regresiei logistice.

Variabila Coeficientul β

Declivitatea transformată 0.050

Expoziţia versanţilor transformată 0.037
Distanţa de la reţeaua hidrografică transformată 0.001
Curbura în plan transformată 0.017
Curbura în profil transformată 0.018
Litologia transformată 0.002
Utilizarea terenurilor transformată 0.074
Hipsometria transformată 0.017
Constantă -4.803

Harta finală de susceptibilitate indică o corelaţie bună cu inventarul de alunecări, atât

prin comparaţie cu subsetul de calibrare cât şi cu cel de validare (figura nr. 84). Acest aspect
este relevat de procentajul de clasificare corectă din matricele de confuzie, de 83.1%
respectiv 83.0% (tabelele nr. 10 și 11).

89
Tabelul 10. Matricea de confuzie realizată pe eşantionul de calibrare (70%).

Prezise Clasificate corect

(%)
0 1
0 18767 11553 61.9
Observate
1 6633 32681 83.1
Total (%) 73.9

Tabelul 11. Matricea de confuzie realizată pe eşantionul de validare (30%).

Prezise Clasificate corect

(%)
0 1
0 8069 5176 60.9
Observate
1 2918 14203 83.0
Total (%) 73.3

90
Fig. 84. Harta susceptibilităţii la alunecări, întocmită prin metoda regresiei logistice.
91
 Conform figurii nr. 85 o arie de 9.411,7 ha (28.6% din suprafaţa totală analizată) se
încadrează în clasa de susceptibilitate foarte ridicată, 36.1% la susceptibilitate ridicată, 15.1%
la susceptibilitate moderată și 12.7% la susceptibilitate redusă.

40
35
30
Ponderea (%)

25
20
15
10
5
0
fără redusă moderată ridicată foarte
ridicată

Fig. 85. Ponderea claselor de susceptibilitate la alunecări.

Valoarea ariei de sub curba ”Relative Operating Characteristic” (ROC) se ridică la

0.915, ceea ce ne indică atât o senzitivitate ridicată a modelului, cât și o rată adevărat
pozitivă, redusă, asociată preciziei satisfăcătoare a rezultatelor obținute prin aplicarea
modelului logistic (figura nr. 86).

Fig. 86. Estimarea acurateţei modelării susceptibilității la alunecare prin curba ROC.

92
5.4. Sedimentarea reprezintă un alt proces geomorfologic cu implicații deosebite în
arealul studiat și vizează înălțarea (agradarea) prin aluvionare a luncilor și, mai ales,
colmatarea lacurilor de acumulare.
În contextul precipitațiilor bogate din perioada 1968 - martie 1973, în bazinul Racovei
s-au proiectat şi executat importante lucrări de îmbunătăţiri funciare. Printre acestea se
numără construirea de baraje și punerea în funcțiune a trei acumulări, respectiv: Puşcaşi în
1973, Pungeşti în 1976 şi Trohan în 1982.
Acumularea cea mai importantă, Pușcași, de pe Racova inferioară (25.056 ha aria de
recepție) are scop multiplu: atenuarea undelor de viitură, alimentarea cu apă a orașului
Vaslui, devenit reședință de județ în 1968, pescuit și agrement. Celelalte acumulări, Pungești
de pe valea Gârceneanca și Trohan din Racova superioară, sunt aferente unor bazine de
recepție mici, de 3.363 ha (din care 32% pădure) și respectiv 2.098 ha (din care 44% pădure).
După cum s-a menționat la metodologia de lucru, în estimarea ritmului de colmatare
din acumulările din bazinul Racovei s-au folosit mai multe metode de lucru (măsurători
topografice, măsurători batimetrice, sondaje și profile de sol, folosirea tehnicii cu Cs-137
etc.). Profitând de golirea temporară a lacurilor Pușcași, în anul 2017 și Pungești, în 2018,
marea majoritate a datelor de teren provin din măsurătorile topografice efectuate cu Staţia
Totală Leica 407 TCR și GPS South 82V-Trimble (figura nr. 87). Pentru determinarea
conținutului de Cs-137 din sedimentele lacustre probele de sol au fost recoltate pe profil din 5
în 5 cm.

Fig. 87. Profil de sol și măsurători topografice în acumularea Pungești (11 mai 2018).

93
 Harta distribuției sedimentelor din acumularea Pușcași sintetizează efortul depus în
estimarea corectă, prin metode directe, a ritmului mediu de colmatare, de 4.7 cm an-1, după
44 ani de exploatare (figura nr. 88).

Fig. 88. Distribuţia sedimentelor în acumularea Puşcaşi, depuse în perioada 1973-2017

(Samoilă Claudia et al., 2018b).

Această hartă ilustrează în primul rând depunerea diferențiată a aluviunilor, și anume:

în jumătatea vestică depunerea cea mai consistentă (1.5-3.9 m grosime), în regim deltaic, iar
în jumătatea estică depunere mai redusă, în regim lacustru. Rată medie de sedimentare, de 9
cm an-1, din jumătatea vestică este determinată de aportul frontal al Racovei care descarcă
mult material preluat preponderent din bazinele afluenţilor de dreapta, situaţi în imediata
apropiere, pe Coasta Racovei. Această valoare ridicată a ritmului de sedimentare confirmă
valoarea de 11.5 cm an-1, semnalată de Ioniţă I. et al. (2000), obținută în același areal prin
tehnica cu Cs-137. De asemenea, este notabil și aportul afluenţilor de stânga (Laza, Sauca,

94
Cristoaia), care contrastează cu contribuția foarte redusă a bazinului Chelarului, de pe
versantul drept, deoarece pădurea deține aici o pondere de 61%.
Suprafața acumulării Pușcași la nivelul normal de retenție (NNR) s-a redus cu 32% (a
scăzut de la 257 ha în 1973 la 154 ha în 2017), iar volumul total de apă s-a diminuat cu 39%
(a scăzut de la 9.33 mil m3 la 5.73 mil m3). Pentru aceeași perioadă de 44 ani, grosimea medie
a sedimentelor este de 206 cm, iar volumul estimat de sedimente depuse este de 7.7 mil t
(tabelul nr. 12).

Tabelul 12. Date caracteristice acumulării Pușcași din bazinul inferior al Racovei
(Samoilă Claudia et al., 2018b).

1973 2017 ∆ 44 ani

Aria la NNR (ha)
257 154 - 32.3 %
Volumul total de apă
(mil m3) 9.33 5.73 - 38.6%

Sedimentele depuse =
(mil t în 44 ani) 7.7
Cf. de efluență
Eroziunea totală de pe 25.056 ha aluvionară (SDR) = 0.28
(mil t în 44 ani) 27.3

Grosimea medie a sedimentelor (m) 2.06

Ritmul mediu de sedimentare
4.7
(cm/an)
Grosimile extreme ale sedimentelor
1.5-3.90
în jumătatea vestică (m)
Depunere deltaică
Ritmul mediu de sedimentare
în jumătatea vestică (cm/an) 9.0

În cuveta acumulării Pungești s-a executat un profil de sol într-un loc apropiat
profilului din urmă cu 20 ani de Ioniță I. et al. (2000). Conform distribuţiei Cs 137 din 1998
maximul de Cs s-a înregistrat atunci la adâncimea de 30-35 cm. După maximul din anul
1986, valorile conţinutului de Cs-137 tind să scadă vizibil până la adâncimea de 10-15 cm.
Apoi, se remarcă o revigorare a activităţii radioactive datorată impactului aplicării
prevederilor Legii 18/1991 a Fondului Funciar, iar ritmul mediu de sedimentare a fost de 3.2
cm an-1 pentru perioada de 12 ani, 1976-1998 (figura nr. 89). Graficul din 2018 are o
configurație asemănătoare celui din 1998 (figura nr. 90). Deasupra maximului de Cs-137 din
1986, de la 55-60 cm adâncime, valorile descresc până la adâncimea de 30-35 cm, după care

95
urmează o creștere vizibilă a conținutului de Cs asociată impactului Legii Fondului Funciar.
Constatarea principală se referă la faptul că pentru intervalul de 32 de ani (1986-2018) ritmul
mediu de sedimentare se reduce la 2 cm an-1. Această descreștere a ritmului de sedimentare
(după 1998 la cca. 1 cm an-1) în acumularea Pungești este cauzată de creșterea ponderii
terenurilor abandonate și gradul ridicat de îmburuienare al terenurilor din bazinul superior al
Racovei, ceea ce a determinat reducerea coeficientului de scurgere.

Cesium - 137 (Bq/Kg)

0 20 40 60 80 100

0-5

10-15

Praf + argilă
20-23

26-28

31-35
Adancimea (cm)

1986
40-45

50-55

60-65

70-76 Fundul lacului 1976

Nivelul luncii
80-85
1963
90-95

0 10 20 30 40 50

Praf + argilă (< 0.02 mm) - %

Fig. 89. Distribuția Cesiului - 137 în Fig. 90. Distribuția Cesiului - 137 în
acumularea Pungești pe 16.10.1998 acumularea Pungești pe 31.03.2018 (Samoilă
(Ioniță I. et al., 2000). Claudia et al., 2018a și 2019).

Distribuția concentrației de Cs-137 pe profilul aluviunilor din acumulările studiate

sugerează dublarea ritmului de eroziune şi sedimentare după aplicarea prevederilor Legii
18/1991 a Fondului Funciar şi trecerea la sistemul tradiţional de agricultură, cu parcele mici,
orientate şi lucrate pe direcţia deal-vale (Ioniță I. et al., 2000).
În concluzie, rata de colmatare din acumulările mici, Pungești și Trohan este moderată
(2.0 – 3.0 cm an-1), specifică Podișului Central Moldovenesc, în timp ce acumularea Pușcași
prezintă un ritm dublu, tipic Colinelor Tutovei, în contextul furnizării consistente de material
solid din Coasta Racovei.

96
6. Măsuri de conservare a solului și apei

Până în 1960, sistemul tradițional de agricultură din Podișul Moldovei consta în

cultivarea terenurilor în parcele mici, pe direcția deal-vale. După încheierea colectivizării în
1962, terenurile agricole au fost comasate și organizate sub formă de cooperative agricole de
producție (CAP-uri), pe fostele proprietăți țărănești și întreprinderi agricole de stat (IAS-uri),
pe fostele moșii.
După decenii de ”liniște”, asistăm la debutul activităților de cercetare, proiectare și
execuție a lucrărilor de amenajare antierozională a terenurilor degradate din Podișul
Moldovei (Moțoc M. et al., 1975 și 1992; Nistor D. și Ioniță I., 2002; Ioniță I. et al., 2006).
Prima prioritate a fost acordată implementării agrotehnicii antierozionale începând cu
executarea pe contur (direcția generală a curbelor de nivel) a lucrării de bază a solului,
respectiv a aratului. Apoi, au fost adoptate celelalte tipuri de sisteme antierozionale de cultură
pe terenurile arabile (sistemul de cultură în fâșii, sistemul cu benzi înierbate și sistemul cu
terase banchetă) în combinație cu lucrări tehnice de amenajare. La sfârșitul anului 1989,
aproximativ 75% din terenurile agricole cu potențial de eroziune din Podișul Moldovei erau
echipate satisfăcător cu lucrări conservative și exploatate antierozional.
Legea nr.18/1991 a Fondului Funciar conține două prevederi care nu sunt de natură să
favorizeze prevenirea și combaterea eroziunii solului. Conform primei prevederi,
reîmproprietărirea sau punerea în posesie trebuie să se facă ”de regulă” pe vechile
amplasamente, ceea ce înseamnă pe parcele deal-vale. A doua prevedere a consfințit dreptul
de succesiune până la gradul al IV-lea de rudenie și, de aici, fragmentarea puternică a
terenurilor (Moțoc M. et al., 1992; Ioniță I. et al., 2006).
Schimbările survenite pe terenurile din bazinul Racovei le oglindesc pe cele generale,
înregistrate în Podișul Moldovei. Astfel, într-o perioadă de 20 de ani (1970-1989), IEELIF
(Întreprinderea de Execuție și Exploatare a Lucrărilor de Îmbunătățiri Funciare) Vaslui a
executat lucrări ample, hidrotehnice (barajele menționate anterior la sedimentare) și de
amenajare antierozională, precum: lucrări de modelare a terenurilor, executarea de terase
banchetă pe arabil (figura nr. 91) și pentru plantații viticole, lucrări de drenarea a izvoarelor
de coastă, drumuri de exploatare agricolă, lucrări transversale (baraje) pe tronsoane din
rețeaua de ravene, lucrări de regularizare a unor canale de scurgere, plantații silvice pe
anumite ravene etc. (Samoilă Claudia et al., 2019).

97
 Fig. 91. Terase banchetă executate în 1983 pe versantul stâng al văii Gârceneanca
(Foto Ioniță I., 21 octombrie 2013).

Cea mai importantă realizare, însă, a constat în implementarea pe terenurile arabile a

sistemelor antierozionale de cultură. De asemenea, menționăm înființarea de plantații silvice
pe 1.704 ha (5.2% din suprafața bazinului), de către Inspectoratul Silvic Vaslui, pe 1.001 ha
și IEELIF Vaslui, pe 703 ha.
După aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991 a Fondului Funciar, modelul anterior,
de scurtă durată, de agricultură pe contur aproape a dispărut, iar sistemul tradițional de
agricultură cu parcele mici, orientate și lucrate pe direcția deal-vale este predominant (figura
nr. 92).

Fig. 92. Sistemul tradițional de agricultură cu parcele mici, deal-vale, pe versantul

drept al Văii Caselor-Poienești (04 aprilie 2016).

98
 În această privință, schimbările produse în bazinul Ivănești, de 956 ha, situat pe
Coasta Racovei, ilustrează această evoluție aparent surprinzătoare. În condițiile unui teren
puternic înclinat (pe 87% din bazin valoarea pantei depășește 18%), cu o mare predispoziție
la degradările de teren, arabilul (inclusiv cel complex) ocupă 398 ha, respectiv 42% din total
(tabelul nr. 13)

Tabelul 13. Modul de utilizare a terenurilor din bazinul Ivăneşti (după ortofotoplanuri 2009).

Categorii Subcategorii Suprafaţa

ha % din total
Arabil Arabil propriu-zis 334.37 34.97
Arabil complex 63.97 6.69
Păşuni şi fâneţe 289.3 30.26
Vii 25.55 2.67
Total terenuri cu folosinţă agricolă 713.19 74.59
Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră Păduri 50.41 5.27
Plantaţii 144.31 15.09
Drumuri 20.43 2.14
Terenuri cu construcţii 25.66 2.68
Terenuri neproductive 2.13 0.22
Total terenuri cu folosinţă neagricolă 242.94 25.41
Total 956.13 100.00

În acest decupaj, o combinație de culturi în fâșii și terase banchetă a fost introdusă pe

o suprafață de 130.2 ha teren arabil. Astfel, în perioada 1983-1985, pe un teren de 49.1 ha, cu
panta medie de 13.6%, din bazinul inferior (unde iese în evidență asimetria morfo-structurală
de ordinal al II-lea), s-au trasat și executat șase terase banchetă, distanțate la 80-145 m, care
au fost alternate cu șase fâșii, de 663-1.024 m lungime și 4.3-11.5 ha fiecare (tabelul nr. 14 și
figura nr. 93).

99
Tabelul 14. Dimensiunile sistemelor antierozionale de cultură de pe versantul stâng al văii
Ivăneşti.

Nr. Lungimea Lăţimea Suprafaţa

terasă/fâşie teraselor/CF fâșiilor
(m) (m) (ha)
1 872 97 8.1
2 1024 98 10.1
3 908 94 8.3
4 912 145 11.5
5 727 96 6.8
6 663 80 4.3
Total/medie 805 610 49.1

Fig. 93. Harta organizării și amenajării antierozionale a bazinului Ivănești (1983-1985)

(Samoilă Claudia et al., 2018b).

100
 Astăzi, după aplicarea prevederilor Legii nr 18/1991 a Fondului Funciar, același teren
de 49.1 ha cuprinde 135 de parcele mici, majoritatea orientate și lucrate pe direcția deal-vale.
Jumătate dintre parcele sunt situate între două foste terase banchetă și au o suprafață medie de
0.37 ha. Altele traversează două, trei sau patru foste fâșii ocupând între 0.5-1.6 ha. Numai
nouă parcele, cu aria de 0.5-4.1 ha, sunt încă amplasate pe contur (figura nr. 94). De subliniat
faptul că, exemple similare se întâlnesc peste tot și reprezintă, de fapt, noua ”carte de vizită”
a bazinului Racovei.

Fig. 94. Modul actual de organizare și exploatare a terenului arabil de pe versantul

stâng al văii Ivănești (24 aprilie 2017).

În anul 1974, IEELIF Vaslui a construit 14 baraje de beton pe ravenele de fund de

vale, și anume: șase în Cânepa, cinci în Balica și trei în ravena Gologofta. Barajele au fost
amplasate pe tronsoane cu panta longitudinală inițială de 3.0-3.2% dar cu lungimea variabilă:
805 m în Cânepa, 811 m în Balica și 310 m în ravena Gologofta. Simultan, pe tronsoanele
respective de ravene, dar mai ales pe alunecări active s-au înființat plantații silvice, extinse pe
144.3 ha (15.1% din aria bazinului Ivănești). În asemenea condiții, efectul lucrărilor
transversale și impactul progresiv al vegetației forestiere a determinat reducerea vitezei
scurgerii lichide și accelerarea sedimentării pe fundul ravenelor. De aici, schimbările majore
survenite în configurația tronsoanelor de ravene amenajate. În comparație cu situația din

101
1974, acestea sunt marcate prin: reducerea pantei longitudinale, conturarea de secțiuni
transversale trapezoidale, reducerea adâncimii ravenelor cu 0.7-3.5 m, deci prin stabilizarea
ravenelor. După 44 de ani, cu excepția unui baraj distrus, majoritatea barajelor sunt încă în
stare acceptabilă de funcționare (figura nr. 95).

Fig. 95. Baraj pe ravena Cânepa construit în 1974 (04 mai 2017).

Influența progresivă a măsurilor de conservare asupra ritmului de sedimentare de pe

tronsoanele de ravene amenajate este evidențiată de distribuția Cs-137 în aluviunile depuse
recent, pe o grosime de 235 cm, pe fundul ravenei Balica, într-o secțiune situată la 114 m
amonte de un baraj (figura nr. 96). Valoarea maximă a Cs-137, asociată accidentului nuclear
de la Cernobîl se află la 110-115 cm adâncime, ceea ce ne indică un ritm mediu de
sedimentare de 3.8 cm an-1 pentru o perioadă de 30 de ani (1986-2016), mai săracă în
precipitații (figura nr. 97). Între 1963-1986, în contextual unor precipitații mai bogate, ritmul
a fost dublu (Ioniță I. și Mărgineanu R. M. 2000; Ioniță I. et al., 2015). Prin urmare, întreaga
coloană de aluviuni din ravena Balica s-a depus după implementarea măsurilor de conservare
rezultând un ritm mediu de sedimentare de 5.2 cm an-1 pentru perioada de 42 de ani, 1974-
2016 (Samoilă Claudia et al., 2019).

102
 Fig. 96. Agradarea recentă a fundului ravenei Balica (23 noiembrie 2016).

Fig. 97. Distribuția Cs-137 în aluvinile depuse recent pe fundul ravenei Balica din
bazinul Ivănești (23 noiembrie 2016).

103
7. Concluzii

Bazinul Racovei, situat pe rama sudică a Podișului Central Moldovenesc la contactul

cu Colinele Tutovei, se extinde pe o suprafață de 32.908 ha. Formațiunile geologice scoase la
zi din substratul sedimentar de către eroziune aparțin prevalent Sarmațianului superior
(Chersonianul) și subordonat Meoțianului.
Climatul este temperat continental cu nuanțe de excesivitate, în care temperatura
medie anuală variază între 7.5-9.5oC iar precipitaţiile medii sunt cuprinse între 530-700 mm
an-1. Sub o vegetație naturală de pădure și silvostepă s-au format soluri zonale incluse în clasa
Luvisoluri (îndeosebi Preluvosoluri) și Cernisoluri (mai ales Cernoziomuri cambice și
Faeoziomuri).
Relieful din bazinul Racovei este tipic de podiș, specific Podișului Central
Moldovenesc, unde predomină clasa altitudinală de 200-300 m (44% din aria totală).
Terenurile cu potențial de eroziune (înclinare ˃5%) dețin o pondere de 87% din total, iar
jumătate sunt terenuri care nu se pretează la arabil deoarece depășesc înclinarea de 18%. Deși
valea Racovei este subsecventă, valoarea medie a înclinării terenurilor de pe partea stângă a
bazinului (17.8%) este apropiată de cea de pe partea dreaptă (20.6%). Această particularitate
este controlată de fragmentarea puternică a reliefului, de condițiile geologice și cele
climatice.
Relieful structural sub formă de platouri structural-litologice are o incidență redusă în
contextul predominării rocilor friabile, argilo-nisipoase – nisipo-argiloase. Aceste mici
platouri apar periferic în zona mai înaltă sub formă de martori de eroziune, grefați pe gresiile
cineritice meoțiene, în special pe rama sudică și, uneori, pe pachete mai consistente de
nisipuri.
Relieful sculptural (fluvio-denudaţional) în structură general homoclinală
(monoclinală) este tipul genetic dominant extinzându-se pe 27.353 ha (83% din aria totală),
în care se impun detașat, ca formă de relief, versanții (78% din aria totală a bazinului).
Aceștia joacă aproape exclusiv rolul de frunte sau revers de cuestă ceea ce subliniază ampla
dezvoltare a reliefului de cueste din bazinul Racovei. Fondul de bază este specific asimetriei
de ordinul I, subliniată de valea Racovei, împreună cu Gârceneanca și Hârsova. În schimb,
detaliile sunt asociate asimetriei structurale de ordinul al II-lea, evidențiată de afluenți, pe
majoritatea văilor reconsecvente și pe văile obsecvente mai evoluate.
Relieful fluvial de acumulare ocupă 5.310 ha (16% din arealul studiat), cu mențiunea
că în condiţiile sărăciei de pietrișuri, specifice Podișului Moldovei, fragmentării accentuate a

104
reliefului și intensității degradării terenurilor din bazinul Racovei, terasele fluviale au o
răspândire restrânsă.
În acest context, s-au diferențiat trei compartimente (vestic, central și estic) cu
particularități distincte. Astfel, în compartimentul vestic, dezvoltat numai pe formațiuni
chersoniene, valea Racovei este diagonal (pieziș) subsecventă, iar fruntea sa de cuestă este
scurtă, unitară și împădurită. În compartimentul central, cel mai extins (pe formațiuni
chersoniene și meoțiene), valea Racovei este tipic subsecventă. Aici, pe versantul drept se
impune fruntea sa de cuestă amplă (cca. 340 m) și dublă, iar la baza versantului stâng al
Racovei se conturează o bordură de cca. 60-70 m a. r. Compartimentul estic, restrâns în
partea terminală a bazinului inferior, s-a format prin evoluție progresivă, respectiv prin
creșterea în lungime a Racovei în zona teraselor de pe dreapta văii Bârladului.
Condiţiile naturale, fizico-geografice și activitățile umane au favorizat dezvoltarea
apreciabilă a degradărilor de teren prin: eroziunea solului, eroziunea în adâncime (ravenarea)
deplasările în masă și sedimentarea.
Eroziunea în suprafaţă este omniprezentă pe terenurile agricole din bazinul Racovei.
Prin aplicarea relației de calcul stabilită de Moţoc M. (1970, 1975), bazată pe adaptarea la
condiţiile din ţara noastră a modelului USLE consacrat de Wischmeier WH. şi Smith DD.
(1960, 1978), s-a ajuns la concluzia că, în bazinul Racovei, valoarea medie a pierderilor de
sol prin eroziunea în suprafață pe terenurile agricole cu potențial de eroziune este de 21.6 t
ha-1 an-1. Dacă se adaugă și aportul terenurilor forestiere, atunci valoarea medie a eroziunii
solului deși scade la 15.6 t ha-1 an-1 rămâne, totuși, ridicată.
Suprafaţa ocupată de ravene este relativ mică, de 870.9 ha (2.7% din arealul studiat),
dar ravenarea contribuie decisiv la degradarea terenurilor, mai ales prin declanșarea sau
reactivarea alunecărilor de teren.
Deplasările de teren sunt cele mai reprezentative procese geomorfologice de
degradare a din bazinul Racovei și dintre ele se detașează semnificativ alunecările de teren. O
particularitate importantă a acestora se referă la faptul că, indiferent de formă, vârstă sau
stabilitate, alunecările dețin o pondere de 56.2% (18.510 ha) din aria totală, ceea ce reprezintă
valoarea cea mai mare dintr-un bazin important din Podișul Moldovei. Alunecările de teren se
extind, în special, pe versanții puternic înclinați, cu rol de frunte de cuestă cu expoziție N, V,
NV, NE, dar și pe versanții cu rol de revers de cuestă puternic degradați.
O altă particularitate deosebită a alunecărilor din bazinul Racovei este asociată
formării și evoluției hârtoapelor (amfiteatrelor) de alunecare în etajul superior al Coastei

105
Racovei. Marea majoritate (96%) a alunecărilor de teren din arealul studiat sunt stabilizate, în
contextul aridizării climatice din ultimii 35 de ani şi al înfiinţării de plantaţii silvice.
Ritmul mediu de sedimentare din cele trei acumulări (Pușcași, Pungești și Trohan) se
diferențiază în funcție de condițiile locale, și anume: 2-3 cm an-1 în acumulările mici din
bazinul superior al Racovei, valoare specifică Podișului Central Moldovenesc, în timp ce
acumularea Pușcași din bazinul inferior prezintă un ritm dublu, tipic Colinelor Tutovei, în
contextul furnizării consistente de material solid din Coasta Racovei.
Într-o perioadă scurtă de 20 de ani (1970-1989) s-au executat lucrări ample de
amenajare antierozională și prin implementarea sistemului de agricultură pe contur
intensitatea degradărilor de teren s-a atenuat. După aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991 a
Fondului Funciar, modelul anterior de agricultură pe contur a fost înlocuit de sistemul
tradițional de agricultură cu parcele mici, orientate și lucrate pe direcția deal-vale și, de aici,
revigorarea degradărilor de teren.

106
Bibliografie

Andrei A. (2016) - ”Studiul geomorfologic al degradărilor de teren din bazinul râului Şacovăţ”. Teză
de doctorat, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Armaș Iuliana (2011) - ”An analytic multicriteria hierarchical approach to assess landslide
vulnerability. Case study: Cornu Village/Romania”. Zeitschrift fur Geomorphologie 55(2):209-
229.
Băcăuanu V. (1968) - ”Câmpia Moldovei. Studiu geomorfologic”. Editura Academiei, Bucureşti.
Băcăuanu V., Barbu N., Pantazică M., Chiriac D., Ungureanu Al. (1980) - ”Podișul Moldovei. Natură.
Om. Economie”. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Băcăuanu V. (1989) - ”Geomorfologie”. Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Băloiu V. (1980) - ”Amenajarea bazinelor hidrografice şi a cursurilor de apă”. Editura Ceres,
Bucureşti.
Bălteanu D. (1983) - ”Experimentul de teren în geomorfologie”. Editura Academiei Romane,
București, pp 157.
Bălteanu D., Badea L., Dinu M., Cioacă A., Sandu M., Constantin M. (1994) - ”Geomorphological
hazards in the Buzau Subcarpathians”. Editura Institutului de Geografie, București, pp 24.
Bălteanu D., Chendeş V., Sima M., Enciu P. (2010) - ”A country-wide spatial assessment of landslide
susceptibility in Romania”. Geomorphology, 124: 102-112.
Bîrsan M.V., Dumitrescu A. (2014) - ”ROCADA: Romanian daily gridded climatic dataset (1961-
2013) V1.0”. Administrația Națională de Meteorologie, București.
Bojoagă I. (2015) - ”Bazinul râului Stemnic (Buda). Studiu pedo-geomorfologic”. Teză de doctorat,
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Bojoi I. (1992) - ”Eroziunea solului”. Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Bradu Tatiana (2004) - ”Clima Colinelor Tutovei”. Rezumatul tezei de doctorat, Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Budui V. (2009) - ”Podişul Central Moldovenesc dintre Siret şi Şacovăţ. Studiu fizico-geografic”.
Teză de doctorat, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Budui V., Patriche C.V. (2010) - ”Considerații privind scurgerea lichidă în bazinul superior al
Bârladului”. Analele Universității Ștefan cel Mare Suceava, Suceava.
Butelcă D. (2012) - ”Influenţa condiţiilor geomorfologice asupra solurilor din bazinul Superior al
Bârladului, amonte de Băceşti”. Teză de doctorat, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Capcelea A. (1992) - ”Hârtoapele Moldovei”. Editura Ştiinţa, Republica Moldova.
Constantin Mihaela (2006) - ”Prognoza alunecărilor de teren. Abordări Actuale”. Editura AGIR,
București.
Constantin Mihaela (2008) - ”The landslide susceptibility assessment in Romania. A review of
regional approaches”. In: Proceedings of the international conference on management of
landslide hazard in the Asia-Pacific Region, satellite symposium of the first world landslide
forum, 11–15 November 2008, Sendai, Japan, The Japan Landslide Society, 510–518 pp.
Constantin Mihaela, Bednarik M., Jurchescu Marta, Vlaicu M. (2011) - ”Landslide susceptibility
assessment using the bivariate statistical analysis and the index of entropy in the Sibiciu Basin
(Romania)”. Environmental Earth Sciences, 63 (2), 397-406.
Costache I., Dumitrescu N., Bălan V. (1968) - ”Agrotehnica terenurilor în pantă”. Editura
Agrosilvică, Bucureşti.
Crozier M.J., Glade T. (2005) – ”Landslide hazard and risk: issues, concepts and approach”. In
”Landslide hazard and risk” Glade T., Anderson M., Crozier M.J. (eds). Wiley, New York.

107
Cruden D.M., Varnes D.J. (1996) - ”Landslide types and processes”. In: Turner AK, Schuster RL
(Eds.) Landslides investigation and mitigation. Transportation research board, US National
Council, Special Report 247, Washington, DC, Chapter 3: 36–75.
Curea D. (2015) - ”Relaţii pedo-geomorfologice în bazinul mijlociu al Prutului între Ţuţora şi Gorban
(Faţa Prutului”). Teză de doctorat, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Darie (căs. Chelaru) Petronela (2013) - ”Studiul geomorfologic al degradărilor de teren din bazinul
Crasnei”. Teză de doctorat, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi.
David M. (1921) - ”O schiţă morfologică a Podişului sarmatic din Moldova”. Bul. Soc. Rom. Geogr.
Tom XXXIX (1920), Bucureşti.
David M. (1922) - ”Cercetări geologice în Podişul Moldovenesc”. Anuarul Institutului Geologic al
României, IX (1915-1921), Bucureşti.
David M. (1941) - ”Relieful Coastei Iaşilor şi problemele pe care le ridică sub raportul
geomorfologic şi antropogeografic”. Lucr. Soc. Geogr. „D. Cantemir”, tom III, Iași.
Desmet J.J., Govers G. (1996) - ”A GIS procedure for automatically calculating the USLE LS factor
on topographically complex landscape units”. Journal of Soil and Water Conservation. 51, 427-
433.
Dragoş V. (1957) - ”Deplasări de teren”, Editura Ştiinţifică, București.
Donisă I., Boboc N., Ioniţă I. (2009) - ”Dicţionar geomorfologic”. Editura Universității „Alexandru
Ioan Cuza”, Iaşi.
Erhan Elena (1992) - ”Podişul Moldovei. Clima, în Geografia României”. vol. IV, Editura
Academiei Române, Bucureşti.
Florea N. (2003) - ”Degradarea, protecţia şi ameliorarea solurilor şi terenurilor”. Bucureşti.
Florea N., Munteanu I., Rapaport C., Chiţu C., Opriş M. (1968) - ”Geografia solurilor României”.
Editura Știinţifică, Bucureşti.
Florea N., Munteanu I. (2012) - ”Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor”. Editura Universității
„Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Grozavu, A., Mărgărint, M. C., Patriche, C.V. (2012) - ”Landslide susceptibility assessment in the
Brăieștiu-Sinești sector of Iași Cuesta”. Carpath J. Earth Env., 7, 39–46.
Guzzetti F., Reichenbach P., Cardinali M., Galli M., Ardizzone F. (2005) - ”Probabilistic landslide
hazard assessment at the basin scale”. Geomorphology 72, pp. 272-299.
Harvey M.D., Watson C.C., Schumm S.A (1985) - ”Gully Erosion, Tehnical Note”. 366, 181 p, Fort
Collins, Colorado.
Hârjoabă I. (1968) - ”Relieful colinelor Tutovei”. Editura Academică, Bucureşti.
Hosmer D., Lemeshow S. (2000) – ”Applied logistic regression”. Second Edition, Wiley, Inc, New
York.
Hurjui C., Nistor D., Petrovici G. (2008) - ”Degradarea terenurilor agricole prin ravene şi alunecări
de teren. Studii de caz din Podişul Bârladului”. Editura Alfa, Iaşi.
Ichim I., Mihaiu G, Surdeanu V, Rădoane Maria, Rădoane N. (1990) - ”Gully erosion in agricultural
lands in Romania”. In: Boardman J, Foster IDL, Dearing JA. Soil erosion on agricultural land.
Wiley, Chichester, pp 55–68.
Ionesi L. (1989) - ”Geologia României (volumul I)”. Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”,
Iași.
Ionesi L. (1994) - ”Geologia unităţilor de platformă şi a Orogenului Nord –Dobrogean”. Editura
Tehnică, Bucureşti.
Ioniță I. (1985) - ”Considerații privind simetria și asimetria unor văi din partea sudică a a Podișului
Moldovei”. Lucrările Seminarului Geografic ”D. Cantemir”, nr. 3, 71-78 pp, Iași.
Ioniţă I. (1998) - ”Studiul geomorfologic al degradărilor de teren din bazinul mijlociu al Bârladului”.
Teză de doctorat, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.

108
Ioniță I. (2000a) - ”Relieful de cueste din Podișul Moldovei”. Editura Corson, Iași.
Ioniţă I. (2000b) - ”Formarea şi evoluţia ravenelor din Podişul Bârladului”. Editura Corson, Iaşi.
Ioniţă I. (2000c) - ”Geomorfologie aplicată. Procese de degradare a regiunilor deluroase”. Editura
Corson, Iaşi.
Ioniţă I. (2006) - ”Gully development în the Moldavian Plateau of Romania”. In „Soil Erosion
Research in Europe”, Catena 68, 2-3, Katharina Helming, J. L. Rubio and J. Boardman (eds.).
Ioniţă I. (2007a) - ”Impactul ambiental al averselor din septembrie 2007 în Podişul Bârladului”. În
Workshopul “Impactul riscurilor hidro-climatice şi pedo-geomorfologice asupra mediului în
bazinul Bârladului”, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 121-135 pp.
Ioniţă I. (2007b) - ”Sezonul critic de eroziune în Podişul Bârladului”. În Workshopul “Impactul
riscurilor hidro-climatice şi pedo-geomorfologice asupra mediului în bazinul Bârladului”,
Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 147-160 pp.
Ioniţă I., Mărgineanu R.M., Hurjui C. (2000) - ”Assessment of the reservoir sedimentation rates from
137-Cs measurements in the Moldavian Plateu”, In “Assessment Of Soil Erosion And
Sedimentation Through The Use Of The 137-Cs And Related Techniques”, Queralt, I., Zapata,
F. and Garcia Agudo (eds.), Acta Geologica Hispanica, Vol. 35, No. 3-4, Barcelona, Spain,
357-367 pp.
Ioniţă I., Mărgineanu R.M. (2007) - ”Consideraţii privind ritmul de sedimentare în acumulările din
Podişul Bârladului”, Workshopul “Impactul riscurilor hidro-climatice şi pedo-geomorfologice
asupra mediului în bazinul Bârladului”. Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Ioniță I., Chelaru Petronela, Niacșu L., Butelcă D., Andrei A. (2014) - ”Landslide distribution and
their recent development within the Central Moldavian Plateau of Romania”. Carpathian
Journal of Earth and Environmental Sciences, Vol. 9, No. 3, p. 241 – 252.
Ioniță I., Niacșu L., Petrovici G., Blebea-Apostu Ana Maria (2015) - ”Gully development in eastern
Romania: a case study from Falciu Hills”. Natural Hazards 79, (Suppl. 1): 113-138 pp.
Ireland H.A., Sharpe C.F.S., Eargle D.H. (1939) - ”Principles of Gully Erosion in the Piemontof South
Carolina”. U.S. Dept. Of Agriculture, Teach. Bulletin 633, 142 pp.
Jeanrenaud P. (1961) - ”Contribuții la geologia Podișului Central Moldovenesc”. Analele Științifice
ale Universității ”Alexandru Ioan Cuza” Iași, s II, t. VII.
Jeanrenaud P. (1966) - ”Contribuții la cunoașterea geologiei regiunii dintre valea Siretului și valea
Bârladului”. Analele Științifice ale Universității ”Alexandru Ioan Cuza” Iași, tom XII.
Jeanrenaud P. (1971a) - ”Harta geologică a Moldovei centrale dintre Siret și Prut”. Analele
Ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, s. II, t. XVII, p. 65-78.
Jeanrenaud P. (1971b) - ”Geologia Moldovei centrale dintre Siret şi Prut”. Rezumat teză de doctorat,
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Jeanrenaud P., Saraiman A. (1995) - ”Geologia Moldovei centrale dintre Siret și Prut”. Editura
Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Jurchescu Marta (2013) - ”Bazinul morfohidrografic al Olteţului studiu de geomorfologie aplicată”.
Teză de doctorat, Universitatea din Bucureşti.
Martiniuc C. (1954) - ”Pantele deluviale. Contribuții la studiul degradărilor de teren”. Probl. Geogr.,
1, București.
Martiniuc C. (1955) - ”Podişul Moldovenesc”. „Geografia fizică a R.P. Române”, curs litogr.,
Bucureşti.
Martiniuc C., Băcăuanu V. (1961) -”Porniturile de teren și modul cum pot fi prevenite sau
stabilizate”. Extras: Natura, seria Geografie-Geologie, nr. 4, 1961, 25-35.
Mărgărint M.C., Grozavu A., Patriche C.V. (2013) - ”Assessing the spatial variability of coefficients
of landslide predictors in different regions of Romania using logistic regression”. Nat. Hazards
Earth Syst. Sci., 13, 3339–3355.

109
Micu M., Bălteanu D. (2009) - ”Landslide hazard assessment in the Curvature Carpathians and
Subcarpathians, Romania”. Zeitschrift fur Geomorphologie, Suppl.3, 53, Stuttgart, Germany.
Mihăilescu V. (1939) - ”Porniturile de teren şi clasificarea lor. O propunere”. Revista geografă
română, anul II, fasc II-III.
Mitasova H., Hofierka J., Zlocha M., Iverson L.R. (1996) - ”Modelling topographic potential for
erosion and deposition using GIS”. Int. J. Geogr. Inf. Syst. 10, 629–641.
Motoc M. (1970) - ”Estimation de l‟influence des facteurs d‟érosion”. In ”International Water
Erosion Symposium – Proceedings II”, Prague.
Moțoc M. (1975) - ”Combaterea eroziunii solului”. Reeditare curs. Fac. Îmbunătățiri Funciare,
Institutul Agronomic ”N. Bălcescu”, București.
Moțoc M. (1983) - ”Ritmul mediu de degradare erozională a solului în R.S. Romania”. Buletin
Informativ ASAS, nr. 2, București, 67-73 pp.
Moţoc M., Munteanu S., Băloiu V., Stănescu P., Mihai Gh. (1975) - ”Eroziunea solului şi metodele de
combatere”. Editura Ceres, Bucureşti.
Moțoc M., Ioniță I., Nistor D., Vatau A. (1992) - ”Soil Erosion Control in Romania. State of the Art”.
“Soil Erosion Prevention and Remediation Workshop” U.S. Central and Eastern European
Agro-Environmental Program, Budapest, pp. 111-133.
Niacşu L. (2009) - ”Bazinul Pereschivului (Colinele Tutovei). Studiu de geomorfologie şi
pedogeografie cu privire specială asupra utilizării terenurilor”. Teză de doctorat, Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Niacșu L., Ioniță I. (2011) -”Gully erosion in the Pereschiv catchment of Eastern Romania”.
Landform Analysis, Vol. 17: 135–137.
Niacşu Loredana (2011) - ”Bazinul Similei. Studiul de geomorfologie aplicată”. Teză de doctorat,
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Nistor D., Ioniță I. (2002) - ”Development of soil erosion control in Romania”. In: Rubio JL, Morgan
RPC, Asins S, et al. (eds) Proceedings of the Third International Congress Man and Soil at the
Third Millennium. Valencia, Spain, 28 March–1 April. Logrono: Geoforma Ediciones, 299–
309.
Nordstrom Kerstin (1988) – ”Gully erosion in the Lesotho lowlands”. UNGI Rapport nr. 69, Uppsala
Univ., 144.
Patriche C. V. (2005) - ”Podișul Central Moldovenesc dintre râurile Vaslui și Stavnic – studiu de
geografie fizică”. Editura Terra Nostra, Iași.
Pădurariu Vasile-Bogdan (2013) - ”Studiul geomorfologic al degradărilor de teren din bazinul
Zeletinului”. Teză de doctorat, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Ploscaru D. (1973) - ”Podișul Central Moldovenesc. Studiu geomorfologic”. Teză de doctrat,
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Poesen J. (2011) - ”Challenges in gully erosion research”. In Landform Analysis 17: 5-9, ISSN-0208-
6336, ISSN-1429-799X.
Poesen J, Nachtergaele J, Verstraeten G, Valentin C. (2003) - ”Gully erosion and environmental
change: importance and research needs”. Catena 50: 91-133. DOI: 10.1016/S0341-
8162(02)00143-1.
Poghirc P. (1972) - ”Satul din Colinele Tutovei – studiu geografic”. Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
Popa A. (1977) - ”Cercetări privind eroziunea și măsurile de combatere a acesteia pe terenurile
arabile din Podișul Moldovenesc”. M.A.I.A. București.
Popa A., Stoian Gh., Popa G., Ouatu O. (1984) - ”Combaterea eroziunii solului pe terenurile arabile”.
Editura Ceres, București.
Puflea Suzana (2014) - ”Bazinul Stavnicului. Studiu geomorfologic”. Teză de doctorat, Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza”, Iași.

110
Pujină D. (1997) - ”Cercetări asupra unor procese de alunecare de pe terenurile agricole din Podişul
Bârladului şi contribuţii privind tehnica de amenajare a acestora”. Teză de doctorat,
Universitatea Tehnică “Gh. Asachi” Iaşi.
Pujină D. (2008) - ”Alunecările de teren din Podişul Moldovei”. Editura Performantica, Iaşi.
Purnavel Gh. (1999) - ”Cercetări privind efectul lucrărilor de amenajare a formațiunilor torențiale,
aflate în zona de influență excesivă a lacurilor de acumulare, asupra procesului de colmatare a
acestora; cu referire la Podișul Central Moldovenesc”. Rezumatul Tezei de doctorat,
Universitatea Tehnică “Gh. Asachi” Iaşi.
Rădoane Maria, Ichim I., Rădoane N. (1995) –”Gully distribution and development in Moldavia,
Romania”. Catena 24, 127-146.
Rădoane Maria, Ichim I., Rădoane N., Surdeanu V. (1999) - ”Ravenele - Forme, procese şi evoluţie”.
Editura Preuniversitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Ritchie J.C., Mc Henry J.R., Hawks P.H. (1970) - ”The use of fallout cesium-137 as tracer of
sediment movement and deposition. Mississippi Water Resources”. Conf. Proc. pp. 149-163.
Samoilă Claudia, Ioniță I. (2017) - ”Racova catchment. Geomorphological peculiarities”. Lucrările
Seminarului Geografic "D. Cantemir" 44, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Samoilă Claudia, Niacșu L., Ioniță I., Grigoraș G. (2018a) - ”Reservoir siltation within the Racova
catchment, Moldavian Plateau”. Comunicare orală în cadrul Simpozionului Național de
Geomorfologie, ediția XXXIV, Buzău.
Samoilă (Grigoraș) Claudia, Niacșu L., Ioniță I., Grigoraș G., Blebea-Apostu Ana Maria (2018b) –
”Land degradation and the development of soil conservation measures in the Moldavian
Plateau, eastern Romania: a case study from Racova Catchment” (sent to be published at
”Land Degradation & Development”).
Samoilă Claudia, Ioniță I., Niacșu L., Grigoraș G., Blebea-Apostu Ana Maria (2019) - ”Land
degradation and management in the Upper Racova Catchment” In ”Present Environment and
Sustainable Development (PESD)”, vol. 13, no. 1, Editura Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iași
(in press).
Sîrcu I. (1956) – ”Câteva probleme ce interesează geografia Podișului Moldovenesc”. Analele Șt.
Univ. Iași, secț II (șt. nat) II, 1.
Sîrcu I. (1967) – ”Terasa de 65-70 m a Bârladului de la Crasna”. Analele Șt. Univ. Iași, tom XIII.
Secu C., Niacșu L., Vasiliniuc I., Roșca B., Pârnaru R. (2007) - ”Atlasul culorilor și semnelor
convenționale pentru legenda hărții solurilor. Propuneri pentru utilizatorii SIG”. Editura Terra
Nostra, Iași.
Simionescu I. (1903) - ”Contribuţiuni la geologia Moldovei dintre Siret şi Prut”. Editura Acad. Rom.
Plub. fond “V. Adamachi”, IX.
Surdeanu V. (1998) - ”Geografia terenurilor degradate. Alunecări de teren”. Editura Presa
Universitară Clujeană.
Thiery M.Y. (2007) - ”Susceptibilité du Bassin de Barcelonnette (Alpes du sud, France) aux
„mouvements de versant‟: cartographie morphodynamique, analyse spatiale et modelisation
probabiliste”. Teză de doctorat (manuscris), Universitatea din Caen/Basse Normandie.
Thornburry D.W. (1960) – ”Principles of Geomorphology”. Publisher Wiley.
Topşa G. (2011) - ”Bazinul mijlociu şi inferior al Vasluieţului. Studiu geomorfologic”. Teză de
doctorat, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași.
Tufescu V. (1966) – ”Modelarea naturală a reliefului şi eroziunea accelerată”. Editura Academiei
Republicii Socialiste România, Bucureşti.
Ujvari I. (1972) - ”Geografia apelor României”. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
Ungureanu Al. (1993) - ”Geografia podișurilor și câmpiilor României”. Editura Universității
„Alexandru Ioan Cuza”, Iași.

111
Varnes D.J. (1984) - ”Landslide hazard zonation: a review of principles and practice”. UNESCO,
Intern. Association of Engineering Geology Commission on Landslides and Other Mass
Movements on Slopes Paris, pp 63.
Vasiliniuc I., Ursu A., Niacşu L., Rusu C., Stângă C.I. (2007) - ”Studiul alunecărilor de teren ca
factor de risc în bazinul Bârladului cu ajutorul SIG. Distribuţia alunecărilor de teren în bazinul
Bârladului”. În: „Impactul riscurilor hidro-climatice şi pedo-geomorfologice asupra mediului
în bazinul Bârladului”. Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, p.19-40.
Văscăuţeanu Th. (1928) - ”Fauna argilelor sarmatice de la Ungheni”. Anal. Inst. Geol. Rom., tom
XIII.
Walling D.E., Quine T.A. (1992) - ”The use of Caesium – 137 measurements in soil erosion surveys”.
IAHS Publication, Nr. 210, Erosion and Sediment Transport Monitoring Programmes in River
Basins (Oslo Symposium, August 1992).
Wischmeier W.H., Smith D.D. (1960) - ”A Universal Soil-Loss Equation to guide conservation farm
planning”. Trans. Int. Congr. Soil Sci., 7th, pp. 418-425.
Wischmeier W.H., Smith D.D. (1978) - ”Predicting Rainfall Erosion Losses, A Guide to Conservation
Planning”. USDA Agriculture Handbook No. 537. USDA: Washington DC, USA.

*** (1894) - Atlasul Moldovei în scara 1: 50.000.

*** (1969) - Harta cuvetei lacustre Pușcași, ISPIF București.
*** (1987) - Metodologia elaborării studiilor pedologice, vol III, I.C.P.A, Bucureşti.
*** (2009) - Ortofotoplanuri, ANCPI.
*** (2012) - Imagini LiDAR, Administrația Bazinală de Apă Prut-Bârlad.
*** (2008) - Impactul riscurilor hidro-climatice și pedo-geomorfologice asupra mediului în bazinul
Bârladului, Coordonator Rusu C., Editura Performantica, Iași.
*** (1990) - Studiul pedologic al comunei Lipova, întocmit de pedolog Gălaţeanu M., OJSPA Bacău;
*** (1993) - Studiul pedologic al comunei Bălteni, întocmit de pedolog Romaşcanu M., OJSPA
Vaslui;
*** (1994) - Studiul pedologic al comunei Laza, întocmit de pedolog Romaşcanu M., OJSPA Vaslui;
*** (1996) - Studiul pedologic al comunei Deleşti, întocmit de pedolog Vârlan D., OJSPA Vaslui;
*** (1998) - Studiul pedologic al comunei Poieneşti, întocmit de pedolog Cazacu V., OJSPA Vaslui;
*** (2000) - Studiul pedologic al comunei Ivăneşti, întocmit de pedolog Vârlan D., OJSPA Vaslui;
*** (2001) - Studiul pedologic al comunei Pungeşti, întocmit de pedolog Ivan Gh., OJSPA Vaslui;
*** (2007) - Studiul pedologic al oraşului Vaslui, întocmit de pedolog Hurdubae Ec., OJSPA Vaslui.

112