Milcovia Nr. 20

MILCOVIA
Revistă regională de studii

Director fondator, N. Al. Rădulescu (1905-1989)
Focşani, seria a III-a, anul XI,
nr. 20, ianuarie - iulie 2015
Număr dedicat geografului N. Al. RĂDULESCU,

(1905-1989)
EDITURA TERRA
FOCŞANI 2015
MILCOVIA
•
Director fondator N. Al. Rădulescu (1905-1989)
nr. 20, ianuarie-iunie 2015
●
Număr dedicat geografului N. Al. RĂDULESCU
(1905-1989)
COLEGIUL DIRECTOR
Acad. Valeriu D. COTEA
Prof. univ. dr. doc. Vasile N. TAFTĂ
Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Conf. univ. dr. Silviu COSTĂCHIE, Prof. univ. dr. Vasile CUCU, Cercet. şt.
princ. Şerban DRAGOMIRESCU, Prof. univ. dr. doc. Petre GÂŞTESCU;
Prof. univ. dr. Gheorghiţă GEANĂ; Cercet. ştiinţific princ. dr. Octavian
MÂNDRUŢ; Prof. univ. dr. Alexandru MELIAN; Prof. univ. dr. Nicolae
MITROFAN; Prof. univ. dr. Gheorghe STOICA; Prof. univ. dr. Gheorghe
TOMŞA
COLEGIUL REDACŢIONAL
Conf. univ. dr. Costică NEAGU

Prof. dr. Nicolae DAMIAN
(coordonatori)
Lect. univ. dr. Alexandra TĂTARU, secretar de redacţie
Cercet. şt. gr. II, dr. Sorin GEACU
Lector univ. dr. Eduardt SAMOILĂ
Prof. dr. Răzvan SĂCRIERU
Prof. Ion Gr. CHERCIU
Prof. Bogdan DOGARU
(redactori de rubrică)
Redacţia şi administraţia:
Asociaţia Personalului Didactic ,,Simion Mehedinţi” Focşani,
Strada Timotei Cipariu - Nr. 5 - Cod poştal 620004
Tel/fax: 0237620001; mobil: 0723276188
E-mail cneagu_negrilesti@yahoo.com
ISSN 1841 – 7272
MILCOVIA
•
Director fondator N. Al. Rădulescu (1905-1989)
nr. 20, ianuarie-iunie 2015
●
Număr dedicat geografului N. Al. Rădulescu
(1905-1989)
EDITURA TERRA
FOCŞANI 2015
CUPRINSUL
Pag.
Şerban Dragomirescu, Nicolae Al. Rădulescu - Tabel cronologic . . . . . . . . . .
Sorina Vlad ............................................... 5
x x x Grupaj - începuturile Milcoviei: seria I şi seria a III-a . . 12
N. Al. Rădulescu, Insula Şerpilor. Aspecte geografice şi juridice din
Dănuţ Săcrieru pledoaria ,,Caracteristicile Insulei Şerpilor” susţinută
de Bogdan Aurescu la Haga . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
N. Al. Rădulescu Târgurile anuale din Ţinutul Putnei . . . . . . . . . . . . . . . . 30
Petre Stănculescu, Târgul de la Vidra-Putna, manifestări economice
Gh. Serafim (traducere Romeo-Valentin Muscă). . . . . . . . . . . . . . . . . 38
Valeria Velcea Vrancea, un studiu geografic cu răsunet în contempo-
raneitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
Cercet. Florin Roman Prof. N. Al. Rădulescu, pe drumul meu în geografie . . . 53
Nicolae Damian Milcovia de ieri, Milcovia de azi . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Costică Neagu, ............................................... 55
Florin Dîrdală 110 ani de la naşterea lui N. Al. Rădulescu . . . . . . . . . . 60
Oana Marcu N. Al. Rădulescu şi Securitatea . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . 69
Octavian Mândruţ Profesorul N. Al. Rădulescu, învăţământul preuniver-
sitar şi dicţionarele geografice ale judeţelor . . . . . . . . 78
Alexandra Tătaru Studiu de caz: Grupul de Acţiune Locală „Ţara
Vrancei” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
Nicolae Damian Atestarea geografiei culturale prin terminologie
geografică. Studiu de caz - Ţara Vrancei . . . . . . . . . . . . 95
Dănuţ Săcrieru, Simpozionul-concurs ,,Vrancea, geografie fizică şi
Răzvan Săcrieru umană” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
Cezar Cherciu Ţara Vrancei, o istorie a obştilor răzăşeşti . . . . . . . . . . 113
Cătălin Mocanu Consideraţii asupra agriculturii româneşti în perioada
interbelică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
Costică Neagu Negrileşti - 430 (1585-2015) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
Şerban Dragomirescu Remember - Sorina Rădulescu-Vlad . . . . . . . . . . . . . . . 131
FOCŞANI, Seria a III-a, anul XI, * MILCOVIA
nr. 20, ianuarie-iulie 2015
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
BIOBLIOGRAFIE CRONOLOGICĂ
† Sorina VLAD
Şerban DRAGOMIRESCU
Résumé: Sont présentées les dates les plus importantes dans la vie personnelle et
professionnelle du professeur N. Al. Radulescu, mais démontrant sa valeur en tant que
géographe, comme une personne qui aime son pays et créateur de lʼéducation
géographique. Y est compris son entière carrière géographique, mais aussi des
événements commémoratif son stature de patriarche de la géographie de la Roumanie.
Mots-clés: N. Al. Radulescu, bibliographie, commémoration.
1905, 22 oct: Vede lumina zilei în Satul Budeşti, Comuna Coteşti, Judeţul
Râmnicu Sărat (azi Vrancea), într-o familie de podgoreni cu 11 copii, fiind cel
mai mic dintre cei opt băieţi;
1912: Începe şcoala primară în satul natal, într-o clădire ce dăinuie şi as-
tăzi, după 125 de ani;
1924: Absolvă Liceul ,,Unirea” din Focşani, şcoală de prestigiu a învăţă-
mântului naţional şi vrâncean, înfiinţat în 1866, azi Colegiu Naţional. Se în-
dreaptă spre Facultatea de Medicină, pe care curând o abandonează în favoarea
Facultăţii de Litere şi Filosofie, unde este atras de cursurile prof. S. Mehedinţi,
dedicându-se studiului geografiei, pe care o va sluji cu abnegaţie peste cinci
decenii;
1927: Absolvă, cu calificativul cum laude, Secţia de Geografie a Facultăţii
de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti;
1928: Începe cariera didactică la Odobeşti, fiind numit profesor suplinitor;
1929: Absolvă, fiind clasificat al doilea, Seminarul Pedagogic Universitar
din Bucureşti. Devine temporar asistent al prof. Constantin Brătescu la Universita-
tea din Cernăuţi. Este numit profesor cu titlu provizoriu la Liceul ,,Unirea” din
Focşani. Organizează Muzeul Regional Putnean, rezultat al cercetărilor sale etno-
grafice, muzeu pe care îl va şi conduce până în 1934. Acest episod din viaţa sa este
relatat într-un articol al său, publicat în Anuarul Liceului ,,Unirea” din 1936;
1930: Înfiinţează, la Focşani, într-o epocă de emulaţie intelectuală şi de apa-
riţie a unor publicaţii culturale de interes regional, Revista ,,Milcovia”, din care
au apărut 7 numere până în 1936. Urmează, în faptă, exemplul mentorului său,
C. Brătescu, care în deceniul anterior înfiinţase, la Constanţa, ,,Analele Dobrogei”;
1930-1932: Publică în Revista ,,Milcovia”, primele sale 7 articole, dintre
care patru sunt din domeniul etnografiei, ce sugerează o preocupare pe care o
urmăreşte constant, în acei ani, în aria Vrancei;
5
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1932: Se căsătoreşte cu Veronica Ţiplica, studentă la Agronomie, într-o căs-

nicie armonioasă ce a dăinuit timp de 57 de ani. Publică în revista ,,Milcovia” o
Călăuză a oraşului Focşani, ce prefigurează interesul permanent pentru pro-
movarea turismului;
1933: Este titularizat ca profesor de geografie, principal, şi de istorie, se-
cundar, la Liceul ,,Unirea” din Focşani. Publică Geografia Judeţului Putna,
manual pentru clasa a II-a primară;
1934-1939 Este detaşat ca profesor la Liceul de aplicaţie al Seminarului Pe-
dagogic Universitar din Cluj, organizând şi cercul profesorilor de geografie şi
participând activ la cercul de studii etnografice al Universităţii din Cluj, condus
de prof. Romulus Vuia, discipol al prof. George Vâlsan, activitate care a reunit o
serie de geografi dornici de ,,a se aduna la muncă în comun cu toţi cei care se
interesează de viaţa şi civilizaţia poporului român şi de cercetările etnografice
în ţara noastră”;
1936: Susţine la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cernăuţi, sub îndru-
marea prof. C. Brătescu, teza de doctorat Vrancea - geografie fizică şi umană,
notată foarte bine cum laude;
1937: Publică, la îndemnul prof. S. Mehedinţi, în primul număr al colecţiei
"Studii şi cercetări geografice" al Societăţii Regale Române de Geografie, teza
sa de doctorat susţinută în anul precedent;
1938: Teza sa de doctorat Vrancea - geografie fizică şi umană este distinsă
cu Premiul ,,Gh. Lazăr” al Academiei Române, pe baza referatului favorabil de
recomandare al acad. Ion Simionescu: ,,Ai împlinit un mare gol, căci nu era ad-
misibil ca tocmai regiunea din care a ieşit profesorul geografilor tineri (S. Me-
hedinţi, n.n.), deşi atât de interesantă, din toate punctele de vedere, să fi rămas
pradă uitării”. Iniţiază publicarea Revistei Geografice Române, din care, până în
1943 au apărut 12 fascicule. Apariţia acestei reviste a fost salutată de S. Mehe-
dinţi, care a considerat-o un prilej de strângere a rândurilor şi de activizare mai
susţinută a familiei geografilor. În primul număr al Revistei Geografice Române
publică amplul articol Poziţia geopolitică a României, cu puncte de vedere, în
parte, actuale şi astăzi;
1939: Este chemat conferenţiar şi apoi avansat profesor la Universitatea din
Bucureşti, urmând la catedra magiştrilor săi, S. Mehedinţi şi C. Brătescu, unde
funcţionează până în 1943;
1941: Publică în ,,Comptes Rendus des Séances de lʼAcadémie des Sciences
de Roumanie” articolul Considérations géographiques sur le tremblement de
terre du 10 novembre 1940, o primă evaluare a interesului geografic pentru ur-
mările fenomenelor seismice în ţara noastră;
6
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1942: Publică în ,,Lucrările Institutului de geografie al Universităţii din Cluj”

articolul Probleme româneşti dunărene. Aspecte geoeconomice, în care dezvoltă
unele preocupări actuale şi astăzi;
1943: Într-un moment dramatic pentru ţară, contribuie cu un text de perma-
nentă actualitate, Unitatea antropogeografică a României, în volumul Unitatea
şi funcţiunile pământului şi poporului românesc, apărut în primul număr al Bi-
bliotecii informative a Societăţii Regale Române de Geografie;
7 martie: Se naşte fiica sa, Sorina, care la terminarea studiilor geografice
universitare de la Iaşi este încadrată în activitatea de cercetare la Institutul de
Geografie al Academiei Române din Bucureşti şi apoi la Facultatea de Geogra-
fia Turismului de la Sibiu, continuând unele din preocupările tatălui său. Se stin-
ge prematur din viaţă, pe neaşteptate, în plină activitate, cu frumoase proiecte
ştiinţifice iniţiate, la 13 ianuarie 2005, fiind înhumată la Cimitirul Ghencea-
Civil din Bucureşti;
1943-1946: Este desemnat conferenţiar şi apoi profesor la Academia de
Înalte Studii Comerciale din Bucureşti, unde desfăşoară, împreună cu prof. Vic-
tor Tufescu, o intensă activitate de organizare a predării geografiei economice în
învăţământul de acest profil;
1944: Se numără printre membrii fondatori ai Institutului de Cercetări Geo-
grafice al României (ICGR), creat în cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale,
din iniţiativa prof. Vintilă Mihăilescu, fiind desemnat şef de secţie. Între 1944-
1950 conduce grupa de lucru pentru tema privind circulaţia;
1944-1945: Apare, sub forma unor note de curs litografiat, Geografia eco-
nomică generală pentru uzul studenţilor Academiei de Înalte Studii Industriale
şi Comerciale;
1945: Publică în primul număr al ,,Revistei Geografice” a ICGR articolul
Zonele de aprovizionare apropiată a câtorva oraşe din sudul României, temă
de interes privilegiat pentru geografii români;
1946 : Publică în ,,Revista Geografică” a ICGR un omagiu vibrant la dispa-
riţia mentorului său, Viaţa şi opera profesorului C. Brătescu. Revine între ca-
drele didactice ale Secţiei de geografie a Universităţii din Bucureşti. Din iniţia-
tiva sa apare volumul Lucrările Seminarului de geografie economică al Acade-
miei de Înalte Studii Industriale şi Comerciale din Bucureşti, în al cărui sumar
promovează cu precădere rezultatele cercetărilor unor tineri studioşi ancoraţi în
preocupări de geografie economică;
20 noiembrie : susţine la ICGR comunicarea Elementele climatologice
extreme pentru România (1921-1944), revenind astfel la unele preocupări mai
vechi. Publică în Revista Geografică a ICGR articolul Asupra geografiei turis-
mului, ce va deschide ulterior o rodnică direcţie de cercetare în geografia româ-
nească. Atrage atenţia asupra valoroaselor contribuţii în domeniu de peste ho-
7
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
tare, oprindu-se cu deosebire la contribuţiile prof. Stanisław Leszczycki din Po-

lonia, ,,unul din cei mai convinşi geografi în această tânără disciplină”, după
propria mărturisire, cu care s-a aflat în corespondenţă încă înainte de război.
Sub îndrumarea sa, îşi susţine doctoratul prof. Victor Andrei cu teza Observări
geografice în Depresiunea subcarpatică Cracău-Bistriţa. Din comisie au făcut
parte şi profesorii Vintilă Mihăilescu şi C.C. Giurescu.
1947, 22 ianuarie: susţine la ICGR comunicarea Aspectul geografic al
comerţului extern românesc. Apare în volumul Cursuri 1945-1946, publicat
sub egida ICGR, prelegerea sa Introducere în antropogeografie;
1948, 27 mai: Adunarea generală a Academiei Române îl alege membru
corespondent al înaltului for, la Secţiunea istorică, pe baza raportului elogios de
recomandare al prof. S. Mehedinţi;
august: Academia Română este transformată în Academia R. P. Române,
îndepărtând din rândurile ei peste 100 de membri, printre care şi pe prof. N. Al.
Rădulescu;
1952: Este îndepărtat din corpul didactic al Facultăţii de Geologie şi Geo-
grafie a Universităţii bucureştene, în care se remarcase studenţilor săi prin rigoa-
rea şi claritatea expunerilor. Este înlăturat şi din Institutul de Cercetări Geogra-
fice al României ;
1953: Este încadrat, cu sprijinul familiei Prisnea, ca geograf specialist la
Institutul de Studii şi Proiectări Agricole (ISPA), unde va funcţiona până în
1963, demonstrând valenţele practice ale geografiei, perfecţionând metodologia
cercetărilor de geografie aplicată, direcţie ce se va impune mai apoi în geografia
românească ;
1958: Este reîncadrat ca şef al Secţiei de Geografie regională în nou înfiin-
ţatul Institut de Geologie şi Geografie al Academiei Române, creat prin unifi-
carea Institutului de Cercetări Geografice al României cu Colectivul de geogra-
fie al Academiei Române. Sub egida acestui institut ia parte la realizarea unora
dintre lucrările de referinţă ale geografiei româneşti ;
1959: Publică, în revista ,,Probleme de geografie”, ce apare sub egida Aca-
demiei Române, articolul Răspândirea alunecărilor de teren în R. P. Română,
o primă evaluare calitativă regională, cu ilustrare cartografică, a proceselor ce
afectează sensibil modelarea reliefului în regiunile colinare şi deluroase;
1960: Este desemnat membru al Comitetului naţional român de geografie
din cadrul Academiei Române, calitate pe care o va deţine până la decesul său;
1961: Este nevoit să părăsească Institutul de Geologie şi Geografie al Aca-
demiei, în urma aplicării unei noi legislaţii privind neadmiterea cumulului;
1963: Revine în învăţământul superior, cu sprijinul prof. Grigore Posea, pe
post de conferenţiar suplinitor la Catedra de Geografie a Facultăţii de Istorie-
8
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Geografie de la Institutul Pedagogic de trei ani din Craiova, în anul următor fi-
ind, prin concurs, promovat profesor;
1964: Cu experienţa dobândită în institutele de studii şi proiectări din agri-
cultură, publică articolul Consideraţii geografice asupra fenomenelor de secetă
din România, pe baza aprecierii bilanţului apei în sol. Funcţionează ca decan
al Facultăţii de Istorie-Geografie din cadrul Institutului Pedagogic de trei ani
din Craiova, până în anul 1966;
1965: Comisia Superioară de Diplome din Ministerul Învăţământului îi recu-
noaşte titlul de doctor în ştiinţe geografice, la aproape 30 de ani de la obţinerea
lui. Publică, în colaborare cu Claudiu Giurcăneanu şi Ion Roşca, manualul şco-
lar Geografia fizică cu noţiuni de geologie pentru clasele a 9-a şi a 10-a de liceu.
Apare în ediţii succesive până în 1971 şi, în afara versiunii în limba română, în
limbile maghiară şi germană. Colaborează cu numeroase hărţi tematice (25) la
alcătuirea Atlasului geografic - Republica Socialistă România, apărut sub coor-
donarea prof. V. Tufescu în Editura Didactică şi Pedagogică;
1967: Susţine la Simpozionul internaţional de geomorfologie aplicată, desfă-
şurat sub egida comisiei de profil a Uniunii Geografice Internaţionale, comuni-
carea La géographie appliquée et les travaux d'amélioration agricole en Rou-
manie, tipărită în 1969, în volumul Travaux du symposium internationale de
géomorphologie appliquée, apărut sub egida Institutului de Geologie şi Geogra-
fie al Academiei Române. Participă alături de profesorii V. Mihăilescu, T. Mo-
rariu şi alţii, în Franţa, la primul Colocviu franco-român de geografie, cu tema
amenajării teritoriului, iniţiat de comitetele naţionale de geografie din cele două
ţări. I se reîncredinţează conducerea de doctorate, de această dată la Universita-
tea din Craiova. De-a lungul anilor vor dobândi, aici, sub îndrumarea sa, atentă
şi exigentă, numeroşi cercetători, cadre didactice (Const. M. Ştefănescu, Dragoş
Bugă, Constanţa Rusenescu, Victor Ardelean, Silviu Truţi, Mircea Stroia, Mar-
tin Olaru ş.a.). Organizează la Craiova, cu o largă participare, Simpozionul de
geografia agriculturii. Publică articolul Schiţa fenologică a R. S. România în
funcţie de începutul seceratului grâului de toamnă, în care reia tema hărţilor
fenologice, promovată în capitolul de climă din teza sa de doctorat;
1968: Alături de prof. Tiberiu Morariu face parte din delegaţia de geografi
români la cel de al XXI-lea Congres Internaţional de Geografie de la New
Delhi, unde a susţinut comunicarea Caractères physico-géographiques, fixation
et mise en valeur actuelle des dunes de Roumanie, în care pune în valoare ex-
perienţa dobândită pe câmpurile agricole experimentale din Oltenia. Apare volu-
mul Geografia agriculturii României, în colaborare cu I. Velcea şi N. Petrescu,
lucrare de referinţă în domeniu, pentru acel timp. Este desemnat prorector al
Universităţii din Craiova, funcţie îndeplinită cu deplină autoritate şi respect până
în 1971. Cu prilejul reorganizării Societăţii de Geografie din România este de-
9
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
semnat vicepreşedinte al acesteia, membru în Consiliul de conducere al Socie-

tăţii şi al Biroului acesteia, precum şi membru în colegiul de redacţie al publi-
caţiilor Societăţii. Are loc o emoţionantă întâlnire cu cel cu care a întreţinut un
intens schimb epistolar de idei înainte de război, academicianul Stanisław
Leszczycki, directorul Institutului de Geografie al Academiei Poloneze de Şti-
inţe şi din acest an, 1968, ales preşedinte al Uniunii Geografice Internaţionale.
Întâlnirea este prilejuită de vizita întreprinsă de savantul polonez şi soţia sa,
timp de două săptămâni, ca oaspeţi ai Academiei Române, în principalele centre
universitare ale României. Este distins cu Ordinul Muncii clasa a II-a, în semn
de recunoaştere a activităţii sale ştiinţifice îndelungate, a contribuţiei sale la pro-
păşirea învăţământului superior;
1970: În cadrul celei de a doua sesiuni ştiinţifice a cadrelor didactice de la
Universitatea din Craiova a prezentat, la Secţia geografie, comunicarea Lunca
Dunării - unitate fizico-geografică complexă, subliniind marile schimbări petre-
cute în regimul natural al acestei unităţi. Sub conducerea sa se desfăşoară Sim-
pozionul itinerant de geografia câmpiilor, început la Oradea, continuat la Timi-
şoara şi încheiat la Craiova, unde susţine comunicarea Premise geografice pen-
tru valorificarea unor noi terenuri nisipoase din Oltenia;
1971: Devine, prin pensionare, profesor consultant, conducător de doctorate
în continuare. Ia parte la Conferinţa regională europeană a Uniunii Geografice
Internaţionale (UGI) de la Budapesta, ca membru al numeroasei delegaţii româ-
ne participante şi ia atitudine împotriva propunerii de creare, în sânul UGI, a
unei comisii regionale consacrate Dunării, propunere formulată de prof. Werner
Kűndig-Steiner din Elveţia, care - călătorind prin Dobrogea în anii ´30 - a scris
o carte despre acest mozaic geologic şi etnic al ţinutului dintre Dunăre şi Mare;
1972: Este reales vicepreşedinte al Societăţii de Ştiinţe Geografice din Ro-
mânia, calitate în care şi-a asumat răspunderea de a impulsiona întocmirea dicţi-
onarelor geografice ale judeţelor României şi întruneşte, în acest scop, în anul
următor, la Sibiu, reprezentanţii filialelor Societăţii;
1975: În anul sărbătoririi centenarului Societăţii Geografice Române publică
un text ce subliniază locul geografiei în cultura românească între 1875-1975. Ia
parte la Sesiunea omagială consacrată, cu multă discreţie, în aula Facultăţii de
drept a Universităţii, sărbătoririi centenarului Societăţii Geografice Române. Cu
acest prilej i s-a acordat Diploma de Onoare şi Medalia jubiliară (1875-1975)
ale acesteia;
1976-1977: Atlasul geografic naţional al României, apărut sub egida Institu-
tului de Geografie al Academiei Române, îl numără printre autori, în aceşti ani,
cu hărţi din domeniul agriculturii şi al transportului feroviar;
10
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1979: Publică un emoţionant necrolog al prof. Sabin Opreanu, de care îl lega

o veche prietenie din perioada sa de perfecţionare didactică de la Seminarul
Pedagogic Universitar din Cluj;
1989, 23 ianuarie: Închide ochii în Bucureşti după o prelungită suferinţă.
După slujba religioasă de la biserica de parohie Caşin, săvârşită în prezenţa a
numeroşi prieteni şi colaboratori, foşti colegi şi discipoli, este înhumat la Ci-
mitirul Calvin din Bucureşti din Calea Giuleşti;
1990, ianuarie: Academia Română reînnoită, reconfirmă postmortem calita-
tea de membru corespondent, ce îi fusese retrasă abuziv, în urmă cu 42 de ani, la
numai două luni după alegere;
2005: La centenarul naşterii prof. N. Al. Rădulescu, au loc şedinţe omagiale
la Academia Română, la Universitatea din Craiova, la Facultatea de Geografia
Turismului din Sibiu şi la Casa Corpului Didactic din Focşani. Şcoala din Satul
natal, Budeşti, primeşte numele ilustrului său fost elev, Nicolae Al. Rădulescu,
în cadrul unei festivităţi locale, cu participarea unor membri ai familiei, repre-
zentanţi ai Academiei Române, Inspectoratului Şcolar Judeţean Vrancea, ai Fili-
alei Societăţii de Geografie din Focşani, foşti discipoli.
Se retipăreşte, din iniţiativa şi prin purtarea de grijă a Casei Corpului Didac-
tic a Judeţului Vrancea şi a Asociaţiei Personalului Didactic ,,Simion Mehe-
dinţi”, teza sa de doctorat asupra Vrancei.
(Reprodus din lucrarea
,,N. Al. Rădulescu - Vrancea, geografie fizică şi umană”,
ed. a II-a, Ed. Terra, Focşani 2005, pp. VII-XV)
11
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ÎNSEMNĂRI1
N. Al. RĂDULESCU
MILCOVIA2 a pornit la drum fără «cuvânt înainte» şi nu cu făgăduieli, ci
cu realisări, modeste bine înţeles, graţie greutăţilor tipografice, lipsei de
biblioteci ştiinţifice şi cadrul restrâns al revistei. Recomandarea - mai mult
decât elogioasă - pe care ne-o face d. Simion Mehedinţi în articolul O
socoteală pentru tineri ne obligă şi mai mult ca munca începută să-şi ducă firul
cât mai departe în timp. Pentru bunele îndemnuri şi pentru dragostea ce «omul
de la munte» o poartă ţinutului pe care vrem să-l scoatem la lumină cu studiile
pe care le vom publica, îi rămânem recunoscători.
Suntem în epoca în care descentralizarea administrativă dă drept de vieaţă
tuturor regiunilor naturale ale ţărei noastre. Precursorii acestor inovaţii au fost
cărturarii din Constanţa, Craiova, Brăila, Chişinău sau Braşov, care căutând să
înalţe în ochii tuturor regiunile unde soarta i-a hărăzit să trăiască, pe care le-au
cunoscut mai bine şi le-au îndrăgi, au scos reviste regionale de studii, cu scop
bine definit, făcând în felul acesta o descentralizare culturală.
Rezultatul a fost dublu: pe deoparte s-au dat la iveală lucruri valoroase
pentru ştiinţa, iar pe de alta s-a ridicat nivelul intelectual al acestor oraşe de
provincie.
Pe această cărare ne mânăm şi noi acum paşii. Ne propunem să studiem din
toate punctele de vedere ţinutul Milcoviei, adică al Putnei şi Râmnicului.
Incidental, nu ne vom feri nici de regiunile vecine, pentru a arăta influenţele.
Era o nevoie simţită să ne întovărăşim în acest scop, deoarece colţul nostru
de ţară unde se întâlnesc hotarele Moldovei, Transilvaniei şi Munteniei, a
rămas în urmă cu cercetările, ca un loc sterp, fără de trecut, fără de interes
pentru nimeni.
Şi cum convingerea noastră este că pământul Milcoviei ascunde frumuseţi
nebănuite, vrem să dăm la o parte ceaţa deasă a necunoaşterii care întunecă o
geană de lumină caldă - istoria ţinutului nostru. Fiecare număr de revistă (două
sau trei pe an) înseamnă pentru noi o apreciabilă pagubă bănească. Am fi însă
mângâiaţi dacă ar fi însă împlinită cu un cât de mic câştig moral. Căci aceasta
ne este ţinta.
1
Notă: Publicăm în acest număr jubiliar, închinat fondatorului publicaţiei Milcovia, N. Al.
Rădulescu, articolele dedicate începuturilor celor două serii - seria I şi seria a III-a.
2
) Acesta este articolul de fond prin care N. Al. Rădulescu inaugura seria I a revistei
,,Milcovia” (1930).
12
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Pentru a nu fi exclusivişti, făgăduim să publicăm bucuros în Milcovia

articole scrise şi de alţi scriitori pe care nu-i cunoaştem, mai cu seamă
râmniceni, dar care ne ştiu aprecia ţinutul.
Rămânem recunoscători prietenilor care mai înainte de a apărea, ne-au urat
drum bun, iar celor care îi vor urma, le mulţumim mai dinainte...
O SOCOTEALĂ PENTRU TINERI3

SOVEJA [S. Mehedinţi]
Câţiva cărturari din noua generaţie au pus la cale o publicaţie culturală în
vechiul ţinut al Putnei. Sa ridicat însă o întrebare : Se poate oare o activitate de
seamă într-un colţ de provincie?
Credem că se poate.
Şi cultura, ca şi civilizaţia unui popor, trebuie să se razeme în chip normal
pe munca tuturor celor capabili de creaţie. Aşa e pretutindeni în ţările bine
întocmite. În Anglia de pildă, sufletul naţiunii nu se manifestă numai în Londra
ori în alte oraşe mari, ci se simte tot atât de viu - ba uneori şi mai viu - la
Oxford şi la Cambridge. Dar nici acolo nu se isprăvesc manifestările
caracteristice ale poporului britanic. După răsboiu, cea mai puternică
personalitate a învăţământului lucra la Oundle. De acolo a pornit mişcarea de
reformă a lui Sanderson, care a primenit atmosfera tuturor şcoalelor secundare
din Anglia.
În Franţa, tot aşa. Parisul, e drept că atrage la sine multe din puterile cele
mai de seamă, dar nici restul ţării nu rămâne amorţit. Până ieri - alaltaieri, trăia
într-un sătişor din Provence naturalistul Fabre, un fel de Omer al vietăţilor
mărunte. O viaţă întreagă, până la adânci bătrâneţe, el a scris studii minunate
de entomologie, ascultând grierii şi urmărind furnicile sau alte gângănii într-o
grădină de câţiva stânjeni.
De Germania nici nu mai vorbim. Geognosia s-a născut în târguşorul de la
Freiberg. Kant a stat toată viaţa lui în colţul de la Könisberg. Goethe şi-a legat
anii cei mai rodnici de Weimar. Prin iniţiativa lui, Jena, neînsemnatul târg al
unui principat cu totul neînsemnat, ajunsese un focar de ştiinţă şi artă (Schiller,
Fichte, Herser, Humboldt...). Şi nici azi, Berlinul nu-i în toate privirile fruntea
Germaniei culturale. De umilitul Marburg se leagă renumele unei „Şcoale”
filozofice; Bayreuth e vestit prin muzică: Dresda prin muzee etc., etc.
Şi aşa e peste tot, unde viaţa unui popor se desvoltă în chip normal. Iar
unele semne ne dau dreptul să nădăjduim că tot aşa va fi şi la noi. Când se
3
Soveja [S. Mehedinţi] - O socoteală pentru tineri, în: Milcovia, revistă regională de
studii, anul I, vol. I, pp. 1-4.
13
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
găseşte omul, (ori şi de unde - chiar şi din Nazaret) - pot porni lucruri mari. Ră-
posatul botanist Porcius Florian, în Năsăudul lui, ajunsese o celebritate euro-
peană, deşi s-a ocupat toată viaţa numai cu flora din Transilvania. (Pentru ge-
nul Hyperacium, el era arbitru). Într-un cot al Moldovei, folclorul român a avut
doi mari reprezentanţi: pe Marian şi pe Gorovei (unul preot, altul magistrat). La
Deva, un modest învăţător ajunge naturalist atât de preţuit, încât e chemat pe
lângă universitatea din Cluj. Într-un sat din Dobrogea, un alt învăţător organi-
zează unul dintre cele mai de seamă muzee regionale. Tot aşa în Severin, Ga-
laţi, Sighet, Câmpina, Fălticeni şi chiar în comune rurale (Brebu şi Voineasa
etc.), oameni spornici la suflet au creat din nimic muzee, biblioteci, asociaţii
culturale etc. Dar şi mai semnificative pentru toate timpurile din urmă sunt
unele publicaţii care dovedesc o muncă de un caracter cultural mai puţin im-
provizat. Analele Dobrogei, Arhivele Olteniei, Analele Basarabiei, Analele
Brăilei (ca să cităm numai pe cele de caracter mai ştiinţific) sunt un semn pi-
păit că în toate ţinuturile româneşti numărul oamenilor de cultură a sporit, iar
iniţiativele lor sunt din ce în ce mai puternice.
Socotim, aşadar, că şi planul pornit din vechiul oraş al Unirii va fi încunu-
nat de izbândă. A organiza un muzeu etnografic, când ai în apropiere un ţinut
arhaic ca al Vrancei, e posibil. A întreprinde cercetări originale şi a le publica
într-o revistă de caracter ştiinţific e o muncă de mare preţ cultural, mai ales
când trecutul se destramă atât de repede, întunecând pentru totdeauna înţele-
gerea unor probleme de mare însemnătate4. Tot aşa, studiul limbei şi al folklo-
rului vrăncean va rămâne ca un document de valoare permanentă. În sfârşit,
răscolirea documentelor istorice, risipite încă în mâinile particularilor sau prin
dulapurile autorităţilor publice, unde se macină pe încetul, precum şi lămurirea
unor chestiuni de antropologie, antropogeografie şi geografie fizică la genun-
chiul Carpaţilor, unde e „cotul cutremurelor” şi unde a fost de atâtea ori „colţul
4
Pe lângă culegerea grabnică a materialului, mai trebuie împlinită o condiţie care n’a fost
realizată până acum. Ca să ştii de pildă ce gluga, nu e destul să atârni o glugă în cuiul sau în
dulapul unui muzeu, ci să-i faci şi monografia acestui obiect; să stabileşti întâi pe hartă răspân-
direa lui, notând toate variantele şi conturându-le în spaţiu; apoi să urmăreşti înrudirea sau lipsa
de înrudire cu hainele vecinilor, după cum găseşti ori nu vre-o formă de tranziţie. Abia după
această muncă prealabilă, te poţi încumeta să hotărăşti, dacă ai în faţă o creaţie autohtonă sau
un împrumut. Iar în cazul din urmă, trebuie să dibueşti şi calea pe care s-a făcut împrumutarea.
În sfârşit, obiectul nu e deplin cunoscut nici cu atât. El trebuie urmărit în toate muncile necesa-
re pentru modelarea lui, ţinând seama şi de latura sufletească a celui care îl face, apoi şi de în-
trebuinţarea lui, ţinând seama şi de latura lui . Eseurile legate de alcătuirea unei unelte ori de
mânuirea ei în timpul muncii, sânt absolut indispensabile , pentru a-i putea da locul cuvenit în
civilizaţia şi cultura poporului respectiv.
Abia, după ce va fi gata seria monografiilor, prin controlul reciproc al rezultatelor, vom
avea destul material comparativ, pentru a păşi la o descriere etnografică a întregului popor.
14
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
furtunilor”, vor fi o contribuţie interesantă nu numai pentru Judeţul Putnei, ci şi

pentru lămurirea unor chestiuni ce privesc părţi mai întinse din pământul şi po-
porul românesc.
Iar pentru toate aceste sarcini, se găsesc din fericire la faţa locului o sumă
de puteri nouă, deplin verificate.
* * *
De altfel, nici în trecut Judeţul Putnei n-a stat cu totul în umbră. Fiind mar-
gină de ţară, ţinutul unde s-a născut Ştefan Vodă s-a legat de multe evenimente
politice, pe care cronicele le-au notat. Acum vre-o două sute de ani, prin melea-
gurile noastre a trăit şi a scris Miron Costin. Tot cam pe atunci numele Putnei a
fost legat de Dabija şi Cantemireşti. În veacul din urmă, când cu Unirea lui Cu-
za şi moş Ion Roată de la Câmpuri, de numele Focşanilor s-a legat deseori nu-
mele lui Kogălniceanu şi ai altor bărbaţi ai vremii. Într-un sat din apropiere (la
Făurei), Nicolae Şuţu, ministrul lui Mihalache Sturza, a scris cea mai bună is-
torie contemporană, pentru epoca dinainte de Unire, cu care începe firul istoriei
critice a lui Maiorescu. În alt sat (Soveja), Aleco Ruso, prietenul lui Alecsan-
dri, a cules Mioriţa, mărgăritarul întregii poezii populare a românilor, născut
lângă acel triplex confinium (moldovean, vrâncean şi ungurean), aşa de bine lo-
calizat în baladă. Tot din Focşani a ieşit apoi Mincu, renovatorul stilului arhi-
tectural românesc şi tot acolo s-a născut elegantul literat Duiliu Zamfirescu,
destinat a ne înfăţişa sub forma artei, războiul neatârnării şi nobila figură a lui
Şonţu, întruparea cea mai deplină a gloriei militare de la Plevna.
N-a fost deci pustiu şi fără nume oraşul Unirii nici înainte de alipirea Prin-
cipatelor, nici de atunci încoace5. Prin urmare, concentrarea de azi a atâtor ti-
neri cărturari din toate părţile ţării, punând la un loc temperamentele deosebite,
pregătiri ştiinţifice variate, dar preocupări culturale comune, suntem încredin-
ţaţi va fi începutul unei epoce de nouă înflorire.
Aşa va fi. Şi trebuie să fie, dacă tineretul din partea locului şi cei ce se simt
legaţi de Putna, pe lângă amintirea trecutului, vor mai ţinea socoteală şi de un
fapt unic ca însemnătate în toată istoria neamului.
De pământul putnean se leagă amintirea zilei celei mai glorioase din viaţa
poporului român. În lunca Siretului, între malul înalt de la Cosmeşti şi dealul
de la Răzoare şi Muncel, am stat frunte la frunte cu cel mai puternic năvălitor,
dintre toţi, câţi au călcat pământul nostru, de la Dariu al lui Histape şi până azi.
Rovine şi Călugăreni, Racova şi Răsboeni s-au adunat în câmpul de la Mără-
şeşti.
Prin urmare „trecutul obligă”, întocmai ca şi nobleţea, fiindcă este el însuşi
un temei de mare înălţare sufletească.
5
Soarta voit ca unul dintre cei trei regenţi, Gheorghe Buzdugan, să fie tot un focşănean.
15
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Cei care împărtăşesc acest fel de a vedea, să păşească deci grabnic la

muncă, iar noi, martorii zilelor de cumpănă. Când am văzut şi lipsurile
oamenilor şi virtuţile străvechi ale poporului, nu putem da tineretului decât un
sfat: să muncească cu ochii spre viitor. Cele mai bune ceasuri din viaţă sânt
cele închinate neamului din care te-ai născut. E singurul fel de ajuta progresul
omenirii.
● ● ●
PILDA DOMNULUI MEHEDINŢI –

RENAŞTEREA ,,MILCOVIEI”
† Ion Panait (1941-2009),
poet şi publicist
Seria a treia a ,,Milcoviei”, una dintre cele mai prestigioase publicaţii ale
vremii nu numai în teritoriul Vrancei - iată o întreprindere nu doar curajoasă, ci
ţinând cont de o certă conştiinţă de sine a spiritului, de exprimare şi definire a
unor probleme de educaţie şi cultură într-un timp şi într-un spaţiu creator, aşa
cum se prezintă astăzi realitatea în judeţul pe care-l populăm cu viaţa.
Nu ştim dacă, atunci când a apărut, în 1930, revista se încadra în sfera de
exprimare a localismului creator, ca o expresie a unei ,,năzuinţe contemporane
de mai profundă ancorare în realitate, în concret, în viaţa autentică şi ime-
diată, o undă a valului de sinceritate ce inundă astăzi mai toate comparti-
mentele culturii. Localismul creator dezvoltă, ca punct cardinal al programu-
lui său, cunoaşterea realităţii şi valorificarea, în creaţie, a latenţelor specifice
şi pitoreşti ale locului”, aşa cum scria Al. Dima în ,,Familia” (seria III, an II),
dar ea nu a făcut decât să răspundă cu distincţie necesităţii unui deziderat impe-
rios al oamenilor, cum îl proclamă marele folclorist vrâncean Ion Diaconu în
Ethnos - revistă de grai, studiu şi creaţie românească: ,,O revistă trebuie să
apară din maturizarea unor experienţe culturale înmănuncheate prin nevoile
sufleteşti ale anumitor locuri cu destine istorice precise.”
Profesorul şi distinsul cărturar nu uita că, în Descrierea Moldovei, eruditul
domnitor Dimitrie Cantemir crede că în Moldova au existat trei republici (îna-
inte de descălecatul lui Dragoş Vodă), cea de-a doua, ,,mai mică - este Vran-
cea, din ţinutul Putnei, la hotarul Valahiei, înconjurată din toate părţile de
munţii cei mai sălbatici. Aici sunt 12 sate şi 2 mii de case…”, şi că tot pe aces-
te locuri avea să se nască din răzeşi vrânceni, şi să-şi trăiască prima tinereţe mi-
tropolitul Varlaam, şi că tot în aceste ţinuturi au vieţuit şi deţinut ranguri Ion
Neculce şi Miron Costin, neîntrecuţii cronicari.
Reapariţia ,,Milcoviei” îşi are, mai mult ca oricând, o justificare genetică
fără precedent, ea având de dat, prin pilda de spirit a editării, ,,o socoteală pen-
16
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
tru tineri”, aşa cum afirma în Cuvântul înainte marele Simion Mehedinţi.
,,Câţiva cărturari din noua generaţie au pus la cale o publicaţie culturală în
vechiul ţinut al Putnei”, spune savantul. Amintind numele lui Miron Costin,
ale Cantemireştilor, lui Kogălniceanu, Nicolae Şuţu, Alecu Russo, el conchide
în acelaşi Cuvânt: ,,Trecutul obligă întocmai ca şi nobleţea, fiindcă este el
însuşi un temei de o mare înălţare sufletească. Cei care împărtăşesc acest fel
de a vedea, să păşească, deci, cât mai grabnic la muncă.”
Din păcate, prima serie a ,,Milcoviei” nu a durat decât şapte ani, ultimul
număr tipărindu-se în anul 1936, dar ea a adunat în paginile ei atâtea semnături
valoroase ale naţiei şi ale vremii, cât pentru o istorie generoasă şi translucidă a
spiritului unei epoci binecuvântate şi zbuciumate deopotrivă. Uitarea, praful, igno-
ranţa, în fapt, interzicerea revistei au durat 35 de ani, adică până în anul 1970.
De la această dată s-ar putea vorbi de cea de-a doua serie a acestei extraor-
dinare publicaţii, graţie redactorilor de la cotidianul local judeţean ,,Milcovul”,
ce o ,,dezgroapă” din motive propagandistice, în primul rând. Ea, revista, nu va
mai beneficia decât de o ritmicitate pe care o promova onomastica socialistă a
evenimentelor, tipărirea făcându-se fix la zile bombastice: 1 mai, 23 august şi
30 decembrie, ca un fel de efort al unui bilanţ pseudo-cultural comandat. Re-
dactorii se înregimentau unei munci de rutină - articolele erau scrise, în marea
lor majoritate, de angajaţii ziarului patronat de Comitetul Judeţean P. C. R.
Vrancea, după o politică editorială dictată prin secţia de propagandă, de multe
ori sumarul unui număr schimbându-se chiar în faza finală, de bun de tipar, în
tipografie, în funcţie de vizitele cuplului prezidenţial.
În această situaţie, nu se putea vorbi decât ,,în paranteze” de un nivel ştiin-
ţific şi cultural al revistei. Realitatea ,,Milcoviei” era dată de ambiţia aparatului
propagandistic comunist de a evidenţia cultura de masă a ţinutului, de ,,ambi-
ţia” unui prim-secretar de a face să se vorbească şi despre ,,feuda” sa altfel de-
cât despre producţiile de struguri sau cereale ori de… abilitatea celor ce se chi-
nuiau să alcătuiască un număr, un supliment mai puţin vetust decât precedentul.
Da, aceste suplimente politico-social-culturale purtau numele revistei ,,Mil-
covia” şi ele au văzut lumina tiparului aproximativ zece ani, însumând exact 30
de numere.
Am fost şi eu, ca jurnalist în acea perioadă, colaborator intim al acestui
,,supliment”, al frământărilor celor ce erau nevoiţi să facă adevărate minuni
pentru a echilibra, din punct de vedere cultural, această ,,Milcovie”. O treime
din cele 24 sau 36 de pagini - nu mai ştiu bine, uneori, vor fi fost şi mai multe,
poate - erau obligatoriu destinate cuplului conducător, politicii lui la toate nive-
lurile, personalităţii sale ,,creatoare” (!), intervenţiilor în diferitele domenii de
activitate; urmau paginile industriale (sic!), de agricultură, sociale, reportajele
,,la zi” în varii evenimente şi, la sfârşit, desigur, cultura, cât mai de masă, cât
17
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mai în stilul Cântării României (!). Greu, se strecurau şi literatura, pictura, gra-
fica, epigrama, totul încheindu-se cu ştirile sportive ale judeţului.
Se publică, totuşi, trebuie să recunoaştem, versuri, proză, teatru scurt, cro-
nici literare, interviuri, foiletoane, dar cam mult drapate în haina metaforei, a
calamburului, de unde doar iniţiaţii puteau descoperi adevărul, bucuria şi fru-
museţea cuvântului. Au semnat, mai mult sau mai puţin accidental, şi nume pe
care literatura română le reţine cu majuscule: Nichita Stănescu, Adrian Păunes-
cu, Constanţa Buzea, Gheorghe Istrate, Virgil Carianopol, Al. Piru, Ştefan Ca-
reja, Mircea Micu, Ion Iancu Lefter, Virgil Huzum, Liviu Ioan Stoiciu, Ionel
Bandrabur, Florin Muscalu, Dumitru Pricop, Ion Dumitru Denciu, Constantin
Apostol, Constantin Ştefuriuc, Virgil Panait etc. Multe, foarte multe din aceste
semnături se regăsesc pe coperţile unor prestigioase cărţi, în Dicţionarele de
elită a literaturii române, în paginile revistelor de cultură, dar aproape nici unul
dintre aceşti scriitori nu s-a format sub auspiciile, în paginile şi în atmosfera
acestei noi serii, să-i spunem a doua, totuşi, a ,,Milcoviei”.
Prima serie a fost în acea perioadă - când s-a scris şi înregistrat în anale ti-
păritura ca atare - una dintre cele mai bune reviste regionale de studii din ţară,
unde semnau, printre alţii, Simion Mehedinţi, Duiliu Zamfirescu, Ion Diaconu,
Mihail Sadoveanu, Ion Pillat, Sextil Puşcariu, Iorgu Iordan, N. Al. Rădulescu,
a fost ea, oare, reprezentativă pentru cultura Vrancei şi spiritualitatea ei? Greu
de dat un verdict. Iar timpul va fi, ca în toate cazurile, cel mai bun judecător.
Seria a treia va fi doar o ambiţie sau editarea ei se va concretiza într-un răs-
puns spiritual ce va oglindi problemele vremii, ale oamenilor, ale adevărului lor
necesar pentru ,,a da la o parte ceaţa deasă a necunoaşterii care întunecă o
geană de lumină caldă – istoria ţinutului nostru”, aşa cum îndrăznea să viseze
un alt mare spirit al locurilor, geograful N. Al. Rădulescu?
Interesul nostru este viu şi intens. Să aşteptăm, iarăşi, Timpul…
● ● ●
UN NOU ÎNCEPUT
Redacţia (decembrie 2005)
În anul 1930, apărea la Focşani o nouă revistă - Milcovia -, între cele peste
două sute de publicaţii (câte semnala Ion Diaconu în revista Ethnos din 1942,
că ar fi apărut în perioada 1890-1940), pe meleagurile putnene. Multe dintre
acele tipărituri au avut o existenţă efemeră, 1-2 numere. Între aceste periodice,
Milcovia şi apoi Ethnos, şi-au câştigat un loc de frunte în cultura românească,
chiar dacă au avut un caracter regional, prin aria de referinţă.
Numele noii reviste avea rezonanţe răsunătoare în istoria milenară a acestor
meleaguri. Aici a fost Episcopia Cumanilor (1227-1228), Civitas Milcoviae, pe
18
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
locul Odobeştilor de azi. Aici între Munţii Vrancei şi cotul Dunării la Galaţi, se
află Vadul Moldo-Muntean, ,,nodul vital al Statului român (…), aici se află
şleaul cel mare al drumurilor” (S. Mehedinţi). Milcovia şi-a dorit şi a fost o
revistă de studii, care a scos la iveală ,,colţul nostru de ţară unde se întâlnesc
hotarele Moldovei, Transilvaniei şi Munteniei, Ţinutul Milcoviei, adică al Put-
nei şi Râmnicului”. (N. Al. Rădulescu)
Milcovia s-a ivit din ambiţia unor intelectuali putneni şi râmniceni: profe-
sori (N. Al. Rădulescu, Ion Diaconu, Al. P. Arbore), la Liceul ,,Unirea”, cea
mai înaltă flacără şcolară a acestui ţinut, jurişti (Aurel V. Sava - ,,recuperatorul”
identităţii documentare a Vrancei istorice, George Tatulescu), alţi oameni de
cultură: Ion M. Gane, Teoder Rădulescu, Vasile Popescu, Virgiliu P. Arbore,
Emil Coliu, I. M. Dimitrescu, I. Romanoai, N. Jecechianu, Petre Iosif, Pimen
Constantinescu şi alţii.
Milcovia a trăit şapte ani (1930-1936), a editat 7 volume, a dat la iveală stu-
dii care au şi astăzi o mare valoare ştiinţifică. Aici au colaborat: Simion Mehe-
dinţi, Ioru IordN, Ion Pillat, Marin Simionescu-Râmniceanu. Oricine s-ar încu-
meta să scrie ceva serios despre acest ţinut, va trebui, cu necesitate, să studieze
colecţia Milcoviei.
Rezonanţa numelui şi valoarea fostei reviste, a făcut ca în anii 1970, Mil-
covia să reapară pe frontispiciul presei locale din Judeţul Vrancea, doar ca un
,,supliment social-cultural” al cotidianului ,,Milcovul”. Chiar dacă nu mai era
Milcovia de altădată, apariţia acestui supliment a fost un semn că intelectualii
de aici îşi căutau rădăcinile. În paginile sale au publicat nume de rezonanţă din
literatura epocii.
Astăzi, la centenarul fondatorului Revistei Milcovia şi la 75 de ani de la
prima ei apariţie, Asociaţia ,,Simion Mehedinţi”, la iniţiativa unui grup de pro-
fesori inimoşi, reia într-o a treia serie, editarea Milcoviei. Primul număr al
acestei serii, este dedicat fondatorului şi are un profil mai mult geografic,
revista fiind în continuare, una de studii documentate.
Dorinţa editorilor este de a reda seriei actuale strălucirea vechii Milcovia.
Voim să capacităm în paginile acestei publicaţii toate preocupările ştiinţi-
fice şi creatoare ale acestui ţinut, fără a exclude şi colaborări de pe alte melea-
guri. Revista va promova respectul pentru tradiţie, va fi un document pentru
toate timpurile şi un ,,sprijin pentru ziua de mâine”, va proiecta acest ţinut în
contextele naţional şi european.
19
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
I N S U L A Ş E R P I L O R1
Prof. univ. dr. N. Al. RĂDULESCU
Abstract. In order to take advantage of this current point of interest subject, still
very much alive in Romanian conscience, following the judgment of the International
Court of Justice of Hague from February 2009, we replicate a newspaper article of an
important newspaper of Focsani from the interwar period.
Profitând de actualitatea acestei teme, care încă vibrează în conştiinţele româneşti,
sub semnul Hotărârii Curţii Internaţionale de la Haga din februarie 2009, reproducem
articolul ,,Insula Şerpilor”, după un important ziar focşănean din perioada interbelică.
Acest text publicistic trece de efemerul paginii de ziar şi analizează o importantă schiţă
monografică privind acest subiect geografic, tipărită de R. I. Călinescu într-o publicaţie
prestigioasă coordonată de mentorul lui N. A. Rădulescu, îndrumătorul lucrării sale de
doctorat: prof. univ. dr. Constantin Brătescu2.
Cititorii noştri vor avea bucuria să constate valoarea şi perenitatea unor idei
exprimate de marele geograf şi om de cultură vrâncean, academicianul Nicolae Al.
Rădulescu, fondatorul revistei ce cu onoare ne străduim să-i continuăm tradiţia.
Ideile exprimate atunci, sintetic, sunt de o mare actualitate şi veridicitate - semnul
textelor făurite de mari corifei ai cunoaşterii teoretice şi practice. Dacă unele dintre ele
nu mai corespund acum realităţii faptice (datorită trecerii inexorabile a timpului!), rămân
lăudabile eforturile geografului vrâncean de a sintetiza informaţii de mare utilitate.
Desigur, în linii generale, am păstrat în textul de mai jos stilul şi ortografia autorului.
Textul lui N. Al. Rădulescu este util doritorilor de cunoaştere a statutului privind
Insula Şerpilor, în contextul geopolitic, economic şi militar european de azi.
I. Gr. Cherciu
Cel din urmă număr al revistei ,,Analele Dobrogei”, care apare sub
conducerea d-lui C. Brătescu, profesor la Universitatea din Cernăuţi, publică o
interesantă schiţă monografică a Insulei Şerpilor din Marea Neagră, datorat
unui harnic cercetător, d. R. I. Călinescu.
Această singură insulă a Mărei Negre este foarte puţin cunoscută până
astăzi, mai ales pentru faptul că nu prezintă o însemnătate economică atractivă
pentru om. Studiul menţionat mai sus ne arată marea valoare ştiinţifică a
suprafeţei acelea de pământ de numai 17 hectare, aruncată între valurile mării,
care se luptă cu îndârjire s-o macine încetul cu încetul.
1
Revista Milcovia, seria a III-a, anul IV, nr. 8, mai 2009, pp. 8-16;
2
Apud ziarul ,,Căminul”. Publicaţie culturală a Căminului ,,Unirea ” din Focşani, anul
VIII, nr. 1, 31 ianuarie 1932, pag. 4.
20
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
E aşa de mică Insula Şerpilor încât, cu tot relieful ei accidentat, nu-ţi

trebuie decât 40 de minute ca să dai ocolul celor 1973 m, ce-i formează
perimetrul.
Cu o formă de pătrat, a cărei latură este de 400 m numai, insula aceasta nu
are peste nivelul mării o înălţime mai mare de 40 m. Tocmai pe acest vârf se
află un far al Comisiei Europene a Dunării, având rostul să lumineze calea
vapoarelor care se apropie de gurile Dunării. Se întâmplă însă, câteodată, ca,
din pricina ceţii, deşi, în asemenea prilejuri, lumina se face cu fulmicoton,
vasele să se ciocnească chiar
de stâncile din jurul insulei, pe care valurile le ascund.
Numele insulei vine de la un şarpe de apă, nevătămător, care trăieşte şi în
apă, şi pe insulă. În vechime, purta numele de Leuke (alb) sau Achillea, după
numele eroului grec, Achille, care avea şi un templu aici, ale cărui ruine se mai
văd şi azi.
Geografii spun că insula aceasta e o rămăşiţă a unor munţi vechi (Catena
Chimetrică) ce străbăteau Europa, din Franţa de Nord până la noi. Vremurile
au ruinat şirul acesta de munţi şi, la noi în ţară, se mai văd numai dealurile
tocite şi sterpe ale Dobrogei, ca martori vii ai vremurilor de altădată.
Pe stâncile din Insula Şerpilor nu cresc copaci. Numai ierburi însemnate cu
ca-re se hrănesc oile păzitorilor de la far, ceea ce supără rău pe botaniştii veniţi
să cerceteze flora insulei.
Insula este foarte mult vizitată de păsări, mai ales primăvara şi toamna,
când se călătoresc ele dintr-o regiune într-alta. E ca un loc de odinioară
binecuvântat de păsările care călătoresc, duse de instinct, sute de kilometri.
Din punct de vedere arheologic, insula e însemnată pentru că de aici, de la
templul lui Achillle, s-au ridicat, încă de la începutul veacului al XIX-lea, o
sumă de vase, capiteluri de marmură, 2000 de monede vechi etc.
Insula e locuită de 4 gardieni, 2-3 soldaţi, care formează pichetul de
grăniceri şi 1-2 soldaţi pedepsiţi.
Apa de băut şi de spălat este apa de ploaie. Când plouă, după ce se spală
bine acoperişul clădirilor, printr-un dispozitiv special, se îndreaptă ulucul spre
o cisternă în care se adună apa atât de necesară.
Gardienii locuiesc într-o clădire minunat construită, din camere separate,
cămară, cuptor de pâne, bucătărie etc. Peste zi, se ocupă cu grădinăria, cu
vânatul si-tarilor şi porumbeilor sălbatici, iar noaptea îngrijesc de far, făcând cu
schimbul.
Farul a fost bombardat în 1917 de un vas de război german şi a fost
reconstruit în 1922.
Fiind numai 45 km, până la Sulina, noaptea se pot face şi semnale
luminoase, pentru că nu este instalat încă un post de radio-telegrafie.
21
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Şi din punct de vedere balneoclimatic, Insula Şerpilor merită atenţia

noastră. Aerul extrem de curat şi ozonificat de aici, cu o vară nu prea
călduroasă, poate vindeca, ajutat de razele ultra-violete, mulţi bolnavi.
Dar construirea unui hotel sau a unui sanatoriu ar necesita sume enorme şi
riscul ar fi prea mare.
Aşa că gardienii farului vor trăi şi de aici singuratici, ca nişte pustnici, pri-
vechind cu deosebită grijă la luminiţa dată de în paza lor, ca să vie în ajutorul
vapoarelor care rătăcesc pe mare în căutarea unui liman.
Şi, peste câteva mii de ani, insula aceasta care poartă drapelul ţării noastre,
va dispărea sub valurile Mării Negre, care rod încet, dar sigur.
● ● ●
ASPECTE GEOGRAFICE ŞI JURIDICE DIN PLEDOARIA 3)

,,CARACTERISTICILE INSULEI ŞERPILOR“
SUSŢINUTĂ ÎN CADRUL PROCESULUI
DE LA CURTEA INTERNAŢIONALĂ DE JUSTIŢIE
PENTRU DELIMITAREA SPAŢIILOR MARITIME
ÎN MAREA NEAGRĂ (ROMÂNIA C. UCRAINA)
Prof. Dănuţ SĂCRIERU,
Grupul Şcolar Agricol Odobeşti
Introducere
Insula Şerpilor este o insulă situată pe platforma continentală a Mării Ne-
gre, în partea vestică, la 45 km distanţă de oraşul Sulina (Gâştescu Petre,
Cioacă Adrian, 2003).
Principalele date morfometrice sunt: suprafaţa 0.17 kmp; perimetrul 1,
973 m; axa mare Nord-Sud, 440 m; axa mică Est-Vest, 414 m; altitudinea
maximă, 42 m.
Din punctul de vedere geomorfologic, Insula Şerpilor reprezintă cel mai
estic inselberg nord dobrogean parţial emers, făcând parte dintr-un aliniament
de pedimente ce include Dealul Mării, 270 m, Colinele Cataloiului şi ale Du-
năvăţului (Posea Gr., 1980), Insula Popina (din complexul lagunar Razim Si-
noie). În timpul perioadelor glaciare, când nivelul Mării Negre era mai jos cu
3
) Pledoarie susţinută de Bogdan Aurescu, miercuri, 3 septembrie 2008, 50 minute.
22
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
120-150 m faţă de nivelul actual, exista un promontoriu care avea ca terminaţie

actuala insulă.
Geologic, Insula Şerpilor este alcătuită din gresii şi conglomerate cuar-
ţoase de vârstă Jurasic inferior (Liasic), cu strate aproape orizontale sau uşor
cutate (Murgoci G., 1912), structură similară cu cea întâlnită în pedimentele
nord-dobrogene. Peisajul general al insulei este dominat de stâncării, versanţi
abrupţi şi faleze (Vespremeanu Emil, 2005), ce îngreunează accesul pe insulă
dinspre mare, fiind preferată calea aeriană. Dinamica apelor marine în zona
insulei au determinat conturarea ţărmurilor exclusiv prin eroziune, proces con-
tinuu şi ireversibil ce micşorează suprafaţa insulei. De asemenea, acest fapt
este favorizat şi de ridicarea generală a nivelului Mării Negre observată cel
puţin în ultimii 150 ani (Vespremeanu Emil, 2005).
Condiţiile climatice generale ale nord vestului Mării Negre - temperatura
medie anuală, 11.1 C; temperatura medie a lunii iulie, 22.4 C; temperatura
medie a lunii ianuarie, -0.5 C; precipitaţii medii de 359 mm/an (Gâştescu
Petre, Cioacă Adrian, 2003); radiaţia solară 135kcal./cmp determină o vege-
taţie de stepă.
Pentru buna înţelegere a consecinţelor sentinţei date de Curtea Internaţio-
nală de Justiţie pentru delimitarea spaţiilor maritime între România şi Ucrai-
na trebuie cunoscute toate aspectele juridice, dar şi a celor geografice întrucât
acestea din urmă sunt caracteristici factuale care au ajutat la conturarea celor
patru argumente esenţiale ale României.
23
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Fig. 1. Harta Insula Şerpilor

Argumente juridice
1. Insula Şerpilor este o mică formaţiune stâncoasă, neintegrată în ţăr-
mul principal.
Unul din argumentele esenţiale ale României a fost faptul că Insula Şer-
pilor nu poate fi integrată ţărmului Ucrainei, fiind nesemnificativă în contex-
tul geografic al zonei şi, pe cale de consecinţă, trebuie ignorată în procesul
tehnic de delimitare a mării teritoriale dincolo de cele 12 mile marine de care
beneficiază deja.
În susţinerea factuală a argumentului că Insula Şerpilor este nesemnifica-
tivă în contextul geografic al zonei, Partea Română a prezentat imagini sateli-
tare ale zonei, dar şi informaţii de natură cantitativă legate de lungime, lăţime
şi suprafaţă. Pledoaria României a fost susţinută şi de elemente de caracteri-
zare a insulei formulate chiar de partea ucraineană ca fiind ,,o stâncă solitară
şi izolată” sau chiar într-o manieră mai categorică ,,chiar şi să numeşti Insula
Şerpilor o insulă este excesiv”, chiar dacă, în prezentarea sa, Ucraina afirmă că
,,dimensiunile Insulei Şerpilor sunt semnificative”. Dincolo de prezentarea in-
sulei, cu toate controversele legate de dimensiunile sale ,,semnificative” sau
,,nesemnificative”, un fapt rămâne incontestabil şi, anume, procesul continuu
24
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
de micşorare a insulei cauzat de eroziune şi ridicare a nivelului mării. Miza

existenţei acestei insule, ca argument pentru o delimitare avantajoasă a spaţii-
lor maritime în Marea Neagră, este reflectată şi de preocuparea Ucrainei de a
consolida ţărmurile insulei, în acest sens fiind prevăzute şi alocate fonduri spe-
ciale din bugetul de stat al Ucrainei pentru 2007-2008.
Foto 1. Insula Şerpilor, fotografie aeriană. Sursa:

http://www.zn.ua/1000/1550/59326/
Partea Română a invocat existenţa şi unor precedente, cum ar fi insula
malteză Filfla, cu o suprafaţă de 0,06 km2, adică 35% din suprafaţa Insulei Şer-
pilor, şi insula Abu Musa, având 12 km2, adică de 70 de ori mai mare decât
Insula Şerpilor. Cu privire la ambele s-a considerat - de către această Curte, în
cazul platoului continental (Libia / Malta), în cazul insulei Filfla -, de către tri-
bunalul arbitral în cauza privind delimitarea maritimă între Dubai şi Sharjah, în
cazul insulei Abu Musa - că nu au nici un efect asupra procesului de delimitare.
De asemenea, Partea Română, prin agentul guvernamental Bogdan Aurescu, a
reiterat strânsa legătură între cazul Insula Şerpilor şi cazul insulei malteze
Filfla care a fost descrisă de Curtea Internaţională de Justiţie ca fiind o ,,stân-
că nelocuită” şi, deci, ignorarea ei în procesul de calculare a liniei mediane
provizorii între Malta şi Libia.
2. Insula Şerpilor nu a avut niciodată şi nu are nici acum o populaţie
Al doilea argument se referă la trăsăturile caracteristicile ale insulei ca
fiind o mică insulă, incapabilă să susţină locuirea umană şi, cu atât mai puţin,
a unei vieţi economice proprii. Validarea acestui argument va anula, în con-
formitate cu prevederile Convenţiei din 1982, orice drept la stabilirea unui
25
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
platou continental sau zonă economică exclusivă, confirmând şi efectul

Protocoalelor româno-sovietice din anii 1949, 1963 şi 1974.
Partea Română a arătat că Insula Şerpilor nu este locuibilă din motive
obiective legate de lipsa oricărui tip de resurse inclusiv apa, a izolării şi inac-
cesibilităţii, a climatului aspru şi ostil.
Prezentarea tuturor mărturiilor scrise privind nelocuirea insulei s-a făcut
din perspectivă cronologică, începând cu antichitatea, istoricul Ammianus
Marcellinus menţionând că insula Leuce (vechea denumire a Insulei Şerpilor)
nu este populată - ,,Insula Leuce sine habitatores”, - ajungându-se la cele două
ediţii ale Îndreptarului de Navigaţie în Marea Neagră, emis de Amiralitatea
Britanică, în 1920 şi 1930, sau la Marea Enciclopedie Sovietică, din 1933,
care consemnează ,,cu excepţia paznicilor farului şi a grănicerilor români, nu
există nici o populaţie”.
3. Insula Şerpilor nu poate să susţină locuire umană
Agentul guvernamental Bogdan Aurescu precizează că este nerealist să
prezinţi ca fiind o populaţie câţiva grăniceri şi oameni de ştiinţă care stau pe
insulă în îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu sau în temeiul unor contracte
pentru perioade scurte de timp.
Sunt lipsite de conţinut şi, mai ales, de consecinţe juridice şi anumite acţi-
uni întreprinse de Partea Ucraineană în sensul legitimării statutului Insulei Şer-
pilor ca un spaţiu locuit. În timpul vizitei sale pe Insula Şerpilor, în noiembrie
2007, preşedintele Ucrainei a înmânat cărţi de identitate unui grup de 6 grăni-
ceri, gest considerat de Partea Ucraineană important în perspectiva ,,negocieri-
lor cu România pentru delimitarea platoului continental”.
De asemenea, Partea Ucraineană foloseşte notorietatea istorică a insulei ca
şi importanţa sa strategică şi militară pentru a reclama dreptul ei la platou con-
tinental şi zonă economică exclusivă, deşi aceste aspecte nu au nici o relevanţă
în a demonstra capacitatea insulei de a susţine locuire şi nici aptitudinea de a
avea o viaţă economică de sine stătătoare. Ocuparea vremelnică a insulei de
către soldaţi în timpul campaniilor de război sau în epoca sovietică s-a făcut
exclusiv pe mijloace externe.
4. Insula Şerpilor nu dispune de niciun fel de resurse şi nu poate susţine
o viaţă economică proprie
În pledoaria orală, susţinută de Partea Română, sunt prezentate detaliat toa-
te sursele mai vechi sau recente consemnate în pledoaria scrisă ce evocă lipsa
apei, a solului fertil, vegetaţia măruntă şi discontinuă precum şi numărul res-
trâns de mamifere. Potrivit unui articol publicat în 2004, şeful Departamentului
4
Anexa nr. 7 la RR
26
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Regional pentru Ecologie şi Resurse Naturale din Odessa a declarat că ,,insula

continuă să sufere din cauza lipsei de apă potabilă“, care este adusă de pe con-
tinent. ,,Lista cu flora, fauna şi speciile de peşte ale Insulei “ (a Ucrainei), de-
monstrează că nu sunt mamifere acolo, cu excepţia a două specii de şobolani şi
a două tipuri de lilieci5. Se pare că până şi şerpii de apă (Coluber hydrus Pall),
care au dat denumirea insulei, au dispărut. Pentru precizarea unor elemente cli-
matice ce ajută la conturarea cadrului natural, dar şi a vieţii pe insulă, Partea
Română citează din monografia insulei, scrisă de biogeograful Raul Călinescu,
în 1931, monografie ce nu poate fi suspectată de o poziţie părtinitoare, izvo-
râtă, aşa cum se şi cunoaşte, dintr-o curiozitate pur ştiinţifică a marelui savant.
Potrivit lui, Insula Şerpilor ,,este situată în zona cea mai aridă a stepelor est-
europene” datorită faptului că ,,suma precipitaţiilor… este foarte mică şi se
repartizează inegal în timpul anului, căzând primăvara şi toamna târziu şi de-
terminând, astfel, o vară extrem de secetoasă şi uscată”, cu furtuni şi uragane
,,care suflă zi şi noapte, necontenit, enervant” 6. Prezentarea unor citate din
monografie vizează şi aspecte legate de traiul cotidian pe insulă, informaţii ex-
trem de preţioase în schiţarea unui tablou ce arată fără putinţă de tăgadă impo-
sibilitatea locuirii permanente a insulei”: ,,a fost aproape imposibil să pără-
sim locuinţa - şi coborârea pe versantul vestic întâmpina o îndârjită şi aproape
neimaginabilă rezistenţă din partea uraganului puternic, rece şi umed”, în
condiţiile în care aceste ,,uragane nu sunt rare pe Insula Şerpilor, mai ales
iarna” 7.
Vizita preşedintelui ucrainean în Insula Şerpilor, în noiembrie 2007, a pri-
lejuit şi o altă ,,mostră“ de cosmetizare a statutului insulei ca neospitalieră, pe
lângă înmânarea cărţilor de identitate unor grăniceri. Este vorba de plantarea
unui pin şi îndemnul adresat grănicerilor şi departamentului regional de plan-
tare a unui număr mare de copaci pe insulă. Presa ucraineană, mai obiectivă în
sesizarea aspectelor factuale seci, critică iniţiativa preşedintelui ca inutilă, un
ziar din Odesa menţionând că ,,ideea preşedintelui are slabe şanse de reuşită.
Insula Şerpilor…este bătută de multe vânturi. Pe această bucată de pământ
stâncos…niciun copac nu a existat vreodată”. Ziarul ucrainean mai face referi-
re şi la ,,un vişin, sădit cu câţiva ani în urmă de o echipă de oameni de ştiinţă,
(…) ce s-a uscat anul trecut, chiar dacă a fost fost îngrijit cu toată atenţia” 8.
În ceea ce priveşte argumentarea lipsei resurselor naturale de orice tip şi,
implicit, lipsa susţinerii unei activităţi economice minime, aceasta este realizată
5
Anexa nr. 85 la CMU. A se vedea de asemenea R.R., p.151 şi p. 175
6
Anexa nr. 6 la MR
7
Idem. A se vedea şi Anexa nr. 54 la MR
8
Articol intitulat ,,Plănuind să meargă la Odesa, Iuşcenko a vizitat doar Insula Şerpilor”,
autor Dmitri Orlov, ziarul ucrainean ,,Novii Region“ din Odesa, 6 noiembrie 2007.
27
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mai ales prin diferitele inserări din presa ucraineană a situaţiei insulei: ,,aprovi-
zionarea cu tot ceea ce e necesar, inclusiv apă potabilă se face cu elicopterul
sau pe mare”, concluzionând că viaţa pe insulă nu ar fi posibilă fără provizii
aduse din exterior.
Accesul pe insulă este o problemă serioasă ce nu a putut fi soluţionată de-a
lungul timpului întrucât caracteristicile naturale ale insulei nu permit acest
lucru. Preşedintele Ucrainei a insistat în cadrul vizitei sale din noiembrie 2007
pentru ca problema debarcaderului local să fie rezolvată: ,,acesta consideră că
este foarte important să se ia măsurile necesare pentru ca rezidenţii să poată
călători în mod regulat în zonă continentală a ţării“9. Se observă că şi în pro-
priile comunicate oficiale de presă Partea Ucraineană nu utilizează termenul
de ,,populaţie”, ci de termenul ,,rezidenţi“.
Pledoaria României a arătat într-un mod neechivoc cu argumente ce conţin
informaţii obiective că insula nu poate susţine locuire permanentă şi nu poate
avea o viaţă economică proprie.
Ucraina a continuat, pe parcursul procesului, să susţină în mod nejustificat
contrariul deşi în Duplica sa nu a adus niciun argument sau o probă care să sus-
ţină în vreun fel locuirea permanentă şi, mai mult, viaţa economică proprie a
insulei.
Pentru un diferend ce există de peste 40 ani, apărut de pe vremea fostei

Uniuni Sovietice, soluţionarea definitivă printr-un proces ce se desfăşoară pe
o perioadă de patru ani şi jumătate înseamnă operativitate având în vedere
amploarea acestui divergent istoric. Avantajul acestei soluţii îl reprezintă şi
faptul că hotărârea este definitivă, nu poate fi apelată sau recurată (nu poate
fi atacată pe calea apelului sau recursului) şi este executorie pentru părţi ne-
fiind nevoie nici măcar de acorduri bilaterale care să consfinţească efectele
sentinţei. Acest diferend s-a cristalizat încă din 1995, înainte de semnarea Tra-
tatului de bază şi a Acordului Conex dintre cele două ţări, din 1997; nu şi-a
găsit rezolvarea prin acest tratat şi nici în cele 34 de runde de negocieri din pe-
rioada 1998-2004 - momentul sesizării Curţii. Chiar şi după sesizarea Curţii au
existat, în perioada 2005-2006, întâlniri la nivel de experţi, însă poziţiile părţi-
lor au fost extrem de diferite, astfel încât judecata în faţa Curţii Internaţionale
de Justiţie a devenit inevitabilă.
Mai mult, România a propus în timpul negocierilor metoda pe care Curtea
Internaţională de Justiţie şi alte instanţe internaţionale arbitrale au folosit-o
de-a lungul timpului pentru delimitări maritime, practica unitară a Curţii în
9
Comunicat de presă ,,Preşedintele vizitează insula Şerpilor”, site-ul oficial al Preşedinte-
lui Ucrainei, 6 noiembrie 2007.
28
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
această materie a delimitărilor maritime dând României câştig de cauză în

acest proces.
Un aspect mai puţin discutat, dar care mi se pare relevant sub aspectul
raportului cost-beneficiu, îl reprezintă costul total al României al acestui
proces, desfăşurat în perioada 2004-2009 care este de 628500 euro, această
valoare este mai mică decât jumătate din suma iniţială prognozată întrucât cea
mai mare parte a activităţii de elaborare a pledoariilor a fost efectuată de com-
ponenta română a delegaţiei României. Această sumă reprezintă contravaloarea
onorariilor experţilor în domeniul dreptului internaţional care au acordat asis-
tenţă părţii române, onorariile experţilor în domeniul hidrografic, topografic şi
cartografic, cheltuielile pentru logistica necesară în vederea susţinerii audierilor
în faţa C. I. J. Pe lângă avantajele de ordin juridic ale deciziilor C. I. J. există şi
avantaje de ordin financiar deoarece costurile procedurilor în faţa Curţii sunt
suportate din bugetul C. I. J. (parte a bugetului ONU), iar statele nu plătesc ta-
xe judiciare, cheltuieli administrative sau pentru traducere.
Concluzii 10
Dintre toate pledoariile prezentate la Haga în cadrul acestui proces, am in-
sistat asupra acesteia întrucât îmbină într-un mod extrem de inteligent aspecte
de ordin geografic cu cele de ordin juridic; elementele de ordin geografic de
larg interes pot sta la baza unor argumente juridice şi pot determina un verdict
cu o valoare istorică. Cele patru argumente care au conturat noţiunea de stâncă
ce se poate atribui Insulei Şerpilor în sensul Convenţiei de la Montego Bay din
1982 privind dreptul mării duce la ignorarea Insulei Şerpilor în procesul teh-
nic de delimitare maritimă. Modul de delimitare maritimă propus Ucrainei în
rundele de negociere este unul ce reiese din practica Curţii aplicată de-a lungul
timpului în cauze similare, rezultatul sentinţei ce acordă României cca. 9700
km2 dintr-o suprafaţă totală de 12000 km2, adică 80% din suprafaţa aflată în di-
ferendul dintre cele două ţări, arătând clar profesionalismul şi modul principial
în abordarea politicii externe în acord cu prevederile şi practica dreptului inter-
naţional.
Importanţa sentinţei deosebită întrucât Curtea Internaţională de Justiţie es-
te o instituţie ce oferă garanţii de imparţialitate, integritatea judecătorilor este
indubitabilă iar soluţionarea diferendului se face într-un interval de timp
predictibil.
10
Având în vedere importanţa acestui subiect legat de noul regim juridic internaţional al
Insulei Şerpilor, am republicat aceste două materiale care ilustrează şi legătura dintre care
trebuie să existe mai ales în legătură cu marile probleme ştiinţifice şi geopolitice cu care se
confruntă statul român şi ţara noastră.
29
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Bibliografie:
1). Călinescu, Raul (1931), Insula Şerpilor. Schiţă Monografică, Analele
Dobrogei, XII, Institutul de Arte Grafice şi Editura ,,Glasul Bucovinei”, Cernă-
uţi;
2). Gâştescu, Petre; Cioacă, Adrian (2003), Insulele Terrei, Ed. Transver-
sal, Târgovişte;
3). Murgoci, Gh. (1912), Studii de geografie în Dobrogea de Nord, BSRRG,
XXXIII;
4). Posea, Grigore (1980), Pediments in Romania, RRGGG, Geographie, p.
24;
5). Vespremeanu Emil (2005), Geografia Mării Negre, Ed. Universitară,
Bucureşti.
30
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
TÂRGURILE ANUALE DIN ŢINUTUL PUTNEI

N. Al. Rădulescu,
Milcovia, anul II, vol. I, Focşani, 1931
Târgurile anuale şi praznicele care se fac la hramul schiturilor sunt prilejuri
foarte bune de a cunoaşte forme vechi de vieaţă românească şi de a face cerce-
tări etnografice. În regiunile izolate s-au păstrat aceste manifestări mai bine de-
cât aiurea. Pildă sunt bâlciul de la Caşin, târgurile din munţii Apuseni sau iar-
marocul de la Vidra (Vrancea).
Importanţa târgurilor anuale este unanim admisă şi lor li se datoreşte dez-
voltarea multora dintre oraşele noastre româneşti.1 De la o formă rudimentară
de schimb în natură, între două regiuni distincte din punct de vedere geografic2,
s-a trecut la un negoţ obişnuit, cu date dinainte stabilite, când negustorul am-
bulant venea să-şi deschidă marfa (mai mult produse manufacturate), iar locui-
torii regiunii respective aveau prilejul să-şi vândă produsele lor nelucrate, să se
aprovizioneze cu mărunţişuri şi unelte aduse de aiurea şi, în sfârşit, să petreacă
împreună o zi întreagă,dorinţă care este explicabilă dacă ne gândim la izolarea
în care se găsesc oamenii de la munte în tot timpul anului. Pe urmă, împreju-
rările istorice fiind favorabile, negustorii s-au stabilit locului şi multe din târ-
gurile anuale au devenit oraşe.
În ţinutul Putnei aşezările omeneşti au fost mai puternice în Vrancea, din
pricina siguranţei cu care elementul fizic - depresiunea - a venit în ajutorul o-
mului. E destul să privim harta Moldovei3 a lui Dimitrie Cantemir şi vedem că
satele sunt foarte numeroase în această regiune, pe când în partea mijlocie a
judeţului aşezările omeneşti lipsesc, pentru a fi apoi mai dese pe valea Siretu-
lui, unde belşugul muncii a atras pe om, cu toate primejdiile care îl ameninţau
1
Cf. S. Mehedinţi, capitolul despre Sat şi Oraş, din cursul ţinut la Universitatea din Bucu-
reşti în 1927;
2
Tache Papahagi, în: Cercetări în Munţii Apuseni, p. 27, spune despre târgurile de pe
muntele Călineasa şi de la Nălmagiu următoarele: ,,logica faptelor, ca şi a consideraţiunilor et-
nografice, ne determină să socotim geneza lor ca fiind anterioară oricăror începuturi de civili-
zaţie rudimentară sau aşezământ de stat, ba chiar aparţinând epocei de formaţiune a popo-
rului român. ,,Ne permitem să extindem părerea aceasta şi asupra târgurilor anuale din Vran-
cea, părere ce, de altfel, se poate generaliza pentru toate regiunile româneşti izolate. În Vrancea
însă a predominat factorul economic, între celelalte condiţii care au favorizat naşterea acestor
târguri.
3
Vezi G. Vâlsan, Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir, Ac. Rom., Memoriile secţiunii
istorice, 1926, Planşa I, şi P. P. Panaitescu, Contribuţiuni la opera geografică a lui Dimitrie
Cantemir, aceeaşi editură, 1928.
31
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
din partea năvălitorilor sau chiar a stăpânirii. În documente, de asemenea,

satele din Vrancea sunt pomenite cu mult timp înaintea celor din partea de şes a
judeţului.4
Cu toată izolarea lor, vrăncenii au trebui să aibă legături negustoreşti cu ve-
cinii şi au căzut în felul acesta în sfera economică a populaţiei transilvane de la
cotul carpatic: Secuii şi saşii. Aceasta, cu atât mai mult că o parte din populaţia
Vrancei era din ,,Ţara Bârsei’5 şi că drumurile oierilor breţcani şi bârsani tre-
ceau prin Vrancea.6
Vrăncenii aduceau din Transilvania râşniţe de piatră care să înlocuiască
morile, în vremuri de bejenie.7De la Breţc aduceau ploşti, chimire pentru cio-
bani şi caţaveici pentru neveste, încă din timpurile cele mai vechi.8 Mai târziu,
când s-a închis graniţa, se treceau prin contrabandă mărunţişurile braşovene, iar
transilvănenii cumpărau din Vrancea sare pentru ei.
Cu timpul, vrăncenii au avut legături negustoreşti mai depărtate, cu Galaţii
unde vindeau iască9 şi chiar cu Craiova (de unde aduceau seu)10, fie pentru in-
teresele lor proprii, fie în calitate de cărăuşi ai negustorilor transilvăneni, care
aduceau de la Galaţi peşte şi produse orientale.11
Ceea ce este de remarcat, e faptul că deşi Vrancea nu are pasuri accesibile,
valurile munţilor opunându-se trecerii, negustorii şi oierii preferau în anumite
cazuri să renunţe la pasul comod al Oituzului şi veneau prin munţi, tocmai pen-
tru a evita taxele vamale.12 Desigur că aceşti cărăuşi şi negustori au contribuit
la dezvoltarea târgurilor anuale existente, probabil, din epoca de ,,formaţiune a
poporului român”.
La nord de Vrancea există şi azi marele bâlci de la Caşin. Târgul acesta
anual este produs al pasului Oituz13, loc de schimb de mărfuri între unguri şi
români. E probabil că negustorii unguri trebuie să fi venit în mare număr, ca să
dea şi numele târgului (bîlciu).14 Aceasta cu atât mai mult, că pasul Oituz a
4
V. Aurel Sava, Documente putnene, I. p. XXV.
5
Cf. N. Iorga, Braşovul şi românii, p. 360.
6
Cf. Andrei Veress, Păstoritul ardelenilor în Moldova, Ţara Românească. Ac. Rom.,
Memoriile secţiei istorice.
7
Cf. I. Diaconu, Ţinutul Vrancei, p. LII şi LIII (în notă).
8
Ibidem, p. LI (în notă).
9
Cf. C. D. Constantinescu şi H.Stahl, Documente vrâncene, I, doc. nr. 50.
10
Cf. N. Iorga, Brodnicii şi românii, doc. XVII.
11
O bibliografie completă a relaţiilor comerciale vrânceneşti se află la I. Diaconu, op.cit.,
în nota de la p. L şi următoarele.
12
Cf. Ştefan Meleş, Păstori ardeleni în Principatele române, Arad, 1925, p. 17.
13
Cf. I. Ursoiu, Pasul Oituz, în Anuarul de Geografie şi Antropogeografie, III, p. 48.
14
Bîlci e de origine ungureasca, de la bucsu, cf. H. Titkin, în Rumanich-Deutchers
Worterbuch, p. 186.
32
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
permis o penetraţie săcuiască destul de puternică, în ţinutul Bacăului, lucru ce a

influenţat nu numai relaţiile comerciale, ci si toponimia şi onomastica.15
În Vrancea târgurile anuale au primit mai puţine influenţe străine şi întrebu-
inţarea numelui de iarmaroc16, nu indică numaidecât existenţa unui mare număr
de negustori saşi, ci poate o influenţă germană mai veche, în limbă, influenţă
paralelă cu cea antropologică, lucru nedemonstrat încă, dar evident de la prima
vedere.
Tot astfel şi celelalte târguri anuale din regiunea deluroasă sau şeasă a ju-
deţului au avut o formaţie independentă, naturală, dar probabil că au fost sub
influenţa neguţătorilor de la Brăila şi mai ales de la Galaţi.
E cert că acestea s-au născut mai târziu decât cele din Vrancea şi multe din
ele, ca şi din Vrancea de altfel, îşi datoresc existenţa intervenţiei oficialităţii.
Şi, după cum era şi de aşteptat, târgurile întocmite artificial vegetează, în timp
ce târgurile vechi, născute în trecutul îndepărtat din nevoi pe care numai et-
nografia le poate lămuri, îşi păstrează însemnătatea comercială.
Târgurile anuale din Ţinutul Putnei sunt următoarele: 17
Comuna Data
Vidra 23 april (Sf. Gheorghe)
6 august (Schimbarea la faţă)
26 octombrie (Sf. Dumitru)
Nămoloasa 17 februarie (Sf. Toader)
9 martie
25 martie (Buna vestire)
Duminica Floriilor
23 april (Sf. Gheorghe)
Înălţarea Domnului
Domneşti-Sat 14,15,16 august
Domneşti-Târg 17 februarie (Sf. Toader)
9 martie
25 martie (Bunavestire)
Vizantea 3 iunie
2 august
27 septembrie
15
V. Sabin Opreanu, Ţinutul Secuilor, în Lucrările Institutului de Geografie al Universi-
tăţii din Cluj, vol. III, harta nr. 10.
16
Iarmaroc e de origine germană, de la Iahrmarkt sau prin intermediul termenului rutean
Jarmarok, cf. H. Titkin, op.cit., p. 749.
17
Datele din tablou sunt luate de la ,,Camera de Comerţ” din Focşani.
33
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Mărăşeşti 8 septembrie (Sf. Maria Mică)

21 mai (Sf. Împăraţi)
Panciu 24 iunie (Drăgaica)
20 iulie (Sf. Ilie)
Mîndrişca 1-8 mai
20-22 iulie
13-17 octombrie
Năruja 29 iunie (Sf. Petru)
14 octombrie (Sf. Paraschiva)
Adjud 23 april (Sf. Gheorghe)
6 august (Schimbarea la faţă)
26 octombrie ( Sf. Dumitru)
Vulcăneasa 20 iulie (Sf. Ilie)
8 septembrie (Sf. Maria-Mică)
Bîrseşti 8 septembrie (Sf. Maria-Mică)
Cercetând tabelul de mai sus, dar mai ales privind harta, putem împărţi târ-
gurile anuale din Putna în 3 grupe şi anume:
1. Târgurile anuale din depresiunea vrânceană (Năruja, Bîrseşti şi Vizan-
tea);
2. Târgurile anuale de la porţile Vrancei, pe văile Putnei şi Milcovului (Vi-
dra şi Vulcăneasa);
3. Târgurile anuale din răsăritul judeţului (regiunea de câmp şi cea delu-
roasă, în parte).
Fiecare grupă îşi are importanţa proprie şi nu coincid datele târgurilor din
aceeaşi grupă, afară doar de regiunea câmpului, unde judeţul fiind prea întins,
găsim în aceeaşi zi două târguri (Nămoloasa cu Domneşti-Târg de ex.)
În interiorul depresiunii vrăncene rostul ,,iarmaroacelor” este să se facă
schimb mai mult între vrănceni. Sunt foarte puţini locuitorii din jur care să vină
la târgurile din Vrancea. Acelaşi lucru se întâmplă şi în partea estică a judeţu-
lui. Aici unele centre s-au transformat în orăşele (Adjud, Panciu, Mărăşeşti şi
Odobeşti), celelalte sunt pe punctul de a deveni şi din pricina aceasta târgurile
anuale îşi pierd din an în an însemnătatea, negustorul stabil al oraşului
contribuind la pieirea negustorului ambulant al ,,bâlciului” sau ,,iarmarocului”.
În toată splendoarea lor au mai rămas târgurile de la Vulcăneasa, dar mai
ales cel de la Vidra. Aşezarea lor fericită pe văile de trecere spre Vrancea (Mil-
cov şi Putna), cât şi întretăierea a două forme de relief deosebite (muntele şi
dealul) a făcut ca iarmarocul să fie evenimentul cel mai de seamă al acestui ţi-
nut. Importanţa creşterii cu atât mai mult dacă ne gândim că aşezarea centrală a
acestei grupe de târguri permite participarea aproape a întregului judeţ.
34
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Cel mai însemnat târg anual

din judeţ, este cel de la Vidra.
La câţiva kilometri de la ieşirea
din depresiune, Putna lasă pe par-
tea stângă o enormă terasă, care
parcă a fost dinadins croită pen-
tru aşezări omeneşti. Vrăncenii
spun şi astăzi că la Vidra este
,,dejugătoarea Vrăncii”, fiind loc
de popas pentru om ,,păşune pen-
tru vite şi tocmai la jumătatea dru-
mului între Vrancea şi Focşani”.
Era fatal ca în acest loc să se fa-
că cele mai multe schimburi de
produse, între locuitorii de la
Târgurile anuale din Ţinutul Putnei
munte şi populaţia din câmpie, mai ales toamna.

Şi e interesant de remarcat că zilele de târg nu-s stabilite la voia întâmplării,
ci sunt în strânsă legătură cu viaţa păstorească vrănceană, cu transhumanţa în
special. Înainte de apleca cu oile la munte (între 1 şi 5 mai)18, fără îndoială că
ciobanii au nevoie de multe produse ale câmpului şi, astfel, ne explicăm târgul
de la Sf. Gheorghe (23 aprilie).
Iarmarocul
de la
Vidra,
vedere
generală
Colecţia
Cercului
Studenţesc
Putnean
18
Cf. I Diaconu, Păstoritul în Vrancea, p. 12;
35
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
De asemenea, iarmarocul de la 26 octombrie (Sf. Dumitru) trebuie pus în

legătură cu întoarcerea turmelor de la munte. Ciobanii şi bacii, la Vidra găsesc
mijlocul să-şi vândă burdufurile cu brânza din zeciuiala ce li s-a cuvenit, ca
preţ al muncii lor de peste vară. Şi tot aici, întreaga Vrance se poate îndestula
cu porumbul de care are nevoie pentru iarnă.
Pentru a avea o idee de însemnătatea iarmarocului de la Vidra, dăm mai
jos19 un tablou de mărfurile aduse într-o singură zi spre vânzare:
205 care .......... cherestea;
22 ,, .......... porumb;
2 ,, ........... grâu;
2 ,, ........... cofe;
10 ,, ........... putini şi ciubere cu cercuri de nuiele;
1 ,, ........... mături;
10 ,, .......... şindrilă;
101 ,, .......... zarzavat şi pepeni;
2 ,, .......... lemne de foc;
9 ,, .......... lână;
400 ,, ......... goale de transport.
Vânzător de
oale la
iarmaroc la
Vidra
Colecţia
Cercului
Studenţesc
Putnean
Au luat parte la acest târg aproximativ şase mii de oameni, toate satele din
Vrancea fiind destul de bine reprezentate. Dacă am trage un cerc, cu centrul în
Vidra, care să cuprindă şi cel mai depărtat sat care şi-a trimis mărfurile la acest
19
Statistică personală, întocmită la 6 august 1930.
36
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
târg, atunci cercul acesta ar ocupa o bună parte din ţara noastră. În adevăr,
zarzavatul era adus de la Moghileni (Tecuci), Rubla şi Voetin (R. Sărat),
şindrila de la Soveja şi Păuleşti, cofele (neînflorate) de la Păuleşti-Vrancea, iar
ciubarele de la Reghiu-Putna. Ca produse mai depărtate erau valuri de postav
pentru cioareci, de la Breţcu şi ţesături fine de borangic, catrinţe de fir şi
ştergare înflorate, de la Săcele. Mai erau de vânzare cergi, spete de ţesut, olărie,
piei de vită, dimie bătută în Vrancea etc.
Pitorescul curat al unui asemenea târg trebuie ca în vechime să fi fost cu to-
tul altul, dacă ţinem seama de ,,panaramele” şi ,,distracţiile” orăşeneşti care au
pătruns cu mare uşurinţă şi uluiesc pe vrăncenii mai bătrâni, care nu pot vedea
oraşul mai des.
Iarmarocul de la Vidra trăieşte din timpuri foarte vechi şi va mai dura multă
vreme. El nu este o creaţie a oficialităţii, ci o cerinţă naturală a unei regiuni,
izolată de natură, lipsită de oraşe şi de căi de comunicaţie. O dovadă vie a celor
afirmate este faptul că un sfert din populaţia Vrancei vine la târgul de la Vidra.
Cu două zile înainte de începerea iarmarocului, pe toate drumurile încep să se
scurgă carele pline de cherestea , ale căror osii de lemn scârţâie asurzitor la
urcuş la vaduri. Femei şi bătrâni vin pe jos cale de 30-40 de kilometri şi nu cine
ştie ce treburi, ci mai mult ca să respecte un obicei îndătinat.
Târgul anual este una dintre puţinele forme vechi de viaţă românească
păstrată şi pentru ca să trăiască are nevoie numai de libertate şi cât mai puţin
amestec al oficialităţii.
37
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
TÂRGUL DIN VIDRA - PUTNA1

manifestări economice (I)
Petre STĂNCULESCU, Gh. SERAFIM,
Archives, anul XVI, nr. 1-4, 1943, pp. 221-259,
Traducere, Romeo-Valentin MUSCĂ
Résumé. La foire de Vidra est l῾un de plus importantes foires de Vrancea (Putna).
Petre Stănculescu et Gheorghe Serafim présentent une analyse sociologique de cette
foire qui a eu lieu à Vidra, le 6 août 1938. Ils insistent sur la place de la foire de Vidra
dans la vie économique du département de Vrancea (Putna) et aussi son rôle sociale
en tant que lieu de rencontre et de distraction pour les habitants.”
În organizarea socială a satelor din regiunea de care ne ocupăm aici,
târgurile constituie ocazia unei vieţi economice intense, mai ales în ceea ce
priveşte procesul schimburilor2.
În general, viaţa economică a ţăranului este redusă la doi factori: producţia
şi consumul.
Schimbul nu se întâlneşte decât foarte rar şi numai când este impus de o
situaţie anume din regiunea respectivă. Ţăranii dintr-o regiune de munte, unde
agricultura nu se poate dezvolta de o manieră încât să satisfacă toate nevoile
populaţiei, sunt obligaţi să ia contact cu ţărani din regiunile de câmpie pentru a
le cumpăra produsele agricole. În schimb, ei le aduc produsele din regiunea de
munte: lemn, bovine etc.
Printr-un fel de înţelegere tacită, ţăranii au reglementat acest schimb. A fost
fixată o zi, de obicei o zi nelucrătoare, când ţăranii din diverse regiuni aduc
produsele specifice regiunii lor într-un sat care, cel mai adesea, se găseşte în
centrul acestor regiuni. Timp de o zi sau două are loc un schimb economic
intens, după care ţăranii se întorc în satele lor.
Cea mai mare cantitate de mărfuri astfel schimbate este reprezentată de
mărfurile produse prin munca ţăranului fără ca acesta să fi investit un anumit
capital în producerea acestora. Oraşele participă de asemenea la târguri, prin
1
Publicăm acest material în ,,oglindă” cu articolul lui N. Al. Rădulescu ,,Târgurile anuale
din Putna”, cu scopul de a se înţelege care era starea economică, relaţiile sociale şi comerciale
care se practicau în prima jumătate a sec. trecut în Vrancea Arhaică. (Nota red.)
2
. Autorul se referă la forma de comerţ primitivă numită troc, bazată pe schimbul de
produse dintre ţărani, de multe ori fără utilizarea banilor. De aceea, sensul cuvântului ”schimb”
în acest studiu, atunci când nu este însoţit de o altă precizare are un înţeles bine determinat și
nu unul în sens larg, general. (n. tr.)
38
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
produsele fabricate în aceste localităţi. În ultimul timp participarea oraşelor

creşte de la o zi la alta încât târgurile pierd caracterul lor de pieţe ţărăneşti,
devenind un fel de sucursale periodice ale oraşelor.
Târgurile se ţin de două sau trei ori pe an în aceeaşi regiune - primăvara,
vara şi toamna. Fixarea acestor momente este în funcţie de necesităţile econo-
mice ale ţăranului şi de perioadele de producţie.
Însă târgurile nu sunt doar locuri unde se stabilesc legături economice.
Viaţa socială a târgurilor este mult mai complexă. La târguri nu vin numai cei
care au de vândut sau de cumpărat mărfuri, ci şi persoane care nu urmăresc
vreun scop economic.
Târgurile constituie de asemenea locuri de distracţie şi de întâlnire pentru
locuitorii unei regiuni. Aceasta explică de ce târgurile determină mari aglome-
raţii de persoane, dând impresia unor adevărate muşuroaie.
II. Târgul care face obiectul acestui studiu a avut loc la Vidra, un sat din
Judeţul Putna3, pe 6 august 1938, ziua de Schimbare la Faţă4.
Primăvara, acest târg are loc pe 23 aprilie, ziua Sfântului Gheorghe, iar
toamna, pe 26 octombrie, de ziua Sfântului Dumitru.
Satul Vidra se găseşte în punctul de contact a două regiuni în întregime
distincte din punct de vedere economic şi geografic: Vrancea - regiunea mun-
toasă a Judeţului Putna şi regiunea de câmpie care se întinde până la Râul Siret.
Harta nr. 1. Judeţele din care vin locuitorii care au participat la târg.
3
. Azi Judeţul Vrancea. (n. tr.).
4
. În textul francez, traducătorul a trecut din eroare ,,Pentecôte”, numele francez al
Rusaliilor şi nu Schimbarea la Faţă. (n. tr.).
39
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Vrancea este numele depresiunii subcarpatice din Nordul Judeţului Putna.

Această depresiune este cuprinsă între principalele lanţuri muntoase şi dealuri.
La Vest este limitată de Munţii Cozia, Condratul și Musa Mare. La Est întâl-
nim o serie de dealuri înalte, printre care Măgura Odobeștilor care atinge 1000
m. Legătura dintre lanţurile de dealuri şi cele de munţi este făcută, la Nord de
Zboina Neagră şi la Sud de Muntele Furu.
În această depresiune, având un caracter geografic unitar, se găsesc 24 de
sate. Singura ieşire naturală din Vrancea este Valea Putnei. Satul Vidra se gă-
seşte exact în locul unde Putna se pregăteşte să traverseze dealurile, punct pe
care ţăranii locului îl numesc ,,Poarta Vrancei”.
Fig. 1
Oameni înstăriţi
venind de la
munte, în drum
spre piaţă,
prin Bârseşti
Foto: Victor Iliu
40
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Din punct de vedere economic, principala ocupaţie a locuitorilor din Vran-

cea este tăiatul pădurilor5. Pe râurile munţilor există un mare număr de gatere
care taie lemnul în plăci (dulapi).
În al doilea rând, locuitorii din această regiune se ocupă cu creşterea ani-
malelor. Această ocupaţie constituia altădată principala activitate, dar de când
comerţul cu lemn a luat o dezvoltare puternică, sub impulsul a două oraşe -
Focşani și Odobeşti - creşterea animalelor a fost împinsă în planul al doilea.
Agricultura în sensul strict al cuvântului nu este practicată în Vrancea.
Există foarte puţine terenuri însămânţate: grădinile caselor şi câteva capete
(parcele) de câmp. Restul este pădure sau păşune.
La Est de Vrancea, pe dealurile care formează o prelungire spre regiunile
vecine, locuitorii cultivă pomi fructiferi şi viţă-de-vie. Aici găsim celebrele
Podgorii de Odobești şi Panciu. Aceste dealuri se topesc uşor în regiunea de
câmpie unde agricultura este practicată pe o scară mai largă.
Pe Râul Putna, până la Siret, se găsesc întinse terenuri pentru grădinărit.
Locuitorii acestei regiuni nu pot obţine tot ceea ce le este necesar doar din
munca pământului pe care îl ocupă. Cei din câmpie au nevoie de plăci (dulapi)
de lemn pentru pereţi, de şindrilă pentru acoperişul locuinţelor şi alte produse
forestiere. Au nevoie, de asemenea, de animale pentru a le înlocui pe cele
obosite. În Vrancea dimpotrivă este nevoie de porumb, grâu, legume şi vin.
Necesitatea târgurile este impusă de situaţia economică diferită din cele do-
uă regiuni ale judeţului, alegerea amplasamentului fiind determinată de condi-
ţiile geografice.
La acest târg nu participă exclusiv locuitori din regiunile vecine. Vin aici,
de asemenea, din regiuni mult mai îndepărtate: aceştia sunt negustorii. Negus-
torii de peşte din Brăila, negustorii de lână şi ţesături din Neamţ, Vaslui şi Trei
Scaune. Judeţele de unde vin locuitorii la târgul de la Vidra sunt: Brăila, Co-
vurlui, Râmnicu-Sărat, Buzău, Tecuci, Bacău, Vaslui, Neamţ, Trei Scaune,
Braşov şi Muscel. (Vezi harta nr. 1). Din Muscel a venit un tânăr cu ţesături.
Iată fişa lui:
5
. Nu este vorba despre o ironie a autorilor, ci efectiv în prima parte a secolului XX,
firmele străine, în complicitate cu obştile Vrancei au exploatat sistematic pădurile, producându-
se cel mai mare dezastru ecologic din istoria Vrancei arhaice. Pentru acest scop au modificat
cursurile apelor în zona de munte, au construit viaducte distrugând fauna şi flora şi peste toate
au amenajat căi ferate înguste pentru a scoate lemnul mai uşor şi în cantităţi mari. Cu eforturi
uriaşe, regimul comunist în câteva zeci de ani a reuşit să împădurească Munţii Vrancei. Din
păcate, după 1989 a început acelaşi proces de distrugere a pădurilor Vrancei, încât până în
prezent, în 25 de ani s-a tăiat aproape jumătate din suprafaţa împădurită din actualul judeţ. În
mod paradoxal, la aproape un secol, principala ocupaţie și sursă de venit a locuitorilor din zona
de munte este tăiatul pădurilor.
41
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Un tânăr de 19 ani, Anghel Pescaru, din Comuna Valea Mare, Judeţul Mus-
cel, a adus: 9 fuste, 6 cămăşi, 3 curele, 2 pături, 5 feţe de masă şi 6 cămăşi de
copil. A venit cu trenul până la Focşani pentru care a plătit 450 lei. De la Foc-
şani la Vidra a venit cu autobuzul, care l-a costat încă 50 de lei. Mai fusese la
Vidra. A vândut două fuste cu 1800 lei şi o cămaşă cu 180 lei. Aceste produse
au fost confecţionate în satul său. El cumpără materialul, îl încredinţează tine-
relor şi le plăteşte mâna de lucru.
Din Vidra se întoarce la Focşani şi din Focşani în satul său.
Din Braşov au venit 4 femei, fiecare dintre ele cu ţesături. Iată fişa lor: 4 fe-
mei, văduve de război, din Comuna Purcariu, Judeţul Braşov. Au adus 20 de
bucăţi de ,,borangic” (mătase obţinută din gogoşi de viermi de mătase, ţesută
de ţărani) şi 3 şorţuri.
Au venit cu trenul până la Odobești şi de acolo pe jos până la Vidra. Au
părăsit satul lor sâmbătă seara şi au stat 4 zile pe drum. Ele vin de 4 ani la
târgul de la Vidra. Merg de asemenea prin pieţele din Câmpulung-Muscel.
Harta nr. 2: I). Regiunea de unde vin produsele din lemn;

II). Regiunea de unde vin produsele agricole
42
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Îmbunătăţirea mijloacelor de transport a permis negustorilor din centre în-

depărtate să participe la acest târg. Toate oraşele vecine au luat parte la acest
târg prin diferiţi negustori care au adus produse industriale.
Vidra se găseşte la următoarele distanţe de centrele comerciale vecine: Foc-
şani - 30 km; Odobești - 25 km; Panciu - 23 km; Tecuci - 65 km.
III. Târgul are loc pe un teren cu o formă aproape pătrată, având o suprafaţă
de aproximativ 5 ha. Aceasta se găseşte în mijlocul satului pe dreapta drumului
care duce în Vrancea. La Sud acest teren este limitat de drumul principal al Sa-
tului Vidra, la Est de drumul care duce spre comuna Găuri şi la Nord şi Vest de
câmpurile de porumb.
Acest teren serveşte de păşune pentru porcii şi oile locuitorilor din Vidra.
Târgul are trei intrări: prin est şi miazăzi intră locuitorii de la câmpie care
aduc produsele lor agricole; pe intrarea dinspre apus şi miazăzi vin locuitorii
din Vrancea cu lemn; prin est şi nord intră locuitorii comunelor din partea sep-
tentrională a Judeţului Putna.
Harta nr. 3
Plecând de la intrare există o stradă nepietruită care traversează toate câm-
purile şi sfârşeşte la intrarea din Vest. Perpendicular cu această stradă se for-
43
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mează o ,,uliţă” care pleacă din strada principală, pe care sunt amplasaţi negus-
torii cu mărfurile lor. Colţul nord-estic al terenului, care se întinde pe aproape
un sfert din întreaga suprafaţă este închis cu gard de sârmă şi formează ,,Obo-
rul” sau piaţa de animale. (Vezi schiţa nr. 2).
Fig. 2. Pe drumul dinspre Colacu, venind spre târg Foto: Victor Iliu
Fig. 3 Tinere din Colacu Foto: Victor Iliu
44
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Cu două sau trei zile înainte de data fixată încep pregătirile pentru târg.
Proprietarii de cârciumi şi restaurante, negustorii de produse manufacturate şi
de mercerie vin dinainte, aleg un loc şi după ce plătesc taxa comunală se ocupă
şi ridică un adăpost (cort) din lemn. Cârciumarii pregătesc adăposturi din ra-
muri împletite unde instalează mese şi scaune, amenajează locul pentru bucătă-
rie. Din ajun până la prânz căruţele încărcate cu mărfuri încep să sosească. Sea-
ra totul este pregătit, până şi leagănele sunt instalate.
Proprietarii de animale şi comercianţii continuă să sosească în timpul nopţii.
Toţi cei care participă ca vânzători la acest târg trebuie să plătească o taxă
la comună. La cele două intrări principale - cea pentru Vrancea şi cea pentru
câmpie - un casier al Primăriei se instalează pentru a o încasa pe loc pentru fi-
ecare căruţă cu marfă. Negustorii ambulanţi plătesc taxa chiar în târg unde un
casier de la Primărie merge din stand in stand pentru a încasa taxa respectivă.
Iată lista de taxe plătite la târg:
 pentru o căruţă cu legume - de la 10 la 40 lei;
 pentru o căruţă cu dulapi - de la 40 la 70 lei;
 negustorii de mercerie - 46 de lei;
 negustorii de produse manufacturate - de la 100 la 300 lei;
 cârciumarii - 300 lei;
 animalele - 5 lei pe cap de animal la intrarea în târg.
(Urmare în nr. viitor)
45
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
V R A N C E A,
un studiu geografic cu răsunet în contemporaneitate
Valeria VELCEA
Résumé: Cet article analyse la thèse de doctorat du prof. N. Al. Rădulescu:
,,Vrancea - étude de géographie physique et humaine’’ en termes d’approches de la
géographie rurale. Les lignes suivantes peuvent être considérées comme une critique
de l’œuvre, mais ils insistent sur la durabilité et la valeur d’étude du prof. Rădulescu
jusqu’à aujourd’hui. La thèse de doctorat ,,Vrancea - étude de géographie physique et
humaine’’ reste une référence pour ceux qui désirent étudier la province historique
Vrancea.
Mots-clés: N. Al. Radulescu, Vrancea, la géographie rurale.
Din primii ani de facultate am recepţionat acea căldură profesională pe care
o manifesta prof. dr. Nicolae Al. Rădulescu. Venea la catedră sobru dar cu o
figură deschisă, care se apleca asupra noastră cu deosebită înţelegere. Cu o
perpetuă reţinere în glas, cu o măsură ce reflecta o gândire profundă, cu o formă
aleasă a cuvintelor, a ilustraţiilor se prezenta profesorul la catedra universitară
pe care o adora, o promova şi o respecta. Aşa l-au cunoscut generaţii de studenţi
care îl adoptau ca un model al profesiei.
În acelaşi consens, în mod firesc, se înscrie şi creaţia ştiinţifică a
profesorului, pe care o regăsim în publicaţiile de profil ale vremii. Opera care
încununează primul deceniu de afirmare geografică este cea consacrată
cercetării meleagurilor natale, ţinutului Vrancei, teza sa de doctorat. Aici şi-a
regăsit chemarea, aici a putut să semneze acea carte de vizită, care a rămas ca o
dovadă a erudiţiei sale, ca un document de prestigiu cu un evident răsunet în
contemporaneitate.
Cu argumente strânse cu grijă, susţinute într-o pledoarie de conţinut,
marcate prin sublinieri şi prin diferite reprezentări, a-ceastă lucrare avea să
depăşească timpul … şi o astfel de afirmaţie ne obligă să pătrundem cu puţin
efort în filele şi frazele alese ale conţinutului.
O recomandăm cu căldură celor care se iniţiază în geografie, lucrarea
corespunzând unui dialog natură-societate, pe cunoaşterea unor adevăruri axate
pe tot ceea ce înseamnă corelare şi integrare. Sunt aceste două laturi motivaţii
ale contemporaneităţii? Răspunsul nu poate fi decât afirmativ.
Un referat favorabil de recomandare al acad. Ion Simionescu determina
Academia Română să-i confere în anul următor apariţiei, 1938, premiul
,,Gheorghe Lazăr" al înaltului for. Era o importantă consacrare.
46
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Ne propunem să aducem în discuţie câteva elemente de referinţă pe care

profesorul Nicolae Al. Rădulescu le afirmă cu tărie şi cu care îşi dezvoltă o
pledoarie înţeleaptă.
Încă din prefaţa lucrării, autorul îşi expune conceptul: Studiile sociale,
istorice, folclorice se ocupa mai ales cu problemele spirituale; ele nu trebuie
însă să se îndepărteze…de elementele cu care contribuie mediul fizic…Omul
este cel care dă ţinutului viaţă… Omul este sclavul mediului fizic pe care caută
să-l învingă şi adesea reuşeşte (ibidem, p. 6). Citându-l pe Otto Maull,
menţionează: Pentru a nu face o construcţie fără temelie… am procedat la
îmbinarea în acelaşi volum a acestor modeste contribuţiuni… ce la prima
impresie par a fi divizate în două părţi (cea fizică şi cea antropogeografică,
n.n.), dar care în realitate constituie un tot (ibidem, p. 6). Este un punct de
vedere care vizează conţinutul profund al corelaţiilor şi integrării teritoriale, pe
care se bazează din ce în ce mai mult geografia actuală.
Prima parte, Vrancea fizică, este structurată în patru capitole, ponderea cea
mai mare revenind reliefului. Acesta cuprinde Munţii Vrancei, Depresiunea
Vrancei, Bazinul intracolinar de eroziune Dumitreşti-Câmpuri, Subcarpaţii
Interni, Subcarpaţii Externi, Podişul Râmnicului.
Aceste subdiviziuni pun în evidenţă limitele şi individualităţile teritoriale
marcate şi de o serie de apelative ca: uluc depresionar, subdepresiuni, culmi
pericarpatice etc. Toate aceste aprecieri sunt susţinute de date de teren şi de o
consistentă informare bibliografică, citată în text cu rigoare ştiinţifică.
Sunt cunoscute şi verificate datele geologice care nu abundau atunci pentru
această regiune. Întregul capitol este o demonstraţie de mare conţinut, care
vizează natura petrografică atât de diversă, cât şi tectonica tipică acestei zone
înscrise în caracterele reliefului. Este un demers logic pe care profesorul îl
constituie ca un argument: Eroziunea se produce destul de intens graţie inter-
calaţiilor marnoase, care sunt erodate cu uşurinţă şi ajută la dărâmarea
bancurilor de gresie (ibidem, p. 24). O explicare similară aparţine deversării
cutelor spre est, cute solzi şi Falia marginală a flişului. Astfel este explicat şi
profilul asimetric al Munţilor Vrancei: Versantul transilvan este mai dulce,
spre deosebire de cel estic mai abrupt iar rocile sunt din ce în ce mai noi cu
cât ne deplasăm de la vest la est (ibidem, p. 24). În acelaşi sens sunt citate falia
pericarpatică, klippele paleogene (Răchitaşu Mare, 927 m) şi existenţa emana-
ţiilor de gaz (Focul Viu).
Un loc aparte îl ocupă în această lucrare evoluţia morfologică. Sunt puse în
discuţie nivelele de interfluviu, generaţiile de văi, racordarea de terase aferente
zonei curburii, înşeuările care corespund unor văi care au pendulat în timp, cap-
tările etc.
47
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Toate aceste elemente îl conduc la următoarele concluzii: Vrancea, din punct

de vedere morfologic este o depresiune mixtă; tectonică la început, ea s-a dez-
voltat prin eroziunea cursurilor longitudinale care au tocit rocile de mică duritate
ale saliferului (ibidem, p. 43); Subcarpaţii Interni au fost străpunşi de Putna şi
Zăbala. Putna între Prisaca şi Colacu este antecedentă, iar Zăbala a captat cursul
de nord, în prezent având un debit mai mare decât Putna; elementele de corelaţie
vizează eroziunea exercitată în depozitele friabile ale Sarmaţianului; nivelul de
bază coborât de la Prisaca, ce a condiţionat captarea, decapitarea segmentului
superior de vale şi cotul brusc al Putnei de la Bârseşti.
Cunoscător profund al morfologiei teraselor, N. Al. Rădulescu prin elemen-
te de hipsometrie, prin racordul profilului longitudinal al văilor şi teraselor prin
înşeuări corelate cu nivelele de bază pe văi de ordin superior, prin raportări pe-
trografice şi tectonice redă o evidentă morfocronologie a teraselor şi a teritoriu-
lui. Încadrarea teritorială are ca referinţă scara Depéret, implicit fazele glaciare
alpine. O corelaţie de mare profunzime o regăsim în următoarea apreciere: De-
presiunea Vrancei a fost erodată în Günz la un nivel de circa 600 m şi în Günz-
Mindel, terasa erodată a fost acoperită cu pietrişuri, grohotişuri formate în
munţi în cantităţi mari, în timpul primei glaciaţiuni (ibidem, p. 43). Similare
sunt şi corelaţiile de la Râpa Roşie, unde cele trei orizonturi de luturi sunt con-
siderate sincrone glaciaţiunii.
Adept al profesorului C. Brătescu, autorul s-a aplecat asupra elucidării ra-
portului dintre eroziune şi acumulare în fosilizarea depozitelor mai vechi. Ace-
laşi punct de vedere este aplicat pentru solurile fosile din depozitele de terase
semnalate în Vrancea.
Aspectele morfogenetice îl fac pe autor să conchidă astfel: Toţi Subcar-
paţii care sunt rezultanta unor înălţări recente sunt supuşi unei puternice ero-
ziuni. În Vrancea această acţiune atinge un maximum prin paralelism cu cele
mai mari înălţări care tot aici au fost (ibidem, p. 72).
Pentru elucidarea problemelor din acest capitol sunt prezentate date de te-
ren bine selectate şi încadrate în contextul tematicii, ca o dovadă a unei minţi
luminate care ne oferă exemplul unei paleogeomorfologii de esenţă. În plus,
adăugăm o viziune complexă, în care corelaţiile sunt edificatoare. Ilustraţia este
şi ea ca o dominantă a perceperii evoluţiei. Este un capitol definitoriu care ates-
tă raportul firesc între competenţă şi abilitate profesională, întregite într-un text
excepţional.
Ca o dovadă în plus a unei tematici surprinzător de realistă, ca o viziune a
unui cercetător care a mânuit o aprofundare veridică se remarcă analiza clima-
tică. Şi iată cu ce se începe acest capitol: Depozitele teraselor studiate… sunt
dovada variaţiilor climatice pe care le-au suferit ţinuturile noastre în era cua-
ternară… terasele Vrancei sunt săpate în perioadele glaciare, spre deosebire
48
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
de regiunea alpină. Perioadele interglaciare cu soluri fosile sunt aluviunile de

prundişuri în Vrancea şi luturi pe Râmna şi Vizăuţi. În acest timp trebuie să fi
fost cald, pentru ca plantele să facă strate puternice de soluri… apele aveau
putere de transport însă nu au erodat, ci au depozitat prundişurile, aluvionând
terasele, întrucât nivelul de bază e mai ridicat decât cel glaciar (ibid., p. 76).
În mod magistral, acest capitol a grupat în jurul analizei climatice cele mai
elocvente fenomene. Selectate de procesele pedogenetice sunt solurile fosile.
La acestea se adaugă fenofazele plantelor, prundirea teraselor şi adâncirea vă-
ilor. Prin toate aceste aspecte, autorul demonstrează cea mai evidentă filieră în
demersul conturării unui anume peisaj dinamic.
Lipsa unor date climatice concrete asupra Vrancei (în absenţa pe atunci a
vreunei staţii meteorologice permanente) l-a făcut pe autor să facă apel, în mod
justificat, la folosirea unor date indirecte semnificative, ca de exemplu, variaţia
temperaturii izvoarelor. În acelaşi scop face apel la date fenologice (o noutate a
timpului), respectiv la înflorirea liliacului, ceea ce îl conduce la aprecierea că
temperaturile cresc în teritoriu de la vest la est. Se semnalează particularităţile
unui areal depresionar (topoclimat), cel al Vrancei, în care depresiunea joacă
rol de adăpost pentru plantele care o populează.
O altă relaţie pe care o apreciem în acest studiu vizează configuraţia cul-
milor subcarpatice şi rolul ocrotitor în etalarea vegetaţiei. Este astfel exempli-
ficativă Culmea Răiuţ (Colţ de Rai), care pe versantul vestic localizează o
vegetaţie similară celei mediteraneene.
Aceeaşi influenţă topoclimatică este bine precizată de autor şi în cazul vân-
turilor: Când încep vânturile de nord, atunci ne-gurile se scurg pe ulucul dintre
Carpaţi şi Subcarpaţi (ibidem, p. 79). Rolul de adăpost îl joacă şi Subcarpaţii
în calea Crivăţului, în timp ce pădurile înalte ale teraselor sunt supuse curen-
ţilor de aer din nord, ceea ce constituie, aşa cum arată autorul, o frână în
dezvoltarea aşezărilor.
Un alt element climatic, precipitaţiile, sunt analizate pe baza observaţiilor
de la Soveja, Nereju şi Vidra, semnalându-se luni ploioase, secetoase şi
semiploioase. Semnalăm şi ploile torenţiale pe care autorul le menţionează şi
anume “eroziunea care contribuie la distrugerea teraselor”.
În concluzie, sunt semnalate particularităţile climatice care individualizează
teritoriul Vrancei prin evaluări cantitative, o condiţie de bază fiind creată de
configuraţia reliefului.
Ultimul segment din această primă parte, intitulat Rezultate, este o caracte-
rizare a ,,mediului fizic” pe fondul ierarhizării unităţilor, o regionare pe care o
preconizează şi care în prezent este acceptată în toate lucrările de specialitate.
Vrancea antropogeografică, geografia umană este cea de a doua parte a
lucrării; ea include populaţia, aşezările omeneşti, evoluţia istorică a satelor
49
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
vrâncene şi toponimia. Problemele enunţate excelează prin originalitate, de-

monstrând o accentuată capacitate şi posibilitate de a integra detaliile într-un
tot, generalizările fiind astfel veridice.
Strânse cu grijă, selectate judicios, observaţiile şi datele de teren, interpretate
printr-o cronologie adecvată timpului, vizează numărul locuitorilor, caracterele
antropologice şi mişcările populaţiei, creând un cadru propriu pentru dezbaterea
tipurilor de aşezări şi a toponimiei.
O subtilitate a acestei analize este marcată de evaluarea indicelui cefalic pe
eşantioane caracteristice în aprecierea migraţiei populaţiei precum şi a circula-
ţiei toponimelor. Invocăm în a-ceastă direcţie două citate semnificative: pe baza
indicelui cefalic consideră că elementul transilvan nu a jucat un rol covârşitor,
fiind asimilat în masa vrâncenească (ibidem, p. 110) iar referitor la toponime: O
altă serie de locuitori care s-au aşezat în Vrancea sunt de pe valea Milcovului.
Numele de Milcoveanu e des găsit azi în Vrancea (ibidem, p. 111).
Sunt analizate în acest context trei tipuri de migraţii: transhumanţa, migra-
ţia fânului şi cultura porumbului, ocupaţii care şi-au pus amprenta în etnografie
şi folclor, în îndeletniciri tradiţionale şi astfel autorul arată că 3/4 din stânele
săteşti din Putna şi Râmnic angajează baci şi ciobani din Vrancea, mai price-
puţi în păstorit decât alţii (ibidem, p. 117).
În cadrul aşezărilor omeneşti sunt tratate atât cele temporare (stânele şi
târlele), cât şi cele permanente (satele). Sunt explicate totodată toponimele de
Arşiţe, la Arsuri, Runcuire, Săcătură prin înfrângerea pădurii de către om cu
toporul şi focul (ibidem, p. 119).
Analiza stânelor şi a târlelor intră în filiera genetică a cătunelor şi satelor:
Când condiţiile de aşezare sunt favorabile, târ-lele se grupează în anumite re-
giuni … o grupă de târle dă naştere unui cătun de sat (ibidem, p. 121), cazul
târlelor de pe malurile Putnei şi Lepşei.
Informaţiile statistice şi cele cartografice se constituie într-un preambul
explicit al prezentării aşezărilor omeneşti, în care regăsim sursa unor informaţii
valoroase, aşa cum ne-a obişnuit profesorul pe parcursul întregii lucrări. Stilul
plastic uzitat este prezent şi în acest capitol al lucrării: Aşezarea satelor vrân-
cene este influenţată în primul rând de relief. Pe podurile înalte nu s-au făcut
aşezări deşi relieful permite. Vânturile care se scurg pe uluc au împiedicat pe
om să iasă din văi cât mai sus (ibidem, p. 132). Sunt analizate totodată
favorabilitatea aşezărilor faţă de confluenţe, expoziţie, pante, precipitaţii etc.,
coordonate dezvoltate azi în literatura geografică actuală. Toate acestea, rapor-
tate la altitudine şi configuraţie, alcătuiesc în concepţia autorului criterii de
clasificare a aşezărilor.
Lucrarea ne-a obişnuit cu concluzii la fiecare capitol care se înscriu în de-
taliile analizei geografice şi care răspund dezideratului major, cel al evidenţierii
50
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
specificităţii conţinutului şi al concentrării unor forme expresive. Iată un exem-

plu: Satele din Vrancea aparţin celor trei tipuri de sate cunoscute: risipit, răs-
firat şi adunat. Pentru a le putea determina cu precizie am adăugat acestei cla-
sificări şi caracterul fizic: riveran, de terasă şi de creastă (ibidem, p. 143).
Referitor la toponimia Vrancei, pe baza exemplelor şi a unor demonstraţii
la obiect suntem îndreptăţiţi să cităm următoarea concluzie: Un asemenea ţinut,
care păstrează numiri de origine latină şi slavă veche, trebuie să fi fost per-
manent locuit pentru a se putea transmite din generaţie în generaţie această
interesantă şi expresivă toponimie (ibidem, p. 151).
Lucrarea prezentată este întregită de o ilustraţie exigentă: profilele oferă o
corelare a elementelor de peisaj care exprimă raporturile faţă de petrografie,
structură şi tectonică, o generalizare a evoluţiei şi a individualizării teraselor pe
bazine; problema dinamicii de versant pe baza unor indicatori; hărţi ilustrative
care sugerează evoluţia reliefului implicit generaţii de văi şi de forme sau ine-
ditul hărţii fenologice; fotografiile (panoramice) prezintă un deosebit interes
geografic prin consemnarea unor anumite forme, generalizări pe perimetre
largi, din munte în câmpie, sau detalii referitoare la deschiderile din terase, la
corelarea nivelelor de soluri fosile etc.; graficele care ilustrează fenomene ca-
racteristice: altitudinea aşezărilor (ibidem, p. 154); orientarea satelor (ibidem,
p. 136), expuse sub o formă cartografică originală.
Insistăm şi asupra următorului fapt: toate materialele grafice sunt însoţite
de o titulatură explicită care vine în sprijinul textului, ele fiind prezentate
pentru un public mai larg şi în limba franceză.
O calitate definitorie pentru această lucrare o constituie suportul biblio-
grafic format din citări în text bine încadrate, citări infrapaginale, adausuri utile
în subsolul lucrării. Toate sunt forme care incumbă respect faţă de ideile înain-
taşilor dar şi o aprofundare pe care o confirmă autorul pentru susţinerea unor
argumente folositoare. Şi ca o afirmare a celor menţionate sunt cele două liste
bibliografice care însoţesc lucrarea.
Lucrarea prezintă în final un rezumat, Résultats, care întregeşte în cele 11
pagini de text o imagine fidelă a Vrancei.
Caracterul explicit al textului, frumuseţea frazelor, în care stilul concis
exprimă o gândire logică ce conduce specificul acestei lucrări-model de geo-
grafie regională. Este o gândire creatoare a autorului aplicată, în mod corelat,
de la analiză la sinteză, peisajului generos, spaţiului de veche locuire al Vrancei.
Ca fostă studentă a ilustrului profesor N. Al. Rădulescu, am fost privilegia-
tă ca în cei patru ani de facultate să audiez câteva cursuri de bază. Am conside-
rat că trebuie să-mi fie un model în profesie.
51
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Şi acum când am recitit această lucrare am simţit o mândrie a profesiei pe

care o datorez şi profesorului meu. Am regăsit în această lucrare logica unei
gândiri receptive pe care a transpus-o în idei, care au îmbrăcat forma unor corelaţii
logice, a unei selectări profunde şi a unei ierarhizări, elemente care încadrează a-
ceastă lucrare în contemporaneitate. (N. Al. Rădulescu - Vrancea, geografie fizică
şi umană, ed. a II-a, Ed. Terra, Focşani, 2005, pp. XIV-XXI)
52
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
PROFESORUL N. AL. RĂDULESCU,

pe drumul meu în geografia Vrancei…
Florin ROMAN, cercetător ştiinţific,
Focşani
Studenţia mea ieşeană se afla - în 1968 - cam pe la jumătate când ilustrul
meu dascăl, prof. dr. Vasile Băcăuanu, mi-a sugerat, irezistibil, să-mi pun deja
în... câr-că, subiectul tezei de licenţă: geomorfologia văii Putna - Vrancea. Era
la capătul u-nor lucrări de seminar ce au însemnat prima piatră de încercare a
acelor ani fără de pereche şi care continuă să-mi stăpânească nostalgii după mai
bine de trei decenii...
La scurtă vreme după acest moment (încărcat până la refuz de emoţii şi
bombardat, instantaneu, cu întrebări retorice rostite în sine), am fost chemat la
Catedra de Geografie Fizică. Era în pauza mare dintre două cursuri şi m-am
îndreptat, precipitat, spre locul cu pricina, dar n-am ajuns decât pe holul
„paşilor pierduţi” când m-am trezit, faţă în faţă, cu profesorul însoţit de un
domn scund, robust şi cu o ex-presie plină de seninătate.
„Domnule profesor, vi-l prezint pe studentul nostru (...), despre care am
dis-cutat la domnul Martiniuc”, a glăsuit domnul Băcănaru către însoţitorul
său, iar a-poi mi se adresează: ,, ...Domn’ Florin, vă fac cunoştinţă cu domn’
profesor Ni-colae Alexandru Rădulescu...”. Statura înaltă, volubilitatea şi
surâsul profesorului Băcăuanu se... triplaseră parcă în clipa aceea.
Prin urmare, mi se făcea onoarea de a fi prezentat autorului a ceea ce, încă
din anul I, am parcurs cuvânt cu cuvânt, idee cu idee: „Vrancea - geografie
fizică şi u-mană”. Ce emoţie teribilă! Adică, eu, student, chemat de magistrul
meu în faţa al-tui magistru? Şi de ce?
Discuţia s-a înfiripat fără niciun ocoliş, pentru că prof. N. Al. Rădulescu
deja cunoştea că un învăţăcel focşănean (care copilărise în Vrancea) urma să
purceadă încă din acea vară, la munca pentru licenţă. Autorului „Vrancei” i s-a
deschis un mare apetit pentru a mai afla „ce mai este” cu Năruja, Goru,
Giurgiu, Zăbala, Lapoş, Pietrosu, „Grumaz”, Ghergheleu, Văsui, Răiuţi,
Dumbrava, Putna, Zboina, Verdele, Ruget şi câte şi mai câte!... Plutea parcă în
acea lume rămasă undeva departe până atunci; plutea parcă în acea parte a
tinereţii sale pe când s-a legat de Vrancea nu numai prin studierea ei şi prin
doctorat, ci şi prin sufletul faţă de un ţinut „contradictoriu şi plin de surprize” -
cum se exprima deunăzi un foarte tânăr geograf în devenire.
53
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Detaliind puţin planul lucrării mele - susţinut îndeapoape şi cu mare plăcere

de coordonatorul meu - profesorul N. Al. Rădulescu s-a văzut în compania
şiragului de aspecte prin care Putna demonstrează, precum o mostră, interesul
geomorfologic al Curburii vrâncene.
Cât despre îndemnuri calde şi poveţe binevoitoare, despre unele puncte
cheie pentru anumite ilustrări din lucrare, profesorul N. Al. Rădulescu a avut şi
darul de a-mi insufla mai mult curaj în activitatea viitoare de teren şi de
redactare...
Pe lângă cele culese de la dascălii mei ieşeni şi, mai cu seamă, din
apropierea de profesorului V. Băcăuanu, am înţeles de la profesorul N. Al.
Rădulescu că pasiunea exprimată concret (atunci când există condiţiile!),
asigură trăinicia şi frumuseţea lucrului făcut; am înţeles, încă o dată, că între
compendiul ştiinţifico-geografic şi teren trebuie să existe un du-te-vino
continuu dacă se vrea o operă veritabilă.
În primii doi ani ce au urmat acestei întâlniri memorabile, am tot umblat
prin Vrancea nu numai pentru descifrarea şi prezentarea geomorfologiei văii
Putnei. Dar, pentru lucrarea mea de final, am umblat cu un alt spirit avându-l
pe profesorul N. Al. Rădulescu, deopotrivă, în opera-i aflată în bagaje şi în
trăirile acelei intermedieri pe care a iniţiat-o dascălul meu; am umblat cu un
foarte preţios stimulent şi călăuzitor; am căutat, am analizat, am încercat
interpretări şi comentarii. Într-un cuvânt, am făcut geografie aplicată şi nici
astăzi nu-mi este ruşine de acele prime roade ale observaţiilor şi cercetărilor de
teren.
Deceniile s-au scurs, implacabil, şi fărâma de lecţie învăţată pe acel hol al
„paşilor studenţeşti” s-a dovedit a fi, încă o dată, ceea ce face aluatul să
dospească... A fost încă o sămânţă pentru putinţa mea de a sluji, continuu,
geografia; pentru putinţa de a aborda şi probleme geomorfologice care, în
multe privinţe, situează Vrancea pe podiumul cel mai înalt.
Toate acestea, dacă n-aş fi avut încă un privilegiu enorm: în facultate şi,
mai apoi, m-am aflat la umbra altui mare dispărut - profesorul Vasile
Băcăuanu!
Vă mulţumesc, Dumneavoastră, Domnule Profesor N. Al. Rădulescu!
Pentru asta n-a fost nevoie decât de pauza dintre cursuri şi de talentul
Dumneavoastră în a împleti aparenta povestire cu analiza geografică, cu
argumentarea şi cuprinderea întregului spaţiu discutat, cât şi cu o mare doză
consistentă - discret strecurată.
54
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
MILCOVIA DE IERI, MILCOVIA DE AZI

Nicolae DAMIAN1,
Costică NEAGU2
Résumé. Cet article comprend d’une manière rétrospective la revue ,,Milcovia’’
mais aussi avec des aspects de son présent, qui sont envisagés dans le troisième
édition.
A l’aide de cet article on donne un hommage à la personnalité d’un des patriar-
ches de la géographie roumaine, ainsi s’accomplissant une dette statuaire et morale de
l’Association du personnel didactique Simion Mehedinţi de Focşani. On peut observer
des aspects de la vie personnelle et professionnelle qui façonnent la stature professio-
nnelle et morale de l'éminent professeur N. Al. Radulescu.
Mots-clés: N. Al. Radulescu, hommage, 110 années, géographie, Milcovia.
La împlinirea a 110 ani de la naşterea profesorului Nicolae Alexandru Ră-
dulescu, membru al Academiei Române, unul dintre patriarhii geografiei din
România, dorim să surprindem, un aspect important din cariera sa geografică
ce s-a derulat pe târmul vrâncean. Avem în vedere editarea revistei Milcovia,
fapt asumat ulterior ca o îndatorire statutară nescrisă.
Totul a început în anul 2005, la centenarul naşterii lui N. Al Rădulescu, la
Budeşti3 - localitatea unde s-a născut şi la Focşani, cu prilejul unei sesiuni de
comunicări dedicată distinsului geograf. La aceste festivităţi au participat geo-
grafi şi oameni de cultură vrânceni, conducerea Inspectoratului Şcolar Jude-
ţean, reprezentanţi ai catedrei de geografie de la Universitatea din Craiova, fii-
ca şi ginerele acestuia (familia Vlad), prof. Şerban Dragomirescu etc.
1
Prof. dr., cadru didactic asociat la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Depar-
tamentul pentru Formarea Profesorilor Focşani; director coordonator Şcoala Gimnazială Pu-
feşti, Judeţul Vrancea, secretarul Asociaţiei Personalului Didactic ,,Simion Mehedinţi”, redac-
tor coordonator (II) al Revistei Milcovia.
2
Conf. univ. dr. la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Departamentul pentru
Formarea Profesorilor Focşani, Preşedintele Asociaţiei Personalului Didactic ,,Simion Mehe-
dinţi”, redactor coordonator (I) al Revistei Milcovia.
3
În arhiva acestei şcoli am descoperit foaia matricolă a elevului N. Al. Rădulescu, precum
şi o scurtă notă autobiografică, întocmită la cererea fostului director al şcolii din Budeşti, prof.
Ionel Lungu, publicată în Milcovia, nr. I, seria I, Focşani, Ed. Terra, p. 19. În Cartea de onoare
a instituţiei de învăţământ exisă şi cîteva rânduri cu încurajări pentru elevii din satul său natal,
cu prilejul aniversării a 100 de ani, de la atestarea documentară a primei şcoli din Satul Bu-
deşti, în anul 1974.
55
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Atunci, împreună cu profesorul dr. Răzvan Săcrieru4 şi sprijiniţi de Directo-

rul Casei Corpului Didactic, prof. dr. Costică Neagu am luat decizia reapariţiei
revistei ce a reprezentat începutul carierei sale ştiinţifice şi didactice - Milco-
via. Reeditarea acestei reviste a fost asemănătoare editării primului număr sub
redacţia profesorului Rădulescu, aşa cum scria: ,,Întâlneam entuziaşti şi scep-
tici, optimişti şi pesimişti şi ne schimbau starea sufletească de la un moment la
altul după ce interlocutorii ne insuflau optimism ori ne descurajau. Cu toate
pregătirile şi demersurile făcute, acţiunea deşi declanşată, nu înainta în mod
promiţător. Unii dintre colaboratorii solicitaţi, întârziau finisarea studiilor făgă-
duite, având mai puţină încredere decât alţii, că Milcovia va deveni în scurtă
vreme o certitudine.”5 Iată ce se scria în ultimul număr al revistei, apărut în
1936: ,,Milcovia a avut o apariţie neregulată... Acesta pe care-l prezentăm este
al VII-lea şi vede lumina zilei cu o întârziere de doi ani, din pricina lipsei de
mijloace de care suferă Milcovia ca şi toate celelalte reviste regionale din ţară...
Suntem convinşi că materialul documentar pe care-l dăm la lumina zilei, va fi
mai târziu de un real folos, iar bunele aprecieri pe care ni le-au adresat recen-
zenţii şi oamenii de ştiinţă din toate centrele culturale ale ţării, ne îndeamnă să
perseverăm...”6.
Primul număr din seria a treia a debutat cu ,,O socoteală pentru tineri” -,
acelaşi editorial scris de S. Mehedinţi (Soveja), în primul număr al revistei
Milcovia, dar şi cu ,, Însemnări” - articolul de fond prin care N. AL. Rădulescu,
inaugura seria I. Am continuat linia editorială a revistei apărută în prima serie,
adoptând acelaşi profil editorial, aceeaşi copertă simplă, în general acelaşi
număr de pagini. Milcovia de atunci şi ca şi cea de acum primeşte cu prioritate
studii, articole şi comunicări ce fac referire la ţinutul vrâncean. Am lărgit aria
geografică asupra aspectelor geografice şi fenomenelor sociologice la întregul
mapamond, neputând sa minimizăm globalizarea sub toate aspectele sale.
De asemenea, profilul său este unul cultural, acceptând articole din domenii
precum geografie şi geologie, biologie, istorie şi arhivistică, etnografie, cultură
etc. Până în prezent, au apărut 19 numere, fiecare dintre acestea având peste
100 de pagini, iar tirajul total se apropie de 3000 de exemplare! Revista este
4
Domnul profesor, împreună cu fratele său - Dănuţ Săcrieru, au organizat în anul 2014, un
simpozion comemorativ, dedicat profesorului N. Al. Rădulescu, ce marcat 25 de ani de la tre-
cerea sa către cele veşnice. La manifestarea de la Focşani, a fost invitat prof. univ. dr. doc.
Grigore Posea.
5
N. Al. Rădulescu, Amintiri despre Milcovia, ,,Revista Noastră”, p. 784, Focşani, 1978.
6
N. Al. Rădulescu, (1978), Amintiri despre Milcovia, în Rev. ,,Revista Noastră’’, vol.II. p.
832, Focşani.
56
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
citită atât în judeţ, cât şi în ţară7, însă prin donaţii a ajuns în Italia (Roma), Spa-
nia (Barcelona), Republica Moldova (Chişinău), Paris (Franţa).
Revenind la primul număr, din anul 2005 - ,,Seria a treia va fi doar o ambi-
ţie sau editarea ei se va concretiza într-un răspuns spiritual ce va oglindi pro-
blemele vremii, ale oamenilor, ale adevărului lor necesar” (Ion Panait), pentru
că ,,vrem să dăm la o parte ceaţa deasă a necunoaşterii care întunecă o geană de
lumină caldă - istoria ţinutului nostru”, aşa cum îndrăznea să viseze geograful
N. Al. Rădulescu în numărul inaugural al Milcoviei din 1930.
La apariţia seriei a treia, poetul Ion Panait nota un îndemn dar şi o datorie a
celor care au purces la drum pentru a treia oară: ,,Interesul nostru este viu şi in-
tens. Să aşteptăm, iarăşi, Timpul...”8.
Noi sperăm şi dorim să ne ridicăm la valoarea primei serii. Aici au publicat
tineri aspiranţi, dar şi nume mari ale ştiinţei, dintre care amintim: exploratorul
polar †Teodor Negoiţă, acad. Vasile Taftă, prof. univ. dr. Vasile Cucu, prof.
univ. dr. doc. Petre Gâştescu, prof. dr. doc. Grigore Posea, cercet. dr. Cristian
Lascu, cercet. dr. Sorin Geacu, prof. univ. dr. Ion Coja, conf. univ. dr. Silviu
Costăchie, prof. univ. dr. Gheorghiţă Geană etc. Meritele ştiinţifice ale publica-
ţiei au fost recunoscute oficial de către CNCSIS.
Din cele 1857 de pagini totale ale revistei, doar 40 sunt dedicate profesoru-
lui Rădulescu, însă acestea devoalează elementele de noutate din biografia sa.
De la fiica profesorului Rădulescu - Sorina Vlad -, am aflat că pentru a edi-
ta această revistă, N. Al. Rădulescu a fost nevoit să apeleze la zestrea soţiei9, ce
i-a fost alături înţelegându-i aspiraţiile ştiinţifice, urmându-l în toate peregri-
nările şi ajutându-l pe cât i-a fost cu putinţă.10
Nori negri au existat în viaţa şi cariera sa, fiind înlăturat din viaţa acade-
mică, urmărit de organele securităţii statului şi chiar forţat să colaboreze cu
aceasta. Datorită, grijii ce o manifesta faţă de soţia sa bolnavă şi a nepăsării fa-
ţă de instructajul ofiţerului de Securitate, se hotărăşte abandonarea sa ca infor-
mator.11 Valoarea sa ca geograf nu a permis îndepărtarea sa din mediul ştiin-
ţific, iar la începutul anilor ’60 va fonda învăţământul geografic din Craiova,
devenind prorectorul Universităţii.
7
A ajuns în centre universitare, în bibliotecile acestora şi în bibliotecile particulare, din
oraşele: Bucureşti, Braşov, Sibiu, Iaşi etc.
8
Ion, Panait - ziarist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, a scris un articol
îndemn în primul nr. al Milcoviei, seria a III-a: Pilda Domnului Simion Mehedinţi - Renaşterea
,Milcoviei, p. 12.
9
S-a căsătorit în anul 1932 cu Veronica Ţiplica, studentă la Agronomie.
10
Damian, N., Săcrieru, R., (2005), N. Al. Rădulescu şi ,,Milcovia”, în: Rev. Milcovia,
seria a III-a, Ed. Terra, Focşani, p. 25.
11
Marcu, O.,(2006), Nicolae Al. Rădulescu şi Securitatea, în: Rev. Milcovia,seria a III-a,
an II, nr. 2-3, dec. 2006, Ed. Terra, Focşani, p. 6-13.
57
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Revenind la primul număr, apărut în 1930: ,,...a pornit la drum fără ,,Cu-
vânt înainte”, fără program, fără făgăduieli. Intra direct în problematica spe-
cifică oricărei publicaţii de acest gen. Abia în ,,însemnările” de la sfârşitul pri-
mului număr..., care avea 112 pagini, se dădeau cîteva lămuriri, redactate cu
modestie, privitoare la scopul revistei, planul de cercetare, colaboratori etc.”12
În decursul celor 7 ani de existenţă, revista a fost tipărită în 7 volume, având
un total de 924 pagini, ce au fost semnate de personalităţi culturale locale sau
naţionale: Al. P. Arbore, Ion Diaconu, G. Tătulescu, I. M. Dimitrescu, I. Roma-
noai, Iorgu Iordan, Simion Mehedinţi, Duiliu Zamfirescu etc. Despre Milcovia,
în anul 1934, academicianul Al. Graur a scris următoarele: ,,Revista aceasta es-
te un model viu de regionalism bine înţeles. Publicată pentru folosul unei regi-
uni, Milcovia o studiază din toate punctele de vedere şi nu-i depăşeşte niciun
moment cadrele. (…) După cum se vede regiunea oferă destul material de cer-
cetări şi harnicii specialişti locali şi din alte părţi, au făcut sforţarea necesară ca
să-l studieze. Dacă mai adaug că şi din punctul de vedere al formei revista este
foarte îngrijită, cred că ar fi îndreptăţită încheierea că o asemenea publicaţie
merită să fie sprijinită şi încurajată prin toate mijloacele. Al. I Graur”.13
Faptul că revista avea o certă valoare, o confirma şi ziarul bucureştean
Credinţa: ,,E pur şi simplu uluitor. La Focşani, un mănunchi de profesori se-
cundari de la Liceul ,,Unirea”, scot o revistă care nu-şi are prea multe asemă-
nări în publicistica românească. Vreau să spun că, în genere, revistele ştiinţifice
româneşti nu sunt atât de minunat organizate ca aceea de la Focşani”.14
Ar fi nedrept să nu amintim că a existat şi o a doua serie Milcovia - un su-
pliment al oficiosului judeţean de partid Milcovul -, având un rol propagandis-
tic, cu apariţie la zile festive socialiste. Apariţia sa, a fost la mai bine de 35 ani
de la încetarea seriei I, în anul 1970. Trebuie precizat însă, că suplimentul Mil-
covia avea şi o anumită însemnătate culturală. Cu toată dogmatizarea, în pagi-
nile acestui supliment au publicat: Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Dumitru
Pricop, Al. Piru etc.
Nu ştim cum va evolua Milcovia şi până când. Sperăm că pe acelaşi profil
şi la cât mai multe apariţii. Avem certitudinea, că atât timp cât Asociaţia Perso-
nalului Didactic ,,Simion Mehedinţi” va exista, aceasta îşi va asuma apariţia re-
vistei la aceleaşi înalt stindard pe care considerăm că l-am atins. Am dori, ca
alături de istorici, oameni de cultură, tot mai mulţi geografi vrânceni să publice
în această revistă şi să treacă dincolo de orgolii sau de starea latentă a cercetării
12
N. Al. Rădulescu, (1978), Amintiri despre Milcovia, în Rev. ,,Revista Noastră’’, vol. II.,
p. 831, Focşani.
13
Ibidem, op. cit., p. 832
14
Idem.
58
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ştiinţifice, a profesoratului, ce-i drept aflat sub auspiciile unei societăţi bulver-
sate, dar acest fapt nu trebuie să fie o scuză....
Bibliografie:
1). Cucu, V., (2007), Nicolae Al. Rădulescu, Simbolul unei gândiri geografice
româneşti, Rev. Milcovia, seria a III-a, an III, nr. 4-5, Ed. Terra, Focşani, pp. 5-7;
2). Damian, N., Săcrieru, R., (2005) - N. Al. Rădulescu şi Milcovia, Rev. Milcovia,
seria a III-a, an I, nr. 1, Ed. Terra, Focşani, pp. 24-26;
3). Rădulescu., N. Al., (1978), Amintiri despre Milcovia, vol. I, pp. 783-784, vol.
II, pp. 831-832, Rev. ,,Revista Noastră”, Focşani.
4). Vlad, Sorina, Dragomirescu, Ş., (2005), N. Al. Rădulescu - Biobibliografie, în:
Rev. Milcovia, seria a III-a, an I, nr.1, Ed. Terra, Focşani, pp. 13-19.
59
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
110 ANI DE LA NAŞTEREA

LUI N. AL. RĂDULESCU
Arhivist Florin DIRDALĂ,
Arhivele Naţionale, Vrancea, Focşani
Résumé. Voici une belle histoire ci-dessous géographe roumain, originaire de
Vrancea, dans le passé, Râmnicu Sărat, qui s'est bien passé, mais avec des compromis,
par le biais de deux différents États et régimes pardon a choisi de consacrer toute
l'existence dans un souci de science.
Distinsul profesor, despre care atât de puţini îşi mai aduc aminte şi totoda-
tă marele geograf, N. Al. Rădulescu, a venit pe lume în Judeţul Vrancea, a ur-
mat liceul la Focşani, a fondat celebra, la nivel regional, revistă regională de
studii - Milcovia, a predat la cea mai importantă instituţie şcolară din Focşani şi
a elaborat prima lucrare ştiinţifică de sinteză despre Vrancea arhaică -
Vrancea, geografie fizică şi umană (teză de doctorat) -, care a primit Premiul
Academiei Române în 1937.
Toate aceste realizări, geograful menţionat mai sus, le-a obţinut într-un
timp, relativ scurt, până în jurul vârstei de 33 de ani, când brusc a simţit că lo-
cul formării lui a devenit străin şi dintr-un motiv, prea puţin ştiut, a preferat să
ceară un transfer ministerial, iniţial la Seminarul de la Cluj şi apoi la Craiova
şi la Bucureşti.
Acest fapt mă determină să concluzionez că, este puţin de crezut că, un in-
telectual de aşa nivel, care la 25 de ani întemeia o revistă zonală prestigioasă,
vestita Milcovia, pe care a susţinut-o 7 ani în tot atâtea numere, iar în al optu-
lea an, închina o lucrare amplă şi dedicată ţinutului Vrancea, alcătuită din a-
proape 200 de pagini şi 25 de planşe cartografice privind această zonă, a simţit
dintr-o dată o chemare misterioasă către alte colţuri ale ţării şi a părăsit, atât
personal, dar mai ales spiritual, teritoriul natal. Care a fost cauza, e greu de
spus, dar câteva indicii mă determină să apreciez că, locul unde profesorul de
geografie, N. Al. Rădulescu, a găsit prea puţină susţinere pentru lucrările de
specialitate realizate, dar şi pentru acelea ce le avea în vedere, nu mai putea
să-i ofere un confort intelectual şi trebuia abandonat cât mai repede pentru a nu
ştirbi din puterea de muncă formidabilă a inimosului cercetător.
Ceea ce e şi mai straniu aflăm din aspectul dezvăluit de Ion Diaconu într-o
scrisoare adresată savantului Simion Mehedinţi, pe 1 ianuarie 1961, în care et-
nograful Vrancei adopta o exprimare distrugătoare la adresa „sinistrului cultu-
ral N. Al. Rădulescu, care l-a săpat în orice ocazie şi cu orice prilej” sau res-
60
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
pectând întrutotul citatul, care consemnează următoarele: „m-am retras în ti-

hărăile Vrancei..., ca să fug de contemporanii care m-au dus, vreme de un an
şi jumătate, unde m-au adus..., pentru ca să scap de greaua suferinţă de care
v-am vorbit în treacăt, în scrisoarea mea din toamna trecută. Pentru că sufe-
rinţă grea, cred că, se cheamă cea de care am zăcut trei luni şi jumătate la Sa-
natoriul T. B. C. Tulgheş, din primăvară până-n toamnă. Vă înfăţişez buletinul
de ieşire nr. 603 din sanatoriu, pe care vă rog să mi-l restituiţi când puteţi.
M-au ofticat contemporanii mei, Mult stimate, Domnule Profesor Mehe-
dinţi! Printre ei se află fără să fi vrut - sunt sigur de asta - şi istoricul C. C.
Giurescu, dar în prima linie, sinistrul cultural N . Al. Rădulescu. Cum? Voi
însemna eu odată şi odată, despre activitatea lui subterană, în această privinţă
şi în altele, ca să se vadă cum acest om, (ieşit n. e.) din tiparul diabolic al lui
Joseph Fouche, a lucrat infernal, pentru ca el să se ridice, iar prietenii lui să
fie înfrânţi în mod iremediabil”[1].
Să pârăşti pe cineva de talia lui N. Al. Rădulescu la redutabilul Simion Me-
hedinţi, era un act de mare cutezanţă şi e de mirare cum sărmanul Ion Diaconu
a putut să devină atât de pătimaş şi să lanseze o astfel de teorie, care e greu de
crezut că a fost reală. Să fi fost o mai veche ură între cele două personalităţi,
ambele din aceeaşi generaţie, să fi izbucnit această mânie în vremea când aceş-
tia predau la Liceul ,,Unirea”, unde au fost colegi vreo câţiva ani şi când au co-
laborat la revista Milcovia, să fi existat unele divergenţe politice între cei doi
sau să fi fost altceva la mijloc!?
La revista Milcovia, ideea publicistică a lui N. Al. Rădulescu, a semnat ma-
teriale şi Ion Diaconu, dar acestea erau alcătuite doar din texte folclorice cule-
se de prin diferite locuri ale actualului Judeţ Vrancea, fără nicio analiză supli-
mentară şi fără alte adăugiri, semn că munca de la revistă nu însemna pentru Ion
Diaconu ceva tocmai serios. Acest lucru poate spune ceva despre relaţia încor-
dată dintre cei doi, fără a lămuri deloc misterul supărării explicite, de mai târ-
ziu, a lui Ion Diaconu, poate stârnită, mai mult, cu siguranţă, de diferenţa de
idei, nu de vreo ideologie politică sau vreo funcţie profesională.
Am crezut că între cei doi o fi existat o competiţie pentru scaunul de direc-
tor al Liceului ,,Unirea”, dar lucrul acesta nu se susţine, pentru că Ion Diaconu
a ajuns să ocupe această funcţie abia în perioada 1939-1940, când N. Al. Rădu-
lescu era deja, plecat de ceva timp din oraşul Focşani. Se pare că o neînţele-
gere între cei doi a existat, întrucât se ştie că Ion Diaconu a stat vreo doi ani,
închis de regimul comunist, iar după eliberare a cerut reîncadrarea în învăţă-
mânt, fapt ce i-a fost refuzat, fără drept de apel. În acel moment, sigur Ion Dia-
conu, de voie, de nevoie, s-a adresat fostului coleg de la Liceul Unirea, ma-
relui N. Al. Rădulescu, ajuns şef la Institutul Geografic Naţional şi membru în
diferite comisii ştiinţifice de promovări, precum şi întemeietor de facultate de spe-
61
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cialitate geografică, într-un cuvânt, un om cu greutate, deci acestei personalităţi,

profesorul Ion Diaconu, nu avea cum să nu-i transmită rugămintea personală
care a vizat un ajutor, în anul 1954, pe linie profesională, sprijin care nu a ve-
nit, cel puţin nu în acel moment, dovada fiind refuzul autorităţilor de a-l înca-
dra în învăţământ, astfel încât caracterizarea pe care i-a adresat-o lui Simion
Mehedinţi, 7 ani mai târziu, cu privire la N. Al. Rădulescu, se pare că nu a fost
departe de adevăr.
Cele arătate mai sus sunt doar supoziţii, bazate pe un scurt text al lui Ion
Diaconu din anul 1961 şi trebuie privite cu reţinere, supărarea acestuia pu-
tând fi provocată, în primul rând de întorsătura, dar şi de palma nemeritată, pe
care i le-a dat viaţa, începând cu arestarea din august 1952 şi neprimirea în în-
văţământ din 1954, aspect la care s-a revenit mai târziu, fiind totuşi inclus pe
un astfel de post. Ar mai putea proveni de la o situaţie nefericită, prilejuită de
munca depusă de Ion Diaconu la pregătirea momentului festiv, dedicat împlini-
rii a 100 de ani de la săvârşirea Micii Uniri, unde iniţial profesorul Diaconu a
fost cooptat, iar ulterior îndepărtat şi unde, vinovat este perceput tot N. Al.
Rădulescu, lângă care este pomenit şi I. M. Dimitrescu[2].
Lăsând de o parte ideile, prea puţin plăcute, iată faptele concrete care l-au
avut ca personaj central pe geograful născut în podgoria Budeştiului şi a Coteş-
tiului, din fostul Judeţ Râmnicul Sărat.
În vechile publicaţii[3], găsim următoarea caracterizare a acestuia întocmi-
tă în conformitate cu dispoziţiunile art. 63 din Legea relativă la organizarea în-
văţământului superior şi unde ministerul publica Raportul Comisiunii de che-
mare prin transferare la catedra de geografie generală şi antropogeografie de
la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, nr. 195.999/946, „Raport pentru trans-
ferarea d-lui profesor N. Al. Rădulescu, de la Academia Comercială din Bucu-
reşti la Catedra de geografie generală şi antropogeografie de la Facultatea de
Ştiinţe din Bucureşti.
Comisia ţinând seama de obligaţiile care leagă pe actualii profesori de in-
troducere în geografie fizică şi geografie umană din Cluj şi Iaşi, de oraşul şi
de catedra lor, propune transferarea d-lui profesor N. Al. Rădulescu de la Ca-
tedra de geografie economică pe care o ocupă la Academia Comercială din
Bucureşti, la Catedra de geografie generală şi antropogeografie, vacantă la
Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti.
Comisia sprijină această propunere pe următoarele considerente: născut în
1905, d-l profesor N. Al. Rădulescu este licenţiat al Facultăţii de Litere şi Fi-
losofie din Bucureşti, în anul 1927 şi doctor în geografie al Facultăţii de Ştiin-
ţe din Cernăuţi -1936.
Activitatea, didactică a d-sale, începe în 1929, când e numit profesor supli-
nitor la Gimnaziul din Odobeşti şi continuă ca asistent universitar la Institutul
62
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
de Geografie al Facultăţii de Ştiinţe din Cernăuţi (1929), profesor titular de

geografie la Liceul ,,Unirea” din Focşani (1931), detaşat în aceeaşi calitate la
Seminarul Pedagogic Universitar din Cluj 1935-1938, conferenţiar de antro-
pogeografie, prin concurs la Bucureşti(1938), definitivat în 1942, profesor
suplinitor de geografie economică la Academia Comercială din Bucureşti
(1941-1943) şi profesor titular prin chemare la aceeaşi catedră, din 1943.
O carieră didactică de peste 17 ani în care timp a fost remarcat ca un pro-
fesor de elită, cercetător în câmpul geografiei ştiinţifice şi organizator al acti-
vităţii generaţiei tinere de geografi români. Cursurile ţinute la Universitatea
din Bucureşti (Istoria geografiei, Geografie economică, Etnogeografie), parte
din cele predate viitorilor profesori secundari (Etnografie), ca şi cele de la
Academia Comercială (Geografia economică a României, Geografie economi-
că generală) sunt litografiate, deci controlabile. Din toate se vede, mai presus
de toate, claritatea metodei şi expunerii, fără amănunte de prisos, fără erudi-
ţie căutată.
D-l profesor N. Al. Rădulescu posedă, evident, cele mai utile calităţi didac-
tice, simţ şi tact pedagogic, pe lângă un temperament calm şi egal de care sunt
convinşi, cei care îl cunosc, de mai multă vreme şi l-au văzut cum reacţionează
în diferite situaţii. Activitatea ştiinţifică a d-lui N. Al. Rădulescu începe în
1929, printr-un articol publicat în Analele Dobrogei, revista condusă de geo-
graful C. Brătescu şi continuă aproape fără întrerupere, cu studii de teren,
consideraţii teoretice, recenzii şi note din întreg domeniul geografiei şti-
inţifice. În toate lucrările d-sale se constată predilecţie pentru faptele culese
direct şi personal pe teren, prezentarea critică şi metodică, fără înflorituri a
temei tratate, raţionala utilizare a bibliografiei existente.
Multiplicitatea domeniilor geografice în care a lucrat şi lucrează, d-l pro-
fesor N. Al. Rădulescu, fără îndoială, cu vădită înclinare spre antropogeo-
grafie, departe de a însemna o nesiguranţă de orientare sau hotărâre este şi
la d-sa, semnul convingerii că geograful trebuie să cunoască tot conţinu-
tul spaţiului pe care este chemat să-l prezinte sintetic, indiferent dacă lucrea-
ză în compartimentul geografiei fizice sau în cel al geografiei umane.
Într-adevăr, în domeniul geografiei fizice, d-sa a publicat studii de clima-
tologie regională, dar s-a ocupat, în special cu problema cutremure-
lor urmărite în consecinţele lor geografice şi privite ca rezultante de cauze
complexe, între care cauzele geologice trebuie luate îndeaproape în conside-
raţie. În fine, în teza de doctorat asupra Vrancei, a tratat cu egală pricepere,
atât latura geomorfologică cât şi cea antropogeografică a regiunii, demons-
trând, pentru prima oară, într-o lucrare mai întinsă, raportul strâns între
cele două serii de fenomene în domeniul antropogeografiei.
63
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
A tratat, în special, probleme de geopolitică românească precum ,,Poziţia

geopolitică a României”, ,,Unitatea antropogeografică a României” etc., în
care a dovedit unitatea antropogeografică a pământului carpatic românesc
şi a susţinut apartenenţa lui mai mult de Europa Centrală, mai ales prin
caracterele reliefului, climei, vegetaţiei şi reţelei hidrografice.
A dezbătut şi problema târgurilor şi oraşelor, considerate ca fenomene
geografice. E un adevăr elementar în geografia generală anume, cu cât un
fenomen geografic este mai complex, cu atât relaţiile dintre ele şi restul în-
tregului, căruia îi aparţine sunt mai multiple şi mai subtile, în ordinea com-
plexităţii. Trebuie să punem întâi fenomenele atmosferice şi la urmă pe cele
antropogeografice. Pentru a nu rătăci drumul geografiei, efortul cercetătoru-
lui trebuie să crească şi el în acelaşi sens şi tot astfel necesitatea ţinerii în
evidenţă a principiilor de geografie teoretică. Între problemele geografiei
umane, poate puţine sunt atât de dificil de tratat, în spirit geografic strict, ca
oraşele şi târgurile.
D-l profesor N. Al. Rădulescu a reuşit totuşi, tocmai în această materie, nu
numai să păstreze în cadrele geografiei oraşelor indicate de predecesori, dar să
şi îmbunătăţească metode de cercetare şi să le completeze, întreprinzând astfel
cu studenţii d-sale, de la Academia Comercială şi cu doctoranzii în geografie
de la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, o vastă şi metodică anchetă asupra
geografiei oraşelor din România. D-sa a creat un început de şcoală în aceas-
tă direcţie. Rezultatele se văd atât în comunicările d-sale (zone de aprovizi-
onare apropiate ale câtorva oraşe din sudul României) cât şi ale studenţilor d-
sale şi dovedesc originalitatea şi interesul ştiinţific rezultat din raportarea
oraşului la întregul hinterland din care şi pentru care funcţionează .
S-a aplecat şi asupra problemelor antropologice şi monografice, între ca-
re merită o atenţiune specială sinteza intitulată ,,Antropologia rasială şi an-
tropogeografia". În domeniul geografiei teoretice, cursurile d-lui profesor N.
Al. Rădulescu, litografiate, cuprind cele mai multe date asupra concepţiei d-
sale geografice, evident integraliste. Se constată acest lucru din paginile
publicate de d-sa până în prezent. Astfel din studiul Introducere în geografia
economică cităm: ,,Geografia economică nu e o ştiinţă autonomă, deşi unii au-
tori o consideră ca atare. În acest caz ea ar trebui să aibă, în afara unui obiect
propriu, legi şi metode de cercetare proprii, ceea ce nu este cazul. Legile geo-
grafiei economice nu pot fi altele decât cele general-valabile în ştiinţa geogra-
fică, la care se adaugă unele ce-i sunt proprii. Alături de Passarge, Sapper, a
considerat geografia economică drept o parte integrantă din antropogeografie,
care la rândul ei este o disciplină cuprinsă în cadrul marii ştiinţe geografice”.
O recentă comunicare la ICGR îl arată, în fine, pe d-l profesor, preocupat
de a reduce pe cât posibil şansele evadării din câmpul geografiei în câmpul
64
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cercetării antropogeografice, graţie căruia am putea măsura prin aprecierea

gradului de umanizare a peisajului, faza de transformare antropogeografică în
care se găseşte o regiune.
Suntem de acord cu d-l profesor N. Al. Rădulescu, că geografia economică
tocmai pentru că are un obiect precis, fenomenul economic, însă foarte com-
plex, este legată de toate domeniile geografiei, începând cu cadrul fizic şi ter-
minând cu cel social şi politic, ea nu poate fi deci despărţită de corpul geo-
grafiei întregi deoarece îi aparţine în totul. De aici identitatea de conţinut şi
metoda între toate ramurile geografiei deosebite, între ele numai prin dezvolta-
rea variată, care se dă de către diferiţi specialişti cutărui sau cutărui element.
Activitatea de organizator a d-lui profesor N. Al. Rădulescu este şi ea re-
marcabilă. Conservator şi în bună parte organizator al Muzeului Regional
Putnean, redactor şi fondator al revistei regionale Milcovia (1930-1938), fon-
dator şi director al Revistei Geografice Române, frumoasa realizare ştiinţifică
de iniţiativă particulară, în jurul căreia au lucrat între anii 1938-1944, cea
mai mare parte a geografilor tineri şi chiar unii dintre cei vârstnici. Vom
semnala, în fine faptul, că se număra printre iniţiatorii şi organizatorii
Institutului de Cercetări Geografice al României , înfiinţat cu doi ani în urmă.
Pentru meritele didactice, ştiinţifice şi de organizator ale d-lui profesor
N. Al. Rădulescu, Societatea Regală Română de Geografie, l-a ales în con-
siliul şi în comitetul de îndrumare, Academia de Ştiinţe l-a cooptat ca membru
activ, iar Institutul de Cercetări Geografice al României l-a propus şi Minis-
terul Educaţiei l-a numit membru permanent al acestui institut.
Pe scurt, prin pregătirea teoretică şi prin activitatea pur ştiinţifică, multi-
laterală, neîntreruptă şi nemodificată, în cei trei ani de când e profesor titular
la Academia Comercială din Bucureşti, d-l profesor N. Al. Rădulescu s-a do-
vedit un adept al ideii că, fără o temeinică pregătire de geografie generală, un
profesor nu poate preda cu bune rezultate niciuna din ramurile geografiei.
Profesorul de geografie trebuie anume să fie convins, indiferent de ramura
în care lucrează, că între ramură şi întreg este identitate, nu numai de metodă,
dar chiar şi de obiect, în înţelesul că geografia cere ca partea să fie raportată
mereu la întreg.
Geografia este, o disciplină indivizibilă, ceea ce însemnează că, dacă este
obligatoriu să cunoşti întregul pentru a te putea adânci într-o ramură a geo-
grafiei, invers, adâncirea într-o ramură a geografiei nu-ţi ridică posibilitatea
spirituală de a te ridica la întreg (odată ce, în tot timpul cercetării parţiale,
adevăratul spirit geografic te sileşte să nu pierzi din vedere unitatea, ci să ter-
mini prin a doza locul şi importanţa elementului, în complexul regional, res-
pectiv planetar).
65
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Dacă geografia, ca ştiinţă, va ajunge vreodată să fie scutită de imputarea

că nu are obiect propriu şi că trăieşte din rezultatele obţinute de disciplinele
vecine, acest lucru va fi posibil numai servind ideea că obiectul geografiei este
întregul regional şi planetar.
Domnul profesor N. Al. Rădulescu face parte dintre geografii, nu numai
convinşi, dar şi pregătiţi să servească această precizare de direcţie în geo-
grafia ştiinţifică.
De aceea, propunem transferarea domniei sale de la Academia Comercială
din Bucureşti, la Catedra de geografie generală şi antropogeografie de la
Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti.
Semnează, Preşedinte V. Mihăilescu
* * *
Revenind în curtea noastră, adică la depozitele Arhivelor Naţionale şi cău-
tând prin actele de demult, iată ce s-a mai putut identifica cu privire la N. Al.
Rădulescu.
În anul 1905, conform registrului de stare civilă pentru născuţi al Comunei
Budeşti, la 24 octombrie, este înregistrat Neculai Alecu Rădulescu, de sex
bărbătesc, de religiune ortodoxă, de naţiune şi protecţiune română, născut la
22 ale lunii octombrie, pe la ora opt seara, în casa părinţilor săi, fiul legitim al
lui Alecu Rădulescu, de ani patruzeci şi şase, de profesie agricultor şi a Siţei
Alecu Rădulescu, de ani treizeci şi opt, fără profesie. Martori au fost Năstase
Scăunaşu şi Marin Avrămoiu, iar declaraţia a fost dată şi semnată în faţa prima-
rului şi ofiţerului de stare civilă al Comunei Budeşti, Ion Rădulescu[4].
Nu se ştie unde a urmat cursurile primare, probabil în comuna sa natală sau
poate la Focşani, care nu era tocmai departe, iar la Liceul ,,Unirea” a fost pri-
mit în anul şcolar 1919 -1920, unde îl găsim cu următoarele medii: româna -
8,50; istoria - 8; geografia - 7,25; matematica - 8; purtarea - foarte bună şi for-
ma exterioară - foarte îngrijit etc.
Deci un elev model, silitor şi curat, de care părinţii aveau doar motive să fie
mândri. Situaţia finală a acestui an şcolar nu putea fi alta decât promovat[5].
Anul şcolar următor, Rădulescu Nicolae, cum îl găsim în acte, promovea-
ză, de asemenea, cu calificativul bine, pe toată linia şi doar câţiva de suficient,
la latină, economie politică, matematică şi gimnastică. Un regres, faţa de anul
şcolar anterior, sesizându-se doar la materia matematică, semn clar al orientării
lui viitoare[6].
Urmează un nou an şcolar bun, 1921-1922, unde calificativele sunt peste me-
die, predominând cele de bine şi ici, colo câte un suficient, cu menţiunea fina-
lă promovat. La disciplina geografie, viitorul geograf avea doar bine, dar se pare
că a fost doar un capriciu al profesorului sau o perioadă mai slabă a elevului[7].
66
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Semne de oboseală a început să prezinte cam de prin clasa a VI-a de liceu,

în anul şcolar 1922-1923, când a primit multe calificative de suficient, iar la
matematică a rămas corijent, însă s-a mobilizat şi a promovat anul[8].
Nu mai consider oportun să consemnez şi mediile din anii şcolari urmă-
tori, important e că N. AL. Rădulescu a absolvit cu rezultate corespunzătoare,
urmând apoi cariera didactică şi ştiinţifică de excepţie, despre care am pomenit
mai sus.
Demnă de atenţie este, însă, o foaie de inspecţie semnată de către directorul
Liceului ,,Unirea”, Al. P. Arbore pe 26 ianuarie 1934, în care, la o verificare pe
linie didactică, în prezenţa Inspectorului General Constantin Damianovici, aflăm
următoarele frumoase constatări cu privire la profesorul Neculai Rădulescu:
,,am asistat la lecţiunea de geografie economică a d-lui N. Rădulescu, ţinută în
clasa a VI-a. După examinarea din lecţiunea precedentă, care mi-a dovedit o
deplină stăpânire a cunoştinţelor de către elevi, s-a predat Tipuri de ţări indus-
triale - Anglia. S-au obţinut, prin întrebări repartizate întregii clase, răspunsuri
inteligente, formulate complet şi supravegheat, din care s-a limpezit atât noţiu-
nea geografică precum şi caracteristica fiecărui tip. S-a stăruit asupra cauzali-
tăţii fenomenelor economice studiate, exemplificându-se cu pricepere. S-a sis-
tematizat totul într-o recapitulare, cam grăbită totuşi. Lecţiunea a fost izbutită,
profesorul fiind deplin stăpân pe procedare, interesând clasa şi dându-i prilej să
fie activă”.
Din păcate, după anul 1950, strivit de metodele specifice regimului represiv
din acele timpuri, acelaşi N. Al. Rădulescu a semnat un angajament de cola-
borare cu Securitatea, pentru a servi, scria el neconvins „cauzei construirii
socialismului” şi a răscumpăra unele greşeli din trecut, când a făcut parte din
Partidul Naţional Liberal şi a aşternut pe hârtie unele idei contrare ideologiei
comuniste şi a viitorului stăpân sovietic [9].
Aceste lucruri le-a ştiut, cu siguranţă, Ion Diaconu şi poate de aici a rezultat
patima acestuia care a ţintit, parţial nedrept, pe fostul lui coleg de catedră, N.
Al. Rădulescu. Ca o ultimă confirmare a animozităţii dintre cei doi, să ne a-
ducem aminte că până şi la redactarea Monografiei Judeţului Putna, N. Al. Rădu-
lescu nu a participat cu niciun rând, deşi era cel mai indicat autor care să trateze
capitolul „Consideraţiuni Geopolitice”, material ce a fost însă acoperit, oare-
cum mulţumitor, de către D. Popa şi P. Iosif.
În finalul acestei prezentări aş vrea să mai adaug un singur lucru şi anume
acela că indiferent de păcatele celor doi renumiţi profesori şi oameni de ştiinţă,
adevărul despre aceştia şi mai ales despre N. Al. Rădulescu, nu ar avea de ce să
coboare pe vreunul de pe postamentul spiritelor superioare, iar toate faptele lor,
atât cele bune cât si cele mai puţin bune, nu ar trebui să rămână, pentru viitor,
un motiv de ură, ci unul de analiză şi înţelegere.
67
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Bibliografie:
[1] Ion Diaconu, corespondenţa cu Simion Mehedinţi, p. 61, comunicată de conf. Dr.
Costică Neagu în Milcovia - Revistă regională de studii, Focşani, seria a III-a anul X,
nr. 19, iulie-decembrie, 2014;
[2] Ibidem;
[3] Monitorul Oficial, partea a I-a nr. 269 din 20 noiembrie 1946, pp. 12064-
12065;
[4] SJAN Vrancea, Colectia de Stare Civilă a Judeţului Vrancea, registrul de stare
civilă născuţi, Comuna Budesti, nr. de act 54/1905;
[5] SJAN Vrancea, fond Liceul Unirea, registrul matricol 90/1919, f. 70;
[8] SJAN Vrancea, fond Liceul Unirea, registrul matricol 109/1922, f.114
[9] Oana Marcu Nicolae - Al Rădulescu şi securitatea în Milcovia, revistă
regională de studii, Focşani, seria a III-a anul XI, nr. 20, ianuarie-iulie 2015, p. 7.
68
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
NICOLAE AL. RĂDULESCU

ŞI SECURITATEA
Drd. Oana MARCU,
Consilier Direcţia Cercetare - C. N. S. A. S.
Abstract. The article presents some of the biographical elements of his individual
surveillance file, established by the former Securitate - towards necessary
clarifications from a current perspective, towards a judgment as righteous as possible
of those who once were and spent their lives, during the years of Romania’s distress...
Articolul de faţă surprinde câteva amănunte biografice din dosarul său,
întocmit de fosta Securitate - spre lămuriri necesare din perspectivă actuală,
spre o cât mai dreaptă judecată a celor care au fost şi care s-au petrecut
cândva, în ani de restrişte românească…
* * *
Poliţia politică folosea în propriul său interes
amănunte din viaţa unei persoane pe care le
reinterpreta, din perspectiva „noilor realităţi” din
România, în defavoarea persoanei vizate.
Astfel, activitatea de dinainte de anul 1944,
inclusiv cea ştiinţifică, reprezenta, adesea, un
punct de sprijin în şantajarea şi ameninţarea unui
om, pus în situaţia acceptării unor compromisuri,
a pierderii dreptului de a mai profesa sau chiar a
libertăţii.
Aceste metode abjecte s-au folosit şi în cazul
N. Al. Rădulescu profesorului Nicolae Al. Rădulescu.
foto. dos. de la C. N. S. A. S.
* * *
,,Interesul” Securităţii faţă de marele geograf debutează în septembrie
1952, cu puţin timp înainte de a fi exclus din Universitate, şi se concretizează
în ziua de 19 noiembrie a aceluiaşi an. În această perioadă, de doar două luni,
Securitatea adună toate datele considerate compromiţătoare despre Nicolae Al.
Rădulescu, pe care le va folosi pentru a-i da lovitura de graţie: să-l determine a
deveni informator.
S-a pornit de la dosarul de cadre, pentru ca datele obţinute de acolo să fie
apoi aprofundate, cu ajutorul declaraţiilor unor colegi de serviciu (aşa-numitele
69
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
,,caracterizări”). Acestea datează din perioada 1950-1952, sunt, în marea lor

majoritate, negative, cuprinzând atât informaţii care puteau fi cunoscute din
activitatea profesională, cât şi delaţiuni propriu-zise.
Documentele din anul 1950 reprezintă cópii după caracterizările din dosa-
rul de cadre de la Universitate. Din unul dintre ele rezultă că, între colegi,
existau anumite divergenţe, considerându-se că Nicolae Al. Rădulescu ar fi
obţinut postul de la Universitate în urma unui simulacru de concurs, organizat
de către prietenul său, Constantin C. Giurescu. Cel care făcea caracterizarea re-
cunoştea că, iniţial, postul îi fusese promis lui! Dar, pe lângă acuzaţii (îşi alege
colaboratorii după simpatii şi fidelitate, ştie să se acopere politic prin alţii, „ca-
de întotdeauna în picioare”), delatorul recunoaşte că Nicolae Al. Rădulescu „e
un bun geograf şi un bun profesor”. 1
Un alt coleg de serviciu, pune accent pe „lipsurile” sale din punct de vedere
politic, croindu-i o caracterizare plină de acuze: „La început, se manifesta ata-
şat cauzei noastre (a comuniştilor - n. n.). Pe măsură însă ce lupta de clasă s-a
ascuţit, prof. N. Rădulescu a început să manifeste atitudini duşmănoase, atitu-
dine de rezistenţă la planurile de învăţământ, destul de abil camuflate. Nu este
preocupat de formarea de cadre, iar atunci când încearcă să formeze, se în-
conjoară de elemente care n-au nici o legătură cu partidul (comunist - n.n.). A
împiedicat în colectivul de catedră, în trei şedinţe, problema bibliografiei so-
vietice, a traducerilor sovietice. Este un individualist. (…) De un an de zile, se
opune continuu, antrenând şi pe cei din jurul său, la introducerea de probleme
ideologice în cadrul Institutului de Geografie, deşi era sarcină dată. Munca la
colectivul de catedră este formală şi cu conţinut administrativ”2. Era acuzat,
aşadar, că încerca să reziste politizării profesiei sale.
Putem presupune că aceste caracterizări erau obţinute într-o perioadă în
care se căutau motive pentru îndepărtarea lui Nicolae Al. Rădulescu de la
Universitate, întrucât se afirma că: „Prezenţa prof. Rădulescu în mijlocul nos-
tru împiedică bunul mers al învăţământului. El este cel care dă tonul, care păs-
trează o atmosferă grea, antrenând după dânsul pe cei care au fost în Facul-
tate până în 1944 şi pe cei care au aceleaşi concepţii cu dânsul”.3
Printre colegii profesorului N. Al. Rădulescu se aflau şi oameni neaserviţi
regimului, dintre care unul a avut curajul să consemneze: „Profesional bine
pregătit, este profesor universitar. Spirit organizatoric, bun şi conştiincios.
(…) Cât timp a fost în partid şi-a îndeplinit sarcinile ce i s-au dat şi a căutat
să-şi însuşească şi marxism-leninismul, dar îl aplică cu greu şi numai formal.
1
Arhiva C. N. S. A. S., fond Reţea, dosar nr. 19531, f. 36.
2
Ibidem, f. 37.
3
Ibidem.
70
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
(…) E un om cinstit şi duce o viaţă modestă. Munceşte mult. Nu pot spune că e

complet ataşat regimului, deşi preţuieşte realizările regimului nostru. Pregăti-
rea sa şi caracterul cinstit îl recomandă pentru a fi utilizat şi lucrărilor ce in-
cumbă Ministerului de Construcţii. Cunoştinţele lui ştiinţifice sunt absolut in-
dispensabile, încât nu pot concepe că s-ar putea lucra fără el”. 4
În anul 1951, profesorul N. Al. Rădulescu a fost nevoit să-şi scrie autobio-
grafia, probabil în faţa unui angajat al Securităţii (în dosarul său de securitate
documentul se păstrează în original), în care subliniază contribuţiile sale de du-
pă 1944, dar omite unele amănunte de dinaintea instaurării regimului comunist
în România. Aflăm, astfel, că a realizat o serie de cercetări de teren cerute de
anumite instituţii ale statului: „în regiunea Teleajenului, în vederea ameliorări-
lor de ordin economic şi social, întreprinse de Ministerul Agriculturii (1947);
în regiunea colinară a Tutovei, în vederea unor ameliorări de ordin economic
şi social, întreprinse de acelaşi departament (1948); în regiunea Hunedoara,
în vederea sistematizării urbanistice, întreprinse de Ministerul Construcţiilor
(1949); în zona Canalului Dunăre-Marea Neagră, în vederea sistematizării
urbanistice, întreprinse de acelaşi departament (1950). (…) Am lucrat la ma-
nualele Ministerului Învăţământului Public în 1948 şi 1951, pentru restructu-
rarea studiului geografic”. 5 În acelaşi timp, profesorul îşi face autocritica:
„Îmi dau seama de faptul că educaţia burgheză pe care am primit-o mai stă-
ruie încă în modul meu de comportare şi lupt ca să-mi însuşesc stilul de muncă
în colectiv, de cercetare în binele întregii clase muncitoare. Am colaborat la
revista «Analele Româno-Sovietice» încă de la primele numere şi activez la So-
cietatea pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii; sunt sindicalist din 1945 şi
înscris la A. R. L. U. S., unde am ţinut conferinţe”. 6
Cu toate acestea, concluziile şefului Serviciului de Cadre de la Universitate
sunt tranşante: „Rădulescu Nicolae are practică pe teren însă nu s-a preocupat
să formeze cadre. Când a fost la Institutul Geografic, izola tinerii care veneau
de la Facultatea de Geografie, activitatea lui limitându-se numai la munca în
cadrul colectivului. Este oportunist. Facultatea propune înlăturarea lui din
învăţământ în cazul când tov. prof. Morariu Tiberiu din Cluj este transferat în
Bucureşti. Serviciul de Cadre este de acord cu propunerea”. 7
Probabil că propunerea cadristului este formulată în anul 1951, pentru că
profesorul Tiberiu Morariu nu a venit în Bucureşti, iar profesorul Nicolae Al.
Rădulescu a fost exclus din Universitate doar un an mai târziu.
4
Ibidem, f. 35.
5
Ibidem, f. 15.
6
Ibidem.
7
Ibidem, f. 41.
71
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Alături de unele documente preluate din dosarul de cadre, lucrătorii Secu-

rităţii au obţinut, ei înşişi informaţii despre Nicolae Al. Rădulescu. Astfel, un
coleg subliniază sprijinul acordat de Constantin C. Giurescu la începutul cari-
erei lui Nicolae Al. Rădulescu, dar îi aduce şi acuzaţii „de actualitate” („cos-
mopolitismul” şi „obiectivismul” din cursurile sale), susţinute de exemple con-
crete: „Cursurile pe care le-a ţinut au lăsat întotdeauna de dorit, atât ca mate-
rial propriu-zis, cât şi ca structurare, nefiind ţinute la curent cu bibliografia
cea mai nouă (sovietică - n. n.). Spre exemplu, cursul de Geografia fizică R. P.
R., pe care l-a predat în anul şcolar trecut, era plin de cosmopolitism şi
obiectivism burghez. N-a folosit în acest curs material sovietic, [care] exista
destul, ci numai material românesc burghez şi material apusean (al geogra-
filor germani şi francezi). (…) În cursul său nu a arătat - de exemplu când a
vorbit de apele R. P .R. - ce prevede [sic!] Planul Cincinal, Planul de Elec-
trificare a ţării etc.”.8 Sunt amintite şi numele unor foşti profesori, consideraţi
„prietenii ascunşi” ai lui Nicolae Al. Rădulescu, şi care „se feresc să se ştie
că sunt prietenii săi”9.
Ofiţerii de Securitate au considerat că informaţia despre „prietenii ascunşi”
ai profesorului Nicolae Al. Rădulescu trebuie valorificată, astfel că şi ei au
fost luaţi la întrebări. Unul dintre aceştia a fost nevoit să dea o declaraţie, în
care a încercat să evite acuzele grave: „Ca manifestări, ştiu că este bine pre-
gătit din punct de vedere profesional, însă la cursurile pe care le-a făcut şi-a
manifestat de multe ori atitudini cosmopolite şi obiectiviste. (…) Nu-l cunosc
în intimitate ce gândeşte, dar ştiu că face eforturi pentru a se pune la curent cu
noutăţile ştiinţifice care apar în literatura geografică sovietică. Face multe
traduceri personale. Ia parte la cursurile de limba rusă şi la manifestările
publice din cadrul Facultăţii şi Secţiei de Geografie. Că are rămăşiţe burgheze
în atitudini este un lucru cunoscut, dar totuşi face eforturi pentru a le înlătura.
Dacă le face sincer, eu nu aş putea preciza”. 10
În urma coroborării tuturor acestor date, sublocotenentul de Securitate,
Aurel Mircea, a întocmit două documente-sinteză (o „Fişă personală” şi un
„Studiu”), care cuprind date considerate compromiţătoare din activitatea profe-
sorului Nicolae Al. Rădulescu. Acuzele erau cele exprimate de colegii săi:
cosmopolitism şi obiectivism, articolele „cu caracter naţionalist şi antiso-
vietic” pe care le-a scris înainte de 1944 şi faptul că menţine legături cu unii
profesori excluşi din Universitate. 11 Subofiţerul evidenţia şi punctele slabe ale
profesorului: „Faţă de autorităţi, are teamă, fiindu-i frică de trecutul său. (…)
8
Ibidem, f. 33v.
9
Ibidem, f. 34.
10
Ibidem, f. 39-40.
11
Ibidem, f. 26.
72
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În prezent, faţă de activitatea sa anti-sovietică şi duşmănoasă desfăşurată în

trecut, caută şi luptă să-şi însuşească stilul de muncă colectiv, studiind
material sovietic şi căutând să fie apropiat de toţi salariaţii. Execută sarcinile
ce i se dau pe linie administrativă şi sindicală, fiind foarte abil în îndeplinirea
lor, vrând a-şi menţine postul de profesor - singura sursă de venit ce o mai
posedă (subl. n.). În concepţiile sale mai dăinuie unele idei re-acţionare, care
se oglindesc şi prin cursurile ce le predă, cât şi prin legăturile ce le menţine cu
elementele duşmănoase regimului”. 12
La 18 septembrie 1952, ofiţerul de Securitate Aurel Mircea considera că
deţine toate datele pentru a propune superiorilor recrutarea ca informator a
profesorului Nicolae Al. Rădulescu. În referatul său, arăta că: „Întrucât în ca-
drul Facultăţii de Geo-Geografie nu avem o suficientă acoperire informativă,
propunem recrutarea numitului Rădulescu Nicolae, profesor universitar la fa-
cultatea de mai sus, în calitate de informator calificat. Facem această pro-
punere întrucât în cadrul facultăţii de mai sus sunt menţinute o serie de cadre
didactice, elemente duşmănoase regimului, care sunt în anturajul prof. Rădu-
lescu. Prin faptul că susnumitul îşi manifestă îngrijorarea că va pierde postul
de profesor, singura sursă de venit ce o mai posedă (subl. n.), că a dus o acti-
vitate naţionalistă şi antisovietică prin diverse publicaţii, fapt ce nu a arătat în
autobiografie, va face să primească a lucra cu organele noastre. Faţă de cele
mai sus arătate, rugăm a aproba recrutarea prof. Rădulescu, care va fi invitat
şi prelucrat la această Regiune, fiind recrutat prin constrângere (subl. n.)”. 13
Chemat la Direcţia Regională a Securităţii Bucureşti şi pus în faţa eviden-
ţelor, profesorul Nicolae Al. Rădulescu este nevoit să recunoască totul şi
acceptă colaborarea: „În timpul recrutării s-a dovedit a fi un element fricos,
fapt ce a făcut să recunoască în întregime materialul compromiţător. Pentru a-
şi şterge trecutul său (subl. n.), a primit să informeze organele noastre despre
problemele ce le cunoaşte şi interesează Securitatea, precum şi despre mani-
festările duşmănoase a elementelor cunoscute”. 14.
Pe lângă asumarea verbală a trecutului, profesorul îşi scrie autobiografia, în
care include toate datele considerate compromiţătoare. Astfel, aflăm că în
perioada 1930-1938 a fost membru al Partidului Naţional Liberal - Gheorghe
Brătianu şi, timp de un an, a făcut parte din comitetul de conducere al
organizaţiei de Putna a partidului, al cărei şef era Constantin C. Giurescu. Cei
doi profesori devin prieteni, astfel că în activitatea sa politică Giurescu îl
implică şi pe Nicolae Al. Rădulescu. În 1939, când C. C. Giurescu devine
12
Ibidem, f. 31 v.
13
Ibidem, f. 4.
14
Ibidem, f. 5.
73
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
rezident regal al ţinutului Dunărea de Jos, Nicolae Al. Rădulescu este numit
consilier ştiinţific, prilej pentru a realiza o lucrare privind îmbunătăţirile de or-
din economic care s-ar fi putut face comunelor din ţinut.15 În perioada când C.
C. Giurescu a fost ministru secretar de stat cu organizarea Frontului Renaşterii
Naţionale (septembrie 1939-martie 1940), Nicolae Al. Rădulescu a fost numit
referent, punând bazele unei biblioteci şi contribuind la organizarea secţiilor de
personal în administraţie. 16 În 1940, C. C. Giurescu, devenit ministru al Propa-
gandei Naţionale, l-a numit, pentru scurt timp, director în Direcţia Cinemato-
grafiei şi apoi secretar general pentru secţiunile economică şi administrativă
din minister. 17 Acelaşi post a fost ocupat de Nicolae Al. Rădulescu şi pe tim-
pul ministeriatului lui Nichifor Crainic, dar după venirea legionarilor la putere,
a demisionat. 18 Din a doua jumătate a anului 1940 nu a mai avut nicio im-
plicare politică până în anul 1947, când s-a înscris în P. S. D., iar după 1948 a
fost membru al P. M. R., dar a fost exclus, în urma verificărilor, în martie
1950.19
Şi în trecutul său profesional existau anumite „umbre” care au fost specu-
late de Securitate: două articole publicate în presa vremii şi participarea la cam-
pania iniţiată de Societatea Regală de Geografie în Transnistria, în anii 1942 şi
1943, pentru strângerea materialului necesar redactării unui dicţionar geogra-
fic.20
Nicolae Al. Rădulescu recunoaşte că în anul 1938 a publicat în „Revista
geografică română” articolul ,,Poziţia geopolitică a României”, în care de-
monstra că trebuia determinată o expansiune de populaţie românească, pentru
că ocupa atunci cea mai mică suprafaţă din istorie. 21 Îşi baza afirmaţia pe
faptul că paralelismul dintre axa Bucureşti-Varşovia şi axa Berlin-Roma este o
necesitate, că România trebuie să dirijeze o expansiune economică spre nord,
care ar fi fost înlesnită de canalul Prut - Nistru - Bug -Vistula. Datorită acestui
articol, Securitatea l-a acuzat că avea aceleaşi idei expansioniste ca şi Ion
Antonescu. 22
Cea mai gravă greşeală din activitatea sa ştiinţifică a fost considerată
articolul ,,Tratamentul popoarelor din URSS”, publicat în ziarul „Universul”,
15
Ibidem, f. 7.
16
Ibidem.
17
Ibidem.
18
Ibidem.
19
Ibidem.
20
Ibidem, f. 8.
21
Ibidem, f. 10-11.
22
Ibidem.
74
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
în iulie 1941.23 Nicolae Al. Rădulescu afirma că l-a scris pe vremea când era
concentrat la Secţia Presă şi Propagandă, Serviciul de Documentare din Marele
Stat Major şi că era vorba despre un articol impus de superiori. Ideea de bază
era că popoarele care alcătuiau U. R. S. S. erau supuse celui mai aspru trata-
ment pe care un stat îl putea acorda minorităţilor naţionale, iar realităţile din
URSS erau în flagrantă contradicţie cu prevederile Constituţiei sovietice şi cu
discursurile propagandistice ale lui Stalin. Ca exemple, arata că minorităţile
erau supuse persecuţiilor, flămânzirii, bătăilor, pentru că nu înţelegeau comen-
zile în limba rusă, şi chiar uciderii, prin mijloace barbare, toate acestea sporind
revolta românilor dintre Prut şi Nistru. Ca singură salvare, minorităţile din U.
R. S. S. „aşteaptă armata eliberatoare a apusului ca să le scape de coşmarul
bolşevic care le-a întors la animalitate. Ele sunt cei mai buni aliaţi ai arma-
telor ce au pornit astăzi să astupe focarul care împroaşcă în toată lumea
dezordinea, teroarea, minciuna şi înşelăciunea. Şi când acţiunea victorioasă a
acestei cruciade va fi fapt împlinit, popoarele răsăritului vor putea să-şi cro-
iască singure o altă soartă, colaborând la o nouă ordine a lumii ce se
iveşte”.24
După ce arăta toate acestea, Nicolae Al. Rădulescu îşi făcea, iarăşi, auto-
critica: „După 23 august 1944, conştient de gravitatea acestui fapt şi con-
vingându-mă că realităţile din U. R. S. S. sunt cu totul altele decât cele arătate
de mine, am căutat să lucrez în specialitatea mea pentru ameliorarea econo-
mică şi socială a regiunilor înapoiate din ţară. Astfel, am făcut lucrări pe te-
ren, geografice, pentru departamentele: Construcţii, Sănătate, Gospodării co-
munale, Academia R. P. R., din regiunile Dobrogea, Hunedoara, zona Cana-
lului Dunăre-Marea Neagră, zona Canalului Bucureşti-Dunăre, lucrări în care
se poate vedea transformarea care s-a făcut în mine şi munca pe care o pot
depune pentru construirea socialismului. Înţeleg că am greşit adânc faţă de
clasa muncitoare şi faţă de adevăr, pe care nu le-am cunoscut direct, că nu am
rezistat de a scrie un articol din ordin şi cred că numai drumul unei munci
cinstite mă poate face un cetăţean loial al R. P. R.” 25
Profesorul Nicolae Al. Rădulescu semnează un angajament de colaborare
cu Securitatea: „Consimt să fac acest lucru pentru a servi cauzei Construirii
Socialismului şi pentru a arăta orientarea mea justă şi cinstită, spre deosebire de
trecut, în care am greşeli grave (subl. n.)”. 26 De asemenea, se angajează ca
notele informative să le semneze cu numele conspirativ „Geo”. 27
23
Ibidem, f. 42-43.
24
Ibidem, f. 11-12.
25
Ibidem, f. 12.
26
Ibidem, f. 13.
27
Ibidem.
75
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Periodic, un angajat al Securităţii îi studia dosarul personal, notele infor-

mative pe care le dădea şi făcea o evaluare. În evaluarea din martie 1953 se
arăta: „Din decembrie 1952 până în februarie 1953, după ce a fost dat afară
din facultate şi ne mai având serviciu, a căutat totuşi ca munca informativă să
o ducă”, dar şi că „este în stare să facă orice pentru a-şi păstra situaţia şi
libertatea”. 28 Vedem, aşadar, o dată în plus, raţiunile pentru care Nicolae Al.
Rădulescu a acceptat colaborarea cu Securitatea: teama de a nu fi închis, lă-
sându-şi, astfel, familia fără niciun sprijin material, după ce, în anul 1953 fuse-
se angajat, cu sprijinul familiei Prîsnea, geograf specialist la Institutul de Studii
şi Proiectări Agricole.29
În dosarul de Securitate al profesorului Nicolae Al. Rădulescu nu se păs-
trează notele sale informative, astfel încât nu putem face niciun fel de apre-
ciere asupra conţinutului lor. În cadrul evaluărilor anuale, ofiţerii arătau că este
punctual şi se străduieşte să redacteze corect materialele, toţi propunând să fie
„dirijat şi ţinut în mână” 30, pentru că numai în acest mod colaborarea sa era
benefică Securităţii.
La 22 mai 1956, se hotăra abandonarea informatorului „Geo”, fiindcă toată
atenţia sa se îndrepta asupra soţiei bolnave şi era nepăsător faţă de instructajul
ofiţerului de Securitate, devenind „un balast” în reţeaua de informatori ai Secu-
rităţii. 31
Cariera profesorului Nicolae Al. Rădulescu a continuat şi după acest „acci-
dent”. În dosarul său de securitate, după 1956, nu există decât nişte cereri tipi-
zate pentru consultarea dosarului, motivele invocate putând fi puse în legătură
cu evoluţia carierei sale. Astfel, la începutul anilor `60, când a devenit decan al
Facultăţii de Istorie-Geografie din cadrul Institutului Pedagogic de trei ani din
Craiova 32, studierea dosarului era necesară pentru „informarea regiunii Olte-
nia” 33. În alte două asemenea documente se arăta că studierea era necesară sta-
bilirii relaţiilor sale cu U. R. S. S. 34 şi cu R. P. Polonă 35, probabil, în mo-
mentul în care era invitat să participe la diverse simpozioane internaţionale, iar
acordul Securităţii era obligatoriu.
28
Ibidem, f. 23.
29
Sorina Vlad, Şerban Dragomirescu, N. AL. Rădulescu – bibliografie, în „Milcovia”, III,
I, 1, decembrie 2005, p. 16.
30
A. C. N. S. A. S., fond Reţea, dosar nr. 19531, f. 23.
31
Ibidem, f. 19.
32
Sorina Vlad, Şerban Dragomirescu, op. cit.
33
A.C.N.S.A.S., fond Reţea, dosar nr. 19531, f. 48.
34
Ibidem, f. 51.
35
Ibidem, f. 53.
76
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
După angajarea la Institutul de Studii şi Proiectări Agricole şi reconsolida-

rea carierei, legăturile cu poliţia politică au încetat, iar cariera sa şi-a continuat
cursul firesc, marcată, probabil, şi de relaxarea internă de după anul 1964.
Oricum, regimul comunist din acei ani nu-şi putea permite să îndepărteze
din activitatea ştiinţifică un geograf de o asemenea valoare şi de o asemenea
utilitate practic-ştiinţifică, cum a fost Nicolae Al. Rădulescu.
Astăzi, judecarea acelor fapte ale sale trebuie făcută cu obiectivitate şi cu
deplină înţelegere umană…
77
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
PROFESORUL N. AL. RĂDULESCU,

ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
ŞI DICŢIONARELE GEOGRAFICE ALE JUDEŢELOR
C. S. I dr. Octavian MÂNDRUŢ
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei,
Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, Arad
Abstract. This paper presents two of the most important professional activity
fields of Prof. N. Al. Rădulescu: teaching geography in secondary education and the
initiative to elaborate geographical dictionaries of Romania ’s counties. The
elaboration of geographic dictionaries started very promising (in 7 – 8th of April
1972), but it was completed only in a partial form.
Însemnările de faţă sunt rezultatul mai multor interacţiuni pe care le-am a-
vut cu prof. dr. doc. N. Al. Rădulescu, în diferite momente şi pe diferite pro-
bleme, completate cu elemente semnificative din lucrările şi opiniile acestuia.
Îndeosebi două domenii vor fi abordate în cele ce urmează: învăţământul
preuniversitar şi dicţionarele geografice ale judeţelor.
Elemente biografice. Profesorul N. Al. Rădulescu (1905-1989) era originar
din Vrancea, dintr-o familie de viticultori. A urmat şcoala primară (în localita-
tea Budeşti), Liceul „Unirea” din Focşani, Facultatea de Filozofie şi Litere a U-
niversităţii din Bucureşti. Şi-a dat doctoratul în anul 1936, la Universitatea din
Cernăuţi, sub conducerea profesorului Constantin Brătescu (Vrancea - Geografie
fizică şi umană, publicată în anul 1937). De altfel, după Simion Mehedinţi (ca-
re era, de asemenea, vrâncean), profesorul N. Al. Rădulescu îl consideră pe
Constantin Brătescu drept al doilea magistru şi mentor al său.
Cariera didactică şi-a desfăşurat-o în învăţământul secundar (la Odobeşti şi
Focşani, între 1928-1934), la Seminarul Pedagogic al Universităţii din Cluj
(1934-1939), apoi fiind cadru didactic, succesiv, la Universitatea din Bucureşti
(1939-1943 şi 1946-1953), iar între timp (1943-1946) la Academia de Înalte
Studii Comerciale din Bucureşti (Academia de Studii Economice de astăzi).
După o activitate de cercetare de un deceniu (1953-1964), în cadrul Institu-
tului de Studii şi Proiectări Agricole, devine profesor la Universitatea din Cra-
iova, recent înfiinţată într-o formă apropiată de cea actuală, unde activează pâ-
nă în anul 1971, fiind, în cadrul acesteia, conducător de doctorat (din anul
1967), decan al Facultăţii de Istorie-Geografie (1964-1966) şi apoi prorector
(1966-1971).
78
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În ipostaza de organizator principal al învăţământului geografic la Universi-

tatea din Craiova, a realizat mai multe simpozioane deosebite, cum ar fi: Simpozio-
nul de geografie aplicată (1968), Simpozionul de geografia câmpiilor (1970).
În mod deosebit, remarcăm calitatea şi amploarea Simpozionului de geo-
grafia câmpiilor, organizat în colaborare de Universitatea din Craiova şi Uni-
versitatea din Timişoara (unde, ca prorector, funcţiona Victor Ardelean) şi con-
cretizat prin volumul realizat cu această ocazie.
Există numeroase alte manifestări şi evenimente iniţiate de prof. N. Al. Ră-
dulescu, pe diferite tematici, cu amploare regională sau naţională. Acest lucru a
fost posibil şi datorită funcţiei pe care a avut-o în cadrul Societăţii de Geografie
şi al Comitetului Naţional de Geografie.
Menţionăm că existenţa unei lucrări geografice integrate asupra Vrancei,
elaborată de prof. N. Al. Rădulescu, urmată de alte lucrări asupra regiunii (ela-
borate, la decenii distanţă, de Ion Conea şi Nicoale Damian) permit construirea
unei „imagini în mişcare” asupra geografiei acestei regiuni istorico-geografice
deosebite.
Contribuţii la geografia din învăţământul preuniversitar. Prima interac-
ţiune substanţială pe care am avut-o cu domnul prof. N. Al. Rădulescu a avut
loc cu ocazia Colocviului Naţional de Pedagogie „Cercetarea interdisciplinară
a învăţământului” (12-14. dec. 1970), când Ministerul Învăţământului (ministru
Mircea Maliţa), prin Institutul de Ştiinţe Pedagogice (director, George Văidea-
nu), a organizat o amplă manifestare dedicată diagnozei sistemului de învăţă-
mânt, cercetarea acestuia din perspective diferite, dar dintr-o viziune interdisci-
plinară şi liniile de dezvoltare pe care învăţământul ar putea să le realizeze în
perioada următoare.
Acest colocviu a beneficiat de o prezenţă semnificativă a geografilor din
vremea respectivă (Vintilă Mihăilescu, Tiberiu Morariu, N. Al. Rădulescu,
Victor Tufescu, Grigore Posea, Vasile Cucu, Constantin Herbst, Ioan Popovici,
Al. Roşu, Petre Coteţ, Mihai Constantinescu, Theodor Burcescu, geograf şi di-
rector al Liceului „Dr. P. Groza” din Bucureşti şi fost director în Minister, Ioan
Donisă, Ioan Şandru şi numeroşi alţi reprezentanţi ai învăţământului universitar
şi preuniversitar).
La solicitarea pe care i-am adresat-o profesorului N. Al. Rădulescu, a răs-
puns cu mult interes, realizând o expunere semnificativă, publicată apoi în re-
vista „Terra” (nr. 3, 1971), sub titlul „Caracterul aplicativ al geografiei ca şti-
inţă şi obiect de învăţământ”.
Aproape în timp real (martie 1971), lucrările acestui simpozion au fost pu-
blicate într-un volum special („Geografie”), unul dintre cele douăsprezece ale
Colocviului. Am considerat întotdeauna că acel moment, care a coincis cu mul-
te elemente şi intenţii inovative şi cu o reală deschidere spre rezolvări construc-
79
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
tive ale problemelor sistemului educaţional, reprezintă primul eveniment im-

portant prin care s-au pus bazele unei abordări ştiinţifice complexe a învăţă-
mântului şi a geografiei ca disciplină şcolară semnificativă. O formă dezvoltată
a expunerii prof. N. Al. Rădulescu a fost publicată, după cum am menţionat, în
revista „Terra”. Nu intrăm în detaliile problematicii, deoarece aceasta este în
sine deosebit de complexă şi de interesantă, astfel încât acest articol ar trebui
republicat sau măcar prezentat într-o formă extinsă şi explicativă.
A doua întâlnire pe care am avut-o cu domnul prof. N. Al. Rădulescu a avut
loc cu ocazia simpozionului „Retrospectivă şi perspectivă în geografia româ-
nească” (Craiova, 24-25 aprilie 1971). Plenul simpozionului, organizat în „Amfi-
teatrul albastru”, a fost marcat de prestanţa deosebită a prof. N. Al. Rădulescu,
pe atunci prorector al universităţii craiovene. Au fost discutate elemente de re-
trospectivă ale geografiei în general, precum şi momente importante ale geo-
grafiei din învăţământul preuniversitar.
Dicţionarele geografice ale judeţelor. Dicţionarele geografice ale judeţe-
lor au făcut obiectul unei iniţiative personale a profesorului N. Al. Rădulescu.
Astfel, a fost organizat un simpozion „dublu”, intitulat „Cercetarea geo-
grafică în şcoala generală şi liceu” şi „Dicţionarele geografice ale judeţelor
României”. Acest simpozion, organizat cu sprijinul Ministerului Învăţămân-
tului (care coordona activitatea Societăţii de Geografie) şi Consiliul Naţional al
Sindicatelor din Învăţământ, s-a desfăşurat la Sibiu (7-8 aprilie 1972) şi a por-
nit de la ideea antrenării profesorilor de geografie cu interes, aptitudini şi iniţia-
tive în realizarea unor cercetări geografice şi a dicţionarelor judeţelor.
Combinarea celor două teme a avut la bază şi intenţia de a sprijini antrena-
rea profesorilor în forme asociative predominant ştiinţifice, fiind susţinută mo-
ral şi material de instituţiile corespunzătoare.
De altfel, lucrările simpozionului au beneficiat de un cadru organizatoric
deosebit (prin desfăşurarea lor la Casa Armatei din Sibiu) şi prin implicarea au-
torităţilor administrative locale. De altfel, prezenţa cadrelor didactice universi-
tare din învăţământul superior a fost deosebit de importantă, deoarece avea loc
şi un proces de negociere şi atribuire a diferitelor dicţionare geografice unor
anumite persoane şi colective. Pentru a fi atribuit un dicţionar unui grup de co-
ordonatori (de obicei doi), era necesar ca aceştia să fie în sală.
O diagnoză a contribuţiilor profesorilor de geografie pentru cercetare, din
perioada anterioară simpozionului, a fost realizată în materialul de bază, pre-
zentat cu această ocazie: „Rezultate ale cercetărilor întreprinse de membrii fili-
alelor S.G.R. în ultimul sfert de veac” (autori Grigore Posea, vicepreşedinte al
S.G.R. şi Octavian Mândruţ, cercetător la Institutul de Ştiinţe Pedagogice).
Acest document integrator, bazat pe rapoartele semnificative primite din partea
filialelor Societăţii de Geografie, este interesant şi astăzi.
80
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Şedinţa din a doua parte a primei zile a fost consacrată dezbaterilor privind
dicţionarele geografice ale judeţelor României. În acest context, prof. N. Al.
Rădulescu a prezentat expunerea intitulată „Dicţionarul geografic al României
- cercetare ştiinţifică de interes naţional”.
După cum este cunoscut, Societatea de Geografie a iniţiat şi a realizat, în
perioada 1882-1897, acţiunea de elaborare şi tipărire a dicţionarelor judeţelor
(32 în total), în care, pe lângă geografi, au fost antrenaţi şi alţi specialişti din
unităţile administrative respective. După cum preciza şi prof. N. Al. Rădulescu,
deşi au avut la bază un plan comun, aceste dicţionare au fost inegale. Unul din-
tre meritele lor îl reprezintă sintetizarea a peste 30.000 de toponime.
Pe baza acestor dicţionare a fost realizat „Marele dicţionar geografic al Ro-
mâniei”, tipărit în cinci volume (între 1899-1902).
Prof. N. Al. Rădulescu, pe baza iniţiativei pe care a avut-o în conducerea
Societăţii de Geografie, biroul consiliului de conducere al acesteia a hotărât (5
iunie 1972) să demareze acţiunea de actualizare şi realizare a dicţionarului geo-
grafic al României, pornind de la elaborarea iniţială a dicţionarelor geografice
judeţene. Speranţa conducerii Societăţii era ca un număr important din cei
10.000 de geografi din ţară din perioada respectivă să poată duce la îndeplinire
această iniţiativă.
Prof. N. Al. Rădulescu a prezentat documentul metodologic principal de
elaborare, la nivelul judeţelor, a dicţionarelor geografice. Acest document a
fost însoţit de precizări importante referitoare la localizările geografice propriu-
zise, caracterizarea acestora şi, îndeosebi, la identificarea şi notarea toponimiei
geografice. Planul tematic, etapele de lucru şi modul de activitate au fost pre-
zentate de prof. N. Al. Rădulescu, iar colectivele de coordonare au fost propuse
de prof. univ. dr. doc. Grigore Posea, prim-vicepreşedinte al S. G. R. Aceste
momente au fost urmate de expunerea şi analiza îndrumătorului de realizare a
acestor activităţi.
Participanţii care au luat cuvântul (peste 30) au subliniat, în principal, atât
importanţa acestei acţiuni cât şi, mai ales, angajarea la realizarea ei. Ar fi foarte
interesant, în acest moment, să fie republicată lista colegilor care s-au angajat
să coordoneze şi să realizeze dicţionarele geografice ale judeţelor.
Acţiunea de realizare a dicţionarelor geografice ale judeţelor s-a realizat ul-
terior într-un ritm diferenţiat, în forme care s-au îndepărtat sensibil de această
iniţiativă sau nu s-au realizat deloc. Menţionăm că au fost elaborate şi tipărite
în deceniul respectiv (1972-1982) foarte puţine dicţionare, dintre care îl amin-
tim doar pe cel al profesorului ieşean Al. Obreja, realizat într-o viziune proprie,
predominant pe o bază documentară livrescă şi tipărit în Editura „Junimea”.
Din câte ştim, unele dicţionare au evoluat până în formă de glosar (1979 -
„Glosarul toponimic al judeţului Arad”).
81
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Alte dicţionare mai recente (de exemplu, pentru judeţele Ialomiţa şi Galaţi,
realizate de cerc. şt. dr. Sorin Geacu de la Institutul de Geografie, pentru Judeţul
Timiş, realizat de universitarii Vasile Frăţilă şi Remus Creţan) au fost realizate
după o metodologie diferită şi într-o altă optică, „decolând” în raport cu inten-
ţia iniţială.
Dicţionarul geografic al României, elaborat de un colectiv al Institutului de
Geografie (şi tipărit în două volume) reprezintă o formă modernă şi consistentă
de prezentare a localizărilor principale (localităţi şi toponime majore), fiind un
referenţial important pentru tematica asumată, dar diferit de intenţia iniţială din
anul 1972.
Deşi prof. N. Al. Rădulescu a precizat că „la acest simpozion a fost cea mai
largă şi reprezentativă participare de geografi din învăţământ, care au acceptat
în unanimitate ca Dicţionarul geografic al României să devină un obiect de
cercetare colectivă a tuturor profesorilor şi cercetătorilor geografi, sub îndru-
marea şi cu sprijinul Societăţii de Geografie”. Până astăzi (2015) au fost rea-
lizate puţine dicţionare, în forme foarte diferite şi cu alte echipe de iniţiativă şi
redactare. Există însă o bază informaţională adunată în perioada respectivă
(1974-1980), care ar trebui repusă în valoare.
Luând un exemplu pe care îl cunosc, menţionez că, pentru judeţul Arad, a
fost tipărit un glosar cuprinzător (în anul 1979), mai multe studii (între 1975 până
în prezent), o lucrare sintetică „Mediul natural şi toponimia geografică a zonei
Arad - Zarand” (2009) şi se află în pregătire, abia acum (2015), „Dicţionarul
geografic şi toponimic al judeţului Arad” (în contextul în care multe toponime
semnalate şi notate în perioada respectivă, nu mai există în prezent).
O altă iniţiativă recentă de sintetizare şi organizare a informaţiilor este în
derulare în Judeţul Alba.
Bibliografie selectivă:
Rădulescu, N. Al. (1971), Caracterul aplicativ al geografiei ca ştiinţă şi obiect de învăţă-
mânt, Terra, anul III, nr. 3.
Rădulescu, N. Al. (1973), Simpozionul „Cercetarea geografică în şcoala generală şi
liceu” şi „Dicţionarele geografice ale judeţelor”, Terra, anul IV, nr. 3, 1973.
* * * Aniversarea a 75 de ani de viaţă şi activitate ştiinţifică a lui N. Al. Rădulescu în
Terra, anul XII, nr. 4, 1980, Bucureşti.
* * * In Memoriam prof. univ. dr. doc. N. Al. Rădulescu, în revista Terra, anul XXI, nr. 2,
1989, Bucureşti.
* * * Lucrările Colocviului Naţional de Pedagogie „Cercetarea interdisciplinară a învăţă-
mântului”, vol. „Geografie”, Tipografia Universităţii Bucureşti.
82
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ACŢIUNI STRATEGICE DE DEZVOLTARE LOCALĂ

ALTERNATIVĂ ÎN SPAŢIUL RURAL VRÂNCEAN
Studiu de caz: Grupul de Acţiune Locală „Ţara Vrancei”
Prof. dr. Alexandra TĂTARU,

drd., I. N. C. Ec. „Costin C. Kiriţescu”,
Academia Română
Abstract. This study analyzes the premises and strategic actions in Vrancea rural
communities in terms of attracting European structural funds for investments to
improve quality of life and welfare, especially in LEADER axis through Local Action
Groups that have developed strategies for rural communities that will, at least until
2020, achieve the set of objectives.
Local development is a process of diversification and improvement of economic
and social activity in a ,,territory” through the mobilization and coordination of
material and immaterial resources at the local level. Local economic development
policies must provide alternative economic solutions that are specific for rural
community, so that many of the activities which are specific for the urban environment
to be also included in the rural areas. LAG development strategy "Vrancea LAND"
aims to tap the rural, the natural and ethno-cultural potential, developing and adding
value through an innovative approach to tourism, agriculture, food industry and also
diversifying rural economies. Particular importance will be shown to agritourism
because this specific area, with traditional houses and household food products, is the
best in the entire rural area from Vrancea.
Key terms: Local development, rural community, Local Action Groups, LEADER
axis, Vrancea County, strategy development, quality of life, alternative economic
solutions.
Introducere. Dezvoltarea economiei din mediul rural reprezintă cheia pen-
tru crearea unor venituri alternative, pentru a elimina sărăcia şi pentru accele-
rarea progresului social în regiunile rurale. Dezvoltarea economiei rurale de-
pinde în mare măsură de o serie de factori generali precum: locuri de muncă
bine plătite, accesul la serviciile majore de educaţie, sănătate, tehnologie,
transport şi telecomunicaţii în contextul păstrării unui mediu durabil.
Folosind ca surse de informaţie Strategiile de dezvoltare locală a
diferitelor comunităţi rurale şi, în special, a Grupurilor de Acţiune Locală cons-
tituite din iniţiativa LEADER, de pe teritoriul Judeţului Vrancea, s-au analizat
modalităţile de implementare efectivă a strategiilor de dezvoltare propuse şi
care depind fundamental de capacitatea administraţiilor locale de a atrage
fonduri europene pentru a finanţa acţiunile selectate şi de a gestiona fondurile
83
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
de la bugetul local. Am ales ca studiu de caz una dintre iniţiativele LEADER

ce reuneşte comunitatea rurală din zona depresionară şi montană, respectiv
„Ţara Vrancei”
Dezvoltarea economică locală reprezintă un concept larg şi este acel pro-
ces de unire şi combinare a eforturilor reprezentanţilor tuturor sectoarelor: gu-
vernamental, al mediului de afaceri şi al societăţii civile, cu scopul creării unor
condiţii favorabile pentru creşterea economică şi crearea locurilor de muncă.
Absorbţia fondurilor disponibile depinde însă, alături de eligibilitatea acţiunilor
şi de capacitatea instituţională de a iniţia proiecte şi de a lucra în parteneriat
pentru atingerea scopurilor strategice prin care să se realizeze creşteri econo-
mice care pot îmbunătăţi calitatea vieţii.
În contextul actual al crizei economice, devine din ce în ce mai evident
faptul că managementul proiectelor pentru dezvoltarea comunităţilor locale se
bazează pe finanţările europene, ca o sursă financiară sigură pentru susţinerea
procesului de implementare al strategiilor de dezvoltare durabilă formulate la
nivel naţional, regional, judeţean sau local.
Dezvoltare locală bazată pe comunitate. Începând cu anul 2014, până în anul
2020, „Dezvoltarea locală bazată pe comunitate” - DLBC (LEADER)1 va
rămâne o parte obligatorie a Programelor pentru dezvoltare rurală finanţate de
către Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi o posibi-
lă opţiune în cadrul Fondului European pentru Dezvoltare Regională (FEDR), a
Fondului Social European (FSE) şi a Fondului European pentru Pescuit (FEP).
Pentru a asigura coerenţa strategiilor şi acţiunilor de dezvoltare locală integra-
tă, este necesară aplicarea de reguli comune pentru aceste fonduri, conform
„Orientărilor Strategice Comune”.
Le revine grupurilor de acţiune locală responsabilitatea de a defini zonele
şi populaţia care vor face în realitate obiectul strategiile lor, însă acestea trebuie
să corespundă criteriilor care urmează să fie stabilite de Comisie printr-un act
delegat.
Grupurile de acţiune locală ar trebui să fie formate din reprezentanţi ai
intereselor socio-economice locale ale sectoarelor public şi privat, precum an-
treprenori şi asociaţiile acestora, autorităţi locale, asociaţii de cartier sau aso-
ciaţii rurale, grupuri de cetăţeni (cum ar fi minorităţile, cetăţenii vârstnici,
femeile/bărbaţii, tinerii, antreprenorii etc.), organizaţii comunitare şi voluntare
etc. Societatea civilă şi partenerii din sectorul privat ar trebui să deţină cel puţin
50 % din puterea decizională şi niciun grup de interese nu ar trebui să deţină
singur mai mult de 49 % din drepturile de vot.
1
Comisia Europeană, Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunităţii,
Politica de Coeziune 2014-2020.
84
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Elaborarea strategiilor de dezvoltare a unei colectivităţi reprezintă o mo-

dalitate eficientă de a ghida comunitatea în direcţia dorită. Strategia de dezvol-
tare aleasă, oricare ar fi ea, trebuie să fie integratoare şi să ia în considerare
relaţiile între privat şi public, participarea cetăţenilor.
Aplicarea strategiei de dezvoltare2 trebuie să ţină cont de trei etape: 1). Anali-
ze-diagnostic ale etapelor pentru fiecare domeniu de acţiune; 2). Folosirea rezul-
tatelor pentru identificarea ,,locurilor înguste” şi a organizaţiilor partenere,
stabilirea priorităţilor de intervenţie şi proiectarea activităţilor; 3). Monitorizare
continuă şi adaptări ulterioare a programelor strategice, pe măsură ce se schimbă
condiţiile locale.
În cazul strategiilor finanţate din fonduri multiple va exista posibilitatea fi-
nanţării costurilor de funcţionare şi a organizării strategiei de dezvoltare locală
dintr-un singur fond (şi anume fondul principal).
Politici de dezvoltare economică alternativă. Comunităţile rurale supuse
analizei sunt comunităţi predominant agricole, iar agricultura este una de sub-
zistenţă. Având în vedere că veniturile obţinute din agricultură nu sunt sufici-
ente, populaţia este supusă unui anumit stres în ceea ce priveşte suplimentarea
acestora pentru asigurarea unui anumit grad de calitate a vieţii.
Soluţiile alternative determină capacitatea comunităţilor rurale de a ieşi din a-
cest impas şi de a crea alternative economice suplimentare non agricole prin cre-
area unor noi locuri de muncă, atât în interiorul comunităţii, cât şi în afara acesteia.
Pentru suplimentarea veniturilor, populaţia rurală poate avea trei alterna-
tive majore: 1). unul din adulţii familiei să lucreze part-time în alt domeniu şi
la scară redusă să presteze activităţi la fermă; 2). renunţarea totală la activitatea
agricolă, dar rămânând în comunitatea locală; 3). renunţarea totală la activitatea
agricolă şi migrarea din comunitatea locală.
Aceste alternative majore depind de oportunităţile economice generate în
cadrul comunităţii locale. Deseori, stresul determinat de lipsurile financiare ge-
nerează puternice migraţii în afara comunităţii locale, spre oraşe sau alte
comunităţi în care oferta de muncă este generoasă.
Sistemele economice integrate din regiunile rurale, în acord cu valorile
culturale şi de mediu, trebuie să atragă forţa de muncă aflată în surplus, în
activităţi non agricole şi implicarea tinerilor în activităţi de servicii, agroturism,
silvoturism, colectarea de fructelor de pădure, apicultură, creşterea viermilor de
mătase, procesarea și promovarea produselor alimentare tradiționale și băuturi
și produse ecologice etc. 3
2
Ianasi, L., 2003, Dezv. economică locală. Program de formare profesională, Galaţi;
3
Orboi, Manuela, Dora, 2012, Development of Rural Communities by Diversification of
Rural Economy in the Context of Sustainable Development, Animal Science and Biotechnolo-
gies, 45 (1)
85
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Satul, prin economia sa, trebuie scos din economia naturală închisă şi intro-
dusă în mediul de afaceri, iar economia rurală trebuie transformată, treptat, din
economie de subzistenţă în economie comercială competitivă prin aplicarea
urgentă de politici de dezvoltare economică alternativă.
Politicile de dezvoltare economică locală trebuie să ofere soluţii economi-
ce alternative specifice comunităţii rurale, astfel încât o mare parte din activită-
ţile specifice mediului urban să se regăsească şi în mediul rural.
Dezvoltarea locală reprezintă un fenomen complex ce vizează întreaga
viaţă economică, socială, politică şi culturală de la nivelul unui teritoriu. Astfel,
dezvoltarea locală trebuie să aibă în vedere următoarele elemente: protecţia
mediului; dezvoltare socială; economie şi piaţă; guvernare şi reglementări;
amenajarea teritoriului; educaţie şi formare; cultura, ştiinţă şi cercetare.
LEADER şi reţeaua de dezvoltare rurală - Strategii de dezvoltare ale
Grupurilor de Acţiune Locală din Vrancea. Abordarea LEADER4, reprezin-
tă o modalitate ce permite actorilor locali de a determina nevoile zonei din care
provin şi de a contribui la dezvoltarea teritorială din punct de vedere economic,
demografic, educaţional, cultural, etc., prin intermediul unei strategii de dez-
voltare elaborată şi implementată local5.
Obiectivul general al Axei IV - LEADER îl constituie demararea şi func-
ţionarea iniţiativelor de interes local, ce vor fi implementate „pas cu pas”,
orientându-se la început pe activităţi de instruire a actorilor locali şi de sprijini-
re a teritoriilor în vederea realizării strategiilor de dezvoltare. Acţiunile finanţa-
te prin abordarea LEADER presupun acţiuni integrate, coerente, ce conduc la
diversificarea şi dezvoltarea economiei rurale în folosul comunităţilor. Acţiu-
nile care vor fi întreprinse în cadrul Axei IV sunt sintetizate în cadrul a 3
măsuri, respectiv: 1). Măsura 411 - Implementarea strategiilor de dezvoltare
locală; 2). Măsura 421 - Implementarea proiectelor de cooperare; 3). Măsura
431 - Funcţionarea Grupurilor de Acţiune Locală, dobândirea de competenţe
şi animarea teritoriului.
Datorită caracterului orizontal al Axei 4 LEADER, ce presupune accesarea
mai multor măsuri din cadrul axelor FEADR, impactul acţiunilor implementate
prin aceasta abordare este foarte ridicat şi acoperă o arie largă de acţiuni şi
beneficiari.
Programul comunitar LEADER constituie prima încercare de a pune în
practică noua abordare teritorială, integrată şi ascendentă de dezvoltare rurală.
Bazându-se pe identificarea problemelor şi a potenţialului zonelor rurale speci-
fice, se formulează planuri şi se promovează investiţii prioritare. Cele trei prin-
4
de „jos în sus”;
5
www.apdrp.ro
86
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cipii generale ale sale sunt: teritoriul, parteneriatul şi integrarea multisecto-

rială.
Grupurile de Acţiune Locală sunt entităţi ce reprezintă parteneriate public-
private, constituite din reprezentanţi ai sectorului public, privat şi civil, desem-
naţi dintr-un teritoriu rural omogen, care vor trebui să îndeplinească o serie de
cerinţe privind componenţa, teritoriul acoperit şi care vor implementa o strate-
gie integrată pentru dezvoltarea teritoriului.
Strategia trebuie să urmărească folosirea noilor cunoştinţe şi noile tehnolo-
gii, astfel încât produsele şi serviciile teritoriului rural să devină mai competi-
tive, să îmbunătăţească calitatea vieţii în teritoriile rurale, să mărească plus va-
loarea produselor locale, în special facilitând accesul la pieţe, pentru micii pro-
ducători uniţi prin activităţi colective, să facă cea mai bună folosire a resurselor
naturale şi culturale.
Fiecare comună din Vrancea este cuprinsă într-un Grup de Acţiune Locală
finanţat din fonduri europene. Două dintre GAL-urile din Vrancea au fost reali-
zate de Camera Agricolă: „Pădurile Dacice“ şi „Valea Râmnicului“. La
acestea se adaugă celelalte două GAL-uri pentru care Camera Agricolă a obţi-
nut finanţare, respectiv Asociaţia Grup Local de Acţiune pentru Dezvoltarea
Durabilă a Fondului de Pescuit din Bazinul Siretului şi „Vrancea Sud Est“. Pe
lista publicată de Ministerul Agriculturii se mai află GAL-urile „Ţinutul Viei şi
Vinului“, „Podgoria Panciu“ şi ,,Ţara Vrancei”.
Grupul de acţiune locală ,,Ţara Vrancei”. Teritoriul GAL Ţara Vrancei es-
te situat în zona de sud-est a României, la Curbura Carpaţilor Orientali, în par-
tea nord-vestică a Judeţului Vrancea, reprezentând o zonă de legătură între pro-
vinciile istorice: Moldova, Ţara Românească şi Muntenia6.
Teritoriul se suprapune peste vechea provincie “Vrancea Arhaică” amintită
de Dimitrie Cantemir în “Descriptio Moldaviae”, în care obştea de moşneni era
principala formă de organizare.
Suprafaţa totală a teritoriului este de 1.644,79 km2, din care suprafaţa teri-
toriului vrâncean este de 1.489,68 km2, străbătut de drumul naţional DN 2D,
variantă a DN 2 (E85) ce face legătura între Focşani - Târgu Secuiesc - Braşov,
drumurile judeţene Valea Sării - Nereju, Năruja, Vetreşti - Herăstrău, respectiv
Vidra - Câmpuri, precum şi o reţea foarte densă de drumuri comunale şi vicinale.
Teritoriul GAL - ŢARA VRANCEI include 16 unităţi administrative, ma-
joritatea acestora făcând parte din vechea provincie istorică Ţara Vrancei şi o
localitate din Judeţul Covasna (Oraşul Covasna): comunele Tulnici, Negrileşti,
6
Plan de dezvoltare locală, Potenţial GAL ŢARA VRANCEI, 2010
87
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Vizantea Livezile, Câmpuri, Răcoasa, Nistoreşti, Păuleşti, Bârseşti, Vidra, Ne-

reju, Paltin, Vrâncioaia, Spulber, Valea Sării şi Năruja.
GAL Ţara Vrancei reprezintă un parteneriat public privat ce reuneşte un număr
mare de parteneri care şi-au propus să implementeze strategia de dezvoltare a ţi-
nutului, teritoriu ce se încadrează în cerinţele axei 4 a PNDR - Axa LEADER:
14 autorităţi publice locale (77%); 1 instituţie de învăţământ - Grupul Şcolar
,,Simion Mehedinti”, Vidra; 28 ONG-uri; Ocolul Silvic Năruja; 12 societăţi cu
răspundere limitată; 7 persoane fizice autorizate; 3 cabinete medicale individuale.
Populaţia teritoriului GAL - ŢARA VRANCEI este de 56.777 locuitori,
dispuşi pe o suprafaţă totală de 1.644,79 km², densitatea fiind variabilă în func-
ţie de condiţiile fizico-geografice existente şi potenţialului economic. Cea mai
scăzută densitate (sub 50 loc./km2) înregistrează comunele Nistoreşti, Păuleşti
şi Tulnici, încadrându-se într-o zonă cu probleme de populare. Sporul natural
înregistrează valori negative aproape în toate comunelor, iar ponderea populaţiei
active este de doar 9%, ceea ce reflectă faptul că populaţia este îmbătrânită.
Având în vedere ponderea mare a şomerilor în cadrul teritoriului, în Stra-
tegia de dezvoltare locală sunt prevăzute anumite măsuri în domeniul politicii
de ocupare a forţei de muncă: ● creşterea gradului de ocupare a acesteia, pre-
cum şi măsuri de sprijinire a şomerilor; ● reconversia profesională a unor cate-
gorii de şomeri; ● organizarea de acţiuni de consultanţă şi orientare în carieră
(în cadrul serviciilor sociale prin legătură cu AJOFM şi agenţii economici)
pentru tineri de vârsta 18-30 ani; ● creşterea mobilităţii, flexibilităţii şi a adap-
tabilităţii forţei de muncă prin programul de formare continuă şi învăţare pe tot
parcursul vieţii; ● garantarea şanselor egale prin transparenţa ofertelor de lo-
curi de muncă organizarea sistemului educaţional.
În cadrul teritoriului GAL se distinge o suprafaţă însemnată de tip montan,
împădurită, de mare interes ştiinţific şi educaţional. Resursele de mediu se dis-
ting prin originalitate, raritate şi prin interes ştiinţific, câteva fiind deja puse
sub protecţia unor acte normative speciale.
Pentru a proteja caracteristicile acestei zone şi a le conserva pentru genera-
ţiile viitoare, au fost înfiinţate, pe baza unor studii de fundamentare, o serie de
rezervaţii naturale de diferite tipuri. Astfel, au fost identificate şi delimitate pâ-
nă în prezent un număr de 15 arii protejate, cu o suprafaţă totală de 42.521 ha,
reprezentând 35% din totalul suprafeţei ariilor protejate din Regiunea Sud-Est
(cu excepţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării).
ŢARA VRANCEI constituie o zonă etnografică distinctă, cu caracteristici
proprii de civilizaţie şi cultură populară. Este un teritoriu care păstrează tradiţii,
obiceiuri şi meşteşuguri populare, creaţii seculare ale locuitorilor Vrancei Ar-
haice, tezaurul folcloric şi istoria acestor locuri, Vrancea pastorală este şi în
prezent deţinătoarea vechilor meşteşuguri populare tradiţionale: oieritul, caşul
88
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
afumat, cioplitul lemnului (mica dogărie, tiparele şi păpuşarele de caş, troiţele,

obiectele gospodăreşti) etc.
Turismul şi în special ecoturismul şi agroturismul sunt domenii de dezvol-
tare încurajate la nivel regional şi naţional în siturile Natura 2000, ca o oportu-
nitate durabilă pentru oameni şi natură. Pentru acces în zonele protejate, există
12 trasee turistice şi alte 2 două trasee de legătură cu unităţile montane limi-
trofe. Traseele nu prezintă grad ridicat de dificultate, însă unele porţiuni necesi-
tă o prudenţă sporită, sunt accesibile şi iarna, doar turiştilor foarte experimen-
taţi şi perfect echipaţi. Din păcate, porţiuni însemnate din ariile protejate sunt
în acest moment proprietate a Obştilor săteşti, care pot decide asupra folosinţei
lor viitoare.
Strategia GAL ,,Ţara Vrancei” prevede măsuri care vor acorda o deosebită
importanţă conservării resurselor culturale, incluzând lăcaşele de cult, conace-
le, siturile şi peisajele şi va atrage atenţia asupra importanţei folosirii resurselor
culturale într-un mod durabil şi echilibrat vizând moştenirea patrimonială
destinată generaţiilor de mâine. Participarea activă a tuturor actorilor implicaţi,
de la nivel public sau privat va căuta să asigure implementarea masurilor des-
tinate conservării şi valorificării patrimoniului cultural şi arhitectural.
Strategia de dezvoltare a GAL ,,ŢARA VRANCEI” îşi propune să valori-
fice potenţialul rural, natural şi etno-cultural, prin dezvoltarea şi creşterea va-
lorii adăugate, prin abordarea inovativă a turismului, agriculturii, industriei ali-
mentare şi diversificării economiilor rurale. Se va acorda o importanţă deose-
bită agroturismului pentru că spaţiul specific, cu locuinţe tradiţionale şi oferta
de alimente produse în gospodărie, este cel mai potrivit din întregul spaţiu rural
vrâncean.
Cadrul economic al localităţilor din componenţa Grupului de Acţiune Lo-
cală ŢARA VRANCEI este caracterizat prin următoarele aspecte generale: ●
valori ale unor indicatori ai dezvoltarii economice sub cele existente la nivel de
ţară; ● declinul ocupaţiilor şi meşteşugurilor tradiţionale; ● apariţia şi dezvol-
tarea iniţiativei private locale; ● izolare economică în afara relaţiilor de afaceri
naţionale şi internaţionale.
Sectorul primar, respectiv agricultura şi silvicultura, constituite principalul
furnizor de locuri de muncă din zonă. Potenţialul ridicat al GAL-ului este fa-
vorabil în special pomiculturii şi creşterii animalelor.
Gradul de dependenţă pentru activităţile agricole rămâne semnificativ
pentru majoritatea comunelor, însă agricultura este practicată în mod fracţionar
şi individual. Se impune crearea unor forme asociative atât în domeniul culti-
vării terenurilor agricole şi creşterii animalelor, cât şi în materie de comercia-
lizare şi valorificare a produselor agricole. Reprezentarea sectorului terţiar (co-
merţ, servicii, transport) este în majoritatea comunelor foarte reduse.
89
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Majoritatea populaţiei active (65, 85 %) este ocupată în sectorul de servicii

(transport şi depozitare, hoteluri şi restaurante, intermedieri financiare şi asigu-
rări, învăţământ, sănătate şi asistenţă social etc.), urmată de populaţia ocupată
din sectorul industrial şi de artizanat cu 20,19 %. Sectorul comerţ este repre-
zentat de 10, 31 % din populaţie, ponderea cea mai mică deţinând-o sectorul a-
gricol.
Este necesară măsura de sprijinire a constituirii grupurilor de producători
şi a unor centre de preluare, prelucrare şi desfacere a produselor locale.
În cadrul teritoriului analizat se regăsesc 831 întreprinderi, dintre care 769
de întreprinderi au între 1 şi 10 salariaţi (93% din total), 51 întreprinderi au
între 10 şi 50 de salariaţi (6 % din total) şi doar 11 întreprinderi au între 50 şi
250 de salariaţi (1% din total). Ponderea cea mai mică a microintreprinderilor
din teritoriu se află în localităţile Negrileşti (1, 04%), Spulber şi Răcoasa (1,82
%) ceea ce demonstrează o activitate economică mai redusă în cadrul acestor
două localităţi.
Sectorul terţiar este caracterizat printr-un număr mai mic de firme faţă de
sectorul comercial (184), diversificate, însă, din punct de vedere al tipurilor de
servicii oferite. Restaurante şi alte activităţi de servicii de alimentaţie - o pon-
dere importantă din total (16, 30%); hoteluri şi alte facilităţi de cazare (6, 52%
din total).
Situaţia actuală precară a serviciilor şi infrastructurii afectează puternic ca-
litatea vieţii din spaţiul rural şi constituie o piedică pentru dezvoltarea activi-
tăţilor economice. Prin urmare, prioritizarea nevoilor şi identificarea unor mă-
suri de intervenţie, sunt necesare în zonă.
În urma unor consultări ale tuturor partenerilor grupului (publici, privaţi,
ONG) pentru valorificarea tuturor punctelor forte specifice şi pentru o dezvol-
tare echilibrată a acestui teritoriu, au fost stabilite următoarele priorităţi: ● Pri-
oritatea 1: Valorificarea potenţialului agricol şi forestier de care teritoriul
ŢARA VRANCEI dispune; ● Prioritatea 2: Dezvoltarea turismului, protejarea
mediului şi valorificarea potenţialului natural şi cultural din zona ŢARA
VRANCEI; ● Prioritatea 3: Consolidarea serviciilor pentru populaţie: sociale,
culturale, educative, sanitare; ● Prioritatea 4: Sprijinirea activităţilor non-
agricole, promovarea şi dezvoltarea ocupaţiilor care au ca rezultat produse spe-
cifice zonei. ● Prioritatea 5: Sprijinirea educaţiei vocaţionale şi a programelor
de formare şi difuzare de cunoştinţe în zona TARA VRANCEI.
Dintre proiectele ce se vor implementa în cadrul grupului de acţiune locală
ŢARA VRANCEI, mai mult de 30% sunt adresate tinerilor şi mai mult de 50%
dintre acţiuni promovează formele asociative.
Suma totală alocată este de 3.420.000 euro, din care contribuţii FEADER
2.280.000 €, reprezentând ponderea de 67%, restul fiind contribuţii private în
90
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
valoare de 570.000 de euro.

Parteneriatul care reuneşte cele 16 localităţi a convenit o serie de responsa-
bilităţi privind dezvoltarea teritorială a zonei prin: ● îmbunătăţirea mediului şi
spaţiului rural, creşterea calităţii vieţii şi diversificarea activităţilor economice
din spaţiul rural prin implementarea strategiilor integrate de dezvoltare locală;
● îmbunătăţirea condiţiilor ecologice de viaţă, sociale şi economice, având ca
obiectiv crearea unui mediu atractiv şi motivant pentru toate segmentele de
populaţie care trăiesc aici şi încurajarea menţinerii tineretului în regiune – păs-
trarea peisajului cultural istoric ca şi componentă a patrimoniului natural şi pa-
trimoniului cultural european, pentru a contribui la bunăstarea umană şi la con-
solidarea identităţii regionale; ● susţinerea unei agriculturi ecologice, pentru
diversitatea raselor zootehnice şi a soiurilor de plante tipice pentru zonă şi pro-
movarea produsele provenite din această regiune; ● sporirea atractivităţii eco-
nomice şi susţinerea meşteşugurilor, serviciilor precum şi prelucrarea produse-
lor regiunii şi promovarea acestora; ● realizarea unei regiuni-ţintă pentru un tu-
rism rural durabil şi astfel să se creeze un cadru economic nou şi important în
regiune; ● promovarea zonei Grupului de Acţiune Locală ,,ŢARA VRANCEI”
şi asocierea ei cu alte regiuni în ţară şi străinătate şi să contribuie la întărirea
spaţiului rural.
GAL ,,ŢARA VRANCEI” a derulat o activitate de cooperare transnaţiona-
lă în anul 2010, la invitaţia GAL-ului INTEGRAL din Spania. Astfel, 15
reprezentanţi ai potenţialului GAL ,,ŢARA VRANCEI” au participat la un
schimb de experienţă pentru a analiza la faţa locului rezultatele Programului
LEADER. Una dintre cele mai importante realizări ale GAL-ului INTEGRAL
este înfiinţarea primului telecentru rural de muncă din Provincia Murcia. O par-
ticularitate unică este mizarea pe noua tehnologie pentru creerea de locuri de
muncă, lucru care favorizează atragerea tinerilor din teritoriu împiedicând ast-
fel migrarea lor spre zonele urbane. Comerţul Electronic şi Centrul Virtual de
Artizanat constituit de GAL INTEGRAL din Murcia, contribuie la cunoaşte-
rea teritoriului (informaţii turistice, culturale, publicitate şi vânzarea produselor
din zonă, prin magazine virtuale) cu ajutorul paginilor web.
GAL ,,ŢARA VRANCEI” intenţionează să deruleze activităţi de coopera-
re internaţională cu GAL-uri din Spania şi în perioada de implementare a Pla-
nului de Dezvoltare Locală şi alte acţiuni de cooperare internaţională care au ca
obiectiv transferul de know-how şi bune practici în teritoriu. Astfel se
intenţionează realizarea unor acţiuni de cooperare transnaţională, dar şi inter-
teritorială (Tabel 6):
91
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Tabel 6. Intenţii de cooperare incluse în Planul de Dezvoltare Locală, GAL ,,ŢARA

VRANCEI”
Nr. Partene Tematica Obiective Valoarea Rezultate
crt. r cooperării proiectul
ui
1 GAL - Turism; Asimilarea de noi cunoştinţe 72.500 Dezvoltare
Integral - Agricultură; şi bune practici în ceea ce pri- euro economică
Murcia - Servicii veşte activităţile de turism, a- prin
pentru popu- gricultură, serviciile pentru implementa
laţie; populaţie, patrimoniul şi me- rea de bune
- Patrimoniu; diul înconjurător; Dezvoltarea practici
- Mediu zonelor rurale implicate în co-
înconjurător operare prin adoptarea de mă-
suri de intervenţie adaptate ce-
rinţelor internaţionale;
2. GAL – - Turism; Identificarea de produse şi tra- 50.000 Creşterea
Castra - Patrimoniu; diţii locale, promovarea agro- euro numărului
Traiana - Servicii so- turismului şi a turismului cul- de persoane
GAL – ciale şi meş- tural; Recuperarea patrimoniu- ocupate în
Valea teşuguri locale; lui socio-cultural al comunită- mediul rural
Buzău- ţilor locale (datinile şi obiceiu- şi
lui rile care caracterizau în trecut dezvoltarea
viaţa rurală din această zonă); nivelului de
Dezvoltarea serviciilor pentru trai
populaţie; Integrarea minorită-
ţilor şi stimularea implicarea
femeilor în viaţa economică;
Promovarea şi valorificarea re
surselor artizanale şi a tradi-
ţiilor în comunităţile locale;
3. GAL - Creşterea valorii fermelor de 72.500 Dezvoltarea
Terra animale şi evidenţierea necesi- euro biodiversi-
de tăţii acestora pentru dezvolta- tăţii
Campos rea biodiversităţii;
GAL Promovarea de acţiunilor coe-
Valea xistenţa a fermelor domestice
Buzău- de animale cu lupii;
lui Generarea unui nou produs si
Gal a unor noi servicii turistice in
Movila cadrul teritoriilor implicate in
lui cooperare;
Burcel
Vaslui
Nord
4. GAL – Lâna de oaie – - Noi modalităţi de valorifica- 15.000 Valorificare
Siretul sistem de re a lânii de oaie; Procedee de euro a lânii de
Verde termoizolaţie tratare a lânii de oaie pentru a oaie
92
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ecologică deveni ignifugă şi rezistentă la

carii şi molii; Proiectare, im-
plementare şi certificare, pro-
cedeu de tratare lână de oaie
pentru termoizolaţii; Promo-
vare şi creare reţele de colabo-
rare pe acest proiect cu alte
Gal-uri la nivel judeţean, naţi-
onal şi internaţional.
Sursa: Prelucrare după Strategia de dezvoltare locală – GAL ŢARA VRANCEI
Grupul de Acţiune Locală ,,ŢARA VRANCEI” participă la forumul naţi-

onal permanent on line de discuţii pentru parteneriate, prin intermediul căruia
toţi actorii implicaţi în dezvoltarea rurală din România îşi exprimă opiniile şi
sugestiile privind dezvoltarea zonelor rurale în legătură cu stadiul de imple-
mentare al PNDR. De asemenea, participă la programele de instruire pentru
Grupurile de Acţiune Locală şi va solicita informaţii şi asistenţă tehnică pentru
realizarea acţiunilor de cooperare interteritorială şi transnaţională.
Concluzii. Dezvoltarea locală reprezintă un proces de diversificare şi îmbu-
nătăţire a activităţii economice şi sociale într-un ,,teritoriu”, prin mobilizarea şi
coordonarea resurselor materiale și imateriale de la nivel local.
În contextul actual al crizei economice, devine din ce în ce mai evident fap-
tul că managementul proiectelor pentru dezvoltarea comunităţilor locale se ba-
zează pe finanţările europene ca o sursă financiară sigură pentru susţinerea pro-
cesului de implementare al strategiilor de dezvoltare durabilă formulate la nivel
naţional, regional, judeţean sau local. Rezultatele proiectelor finalizate sau cele
ale proiectelor aflate în implementare vor afecta în mod pozitiv calitatea vieţii
comunităţilor judeţului, contribuind la dezvoltarea anumitor sectoare conside-
rate prioritare: turism, infrastructură, IMM-uri, agricultură etc.
Comunităţile rurale analizate în prezentul studiu sunt comunităţi predo-
minant agricole, iar agricultura practicată este una de subzistenţă. Având în ve-
dere că veniturile obţinute din agricultură nu sunt suficiente, populaţia este su-
pusă unui anumit stres în ceea ce priveşte suplimentarea acestora pentru asi-
gurarea unui anumit grad de calitate a vieţii.
Pentru suplimentarea veniturilor, populaţia rurală poate avea trei alternative
majore: ● unul din adulţii familiei să lucreze part-time în alt domeniu şi, la
scară redusă, să presteze activităţi la fermă; ● renunţarea totală la activitatea
agricolă, dar rămânând în comunitatea locală; ● renunţarea totală la activitatea
agricolă şi migrarea din comunitatea locală.
93
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Politicile de dezvoltare economică locală trebuie să ofere soluţii economice

alternative specifice comunităţii rurale, astfel încât o mare parte din activităţile
specifice mediului urban să se regăsească şi în mediul rural.
Bibliografie selectivă:
1). Comisia Europeană, Dezvoltarea locală plasată sub responabilitatea
comunității, Politica de Coeziune 2014-2020;
2). Ianasi, L., 2003, Dezvoltarea economică locală. Program de formare
profesională, Galaţi;
3). Orboi, Manuela, Dora, 2012, Development of Rural Communities by
Diversification of Rural Economy in the Context of Sustainable Development, Animal
Science and Biotechnologies, 45 (1);
4). Tătaru, Alexandra, 2013, Alternative de dezvoltare economică în
comunităţile rurale vrâncene, temă de cercetare şi capitol nepublicat din lucrarea
,,Economia locală în comunităților rurale vrâncene – premise, nivel de dezvoltare şi
evaluări prospective”.
* * * Plan de dezvoltare locală, Potenţial GAL ŢARA VRANCEI, 2010
www.apdrp.ro
94
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ATESTAREA GEOGRAFIEI CULTURALE

PRIN TERMINOLOGIE GEOGRAFICĂ
STUDIU DE CAZ - „ŢARA VRANCEI”1
Prof. dr. Nicolae DAMIAN,
Şcoala Gimnazială Pufeşti - Vrancea
1. Istoricul cercetărilor
În cercetarea noastră, una dintre etape a constituit-o consultarea materialu-
lui bibliografic, din care am putut trage importante concluzii, fapt ce a permis
o mai bună înţelegere a realităţii istorice şi sociale a vrâncenilor.
Primele studii de toponimie sunt publicate în revista ,,Milcovia” - aflată
sub îngrijirea prof. N. Al. Rădulescu. Primul a fost semnat de Al. Arbore, în
1930, „Toponimie putneană”. Al doilea, a fost publicat, în 1933, de către vii-
torul academician Iorgu Iordan şi s-a vrut a fi o completare a primului. Acade-
micianul Iorgu Iordan aprecia că despre toponimia Vrancei „s-ar putea scrie o
carte şi încă una voluminoasă.” Acest lucru avea să-l facă Ion Conea. În 1993,
la Editura Academiei se publică, postum, lucrarea: „Vrancea - geografie isto-
rică, toponimie şi terminologie geografică”. Este o lucrare ce demonstrează
erudiţia lui Ion Conea, bine documentată, pe baza unor hărţi foarte vechi, mar-
cată prin cercetare directă în teren.
Un studiu ce exprimă prin toponimie, apariţia şi evoluţia satelor, „Geneza
şi evoluţia satelor vrâncene reflectate în toponimie”, a fost publicat în ,,Studii
şi comunicări”, la Focşani, în 1980, de către Emil Giurgea.
Recent, a fost publicat şi un interesant studiu de toponimie comparativ
dintre localităţile componente ale Ţării Vrancei şi Soveja, Ţării Oltului şi
Rucăr-Dragoslavele (Muscel), în ,,Buletinul Asociaţiei Personalului Didactic
„Simion Mehedinţi”, nr. 9/2005, de către geograful ieşean Ionică Boamfă.
Dintre lucrările cu caracter general, putem cita „Toponimie românească”,
de Iorgu Iordan, publicată în 1963, la Editura Academiei R. S. R. De aseme-
nea, remarcăm susţinerea recentă a tezei de doctorat: „Ţara Oltului - studiu de
geografie istorică, cu privire specială asupra toponimiei”, de către Ionică
Boamfă, la Facultatea de Geografie din Iaşi.
Dintre toate lucrările care abordează Vrancea, ca un tot, remarcăm cartea
„Vrancea - studiu de geografie fizică şi umană”, elaborată de profesorul N. Al.
Rădulescu. Lucrarea a fost la origine teza de doctorat a geografului vrâncean şi
1
Revista Milcovia, seria a III-a, An II, nr. 2-3, dec. 2006, pp. 26-34.
95
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
a fost publicată în 1937, primind Premiul Academiei Române. Lucrarea a fost

reeditată în 2005, la Editura Terra, Focşani.
Studiul nostru a presupus şi abordarea unor probleme de stratificaţie isto-
rică şi geografică, aceasta determinându-ne să parcurgem un bogat material
istoric.
2.1. „Ţara Vrancei” - limite geoistorice
Orice analiză a unui geospaţiu începe cu definirea limitelor sale, însă trebu-
ie să avem în vedere că studiul nostru se referă la componenta umană; de aceea
punem accentul pe o limitare spaţio-temporală sau pe care o putem numi geo-
istorică. Vom limita un spaţiu ce nu coincide cu o unitate naturală - Depresiu-
nea Vrancei, în acest sens sunt foarte importante documentele istorice pe care
le putem analiza.
Componenta umană din geospaţiul ce îl avem sub atenţie a fost şi este într-o
permanentă dinamică geospaţială datorită nevoilor existenţiale.2 Astfel, „Ţara
Vrancei” se grefează atât pe spaţiul geografic subcarpatic cât şi pe cel montan.
Cuprinde o parte din Munţii Vrancei, iar din geospaţiul subcarpatic include
Depresiunea Vrancei, Dealurile interne (Răchitaşu, Ghergheleu, Răiuţi), De-
presiunea Vidra şi Dealurile externe (Momâia, Măgura Odobeştilor).
Limite geografice ale „Ţării Vrancei” au fost menţionate pentru prima dată
de Dimitrie Cantemir3: (Vrancea) „undique aspersimis circumdata montibus”,
adică: (Vrancea) „ înconjurată din toate părţile de munţi sălbatici”, fapt ce în
mare parte poate fi confirmat de realitate.
Într-un act emis de Petru Vodă Şchiopul, datat 18 aprilie 1584, apar referiri
la hotarele Vrancei: „...dă şi întăreşte lui Broştoc, staroste de Putna, împo-
trivă a patru cai graşi, un loc pustiu, în ţinutul Putnei, între Vrancea şi Şuşiţa,
pe amândouă Vizantele, din muntele Gergheleului, până în dialu Şuşiţăi, cât
este loc domnesc.”4
Hotarul dinspre Transilvania îl cunoaştem din hrisovul domnesc dat de
domnitorul Grigore Ghica din 1736, 10 ianuarie, prin care se întăreşte delimi-
tarea făcută de „boerul nemeş Vail, trimis de gheneralul din Sibii şi de vornicul
de Vrancea, Miron Dima”.5 Referitor la acest hotar, Ion Conea (1993), observă
că sunt „numeroase asalturi de cotropire a munţilor vrânceni din partea ne-
meşilor sau a obştilor ţărăneşti secuieşti învecinate, acestea bucurându-se de
un nelimitat sprijin politic, diplomatic şi militar din partea Imperiului habs-
2
De ex. păstoritul - pentru spaţiul montan; aceleaşi nevoi existenţiale, i-au determinat pe
vrânceni să se deplaseze spre zona de câmpie pentru cultura porumbului, aici fiind proprietari
de terenuri, astfel realizând o dinamică geospaţială (migraţii temporare).
3
Cantemir, D., (1973), Descriptio Moldaviae, p. 302-303, Ed. Academiei, Bucureşti.
4
Sava, A., 1929, op. cit., p. 7, doc. 9.
5
Ibidem, p. 75, doc 114
96
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
burgic”. 6 Asupra hotarului din zona munţilor au existat dintotdeauna acţiuni

de cotropire, nesocotindu-se hotarul originar. Aşa stă mărturie şi un document
din 13 ian. 1751: „Însă hotarele noastre, ale Vrancei cu hotarele Transilvaniei
merg pe culmile munţilor şi pe cumpăna apelor, apele care curg neîndoios
spre Moldova arătând pământul Transilvaniei.” 7
În 1792, se face altă hotărnicie asupra întregii limite dintre Moldova şi
,,Ungaria”, ce va fi încălcată de ,,Ungaria”, prin stabilirea unui nou hotar (nov.
1836).
Asupra hotarului de nord al Vrancei aflăm dintr-un document din anul
1646, în care se face referire asupra moşiei unor sovejeni ce se întinde spre sud
„până la curmătura Sovejii, unde se hotărăşte Vrancea.” 8 Un alt document
din 1733 despre hotarul Sovejii, în care se arată şi hotarul dinspre Vrancea al
acelui ţinut: „ ...de acolo în curmătura Sovejii, unde se hotărăşte cu Vrancea şi
acolo stâlp.” 9 Acest hotar, situat pe cumpăna apelor, reprezenta şi hotarul
politic al Moldovei, înainte de înglobarea Vrancei în ea. În acest sens, într-un
document se face distincţie între sovejeni şi vrânceni: „moldovenii, mai cu
seamă cei din Soveja, şi vrâncenii.” 10
Hotarul de est al Vrancei se suprapunea cumpenei de ape, astfel: Măgura,
Răiuţul, Titila, Gârbova, Gurbăneasa, „mereu pe cumpăna de ape pe a cărei
muche superioară mediană îşi ieşeau (aşa cum ies şi azi) faţă în faţă, oprindu-
se pe ea, pe de o parte, moşiile satelor vrâncene de pe Zăbala şi, pe de altă
parte, moşiile satelor de pe valea Milcovului. Astfel, şi aici hotarul moşiilor
vrâncene - deci hotarul Vrancei istorice - suia spre est până în muchea pre-
lungă a Măgurii de unde se continua, urmând mereu cumpăna apelor, în
direcţia „muntiorului” (din care izvorăşte Milcovul), pe interfluviul dintre Ză-
bala şi Milcov; sau, cu alte cuvinte, hotarul istoric (geografico-uman sau so-
cial-economic) era - şi aici - acelaşi cu limita naturală, geomorfologic.” 11 Şi
în această zonă de hotar au existat probleme, datorate proprietăţilor mănăstirii
Mera, pe care le aflăm dintr-o „carte de judecată (din 25 mai 1816) în pricina
dintre mănăstirea Mera şi neamul vrâncean al Bouroşeştilor”, emisă de stăros-
tia Putnei şi în care se spune , între altele şi: „... părţile, câte are mănăstirea
Mera (de pe valea Milcovului) în lăuntrul Vrăncii...” 12 În acelaşi document
(„carte de judecată”) se mai face o referire asupra hotarului Vrancei: „...şi au
6
Conea, I., (1993), Vrancea ...., op. cit., p. 29.
7
Aurel Sava, op. cit., p. 81.
8
Ibidem, p. 12, doc. 21.
9
Ibidem, p. 13.
10
Ionaşcu, I, (1957), op. cit., p., 85.
11
Conea, I., (1993), Vrancea..., op., cit., p. 30-31.
12
C. D., Mirceşti-Mirceşti, Stahl, H., H., (1929), op. cit., p. 110.
97
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mai scos o carte din leat 1757 iunie 11, poruncitoare ca Vrancea să plătească
florărit şi sărărit 13 pe cât îi cuprinde moşia pâră în vârful Răiuţului, iar din
vârful Răiuţului precum să scurg apele în gios spre răsărit fiind moşii de ţară14
să nu plătească....”15 Dar ţară se referă la o zonă de câmpie cultivată agricol,
din afara Teritoriului Vrancei, pe când Răiuţul este situat pe cumpăna de ape.
Despre hotarul din est mai aflăm dintr-un „zapis din 7120 (1612), aprilie 3,
cu care vinde Fetiţa cu Bîzul, neoţii Gîrdişoai, în Călimanu, din apa Putnei
până în Putna şi peste Putna până în vârful Măgurii.” 16 Din cele enunţate mai
sus, remarcăm existenţa unui sat Călimanu, astăzi înglobat în Vidra; deci
Vrancea se întindea până la Vidra. Asupra hotarului dinspre est mai putem in-
sista şi datorită existenţei „Movilelor Vrancei”, acesta fiind un argument pentru
împingerea hotarului la o depărtare de 30 km distanţă de Vidra, ultima aşezare
componentă a „Ţării Vrancei”. Nu putem admite această teorie, deoarece mo-
vilele respective aveau rol de observaţie. În acest sens, am putea împinge ho-
tarul până în lunca Mărăşeştilor, deoarece vrâncenii deţineau şi arendau pă-
mânturi în această zonă. La fel, nu putem admite nici această teorie, deoarece
pământurile respective sunt cu drept de folosinţă agricolă şi nu ca teritorii per-
manent locuite. Nu putem trece cu vederea limita de est stabilită de Ion Ionescu
de la Brad 17, pe aliniamentul aşezărilor piemontane18, unde găsim - ca şi în
aşezările din imediata apropiere 19, situate pe valea Siretului - elemente comune
cu spaţiul teritorial central al „Ţării Vrancei”. Dacă „Ţara Vrancei” s-a întins
până aici, fapt greu de crezut, atunci cu această zonă periferică au existat le-
gături puternice, probabil mai mult decât comerciale.
Hotarul de nord-est al „Ţării Vrancei”, după unele documente cercetate de
Ion Conea (1993)20, hotarul vestic al satului Vizantea Mănăstirească se hotă-
răşte cu moşia negrileştilor vrânceni.
3. Rolul terminologiei geografice în atestarea geografiei culturale
Este evident că există o legătură între toponimie şi orice terminologie geo-
grafică şi geografia culturală. Înţelegem prin cultură orice exprimare a tuturor
trăirilor sufleteşti ale unui individ şi ca reprezentant al unui grup social al unei
comunităţi. Această exprimare trebuie să constituie, în timp, un cod de valori.
13
Florăritul este o dare pentru stânile ciobanilor, iar sărăritul este impozitul pentru explo-
atarea sării de către vrânceni.
14
Ţară - cu sensul de câmp cultivat.
15
C., D., Constantinescu - Mirceşti, Stahl, H., H., op. cit., p., 110.
16
Sava, A., V., (1929), op. cit., p. 8.
17
Vezi „Nerej, un village d`une region archaique”, p. 42.
18
Aşezările Rugineşti, Păuneşti, Moviliţa, Crucea de Sus, Satu Nou, Ţifeşti, Jariştea.
19
Pufeşti, Ciorani.
20
Conea, I., (1993), Vrancea..., op. cit., p. 32.
98
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Trăirile sufleteşti se pot exprima prin muzică, dans, religie, poezie, pictură,
sculptură, arhitectură etc. Atunci când toate aceste manifestări culturale sunt
inspirate din „geo”, adică din mediul natural, putem vorbi de geografie cultu-
rală. Terminologia geografică şi omonimele ne pot sugera legături existente
între cultură şi mediul de viaţă din „Ţara Vrancei”.
Nu trebuie să omitem conceptele fundamentale de studiu ale profesorului
S., Mehedinţi: civilizaţia şi cultura. 21 Astfel, putem prefigura în conceptele
profesorului existenţa unui filon al geografiei culturale. Trebuie să luăm în sea-
mă definiţiile date culturii de către savantul S. Mehedinţi: „cultura este suma
tuturor produselor sufleteşti, prin care omul caută să intre în echilibru cu res-
tul creaţiunii.”22 O altă definiţie a culturii: „Cine zice cultură şi civilizaţie ace-
la zice suma muncii de creare a unui popor, începând de la tehnica materială
până la cele mai fine produse intelectuale izvorâte din munca sa.” 23
Savantul S. Mehedinţi face o fermă promisiune poporului din care îşi trage
se-va şi în care crede: „Dacă cultura e suma muncii din toată viaţa unui popor,
pentru ca să împlinim lipsurile culturii traiului nostru, descriind în chip ştiin-
ţific tot ce e caracteristic şi original în trecutul românismului, pentru a afirma
autonomia sufletului nostru şi hotărârea etnică... Acestui gând voi închina anii
câţi îmi vor fi îngăduiţi a urca pe tărâmul acestei ştiinţe, cunoscând că, mai
ales acuma, după întregirea politică, toate naţiunile pământului aşteaptă să
vadă ce vrem să fim şi ce loc voim să ocupăm în cadrul istoriei universale.” 24
De o deosebită importanţă este legătura pe care distinsul profesor S. Mehedinţi
o face între cultură, civilizaţie şi ideea de autohtonie: „Cine a ajuns odată pe
treapta de civilizaţie şi cultură a poporului dac şi daco-roman nu se mai poate
întoarce la nivelul unor cete nestatornice, gata să pornească din loc în loc,
spre a trăi din prădarea altora.” 25 „Lângă continuitatea în timp trebuie să
admitem şi continuitatea în spaţiul dacic”[....] „românii sunt unul dintre cele
mai vechi popoare ale Europei.” 26
21
Damian, N., (2005), ,,Simion Mehedinţi. Concepte fundamentale: societatea şi cultura”,
în Bul. Asoc. Personalului Did. „S. Mehedinţi”, nr. 9/2005, pp. 6-8, Focşani.
22
Mehedinţi, S., (1930), Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura, Academia Româ-
nă, Mem. Şecţ. Ist., ser. III, tom XI, Bucureşti.
23
Mehedinţi, S., (1920), Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele
sale, ed. a II - , Ed. Socec, Bucureşti, p. 32.
24
Ibidem, p. 27.
25
Mehedinţi, S., Observări antropogeografice, p. 252, în Opere alese, Ed. Ştiinţifică, Buc.
26
În Coordonate etnografice: Civilizaţia şi cultura, Acad. Rom., Mem., Secţ., Ist., seria a
III-a, tom XI, Bucureşti, 1930.
99
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Oiconimul Tulnici 27, aşezare pe valea Putnei, are ca sinonim cuvântul bu-
cium, cuvânt ce denumeşte un instrument de cântat. Este evident faptul că, prin
acest instrument de cântat, locuitorii îşi exprimau trăirile sufleteşti, intrând în
rezonanţă cu mediul natural; or, anumite semnale reprezentau un mijloc de co-
municare.
Tot pe valea Putnei, oiconimul Burca 28 reprezintă numele unei haine ţără-
neşti (Al. Arbore 29, 1930). Probabil, originea îl reprezintă un antroponim Bur-
că 30, adică un om ce confecţiona haine. Satul Burca face parte din aceeaşi
comună - Vidra, cu satul Scăfari31. Acest oiconim 32 face referire la ocupaţiile
locuitorilor de aici, de a prelucra lemnul, dar sub o formă artistică şi utilă -
confecţionarea scafelor, aici cu sensul de căuş 33, sau strachină 34 din lemn.
Un oiconim deosebit de interesant, legat tot de activitatea umană este
Nereju. Ion Conea 35 ia în discuţie pe A. V. Sava, care cercetează harta lui Can-
temir şi nu descoperă acest oiconim, ci o aşezare cu numele de Cococary, ce
semnifică Cojocarii. Confecţionarea hainelor şi a ţesăturilor, cu diverse motive
(florale etc.) reprezintă un mijloc de exprimare a trăirilor interioare, sugerează
o legătură profundă cu mediul natural.
Pe valea Zăbalei, aşezarea Cofăreşti 36 este la origine un antroponim, ex-
primând „Neamul (sau descendenţii) unui Cofărea, care şi-a făcut din numele
meseriei, nume de familie ...”. 37
Un alt oiconim care sugerează foarte bine legătura dintre toponimie şi geo-
grafia culturală, este Hăulişca. 38 Opinăm că acest oiconim îşi are originea în
verbul a hăuli39, ce semnifică, prin extenso, a cânta.
27
„Eu ştiu Mioriţa de când am fost baci, c-am fost baci doisprezece ani, în Pietricele
(muntele) la Cozani („cei din Coza”, de lîngă Tulnici) şi în Macradiu, la Tulniceni” (I.
Diaconu, Ţinutul Vrancei, p.101). Despre legenda întemeierii satului: S. Teodorescu-Kirileanu,
(1903), Ştefan cel Mare şi Istorisiri şi cântece populare, Focşani, p. 102-104, şi Studii şi
comunicări, Vrancea, III, p.143-144.
28
Satul s-a numit Ireştii de sub Măgură;
29
În ,,Milcovia”, an III, 1933, p. 4-5; cuvântul burcă este de origine slavă; ar fi şi o altă
ipoteză pentru burcă - specialitate culinară; vezi C., Neagu, 2005, Negrileştii..., op. cit., p. 213.
30
I., Conea, (1993), Vrancea - Geografie istorică, toponimie şi terminologie geografică, p.
84, nota 245, Ed. Academiei Române, Bucureşti.
31
Hîrnea, S., (1979), Locuri şi legende vrâncene, p.139, Ed. Sport -Turism, Bucureşti.
32
Există şi un antroponim identic, identificat de Neagu, C., op. cit., 2005.
33
Lingură de lemn de dimensiuni mari.
34
Farfurie
35
Conea, I., Vrancea..., op. cit, p. 93.
36
Cofele sunt recipiente din lemn de brad cu formă tronconică şi un singur mâner, cu o
capacitate de 8-10 l, folosite pentru apă sau, în unele cazuri, la mulsul vitelor.
37
Conea, I., Vrancea...., op. cit., p.85, nota 254.
100
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Dacă luăm în consideraţie accepţiunea şcolii franceze de geografie cultura-

lă, ce consideră că şi gastronomia este un mijloc de exprimare culturală, atunci
I. Conea 40 găseşte în localităţile Bârseşti şi Valea Sării omonimul Urdă 41 .
Acest omonim identifică o veche ocupaţie a populaţie noastre - păstoritul. Ori-
ginea acestui omonim este una autohtonă, din fondul dacic. 42
Tot un oiconim cu acelaşi sens este şi Căşuneanu. 43 Al Arbore 12 (1930, p.
13) identifică hidronimul Borşarul 13 şi oiconimele Bucur 14, Lepşa 15, ca şi
oronimul Muşiatu 16, toate cu acelaşi sens.
Crimineţul vine de la kremene, „silex”. Acest hidronim ar putea identifica o
zonă unde s-a dezvoltat structura unei societăţi culturale incipiente. O aseme-
nea societate îşi făcea unelte din cremene, iar cu ele se ajutau în orice activitate
umană. Omul primitiv a încercat să sculpteze; întâi, această muncă a fost făcută
prin prisma unui interes primar şi apoi, probabil în anumite „clipe de linişte”, şi
ca „artă”.
Alt hidronim: Pârâul Humei - Nistoreşti; în Vrancea se mai humuiesc
casele.
38
Conea, I., 1993, nu explică originea acestui termen, deşi I. Iordan, în ,,Milcovia”, 1933,
IV, vol 1-2, Focşani, p.11, scrie că „locul unde exista o casă mare şi goală, o casă pustie”, iar
„În sfârşit, haulă însuş, pe care Dicţionarul Academiei l-a găsit numai în Revista critică li-
terară (scoasă, între 1893 şi 1897, de Aron Densuşianu), ar putea fi un postverb de la a hăuli:
,,casă mare şi goală produce un huet teribil, din cauza vîntului care suflă, în toată voia, prin ea,
tot aşa cum face să răsune, puternic şi impresionant, vorbele cuiva.” (I., Iordan, op. cit., p.12).
39
Deşi I. Conea, 1993, nu insistă asupra provenienţei acestui termen, în lucrarea apărută
postum, îngrijitorii acesteia vin cu precizări suplimentare şi citează pe Simion Hârnea (op. cit.),
ce arată că numele provine din verbul a hăuli (formaţiune onomatopeică; cf. D. E. X.).
40
I. Conea, op. cit, p. 78.
41
Urda reprezintă o specialitate de brânză de oaie cu gust dulce; interesant este: de ce
acest oiconim este unul cu o frecvenţă redusă de apariţie?
42
Vezi lucrările lui I. I. Russu.
43
Oiconimul este cules de I. Conea (Vrancea..., op. cit., p. 76) de pe versantul vestic al
Munţilor Vrancei, din ţinutul covăsnenilor şi sugerează transhumanţ; se ştie că vrâncenii fac
din această varietate de brânză o artă: au sculptat din lemn tipare (păpuşi) pentru caş.
Facem o altă precizare: există şi o altă ipoteză privind originea acestui omonim, oferită de
N. Al. Rădulescu (1930), Vrancea – geografie fizică şi umană, ed. a II-a, Ed. Terra, Focşani, p.
121; el crede că acest omonim de la populaţia ce ar fi venit de pe valea Caşinului în Vrancea.
12
Al. Arbore, (1930), Toponimie putneană, în ,,Milcovia”, I., p. 5-39, Focşani.
13
Autorul îl consieră de origine rusească sau bulgărească, dar acceptă şi provenienţa de la
cuvântul borş, ce semnifică preparatul culinar numit ciorbă.
14
Al. Arbore, Toponimie..., art. cit., p.13; sensul acestui oiconim este cuvântul frumos şi
exprimă o stare de beatitudine; a trecut de la o semnificaţie ininţială către o alta, aşa cum arată
şi autorul citat; probabil, există şi ca omonim.
15
Al. Arbore, Toponimie..., art. cit., p.24; aceiaşi semnificaţie - frumoasa, frumosul.
16
Al. Arbore, art. cit., p. 27, îl consideră de origine macedoneană şi istro-romană şi sem-
nifică frumos; crede că că a pătruns din sud; la fel ca şi Bucur, a trecut către o altă semnificaţie.
101
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Toponimele Dealul Morilor şi Dealul cu Hrişcă semnifică una dintre

ocupaţii-le vrâncenilor, cultura pământului, atât cât permitea spaţiul geografic.
C. Neagu (2005, p. 101) 44 identifică, pentru Negrileşti, elemente de ono-
mastică ce sugerează legături cu geografia culturală: Neagul Cojocaru45, Vlad
Cimpoieş46, Petre Ola 47, Stan Rotaru48, Neculai Blănaru49, Toader Baciul50,
Gavril Dogaru51. Legat de omonimul Olar, este şi oiconimul Olăreşti, cătun al
Comunei Nistoreşti.
C. Neagu52 identifică şi antroponimul Ştefan Tălmaci53, dar şi un toponim54
identic.
Unul dintre drepturile vrâncenilor era acela de a exploata sarea. Existenţa
oiconimului Valea Sării, ne confirmă acest fapt. De altfel, în zonă sunt şi în
prezent importante rezerve de sare. Un alt oiconim, ce ar putea confirma ex-
ploatarea sării este Albineţari, situat pe valea Zăbalei. Ion Conea (1993), 55
apreciază că la originea acestui oiconim stă un antroponim. Noi considerăm că
un oarecare individ a întemeiat un sat - Albineţari, provenienţa individului fiind
dintr-o zonă cu rezerve de sare, iar numele său, probabil, este la origine o po-
reclă. Este posibil, totuşi, ca această poreclă să provină şi dintr-o altă ocupaţie a
locuitorilor, apicultura (sau albinăritul). Tot legat de această ocupaţie este şi oi-
conimul Prisacă56, cu sensul de stupină. Într-adevăr, în zonă se cresc albine,
aceasta şi datorită culturii pomilor fructiferi. Această ocupaţie, ce ţine de îngri-
jirea şi cultura pomilor fructiferi, este marcată prin oiconimele Coza şi Părosu.
44
C. Neagu, (2005), Negrileştii Vrancei, Ed. Terra, Focşani.
45
Despre acest omonim avem aceeaşi explicaţie ca şi la oiconimul Cojocarii.
46
Semnifică un instrument de cântat: cimpoiul.
47
Este clar că acest omonim semnifică o străveche ocupaţie, nedispărută, olăritul.
48
Rotaru ar semnifica legătura cu roata de olărit sau ocupaţia de a crea roţi pentru care.
49
Aceeaşi semnificaţie ca la Cojocarii, Cojocaru.
50
Omonim ce sugerează o străveche ocupaţie, dar care ne sugerează un mod de viaţă
aparte şi dezvoltarea unei culturi populare.
51
Ocupaţie străveche, aproape dispărută, ce se mai păstrează în satele podgorenilor - dogă-
ritul (crearea de recipiente din lemn pentru depozitarea vinului, dar şi a brânzei, diferite ca di-
mensiune, unele pirogravate).
52
C. Neagu, Negrileştii Vrancei, op. cit., p. 100.
53
Omonimul Tălmaci sugerează existenţa unui anumit individ ce cunoştea o altă limbă, a-
ceasta presupune că a intrat în contact cu un alt grup social, caracterizat printr-o altă identitate
culturală; provenienţa acestui oiconim o putem pune pe seama existenţei pe Valea Putnei a u-
nui drum de transhumanţă folosit de oierii covăsneni. În sprijinul afirmaţiei noastre stă şi oico-
nimul Tălmaci, situat la intrarea în defileul Oltului (Turnu Roşu - Cozia), zonă de graniţă.
54
Toponim (dl Tălmaci, a cărei origine o putem pune pe seama existenţei unei proprietăţi
în zonă a unui oarecare individ cu nume ce are la origine cuvântul tălmaci.)
55
Conea, I., (1993), Vrancea...., op. cit., p. 85.
56
Vezi Stroia, M., (1979), Consideraţii asupra toponimului „prisacă”, Carpica, p. 265-
273
102
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Primul toponomastic este considerat57 ca fiind de origine cumanică şi semnifică

„nucă”. Al doilea toponomastic este corect - Scătura Părosu şi, probabil, pu-
tem realiza o legătură între acţiunea de secare şi existenţa unor pomi fructiferi.
Una dintre ocupaţiile pentru care vrâncenii sunt recunoscuţi este păstoritul.
Astfel, se pare că la originea toponomasticului Vrancea ar sta existenţa unor oi
negre - numite de vrânceni corboase. Ion Conea (1993)58: ,,După cum şi califi-
cativul de corboase dat, în Vrancea, oilor negre ca pana corbului, ar fi tot atât
posibil să stea, într-un fel oarecare, la originea numelui Vrancea, în sensul:
Vrancea / Ţara sau regiunea celor cu oile corboase, adică negre ca pana corbu-
lui.” Şi oiconimul Bârseşti 59 confirmă existenţa păstoritului pe aceste melea-
guri. La origine, este vorba despre un antroponim, Bârsă, cu semnificaţia de
cioban. Activitatea pastorală dezvoltă o terminologie specifică şi un limbaj
propriu. Astfel, „spunem ori la odaie, ori la târlă, ori la bordeie, că e totuna”,
după aprecierea lui I. I. Russu, 1959, p. 202, care ne confirmă şi faptul că ter-
menul bordei este de origine autohtonă. Despre viaţa vrânceanului la odaie ne
dă indicii Ion Ionescu de la Brad: „Şi pe aici locuitorii nu şăd iarna în sate, ci
la odăile din fânaţe, unde ţin vitele. Fiecare, la fânaţul său, are o odaie. Obice-
iul este de a ieşi cu toată familia sa la cositul fânului şi de a duce şi vitele şi
păsările. În acel timp nu se găseşte ţipenie de om în sate.” Termenul stână -
stanişte este de origine autohtonă.
Fără pretenţia de a fi epuizat toată terminologia geografică, toponomastică
din Vrancea, încheiem prin a remarca şi existenţa a următoarelor nume: Cofă-
reşti, Scăfari, Cojocarii etc. şi pe care le-am analizat la capitolul de toponimie
şi legătura cu geografia culturală. Toponime interesante, ce stabilesc o legătură
cu geografia culturală întâlnim şi în apropierea Ţării Vrancei. Le vom analiza
pe acelea din zonele care au o legătură cu teritoriul aflat sub observaţie - „Ţara
Vrancei”.
Şindrilar60 este un oiconim ce sugerează o ocupaţie rară, aproape dispărută,
aceea de confecţionare a acoperişurilor din bucăţi de lemn. Lemnul era adus de
pe văile Zăbalei şi Putnei.61 Tot pe valea Milcovului, dar în Comuna Andreia-
şu, I. Conea62 identifică antroponimul Drîstoru.63 Acest antroponim semnifică
57
Conea, I., (1993), Vrancea..., op. cit., p. 83, a se vedea şi Iorgu, Iordan, (1952), p. 62.
58
Conea, I., (1993), Vrancea..., op. cit., p. 161.
59
A se consulta şi Iolanda, Nicoară, Bârseşti, un sat răzăşesc în nordul Vrancei.
Sociologie românească, IV, p. 131 – 179; rev. ,,Milcovia”, III, 1933, p. 4-5; Studii şi comuni-
cări, Vrancea, III, 1980, p. 136.
60
Sat situat pe valea Milcovului.
61
S. Hîrnea, op. cit., p.139.
62
Conea, I., Vrancea..., op. cit., p. 70.
63
Vezi şi N. Al. Rădulescu, (1936), Vechea industrie vrânceană (chiua şi dârsta), rev.
,,Milcovia”, V-VII, p. 21-35, Focşani.
103
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
pe cel care lucra la drâstă, instalaţie tehnică populară acţionată de forţa apei;
probabil a pătruns - mai mult ca sigur - de pe văile Zăbalei, Putnei etc., ape
mult mai repezi decât Milcovul. Argumentul nostru este faptul că acest omo-
nim este unul rar pe valea Milcovului şi nu putea pătrunde decât din Ţara Vrancei.
4. Concluzii:
Studiul de faţă şi-a propus să identifice terminologia geografică ce atestă
geo-grafia culturală, nefiind unul exhaustiv. Credem că a reuşit. Părerile critice
şi sugestiile se vor adăuga la datele avute şi vor determina extinderea acestui
studiu.
Bibliografie:
1. Arbore, Al., P., (1930), Toponimie putneană, rev. ,,Milcovia”, I, Focşani.
2. Chelcea., I., (1978), ,,Vrancea ca ţară între celelalte (individualitatea etnogra-
fică)”, Studii şi comunicări, Vrancea, I, Focşani.
3. Chirilă, Toader-Titel, (2005), Năruja - inima Vrancei, Ed. Terra, Focşani.
4. * * *, (1960), Toponimia. Aspectele ei geografice, Monografia geografică a
R. P. Române, I., Geografia fizică, Ed. Academiei, Bucureşti.
5. * * *, (1993), Vrancea - geografie istorică, toponimie şi terminologie geogra-
fică, Edit. Academiei, Bucureşti.
6. Constantinescu-Mirceşti, C., (1985), Vrancea arhaică. Evoluţia şi problemele
ei, Ed. Litera, Bucureşti.
7. Constantinescu-Mirceşti, C., Stahl, H., H., (1929), Documente vrâncene, cărţi
domneşti, hotărnicii, răvaşe şi izvoade, vol I., Bucureşti.
8. Diaconu, I., (1930), Ţinutul Vrancei, Bucureşti.
9. Florescu, Florea, B., (1959), Portul popular din Ţara Vrancei, Colecţia de ar-
tă populară, Edit. de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti.
10. Giurescu, C., C., (1934), Despre Vrancea, ,,Revista istorică română”, IV.
11. Giurgea, Emil, (1980), Geneza şi evoluţia satelor vrâncene reflectate în
toponimie, Studii şi comunicări, Vrancea, Focşani.
12. Grumăzescu, H., Ştefănescu, Ioana, (1970), Judeţul Vrancea, Ed. Academiei,
Bucureşti.
13. Iorgu, I., (1926), Rumänische Toponomastik, Bonn u. Leipzig, I., 1924, II.,
1926.
14. * * *, (1933), Toponimie putneană, Milcovia, IV, vol. 1-2, Focşani.
15. * * *, (1963), Toponimia românească, Ed. Academiei, Bucureşti.
16. Iorga, N., (1921), Vrancea şi vrâncenii, Bucureşti.
17. Macovei, Gabriela, (1969), Din toponimia comunei Năruja, Lucr. Şt, Instit.
Pedagogic, Galaţi.
18. Mehedinţi, S., (1947), Premise şi concluzii la Terra, Ed. Monitorul oficial,
Bucureşti.
19. Neagu, C., (2005), Negrileştii Vrancei, Ed. Terra, Focşani.
20. Pătruţ, I., (1974), Studii de limba română şi slavistică, Cluj.
21. * * *, (1980), Onomastica românească, Bucureşti.
104
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
22. Puşchilă, D., (1911), Observaţiuni cu privire la terminologia geografică

populară şi la toponimie, Anuarul de geografie şi antropogeografie, an II., Bucureşti.
23. Rădulescu, N., Al., (1937), Vrancea - geografie fizică şi umană, BSRRG,
Bucureşti.
24. ***, (2005), Vrancea - geografie fizică şi umană, ed. a IIa, Ed. Terra, Focşani.
25. Rotta, D., (1888), Dicţionar geografic, topografic şi statistic al judeţului Put-
na, Bucureşti.
26. Sava, A., V., (1929), Documente putnene, I., Vrancea - Odobeşti - Câmpuri,
Focşani.
27. * * *, (1931), Documente putnene, II., Vrancea - Ireşti - Câmpuri, Chişinău.
28. Stahl, H., H., Tufescu, V., Vintilescu, I., Cristea, Gh., (1939), Nerej, un
village
29. d´une région archaique. Monographie sociologique. Le cadre cosmologique,
biolo-gique, historique et physique, Intitut de sciences sociales de Roumanie,
Bibliothêque de sociologie, étique et politique, Bucureşti.
30. Stahl, H., H., (1958 / 1960), Contribuţii la studiul satului devălmaş
românesc, vol. I., 1958, vol. II, 1960, Bucureşti.
31. Şandru, I., (1998), Porţi şi culoare geodemografice în spaţiul carpato-danu-
biano-pontic. Consideraţii de geografie istorică. Ed. Fundaţiei Cult. Cancicov, Bacău.
32. Vintilescu, I, (1939), Numiri de grupări regionale din Mehedinţi şi Vrancea,
în ,,Sociologie românească”, an. IV., nr. 1-3, Bucureşti.
33. * * *, (1981), Vrancea - monografie, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.
34. * * *, (1963 – 1973), Harta topografică românească, ediţia 1963-1973, scara
1: 50 000, Direcţia Topografică Militară, Bucureşti.
* * *, (1996), Harta topografică românească, ediţia 1996, scara 1: 100 000, D. T.
M., Bucureşti.
105
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Simpozionul-concurs
„VRANCEA. GEOGRAFIE FIZICĂ ŞI UMANĂ”,
Focşani, 7 iunie 2014
Prof. Dănuţ SĂCRIERU,
Liceul Teoretic „Duiliu Damfirescu”, Odobeşti;
Prof. dr. Răzvan SĂCRIERU,
Liceul de Artă „Gheorghe Tattarescu”, Focşani
The symposium and contest entitled ,,Vrancea. Physical and Human Geography”
took place in Focsani on June 7, 2014, and was hosted by the ,,Unirea” National
College. The symposium was dedicated to the memory of the great Romanian
geographer Nicolae Al. Radulescu, born in Budeşti-Coteşti.
The symposium featured four main sections: a competition for students, a
scientific session, an award ceremony and a field workshop.
The scientific session was chaired by two great personalities of Romanian
Geography, Grigore Posea and Serban Dragomirescu, who have personally known
Professor Nicolae Al. Radulescu and had the opportunity to work with him over a
period of time.
Organizing a symposium and a competition that pays tribute to the personality of a
great geographer of Vrancea was a good opportunity to promote good and very good
results obtained by students passionate about geography at the National Geography
Olympiad held in Craiova, between 6 and 12 April 2014 and the national stage of the
National School Competition ,,Terra”.
The field workshop entitled ,,Through Vrancea, following Geographer N. Al.
Radulescu” took place along Putna Valley, following the route Focsani - Vidra -
Bârseşti - Tulnici - Lepşa. A special moment was marked by a stop in Galaciuc,
remembering the National Geomorphology Symposium held here in 1983, attended by
prof. Grigore Posea and Serban Dragomirescu.
Simpozionul-concurs „Vrancea. Geografie fizică şi umană” s-a desfăşu-
rat la Focşani, în data de 7 iunie 2014, gazda fiind Colegiul Naţional „Unirea”.
Evenimentul a fost dedicat memoriei marelui geograf român Nicolae Al.
Rădulescu, născut la Budeşti-Coteşti. Ca şi în anii trecuţi, simpozionul a fost
organizat de către mai multe licee din judeţ, împreună cu I. S. J. Vrancea. A-
cesta a cuprins patru momente importante: concursul pentru elevi, sesiunea de
comunicări ştiinţifice, premierea câştigătorilor şi aplicaţia de teren.
La concurs s-au înscris şapte echipaje de elevi care s-au pregătit pornind de
la o bibliografie care a cuprins aspecte din viaţa şi activitatea geografului N.
Al. Rădulescu şi fragmente din teza sa de doctorat ,,Vrancea. Geografie fizică
şi umană”, 1937.
106
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Comunicările ştiinţifice au fost susţinute de două mari personalităţi ale

geografiei româneşti, Grigore Posea şi Şerban Dragomirescu. Aceştia l-au cu-
noscut personal pe profesorul Nicolae Al. Rădulescu şi au avut ocazia să lu-
creze împreună o anumită perioadă de timp. Toţi cei prezenţi, elevi şi profesori,
au avut norocul de a participa la o oră de istorie a geografiei predată de liderul
generaţiei de aur a geografiei româneşti, aşa cum a fost numit prof. univ. dr.
doc. Grigore Posea, la omagierea întregii sale activităţi, în 2008.
Comunicarea profesorului Grigore Posea, în cadrul sesiunii, a fost structu-
rată în două părţi: personalitatea celui care a fost profesorul N. Al. Rădulescu
şi regionalizarea României.
În cuvântarea1 de răspuns cu ocazia acordării titlului de Profesor de Onoare
al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, domnul Prof. univ. dr. docent
Grigore Posea amintea că, după absolvirea şcolii primare în Nehoiu-Buzău şi a
liceului militar a intrat, în 1948, la Facultatea de Geografie din Bucureşti, unde
a avut ca profesori pe doi dintre patriarhii geografiei româneşti, Vintilă Mihă-
ilescu şi Nicolae Al. Rădulescu. Influenţele acestor mari spirite au fost diferite,
însă extrem de importante în conturarea personalităţii omului de ştiinţă şi a pro.
Grigore Posea - „Primul, V. Mihăilescu, mi-a inoculat spiritul cercetării, trans-
format în pasiune sub aripa prof. Tiberiu Morariu de la Cluj, căruia i-am fost
doctorand, iar al doilea, N. Al. Rădulescu, mi-a insuflat spiritul didactic, disci-
plina expunerii şi argumentării. Cu aceste impulsuri iniţiale şi determinante, am
păşit de tânăr în rândul cercetătorilor geografi. Am înţeles de timpuriu că a cerceta
în geografie înseamnă, înainte de toate, a face teren, dar sistematic şi cu metodă”.
Perioada studenţiei domnului profesor Posea
(1948-1952) coincide cu perioada Reformei în-
văţământului din 1948 cu epurări de profesori,
schimbări de cursuri şi programe, în marea lor
majoritate după model sovietic, organizarea for-
maţiunilor comuniste de tineret şi de partid din
facultăţi.
Din fericire, profesorul N. Al. Rădulescu, pe
care studenţii îl apreciau foarte mult, pentru
prestaţia sa ştiinţifică şi pentru cele mai frumoa-
se cursuri sub aspect metodic, rămâne în facultate
în toată această perioadă. E un moment de criză în
învăţământul superior, de profunde transformări,
1
,,O viaţă de om pe drumurile şi în castelul Geografiei”, cuvânt de răspuns rostit cu ocazia
acordării titlului de Profesor de Onoare al Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi,
dlui Grigore Posea, profesor universitar doctor docent de la Universitatea Bucureşti, 2
mai 2002, Analele Universităţii ,,Spiru Haret”, Seria Geografie, nr. 11, pag. 421, 2008.
107
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
dar şi o perioadă de evaluări şi reevaluări, întrucât generaţiile de studenţi aveau

ocazia să participe la cursurile unor profesori precum: Vintilă Mihăilescu, N.
Al. Rădulescu, Ion Conea, N. Popp, Raul Călinescu, Şt. Stoenescu sau Petre
Coteţ, dar şi a unor profesori noi, aduşi din învăţământul mediu, fără doctorat şi
fără activitate ştiinţifică (Athena Rădoi, Ion Rădulescu, Constantin Herbst, V.
Hilt, Maria Sârbu), criteriul de selecţie fiind …carnetul de partid.
Ulterior, în anii 1964-1965, realizarea unei analize a geografiei, ca urmare a
discuţiilor aprinse din U.R.S.S., dar şi din ţara noastră, legate de existenţa a do-
uă geografii complet separate (geografia fizică şi geografia economică) a dus la
redactarea unui raport numit ,,Predarea geografiei economice în învăţământul
superior”. Comisia care a realizat raportul cuprindea trei mari personalităţi -
Vintilă Mihăilescu, Victor Tufescu şi N. Al. Rădulescu.
Ca urmare a acestei analize s-a produs redresare a disciplinelor de geogra-
fie economică, schimbarea planurilor de învăţământ, introducerea de cursuri
noi. A apărut şi propunerea profesorului Grigore Posea de readucere în învăţă-
mântul superior, a prof. N. Al. Rădulescu, la Craiova, unde în scurt timp, a
devenit prorector.
În prima parte a carierei sale, N. Al. Rădulescu se preocupă de realizarea
tezei de doctorat, „Vrancea, geografie fizică şi umană”, premiată de Academia
Română, precum şi de elaborarea unor studii vizând spaţii geografice din
Moldova şi din Vrancea, dar şi a cercetărilor etnografice ce au avut drept re-
zultat înfiinţarea Muzeului regional putnean, pe care l-a organizat şi condus din
1929-1934.
Prof. Dănut Săcrieru, Cercetător ştiinţific Serban Dragomirescu, Prof. univ.

dr. doc. Grigore Posea, Prof. dr. Răzvan Săcrieru (de la stânga la dreapta)
108
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Între anii 1934-1939 este detaşat la Liceul de aplicaţie al Seminarului Peda-

gogic „Unirea” din Cluj-Napoca, apoi este chemat la Universitatea din Bucu-
reşti, la Catedra de geografie generală şi antropogeografie, cercetările sale din
această perioadă concretizându-se în lucrări ca Antropologia rasială şi antro-
pogeografia, 1941; Probleme româneşti dunărene. Aspecte geoeconomice,
1942; Hotarul românesc dunărean, 1942; Unitatea şi funcţiunile pământului şi
poporului român, 1943.
În perioada 1943-1946 a fost conferenţiar şi apoi profesor la Academia de
Înalte Studii Comerciale, unde a organizat o direcţie clară în domeniul geogra-
fiei economice. Institutul de geografie îl numără printre fondatorii acestei ins-
tituţii de cercetări (1944), sub egida căreia participă la realizarea lucrărilor de
referinţă ale geografiei româneşti.
Preocupările prof. N. Al. Rădulescu vizează aspecte de utilizare corespun-
zătoare a terenurilor în lucrări de cercetare aplicată (Utilizarea agricolă a os-
troavelor din sectorul oltean al Dunării, 1970) dar şi lucrări de sinteză la nivel
naţional (Geografia agricolă a României, 1968) şi internaţional (Contribuţii te-
oretice privind geografia agricolă pe plan mondial, 1970; Principalele domenii
agricole de pe glob şi însemnătatea lor, 1970).
Regionalizarea, unul din subiectele de actualitate (vezi diferitele discuţii
legate de diferitele variante de regionalizare economică a României), a fost a-
bordată din perspectivă ştiinţifică şi mai ales unitară de către realizatorul regio-
nării geomorfologice a României. Profesorul N. Al. Rădulescu preda un curs de
geografie regională, un curs extrem de greu, ce presupunea o documentare mi-
nuţioasă, dar mai ales viziune, o viziune asupra întregului teritoriu românesc
formată în urma cercetărilor sistematice de teren. Cercetarea de teren a rămas
definitorie pentru realizarea studiilor regionale, dar nu oricum, ci cu hărţi şi cu
bibliografia bine cunoscută a locurilor alese. Profesorul Grigore Posea a înţeles
mai bine ca oricine acest legământ de credinţă şi, alături de un bun coleg şi pri-
eten, Lucian Badea, a abordat probleme grele dar necesare pentru unificarea
gândirii geografice româneşti, cum ar fi regionarea geomorfologică a României
(principii şi hartă) sau tipurile de relief din România.
Şerban Dragomirescu, cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Geo-
grafie al Academiei Române a susţinut comunicarea „Personalitatea profeso-
rului Nicolae Al. Rădulescu". Au fost evocate multe aspect inedite din viaţa
profesorului Rădulescu, legate de scurta perioadă în care a fost membru al
Academiei Române (1948) sau începutul anilor ’50 când acesta activa în cadrul
Institutului de Cercetări Geografice.
Concursul pentru elevi organizat cu această ocazie, ce a abordat subiecte
din opera lui N. Al. Rădulescu, a fost câştigat de un echipaj al Colegiului Na-
ţional „Unirea” coordonat de profesoara Mariana Pecetescu, urmat de un echi-
109
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
paj al Colegiului Naţional „Alexandru Ioan Cuza” coordonat de profesoara Lo-

redana Diac, un alt echipaj al Colegiului Naţional „Unirea” îndrumat de pro-
fesorul Octavian Dragomir; au fost acordate două menţiuni, Colegiul Econo-
mic „Mihail Kogălniceanu” coordonat de profesoarele Alis Lupu şi Mirela Nistor
şi Colegiul Tehnic „Ion Mincu” îndrumătoare profesoara Ioana Cojocaru.
Organizarea unui simpozion şi a unui concurs ce omagiază personalitatea
unui mare geograf al Vrancei a constituit un bun prilej de promovare a rezul-
tatelor bune şi foarte bune obţinute de elevii pasionaţi de geografie la Olimpi-
ada Naţională de Geografie, organizată la Craiova, în perioada 6-12 aprilie
2014 şi la faza naţională a Concursul Şcolar Naţional „Terra”.
Elevii participanţi la Olimpiada Naţională de Geografie au obţinut: un pre-
miu I (Toma Adrian Ioan, clasa a X-a, Colegiul Naţional „Unirea”), o menţiune
(Ciornohac Delia Miruna clasa a XI-a, Colegiul Naţional „Unirea”) şi un
premiu special (Măric Cătălin clasa a XII-a, Colegiul Naţional „Unirea”). Ei
au fost pregătiţi de profesorii Octavian Dragomir şi Mariana Pecetescu.
Aspect din sală

La Concursul Şcolar Naţional „Terra“ s-au obţinut rezultate deosebite. La
clasa a V-a: un premiu I (Ţecu Elena, Şcoala Gimnazială „Anghel Saligny“
Focşani) şi trei premii III (Apreutesei Răzvan, Şcoala Gimnazială „Ion Basgan“
Focşani, Vaipan Ioana şi Udrea Ana Maria, Şcoala Gimnazială „Ştefan cel
Mare” Focşani). La clasa a VI-a trei premii I (Săcrieru Nicolae, Şcoala Gimna-
zială „Ştefan cel Mare“ Focşani, Micu Alexandru, Colegiul Naţional „Unirea”
şi Rarinca Radu, Colegiul Naţional „Alexandru Ioan Cuza” ) şi două premii II
110
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
(Anghel Andrei Stelian, Şcoala Gimnazială „Ion Basgan“ Focşani şi Grosu

Viviana, Colegiul Naţional „Unirea”). La clasa a VII-a un premiu II (Jitea Dra-
goş, Şcoala Gimnazială „Ştefan cel Mare“ Focşani), două premii III(Anghel
Oxana, Şcoala Gimnazială „Ştefan cel Mare“ Focşani şi Saragea Paula De-
nisa, Colegiul Naţional „Unirea”) şi o menţiune (Iordache Ingrid Andrada,
Şcoala Gimnazială „Ştefan cel Mare“ Focşani), fiind pregătiţi de profesorii
Stănescu Cerasela - Şcoala Gimnazială „Ştefan cel Mare“ Focşani, Ion Nico-
leta - Şcoala Gimnazială „Ion Basgan“ Focşani, Loredana Diac - Colegiul Na-
ţional „Alexandru Ioan Cuza” şi Octavian Dragomir - Şcoala Gimnazială
„Anghel Saligny“ Focşani şi Colegiul Naţional „Unirea”.
Aplicaţia de teren intitulată: „Prin Vrancea, pe urmele geografului N. Al.
Rădulescu” s-a desfăşurat, în prima zi, 7 iunie, pe Valea Putnei, pe trase-
ul Focşani-Vidra-Bârseşti-Tulnici-Lepşa.
Prima oprire a fost la „Balta Colacului” pentru discuţii privind evoluţia
Putnei prin autocaptare. La Valea Sării, au fost purtate discuţii privind terasele
Putnei, numărul şi desfăşurarea acestora, toponimul „Poduri”. În zona „Sca-
une” - Bârseşti, s-au făcut observaţii asupra Dealului Dumbrava, evoluţia Put-
nei în acest sector. La Gălăciuc, a fost realizată o oprire emoţionantă în amin-
tirea Simpozionului Naţional de Geomorfologie, desfăşurat aici în 1983, la care
au participat şi prof. Grigore Posea şi Şerban Dragomirescu. Ultima oprire a
fost lângă Lepşa, în punctul „Coaşa”, pentru o privire de ansamblu asupra
Munţilor Vrancei, urmărind modul în care principalele structuri geologice se
reflectă în peisajul geomorfologic.
Fotografie din
timpul aplicaţiei
de teren la
Grumaz:
Şerban
Dragomirescu,
Dănuţ
Săcrieru,
Răzvan
Săcrieru,
Grigore Posea,
Florin Roman
(de la dreapta)
111
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
A doua zi, 8 iunie 2014, traseul aplicaţiei a fost Lepşa-Coza-Spineşti-Vrân-

cioaia-Grumaz-Valea Sării-Vidra-Focşani. Prima oprire a fost în Dealul Morii,
pentru observaţii asupra limitei Carpaţi-Subcarpaţi şi respectiv asupra bazinului
Coza. Înainte de satul Spineşti, a fost analizată o microdepresiune pe structură
sinclinală. La Grumaz, s-a discutat despre evoluţia Putnei în zona de confluenţă
cu Zăbala.
Aplicaţia de teren a fost planificată de către Florin Roman şi Răzvan Săcri-
eru, pornind de la exemplul marelui geograf Simion Mehedinţi, care afirma că
„Ştiinţa geografului se măsoară întâi de toate cu kilometrul”.
112
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ȚARA VRANCEI,
o istorie a obştilor răzăşeşti
Prof. Cezar CHERCIU1,
Focşani
1). Iubite cititorule!
Cu munţii săi falnici, cu apele sale zglobii şi cristaline, Tara Vrancei,
rămâne un străvechi templu natural pe care va trebui să-l cunoşti descoperindu-
ţi fruntea.
Vrancea de odinioară şi de azi, este un ţinut de basm şi de legendă, iar prin
faptele locuitorilor ei, este un altar al conştiinţei naţionale, care a cultivat cele
mai alese virtuţi: dragostea de libertate, cinstea și demnitatea.
Vrâncenii au fost alături de fiii ţării apărând unitatea, independenţa şi
suveranitatea statală. Au făcut risipă de jertfe omeneşti, în marile momente
eroice trăite de neamul românesc; la 1877-1878 în timpul Războiului de
Independenţă, cu ocazia Războiului de întregire 1916-1918 şi în Al Doilea
Război Mondial 1939-1945.
De aceea pe drept cuvânt savantul şi cărturarul Nicolae Iorga, un statornic
prieten al vrâncenilor, rostea: „Cine va studia istoria Vrancei, va afla despre
istoria în mic a acestui popor.”
Aşezată de Dumnezeu la Curbura Carpaţilor, depresiunea Vrancei a fost loc
de convergenţă a Moldovei cu Transilvania şi Ţara Românească, de
consolidare şi afirmare a unităţii noastre naţionale. A fost leagăn a Unirii
Moldovei cu Ţara Românească la 1859, contribuind hotărâtor la naşterea
statului român modern. Într-un cuvânt, istoria Vrancei este o pagină glorioasă
din Eroica neamului românesc.
Vrancea cu „locurile tari”, cu oameni frumoşi şi harnici, s-a făcut
cunoscută în lume ca loc al genezei, a nestematei, între creaţiile de gen ale
poporului român, Balada Mioriţa. Vrancea rămâne păstrătoare a comorilor
artistice ale poporului nostru, regăsite în port, dans, muzică şi grai, credinţă şi
obiceiuri dar şi în arhitectura străveche. Oamenii acestor locuri au trăit cu legi
nescrise „de când lumea şi pământul”, păstrând cu sfinţenie obiceiul
pământului în obştea devălmăşă.
Vrancea este unică, prin afirmarea şi durata în timp a răzăşiei, prin exis-
tenţa obştilor de moşneni sau răzeşi „fiind o străveche obşte teritorială de sate
1
Fragmentele prezentate aici fac parte din lucrarea ,,Cezar Cherciu - Țara Vrancei,
o istorie a obştilor răzăşeşti”, în curs de apariţie la Editura
113
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
româneşti, în care proprietatea devălmaşă ţărănească asupra munţilor s-a menţi-

nut până la instalarea comunismului”, spune profesorul universitar Ion Ionaș-
cu. Obştea ca formă de proprietate a fost reluată cu toată energia de locuitorii
satelor vrâncene după 1990. Din punct de vedere istoric „Vrancea rămâne una din
acele unităţi de organizare a statelor înainte de domnie şi fără domnie”, spunea
marele istoric Nicolae Iorga, în conferinţa sa Vrancea şi vrâncenii (1921).
Satele libere ale Vrancei au trăit în deplină devălmăşie şi autonomie admi-
nistrându-se singure prin organisme sociale proprii, pe primul plan situându-se
Sfatul ce Mare al obştilor din Vrancea existent până la mijlocul sec. al XIX-lea.
Istoria acestor meleaguri este dominată de personalitatea marelui voievod al
Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt când cei şapte vrednici feciori ai bătrânei
Tudora Vrâncioaia din Dumbrava Bârseştiului au fost răsplătiţi pentru faptele
lor de vitejie, cu cei şapte munţi, ce reprezintă mândria vrâncenilor.
Despre aceste locuri mirifice, cu adevărat „blagoslovite de Dumnezeu”
- Vrancea însăşi fiind un leagăn al creştinismului românesc - au scris oameni
de aleasă cultură, condeie de mare valoare ale neamului nostru de la domnul
învăţat Dimitrie Cantemir la academicienii Nicolae Iorga, C. C. Giurescu,
Dimitrie Gusti, Simion Mehedinţi, iar în zilele noastre vrânceanul Valeriu D.
Cotea, inginerul hotarnic Ion Ionescu de la Brad sau sociologi recunoscuţi
precum, Henri H. Stahl, C. D. Constantinescu-Mirceşti, Traian Herseni sau
juristul Aurel Sava, grefierul nărujan Simion Hârnea, până la profesorii de elită
Ion Ionașcu, Ion Conea, Ion Diaconu, Alexandru Rădulescu şi mulţi alţii. Toţi
au rostit în scrierile şi cuvintele lor gânduri alese și trainice despre locuitorii şi
meleagurile Vrancei.
Toţi cei ce se vor avânta spre a cunoaşte lumea satului vrâncean în
diversitatea sa, vor trebui să cunoască opera solidă a acestor înaintaşi. În zilele
noastre tot mai mulţi confraţi în ale scrisului s-au afirmat în cunoaşterea şi
studierea trecutului, a istoriei locale, a geografiei şi sociologiei, a etnografiei şi
folclorului, punând multă pasiune şi dăruire în lucrările lor.
În calitate de fiu de răzeş, născut în ambientul muntelui, „la margine de
codru des”, cum spune poetul naţional Mihai Eminescu, încă din tinereţe mi-
am dorit o carte document, o lucrare unitară care să înmănuncheze ştirile scrise
şi nescrise despre obştea vrânceană şi oamenii ei. Îi mulţumesc Domnului că,
după câţiva ani buni de trudă şi căutare, de cercetare în biblioteci şi în tezaurul
arhivistic al filialei Vrancea, am reuşit să aşez în tiparul timpului cartea pe care
o visam demult şi care îmi este nespus de dragă - Ţara Vrancei, o istorie a
obştiilor răzăşeşti.
Cartea cuprinde două părţi. În cele patru capitole ale primei părţi este
prezentat cadrul geografic al pământului de legendă a Vrancei şi începutul de
viaţă socială a satului vrâncean. Capitolele trei şi patru se referă la evoluţia
114
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
istorică şi demografică a obştii vrâncene, care a trecut de la obştea devălmaşă

pe întreaga Vrance, la obştea devălmaşă pe sate. Cititorul va cunoaşte
momentele de refacere a obştilor vrâncene între 1919-1921 şi lupta acestora cu
societăţile forestiere străine, care au distrus măreţia codrului vrâncean (1920-
1938) aducând doar jale, lacrimi şi distrugeri. Toate aceste capitole
reactualizează opera înaintaşilor care au scris despre Vrancea şi se încheie cu
un capitol de suflet şi cuget intitulat Vrancea şi vrâncenii în conştiinţa
generaţiilor. Cea de a doua parte a lucrării, valorifică îndeosebi tezaurul
arhivistic al celor peste 350 de dosare de documente care îi dau lucrării
calitatea de carte-document. Trebuie spus că aceste documente văd pentru
prima dată lumina tiparului, reliefând viaţa şi activitatea celor 27 de obşti.
Mulţi dintre cititori se vor bucura şi mândri cu numele strămoşilor, ale
bunicilor şi unchilor şi chiar ale părinţilor, scoşi din anonimat şi aşezaţi în
slova cărţii, aflând că cei mai mulţi dintre aceştia au fost oameni de ispravă în
satul sau comuna lor. Fiecare obşte reprezintă un capitol care se deschide cu un
preambul numit Repere geografice, un cadru social economic şi cultural în care
s-a afirmat şi dezvoltat obştea. Toate aceste consemnări monografice vor da
imaginea evolutivă în timp şi spaţiu al Vrancei din cele mai vechi timpuri până
în contemporaneitate.
Obştea a fost motorul economic care a creat instituţiile de bază ale satului
vrâncean. Cititorul va întâlni informaţii despre începutul vieţii bisericeşti, al
evoluţiei şcolii şi culturii, dar şi pe primii slujitori ai acestora, prea cucernicii
părinţi şi învăţători, care cu adevărat au fost apostoli ai acestor plaiuri
frumoase, dar aspre. În istoria plină de necazuri şi greutăţi materiale ale obştiei,
cei mai mulţi fruntaşi ale acestora au reuşit să construiască sau să consolideze
mănăstiri şi biserici, şcoli şi aşezăminte culturale, să combată epidemii
păgubitoare, să deschidă drumuri care să uşureze viaţa oamenilor, să ridice
satul vrâncean din punct de vedere edilitar şi civic. Astfel, cei de ieri ne-au
lăsat nouă celor de astăzi moştenire, comune şi sate înfloritoare, încărcate de
parfumul arhaic al etnografiei şi folclorului vrâncean.
Îmi fac o datorie de onoare de a închina această carte munţilor şi apelor
Vrancei, generaţiilor de răzeşi, străbunilor şi părinţilor noştri. Cartea îndeamnă
la meditaţie şi învăţătură, la respect şi dragoste pentru natură, iar pentru cei
tineri va fi un reper de cunoaştere şi provocare, pentru aprofundarea cercetării.
Prin conţinutul şi bibliografia ei, credem că această lucrare va răspunde
exigenţelor tuturor categoriilor de cititori şi cercetători. Îmi exprim gratitudinea
şi respectul pentru cei ce m-au sprijinit în realizarea acestui demers cultural şi
ştiinţific, colectivului de lucru a Filialei Vrancea a Arhivelor Statului,
îndeosebi domnului Florin Dârdală și firmei Foto-Răduc, pentru susţinerea
gratuită a fotografiilor cuprinse în această lucrare.
115
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
* * *
2). PARTEA A DOUA
Motto: ,,Satul este sanctuarul unde s-au refugiat şi
se păstrează manifestările de viaţă a poporului românesc”.
Dimitrie Gusti, sociolog
Fondul arhivistic al filialei Arhivelor Statului Vrancea, cuprinde un adevă-
rat tezaur de informaţii din toate domeniile vieţii, economice şi social-culturale
ale judeţului nostru şi nu numai. Un asemenea fond îl reprezintă şi cele peste
300 de dosare ale obştilor vrâncene şi ale Tribunalului Putna. Acesta este un
fond valoros pentru cercetător iar lucrării îi asigură statutul de carte document,
care face parte integrantă din istoria socială a Vrancei.
Noutatea constă în acea că fiecare obşte este prezentată de sine stătător, cu
evenimentele trăite de aceasta, care se regăsesc în documentele de arhivă.
Pentru fiecare obşte am asigurat un fond documentar intitulat - repere mo-
nografice - care redă evoluţia socială istorică a localităţii, iar pe ansamblu se
asigură informaţii bogate sub raport documentar legate de Vrancea istorică, de
Vrancea obştilor devălmaşi.
Accentul a fost pus îndeosebi pe începuturile documentare ale fiecărei aşe-
zări, pe naşterea pilonilor sociali şi spirituali ai satului - biserica şi şcoala - pe
cunoaşterea celor care au fost primii apostoli ai satelor, şi primii slujitori ai
sfintelor biserici.
Obştile de moşneni sau de răzeşi au fost în fond motoarele care au asigurat
evoluţia socială şi economică a vechilor aşezări ale Vrancei, moştenite de noi
cei ce trăim astăzi.
Cele mai multe obştii au depăşit momente grele legate de vitregiile timpu-
lui, de necunoaşterea fenomenelor social-juridice, de egoismul şi orgoliile uno-
ra dintre oameni dar au reuşit să dea satului biserica şi şcoala, mai târziu bibli-
oteca şi dispensarul, să reverse lumina învăţăturii într-o Vrance rămasă încă ar-
haică. O excepţie, un model pentru vrânceni a fost activitatea cooperatist devăl-
maşă a Obştiei Vrâncioaia condusă ani mulţi de omul luminat, cu dragoste de
oameni şi sat, Neculai Jechianu.
Cititorul sau cercetătorul va avea ocazia să cunoască evoluţia demografică
şi sociologică pe aşezări, care consemnează reale progrese. Tabelele nominale
introduce în lucrare au menirea să amintească pe cei ce au fost moşii şi stră-
moşii celor de azi, icoană scumpă pentru cei ce vor veni.
În fiecare obşte este prezentat aşezământul acesteia, documentul primar ca-
re asigură proprietatea legală asupra muntelui. Acesta cuprinde domiciliul
proprietăţii (a muntelui), întinderea şi megieşii, cât şi tabelul îndreptăţiţilor.
Aşezământul redă regulile certe după care se conduce obştea, drepturile şi în-
116
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
datoririle obşteanului, dominate de principiul străvechi al locului ,,vrânceanul

se naşte şi moare cu dreptul său în munte”.
Dacă în prima parte a lucrării a fost prezentată epopeea vrânceană a ,,luptei
ieşirii Vrancei de sub boieresc”, cunoscută şi sub numele de ,,Procesul dezro-
birii” 1801-1814, în această a doua parte accentual este pus pe lupta vrân-
cenilor împotriva societăţilor forestiere străine hrăpăreţe şi devastatoare “care
au adus în final moartea codrului vrâncean”. Procesul devastator de distrugere
a falnicilor codrii ai munţilor Vrancei s-a produs în două etape: 1890-1915
când s-au instalat primele societăţi străine, folosind ca mijloc onorabil contractul
de arendă, prin care ,,pădurea a fost cumpărată pe nemica”. Acest lucru s-a făcut
din nefericire cu sprijinul misiţilor locali, de unii înstăriţi ai satelor, pe care popo-
rul i-a numit - cozi de topor -, care au încălcat fără nicio prejudecată Legea Codu-
lui Silvic din 1910. Tăvălugul ocupantului german pentru vrâncean în cei doi ani
de ocupaţie 1916-1918 a fost apăsător şi brutal. Bilanţul a fost dramatic: un număr
mare de morţi şi dispăruţi pe front, văduve şi orfani, gospodării distruse şi vieţi ră-
văşite, la care se adăuga sărăcirea satelor şi spectrul foametei şi a bolilor.
În aceste condiţii dramatice s-a declanşat cea de a doua etapă 1920-1935
când aceleaşi societăţi ce-şi vor schimba denumirea dar şi modul juridic de
operare introducând în mod deghizat şi meschin ,,contractul de asociaţiune şi
participaţiune”, trecând în fapt la desăvârşirea operei de distrugere a pădurii. În
această ,,cruciadă” a lăcomiei, a îmbogăţirii rapide de pe urma sutelor de or-
fani, văduve şi năpăstuiţi ai satelor, un rol important l-a jucat lumea avocaţilor,
de la înalte personalităţi precum Tache Ionescu, Al. Perekide până la avocaţii
de renume din baroul putnean, care au acţionat ca procuratori şi apărători ale
intereselor societăţilor străine în defavoarea obştiilor săteşti. Alături de aceştia
s-au aflat şi unii slujitori ai administraţiei săteşti şi comunale, unii învăţători şi
preoţi, unii primari şi notari, certaţi cu legea, care şi-au uitat obârşia şi-au în-
călcat credinţa, fiind orbiţi de puterea banului şi sorinţa de agoniseală. În peri-
oada interbelică au fost şi oameni de bună credinţă, iubitori cu adevărat ai co-
drului, dar care au fost nevoiţi să rezume în cuvinte dramatice situaţia codrului
vrâncean ,,jos pustiu şi jale, sus ruini şi devastări”.
În Parlamentul României se rosteau la acea vreme discursuri lungi ,,privind
prădarea moşnenilor Vrancei”, iar în presa timpului se puteau citi articole de-
mascatoare precum ,,Corbii Vrancei”.
Pentru fiecare obşte, cititorul va avea la îndemână un tablou al situaţiei eco-
nomice şi administrative, o adevărată oglindă care îi va da posibilitatea să jude-
ce evoluţia financiară de la începuturi şi până la actul naţionalizării din 1948,
când pădurea devine ,,bun al întregului popor”.
Credem că aceste pagini de istorie şi sociologie vor îmbogăţi cunoaşterea şi
preţuirea Vrancei, cu oamenii ei - un minunat colţ de ţară românească - despre
117
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
care sociologul Henri H. Sthal spunea: ,,Fenomenul vrâncean este unic în Ro-
mânia şi fără corespondenţă în Europa”.
* * *
3). Fragment din subcapitolul „Obștea Văsui-Vrâncioaia”
Neculai Şt. Jechianu (născut 13 octombrie 1891 - decedat 4 august 1967).
Este cea mai reprezentativă personalitate a lumii interbelice din Vrancea, a că-
rei viaţă s-a împletit cu istoria naţională, dar şi cu cea a locuitorilor Judeţului
Putna. Pe drept cuvânt, confraţi în ale scrisului l-au numit „un apostol vrân-
cean“. Neculai Jechianu a fost prezent în toate treburile societăţii: în viaţa şco-
lii, în susţinerea bisericii - fiind un deosebit creştin -, în cultura şi educaţia cetă-
ţenească. A fost un adevărat pedagog social, un model de urmat pentru conce-
tăţenii săi.
În calitate de preşedinte a Obştii Vrâncioaia (1927-1946), a fost un om de
excepţie, un fiu credincios al satului său, pentru care a trudit şi pătimit. Neculai
Jechianu a fost un mare spirit social-cultural ataşat învăţătorimii, preoţilor, pro-
fesorilor şi juriştilor. A fost model de hărnicie şi stăruinţă în tot ce a făcut, ur-
când din modesta condiţie de fiu al satului Vrâncioaia până la treapta înaltă de
parlamentar al României. A fost un intelectual cu orizont cultural larg, a iubit
mult Vrancea, istoria acesteia, s-a aplecat asupra trecutului acesteia cu pioşenie
și dăruire, schiţând chiar şi un proiect de monografie. A încurajat şi a condus
societăţile culturale „Tudora Vrâncioaia“ şi Căminul Cultural „Veniamin Cos-
tache” pe care le-a îndrumat un sfert de secol.
S-a născut la Poiana, Vrâncioaia, la 13 octombrie 1891, din părinţii Ana şi
T. Jechianu. Studiile primare şi secundare le-a realizat în satul natal, apoi la
Şcoala Superioară de Agricultură „Ion Agarici“ de la Moara Grecilor din Jude-
ţul Tutova (1898-1911). A slujit învăţământul vrâncean în calitate de dascăl la
Scânteia-Boloteşti, Negrileşti, Bârseşti, Tulnici şi în satul său, Văsui. Participă
la cel de Al Doilea Război Balcanic (1913) şi Războiul de Întregire a Neamului
(1916-1918). În 1918, fiind un apropiat al „învăţătorului de la Topoloveni-Ar-
geş”, Ion Mihalache, participă la fondarea Partidului Ţărănesc din România. În
perioada 1925-1927, în calitate de consilier şi apoi primar al Comunei Văsui,
înfiinţează Cooperativa „Unirea Vrancei“, cu reşedinţa în Focşani, devenită
una din cele mai productive cooperative din ţară. În perioada 1914-1949 a înfi-
inţat şi apoi a condus Banca Populară „Muntele Frumoasele“, fiind un dascăl
de model haretian, ataşat satului românesc şi ţărănimii.
La nivel judeţean, a îndeplinit funcţia de director al Camerei de Agricultură
din Putna (1925-1929) şi preşedinte al Consiliului Judeţean Putna (1929-1931).
A condus Organizaţia Cooperatistă „Federala Putna”. A fost membru de frunte
al Consiliului Superior al Cooperativelor din România şi membru al Consiliului
eparhial din Judeţul Putna. Între anii 1927-1946 a condus în calitate de preşe-
118
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
dinte obştile reunite „Frumoasele” şi „Dealul Secăturii”, printr-o muncă chib-

zuită şi cinstită. A folosit fondurile cu acordul comunităţii obştilor pentru a ri-
dica biserica din Comuna Vrâncioaia, şcoala nouă, primăria, căminul cultural,
baia comunală (o noutate în lumea satului de la acea vreme), centrul agricol,
staţia seismică, făcând din satul său un model demn de urmat de vrânceni. În
1930, a încercat printr-o consfătuire a fruntaşilor obştilor vrâncene de la Bâr-
seşti să întocmească un aşezământ uniform pentru toate obştile vrâncene, care
să pună în ordine, dezordinea juridică şi administrativă a multor obştii de răzeşi
din Vrancea. Din diverse motive - amestec de tărăgănare, dar şi egoism din
partea unora - această experienţă valoroasă obţinută de obştea din Vrâncioaia
sub preşedinţia lui Neculai Jechianu nu a prins contur. (ANV, fond 9, dos.
4/1929, f. 64)
A îndeplinit cu succes funcţia de senator de Putna (1934-1937) în
Parlamentul României, dar nu ales de putneni, ci din partea regiunii agricole
Galați-Putna-Brăila-Tecuci şi Covurlui. Între 1938-1938 a fost deputat în
Parlamentul României din partea Frontului Renaşterii Naţionale. În această
calitate a ţinut trei memorabile cuvântări, susţinând noua Lege a Agriculturii,
Legea Cooperaţiei şi Legea privind apărarea viticulturii şi a fondului forestier.
A înfiinţat pentru tinerii din Vrâncioaia, dar şi din întreaga Vrance, ,,Şcoala
Superioară Ţărănească” de la Vrâncioaia, care pregătea bunii gospodari şi
gospodine din copiii moşnenilor vrânceni, pe care a administrat-o între anii
1941-1946.
Potrivit documentelor Prefecturii Putna şi al Comunei Făurei, regimul co-
munist l-a declarat chiabur - „duşman al poporului”. În 1949 şi între anii 1957-
1963 a suportat persecuţiile temniţelor comuniste de la Galaţi, Aiud şi
Botoşani. Aşezarea Satului Putna Seacă de pe raza Comunei Făurei a fost fon-
dată de Neculai Jechianu, care a înzestrat cu cei 14,5 ha, pământ proprietate
personală, pe toţi înaintaşii localnicilor de azi proveniţi din satele Valea Sării,
Nistoreşti, Vrâncioaia şi Vizantea. A fost un prieten apropiat al lui Vasile I.
Țiroiu, fostul prefect al Judeţului Putna. Cei doi s-au întrecut în fapte măreţe
pentru ridicarea economică şi spirituală a putnenilor.
La 4 august 1967 s-a stins din viaţă în Satul Putna-Seacă - Făurei, fiind în-
mormântat în satul său drag, Vrâncioaia, la a cărui propăşire a contribuit. În
semn de preţuire şi aducere aminte, comunitatea Comunei Vrâncioaia i-a ri-
dicat un bust în centrul comunei, iar şcoala îi poartă numele. (17, p. 263)
119
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
CONSIDERAŢII ASUPRA AGRICULTURII ROMÂNEŞTI

ÎN PERIOADA INTERBELICĂ
Prof. Cătălin MOCANU
Lic. Emil Botta, Adjud, Jud. Vrancea
Résumé: Les transformations agraires ont eu une importance particulière dans la
période d’entre les deux guerres, tenant compte de la part majeure de l’agriculture dans le
cadre de l’économie nationale et de la population rurale dans l’ensemble de la population
du pays.
La réforme agraire de 1921 a conduit à des grands changements dans la structure des
propriétés des terres rurales de Roumanie. Ne tenant compte de leurs déficiences, les lois
de la reforme agraire ont réalisé un grand transfert de terre des grands propriétaires fon-
cières vers les petits exploitants. Près de 6 millions d'hectares de terre ont été expropriés
pour être divisés aux paysans et env. 1,4 millions de paysans ont reçu des terres.
Mots-clés: réforme agraire, agrariens, ‘état de paysan’, la grande propriété foncière.
Constituirea statului naţional unitar român în 1918 a deschis în faţa Româ-
niei o nouă etapă în evoluţia sa social-economică şi politică, deopotrivă posibi-
litatea şi necesitatea unor profunde transformări. Între acestea, transformările
din domeniul agrar aveau o importanţă deosebită, dată fiind ponderea majoră a
agriculturii în cadrul economiei naţionale şi a populaţiei rurale în ansamblul
populaţiei ţării. Acest domeniu esenţial al vieţii economice s-a confruntat în
primii ani interbelici cu două probleme majore: pe de o parte, refacerea post-
belică, iar pe de altă parte, realizarea unui nou regim al proprietăţii, destinat să
asigure o mai echilibrată repartiţie a ei între categoriile sociale interesate. To-
tuşi, aşa cum remarca istoricul K. Hitchins, „între cele două războaie mondiale,
România a prezentat contrastul izbitor dintre o înapoiere adânc înrădăcinată, pe
de o parte, şi înflorirea, chiar dacă inegală, a industrializării şi urbanizării, pe
de altă parte. Structura sa economică şi socială a păstrat în linii mari configura-
ţia de dinainte de război. Agricultura a rămas baza economiei ţării şi organiza-
rea acesteia s-a schimbat prea puţin în ciuda unei reforme agrare cuprinzătoare.
Marea majoritate a populaţiei a continuat să trăiască la ţară şi să-şi obţină ve-
nitul în primul rând din agricultură“.1
Există o relativ bogată literatură dedicată problematicii agriculturii interbe-
lice în ansamblul relaţiilor economice. 2 De asemenea, s-a scris mult despre
1
K. HITCHINS, România. 1866-1947, ed. a II-a, 1998, p. 333.
2
G. IONESCU-ȘIȘEȘTI, Agricultura în epoca contemporană, Bucureşti, 1931; V.
MADGEARU, Revoluţia agrară şi evoluţia clasei ţărăneşti. Agrarianism, capitalism,
imperialism, Bucureşti, 1936; idem, Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial,
120
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
avantajele şi lipsurile reformei agrare de la începutul perioadei interbelice3. Al-

te lucrări abordează aspecte particulare, precum criza agricolă4, rentabilitatea
agriculturii5, producţia şi consumul de cereale6, structura populaţiei rurale7 şi
creditul agricol8.
Încheierea războiului aducea în prim-plan problema necesităţii unor profun-
de și durabile restructurări ale relaţiilor agrare, ceea ce s-a concretizat prin
efectuarea unui întreg lanţ de reforme agrare. Acestea au stimulat, la rândul
lor, procesul de refacere postbelică. În iulie 1917 a fost modificată Constituţia,
introducându-se principiul „exproprierii pentru cauză de utilitate publică“.
Actele solemne de unire cu Vechiul Regat ale Basarabiei şi Transilvaniei conţi-
neau şi referiri explicite la Reforma agrară. Legile definitive de reformă agrară
au fost adoptate la 13 martie 1920 - pentru Basarabia, la 17 iulie 1021 - pentru
Oltenia, Muntenia, Moldova şi Dobrogea, la 30 iulie 1921 - pentru Transilvania,
Banat, Crişana şi Maramureş, precum şi pentru Bucovina. Ele au diferit de la
provincie la provincie, reflectând specificul condiţionărilor economice şi sociale
în care evoluase fiecare dintre aceste provincii. Dar principiile lor erau, în esen-
ţă, identice, având drept scop primordial împărţirea pământului către ţărani şi
erau motivate mai mult sub raport social decât sub raport strict economic.
Reforma agrară din 1921 a determinat însemnate modificări în structura
proprietăţii funciare rurale din România. Ca rezultat al traducerii ei în fapt, s-a
expropriat, până în anul 1938, de la 18.262 mari proprietari, o suprafaţă de
5.804.838 ha arabile, fâneţe, păşuni, păduri, vii şi terenuri necultivabile9. Din
această întindere, 3.860.353 ha au fost distribuite la împroprietărirea indivi-
duală a 1.393.353 ţărani, restul întinderii expropriate fiind destinată pentru
Bucureşti, 1940; V. AXENCIUC, Evoluţia economică a României. Cercetări statistico-

istorice. 1859-1947, 2. Agricultura, Bucureşti, 1996; idem, Introducere în istoria economică a
României. Epoca modernă și contemporană, Bucureşti, 2000; V. BOZGA, I. PUIA, R.
VASILE, Istoria economiei naţionale, Bucureşti, 1996.
3
M. CONSTANTINESCU, L’évolution de la propriété rurale et la réforme agraire en
Roumanie, București, 1925; G. IONESCU-ȘIȘEȘTI, N. CORNĂTZEANU, La réforme
agraire en Roumanie et ses conséquences, București, 1937; M. GEORGESCU, Reforme
agrare. Principii şi metode în legiuirile române şi străine, Bucureşti, 1943; D. ȘANDRU,
Reforma agrară din 1921 în România, Bucureşti, 1975.
4
M. CHIRIȚESCU-ARVA, Criza agricolă şi organizarea producţiei ţărăneşti, Buc., 1935.
5
N. CORNĂTZEANU, Cercetări asupra rentabilității agriculturii țărănești, București, 1935.
6
GH. DOBRE, Producția și consumul de cereale în România interbelică (1920 – 1939),
București, 1987.
7
D. ȘANDRU, Populația rurală a României între cele două războaie mondiale, Iași, 1980.
8
Idem, Creditul agricol în România. 1918 – 1944, București, 1985.
9
I. VASILIU, Agricultura, în Aspecte ale economiei românești, Consiliul Superior
Economic, 1939, p. 66; V. LIVEANU, M. RUSENESCU, T. LUNGU, M. IOSA, I. KOVACS,
V. BOZGA, Relaţii agrare şi mişcări ţărăneşti în România, 1908 - 1921, Buc., 1967, p. 559.
121
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
păşuni şi păduri comunale, vetre de sat, rezerve de interes de stat sau obştesc10.
În urma aplicării lucrărilor de expropriere și de împroprietărire, ponderea întin-
derii cultivabile stăpânită de micii proprietari, având până la 10 ha, a crescut de
la 43,9 % la 73,7 % din totalul acestei categorii de pământ, în timp ce suprafaţa
cultivabilă a marii proprietăţi de peste 100 ha s-a redus, procentual, de la
40,23% la 10,5 %11.
Modificările produse în structura proprietăţii funciare rurale din România
nu se puteau solda cu rezultate pozitive pentru agricultura ţării şi pentru ţărani
atâta vreme cât ele nu erau însoţite de o politică agricolă corespunzătoare noii
situaţii a proprietăţii de după reformă. Ţărănimea împroprietărită avea nevoie de
sprijinul material al statului - de credit, de inventar - şi de îndrumare tehnică pen-
tru a se consolida pe loturile primite şi pentru a realiza progrese în cultura agricolă.
Intervenţia statului în direcţia perfecţionării tehnicii agricole era apreciată de G.
Ionescu-Șișești şi N. Cornătzeanu drept prima măsură ce se impunea după împro-
prietărire, ca o condiţie a ameliorării standardului de viaţă al ţăranilor12.
Orice analiză, în ultimă instanţă, care s-ar aplica reformei agrare din 1921,
trebuie să surprindă că reforma a fost adoptată întrucât toate categoriile sociale,
chiar şi moşierii, ajunseseră să recunoască inutilitatea şi pericolul încercării de
a menţine vechiul sistem agrar. Conservatorii, în cea mai mare parte, sperau să
impună agriculturii o nouă organizare, care să-i sporească eficienţa şi producti-
vitatea. Liberalii, se pronunţau pentru reforma agrară în principiu, dorind ca
aceasta să asigure necesităţile industriei. Agrarienii, în schimb, imaginau o
evoluţie titanică spre crearea „statului ţărănesc“, o viziune care în timp s-a
dovedit a fi prea optimistă.
Oricare au fost deficienţele lor, legile reformei agrare au realizat un masiv
transfer de pământ de la marii proprietari funciari la micii proprietari. Aproape
6 milioane ha pământ au fost expropriate pentru a fi împărţite ţăranilor, iar cca.
1.400.000 de ţărani au primit pământ. Schimbarea nu a dus la avântul
agriculturii, întrucât numeroase proprietăţi erau prea mici pentru a fi economic
viabile şi au continuat să fie reîmpărţite prin moştenire. De asemenea, aplicarea
reformei agrare a lăsat mulţi ţărani nemulţumiţi. Un mare număr dintre aceştia,
între 30-35% dintre cei 2.300.000 ţărani îndreptăţiţi să fie împroprietăriţi în 1921,
nu au primit nimic, în principal din cauza faptului că nu era suficient pământ13.
10
I. VASILIU, op. cit., p. 67.
11
G. IONESCU-ȘIȘEȘTI, Agricultura României, în Enciclopedia României, III, pp. 300-305;
C. FILIPESCU, Evoluţia agriculturii româneşti. Studiu de politică agrară, Bucureşti,
1940, p. 379.
12
G. IONESCU-ȘIȘEȘTI, N. CORNĂTZEANU, op. cit., Bucarest, 1937, p. 81.
13
K. HITCHINS, op. cit., pp. 348-349.
122
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Sunt greu de cuantificat efectele legilor de reformă agrară asupra organi-

zării agriculturii, dar ele nu par să fi schimbat în mod semnificativ structurile
existente. Marii proprietari foloseau în mai mare măsură maşinile agricole şi
forţa de muncă angajată, pentru a compensa pierderea mâinii de lucru ţărăneşti.
Pe de altă parte, reforma nu a îmbunătăţit nivelul de trai al majorităţii ţărănimii.
În primul rând, aceasta nu a satisfăcut nevoia lor de pământ. Mulţi au rămas fără
pământ, iar cei împroprietăriţi nu au primit suficiente suprafeţe pentru a-şi duce
gospodăriile la nivelul promis de 5 ha. În plus, legile reformei prevedeau doar
împărţirea de pământ, ele neasigurând ţăranilor animale, unelte şi credite, toate
acestea fiind esenţiale ca ţăranul să-şi lucreze terenul cu oarecare perspectivă
de succes.
Istoricul K. Hitchins sintetizează foarte bine dificultăţile cu care se con-
frunta ţărănimea românească interbelică: „Incapacitatea diverselor categorii de
ţărani de a-şi îmbunătăţi nivelul de trai s-a datorat în parte politicilor fiscale şi
economice guvernamentale” care l-au împovărat greu pe ţăranul obişnuit. A-
cesta trebuia să plătească numeroase taxe și impozite la nivel local şi naţional,
care-i diminuau venitul net. Potrivit unei cercetări desfăşurate în anul 1938
asupra unui număr de 60 de sate, impozitele pe proprietăţile sub 3 ha s-au ridi-
cat la 2% din cheltuielile anuale pentru administrarea şi întreţinerea unei gos-
podării în Bucovina, la 9% în Muntenia, la 10% în Moldova şi la 17% în Basa-
rabia. Cu cât era mai mare proprietatea, cu atât devenea mai mare povara
impozitelor. Restricţiile la exportul de produse agricole şi taxele înalte la export
(acestea au fost desfiinţate în 1931) au afectat în mod negativ gospodăria ţără-
nească. Acestea au făcut ca preţurile pentru asemenea produse să rămână joase
pe piaţa internă şi au contribuit la creşterea diferenţei dintre preţurile produse-
lor agricole şi cele ale bunurilor manufacturate necesare ţăranului“14.
Am oferi o imagine incompletă asupra relaţiilor agrare din această perioadă
dacă nu am evidenţia că reformele agrare au avantajat anumite segmente ale
ţărănimii, repercutându-se astfel asupra vieţii economice şi sociale a satului ro-
mânesc. Înainte de toate, trebuie remarcat că satul patriarhal anterior reformei a
devenit un consumator regulat de bunuri manufacturate. Industria şi-a găsit,
astfel, o piaţă pentru produsele sale. Potrivit unor estimări, în 1937, agricultura
consuma cca. 20-25% din producţia industrială a ţării15.
Specialiştii problemei apreciază că, după reforme, agricultura românească a
cunoscut trei etape. Prima etapă a durat până în 1928 şi a fost o perioadă de re-
facere lentă, după distrugerile provocate de primul război mondial. Situaţia a
fost dramatică în intervalul 1919-1921. Suprafaţa de pământ cultivată, în con-
14
Ibidem, p. 351.
15
Ibidem, p. 352.
123
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
diţiile modificărilor de frontieră, a scăzut cu cca. 40%, de la 13.700.000 ha,

media între 1911-1915, la 8.300.000 ha în 1919-1920, fiind urmată de o scă-
dere drastică a producţiei. O descreştere severă s-a înregistrat şi în privinţa
numărului de animale: dacă în 1916 erau 2.940.000 de cornute mari, în 1919 se
înregistrau 1.860.000 capete de cornute mari. Economia în ansamblu a avut de
suferit, întrucât agricultura nu a putut contribui preponderent, aşa cum o făcuse
înainte, la exporturile ţării.
Refacerea agriculturii a rămas inegală în întregul deceniu al treilea. Deşi
suprafaţa de pământ cultivată a crescut de la 10.400.000 ha la 12.750.000 ha,
producţia de cereale la hectar a rămas sub cantităţile înregistrate înainte de
război: 8 q /ha în 1928, în comparaţie cu aproape 14 q în 1914. De asemenea,
cantitatea de maşini şi unelte agricole a crescut, dar repartiţia lor era inegală. În
1927, în gospodăriile de peste 50 ha revenea doar un singur tractor la fiecare 863
ha de pământ arabil. În aceste condiţii, mulţi ţărani au abandonat agricultura, dat
fiind că permanenta fragmentare a gospodăriilor, lipsa de credite şi ratele înalte ale
dobânzilor distruseseră viabilitatea economică a gospodăriilor ţărăneşti.
Refacerea agriculturii de la finele anilor ’20 a fost întreruptă brusc de criza
economică mondială, provocând o cădere constantă a preţurilor la cereale, până
la punctul lor cel mai scăzut în 1934. Totuşi, în timpul crizei agrare, suprafaţa
totală de teren cultivat a întrecut media anuală a perioadei 1925-192916. Princi-
pala excepţie o constituia grâul. Suprafaţa cultivată cu grâu a cunoscut un declin
masiv, întrucât acesta era principala cereală la export şi, deci, deosebit de sen-
sibilă la condițiile pieței mondiale.
K. Hitchins surprinde magistral cauza crizei agrare din România interbeli-
că: „Adevărata natură a structurii agrare a României - agricultura ţărănească,
ceea ce înseamnă agricultură făcută de familiile ţărăneşti pe proprietăţile lor - a
fost cauza fundamentală a crizei agrare. Această agricultură era neeconomică
sub raportul organizării, primitivă ca metode şi împovărată de suprapopulare şi
datorii. Mai devreme sau mai târziu, toţi reformatorii au descoperit că aceste
deficienţe erau atât de strâns interconectate, încât nu puteau să separe cauzele
de efecte”17.
O problemă majoră cu care se confrunta agricultura era şi subfolosirea sau
folosirea defectuoasă a forţei de muncă disponibile18. De pildă, populaţia activă
în agricultură între 1927-1932, care număra 9,9 milioane persoane, era capabilă
16
V. BOZGA, Criza agrară în România dintre cele două războaie mondiale, Bucureşti,
1975, pp. 99-109.
17
K. HITCHINS, op. cit., p. 354.
18
A se vedea, în acest sens, D. ȘANDRU, Consideraţii privitoare la problema suprapo-
pulației agricole din România între cele două războaie mondiale, în AIIA, XV, Iaşi, 1978, pp.
79-91.
124
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
de 1.865.100.000 zile de muncă, dar în fapt nu executa decât 814.400.400,

adică 44% din potenţialul său19.
În întreaga perioadă interbelică, ţărănimea nu s-a bucurat de un sprijin efi-
cient din partea statului. Dimpotrivă, pe lângă faptul că ea nu a dispus de o or-
ganizaţie de credit adaptată necesităţilor sale, a avut de suportat şi sarcini îm-
povărătoare prin impozite, taxe vamale ş.a., care i-au diminuat veniturile şi au
pus-o în imposibilitate de a realiza progrese la nivelul scontat de iniţiatorii
reformei 20. În acelaşi timp, ea a fost lipsită chiar şi de o îndrumare tehnică
sistematică din partea statului, deşi nu se poate afirma că măsuri legislative şi
dispoziţii de natură administrativă nu ar fi fost emise de către factorii de deci-
zie ai României.
Specialiştii şi numeroşi oameni politici au propus diverse soluţii de natură
protecţionistă menite să adapteze politica agricolă la noua structură a proprietă-
ţii funciare rurale21. Dacă urmărim programele economice ale partidelor din pe-
rioada interbelică și revistele de specialitate, vom constata că problemelor ma-
jore izvorâte din necesitatea intensificării agriculturii li se rezerva în permanen-
ţă un loc însemnat, în aproape toate acestea vorbindu-se despre „primatul agri-
culturii“22. Dar, din multitudinea de soluţii preconizate, numai o mică parte şi
după amânări repetate s-au transformat şi în măsuri legislative, iar dintre aces-
tea din urmă doar puţine au avut şi eficienţă, atingându-şi scopurile propuse.
Oricum, în perioada interbelică interesul statului pentru sprijinirea agriculturii
țărănești s-a concretizat în traducerea în fapt a unui ansamblu de măsuri cu ca-
racter intervenţionist, între ele, unele directe, altele indirecte, unele permanente,
altele temporare.
Încă din perioada când reforma agrară se afla în stadiul discuţiilor partidelor
politice, s-a evidenţiat necesitatea unei politici de protecţie şi de îndrumare a
micilor producători. Încercând să dea expresie acestui deziderat, ministrul agri-
19
K. HITCHINS, op. cit., p. 354.
20
G. IONESCU-ȘIȘEȘTI, Participarea României la producţiunea şi comerţul mondial de
cereale, Bucureşti, 1928, p. 8.
21
În această privinţă vom cita doar câteva dintre lucrările principale: G. IONESCU-
ȘIȘEȘTI, Reforma agrară și producțiunea. Cu un program pentru ridicarea agriculturii,
București, 1925, p. 37 și urm.; G. CIPĂIANU, Combaterea crizei agricole prin raționalizarea
producțiunii, București, 1931, p. 14 și urm.; N. CORNĂTZEANU, Mijloacele și metodele de
îndrumarea agriculturii, București, 1937, pp. 1-2; C. I. C. BRĂTIANU, Agricultura în
România de eri și în România de mâine, Bucuresti, 1919, p. 43-44; E. GRINȚESCU, Probleme
agrare, București, 1934, pp. 135-145; M. GORMSEN, Principalele probleme structurale ale
agriculturii în România, în Problema agrară, București, 1946, pp. 60 - 61.
22
Partidul Național-Țărănesc, Programul Partidului Național-Țărănesc votat de Comitetul
Central Executiv (Ședințele din 2-6 februarie 1935), ed. a II-a, București, pp. 48-57; Partidul
Național, Programul și Congresul partidului de la 5 februarie 1928,Vălenii de Munte, 1928.
125
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
culturii din guvernul Al. Averescu, C. Garoflid, a dispus a se elabora, în paralel

cu proiectul legii pentru reforma agrară, un altul, pentru încurajarea agricul-
turii, cu un conţinut asemănător celui pentru protecţia industriei naţionale, prin
care să se fixeze norme detaliate de îndrumare a producătorilor agricoli23, însă
proiectul nu a reuşit să ajungă în birourile corpurilor legiuitoare.
În lipsa unei legi cu conţinut atotcuprinzător, politica de îndrumare a agri-
cultorilor s-a efectuat pe baza dispoziţiilor inserate în diverse legi referitoare la
agricultură. Câteva norme, care încercau să ofere soluţii acestei chestiuni au fost
înscrise în textele decretelor-legi şi legilor de expropriere şi împroprietărire.
Legile pentru reforma agrară din 1921 impuneau ţăranilor obligaţia de a-şi
exploata, pe baza unui plan de cultură, loturile primite. Nerespectarea acestei
dispoziţii se sancţiona cu deposedarea ţăranilor de pământurile ce le fuseseră
distribuite. Pentru acelaşi motiv, măsura deposedării era extinsă şi asupra lotu-
rilor repartizate pe baza legilor anterioare de împroprietărire. Planul de cultură
a fost însă înscris în textele legilor de expropriere şi de împroprietărire mai mult
pentru a preveni criticile oponenţilor reformei agrare privitoare la dezorganiza-
rea producţiei ce ar fi putut fi generată de transformarea marilor proprietăţi în
loturi prea mici, nerentabile pentru agricultură. O dovadă în acest sens o
constituie faptul că el nu a fost niciodată tradus în practică după primul război
mondial24. Sancţiunea de mai sus, având caracterul unei norme de îndrumare şi
de poliţie agricolă, a fost aplicată doar sătenilor care dădeau în arendă pămân-
tul primit prin împroprietărire și nici tuturor acestora.
Privire de ansamblu asupra celor două decenii interbelice ne dezvăluie că
problema agrară în acest interval a avut, succesiv, în centrul său, preocupări
legate de aplicarea reformei din 1921, aplicare care a presupus o înfruntare de
interese între foştii proprietari funciari şi ţăranii care voiau să-şi valorifice
integral drepturile conferite de lege. Odată cu declanşarea crizei agrare, preocu-
parea principală a devenit, pentru multe gospodării ţărăneşti, aceea de supravie-
ţuire economică, de rezistenţă în lupta de concurenţă cu producători mondiali,
precum S.U.A. şi Canada25.
23
G. IONESCU-ȘIȘEȘTI, Măsuri legale luate de diferite țări după războiul pentru
dezvoltarea agriculturii în comparație cu situația din România, în „Arhiva pentru știința și
reforma socială”, V, 1924, 3-4, p. 413.
24
V. BULGARU, Către o nouă reformă agrară?, Bucureşti, 1936, pp. 7 si 12.
25
V. AXENCIUC, V. BOZGA, Evoluţia economiei naţionale, în Istoria Românilor, VIII,
Bucureşti, 2003, pp. 112-113.
126
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
NEGRILEŞTII VRANCEI - 430

(1585-2015)
Costică NEAGU
,,… şi era[u] oamini într-ace tocmală, anume Necula
ot Fereşti, Ionaşco Flaşcă, Stroe ot Bârsăşti, Ion Bărsăşti,
Crăciun ot tamu, Săchel o[t] tamu Bălan ot Negrileşti snă lui
Şandru şi popa Ion ot Negrileşti şi alţi oamin au fostu de faţă
acolo şi au dat adălmaş 7 vedre vin şi pintru mare credinţă
ne-am pus degitele ca să s[ă] crează”.
V[ă]leat 7090 şi 3 mes. (1585), Mai 3.
Abstract. Among the villages of the Vrancea County, one of the oldest is the
village of Negrilesti.
The document certifying the name of this village for the first time is a deed of sale
dated May 3, 1585. After examining this document, we observe that it refers to the
name of four different settlements: Negrileşti, Bârseşti, Topeşti şi Fereşti, the last of
which has dissapeared, nonetheless representing a first confirmation of their presence,
without revealing the date when they were established.
This argument is supported by the signature field of this document, on which,
among other witnesses, Ion, the priest of Negrilesti, aposes his finger as signature,
even though he knew how to write.
The existence of a church and of a priest who new how to write suggests that the
village of Negrilesti was far older than the aforementionned deed of sale.
Iată ,,actul de naştere” a unei aşezări vrâncene, despre care legenda spune
că poartă numele unuia dintre feciorii Mătuşii Tudora Vrăncioaia - Negrilă sau
Negrea. Dacă ar fi să dăm crezare legendei, Negrileştiul ar trebui să aibă vârsta
de 534 de ani (În 1476, a avut loc Bătălia de la Războieni, când se spune că Şte-
fan, care pierduse lupta şi s-a retras în munţi, unde şi-a refăcut armata, învingân-
du-i apoi pe duşmani).
Dacă luăm de bază documentul invocat mai sus, cum procedează istoricii,
înseamnă că satul are vârsta de 430 de ani, la 3 mai 2015.
Logic vorbind, concluzionăm că niciuna dintre cele două variante nu se
susţine, adevărul privind vârsta legendarei aşezări vrâncene, fiind cu totul altul.
În primul rând, e de presupus că atunci când Ştefan cel Mare a ajuns în
Ţinutul Vrancei a găsit aici aşezări bine organizate, pe bătrâni, altfel n-ar fi fost
127
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
posibil ca el să adune de pe aceste meleaguri cete de luptători, care să-l ajute în

bătălie, pentru a-i învinge pe turci.
În privinţa documentului din 3 mai 1585, prezentat mai sus, care atestă
existenţa Negrileştiului, dar şi a localităţilor Bârseşti, Topeşti şi Fereşti (dispă-
rut), afirmăm că acesta ne relevă, pentru prima dată, numele aşezărilor vrâncene,
dar nu şi data naşterii acestora.
Mai mult, atunci când în Vrancea, se făceau anumite înscrisuri între vrân-
ceni şi domnie, aceştia apăreau cu numele lor şi cu menţiunea ,,ot Vrancea”, ne-
interesând satul de baştină al acestora, Vrancea fiind o singură moşie.
În privinţa Negrileştiului, documentul, care îi atestă existenţa, are şi un ele-
ment specific, unic, între toate Documentele putnene, date la iveală de Aurel
Sava. Între martorii prezenţi la încheierea actului de vânzare-cumpărare, partici-
pă şi un preot, ,,popa Ion ot Negrileşti”.
Semnalarea prezenţei preotului Ion în acest document, este importantă
deoarece ne ajută să concluzionăm că la acea dată, Negrileştiul avea biserică şi
preot - care ştia să citească. Acest lucru demonstrează că aşezarea vrânceană es-
te mult mai veche decât o atestă acest act de vânzare-cumpărare.
Prezentând oameni din patru sate, documentul are şi valoare istorică,
etnografică şi lingvistică: respectul dreptului de protimisis - întâietate; realizarea
tranzacţiilor în bani şi în natură; încrederea dintre oamenii din cele patru sate
(vindeau pintru vecie).
Dacă Satul Fereşti a dispărut, la fel ca şi antroponimele Blaj, Duca, Ionaşcu,
Flaşcă sau Stroe, constatăm că antroponimul ,,Văscan”, de la vâsc < bg. vasko,
există în Negrileşti, la fel ca şi toponimul ,,Zăica” (Dealul…), aflat în partea de
est a comunei.
Prima hartă cunoscută a Vrancei datează din anul 1737, tipărită de D. Can-
temir în Olanda şi descoperită de G. Vâlsan la Biblioteca Naţională din Paris, în
care apare numele Vranczia, şi numele a 10 sate, între care şi ,,Negrilesty”.
În lucrarea sa, Vrancea, Ion Conea prezintă o listă de 11 hărţi istorice în ca-
re apar numele a 46 de aşezări vrâncene. Negrileştiul apare în toate cele 11 hărţi.
Observăm cu mare surpriză că între cele 46 de aşezări vrâncene apare şi to-
picul ,,Călugăru”, sat dispărut astăzi, dar figurat pe hartă ca situat între Negri-
leşti şi Bârseşti” - transcris Kalogera/ Kalugeru, (în 1783, 1790, 1811). În harta
din 1811, apar: Kalugeru şi Negrilesty, în foaia 97.
După 1811, numele localităţii Călugăru nu mai apare în alte hărţi istorice.
Probabil că locuitorii săi s-au mutat spre vest, către Negrileştii de azi, fiind ne-
voiţi să plece, deoarece terenul devenise neîncăpător din cauza numărului de
locuitori şi pentru că erau probleme datorită vântului de pe valea Putnei sau cine
ştie ce s-a mai întâmplat.
128
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Oricum topicul ,,în Călugăr” figurează şi astăzi între denumirile de locuri

din Negrileşti. Este un loc cunoscut, cu expunere sud-estică, ferit de vânturi, un
loc roditor prielnic curăturilor şi pomilor fructiferi.
În partea de nord a Depresiunii Vrancea, în Subdepresiunea Negrileşti, se
află una dintre cele mai vechi aşezări de pe acest plai - Negrileşti, Negrileştiul
sau Negrileştii. Privit de pe Dealul Dumbrava (641 m), Negrileştiul ne apare în
toată splendoarea sa, aşezat ca într-un imens amfiteatru roman. În prim plan, ni
se dezvăluie terasa cea mai joasă ,,în Găvane” şi ,,la Malul Iazului” (400 m),
dispusă la nivelul Râului Putna, o terasă în formă trapezoidală cu o lungime de
aproape 1 km şi o lăţime între 400-500 m şi 30-100 m. Aici se află o parte din
ţarna satului pe care se conturează blănile - proprietăţile agricole. Aceste blăni
sunt sensibil egale între ele, ceea ce ne face să-i dăm dreptate lui H. H. Stahl
care afirmă că, în timpurile străvechi, în virtutea egalităţii dintre membrii sate-
lor vrâncene, fiecare primea un lot de aceeaşi mărime - o blană.
A doua terasă, mai ridicată cam cu 50 m, ,,pe Câmp”, este un platou fără
nicio denivelare, din care parcă răsare ,,Dealul Babei”(568 m) - o fi fost al Ba-
bei Tudora Vrăncioaia!? Spre est, în faţa Dealului Babei, satul este străjuit de
către ,,Dealul Gornit” şi ferit de crivăţul care bate dinspre stepele Rusiei, de
,,Dealul Zăica” (651 m), deal ce va fi aparţinut Zeaicăi, cea despre care se po-
meneşte în documentul care atestă, existenţa acestei aşezări.
Privit dinspre Curmătura Sovejei, de pe Chiscul Radului, acest perimetru
cu o suprafaţă de 3295 ha, ni se dezvăluie ca un teatru antic orientat spre sud-
est, delimitat de linia Dumbravei şi străjuit, la orizont, de Măgura Odobeşti. De
aici, privirea ţi se descătuşează, putând vedea spre est, dincolo de hotarele
Vrancei arhaice, spre Vizantea-Livezi, către Câmpuri şi spre Depresiunea So-
veja-Crimineţ. Coastele care coboară dinspre Roşchila au expunere estică, iar
cele dinspre Culmea Lozei au expunere vestică.
Spre nord, se află Răchitaşul Mare (927 m), care îţi aminteşte de sângeroa-
sele lupte din Războiul Întregirii. De pe vârful Răchitaşului, privirea coboară
lin pe ,,Curmătura Sovejei”, hotarul nordic al Depresiunii Vrancei, formată din
dealurile: Culmea Straua, Balcu, Dealul Florii, Dealul Negru, Chiscul Radului,
formaţiune care se arcuieşte între Răchitaşul Mare şi Muntele Roşchila. Privind
peste arcul Curmăturii ale cărei dealuri nu depăşesc 700 m, zăreşti cele două
sate ale Sovejei - Rucăreni şi Dragosloveni -, pitite între codrii seculari.
Vara, după coasă, toate poienile pentru fâneţe sunt gravate cu infinite linii
perpendiculare pe văi, semnul brazdelor făcute de cosaşi, apoi cu porcoaie, cu
căpiţe şi cu clăi de fân. Este un semn al muncii încordate desfăşurate în cam-
pania fânului. Toponimele Pârloage, Arsâmânoaia, Arşiţa, (Dealul) Scăturii,
Răchiţi, Tălmaci şi Groapa cea Mare sugerează modul în care omul a intrat în
posesia pământului scoţându-l de sub imperiul pădurii.
129
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Aceasta este icoana satului la ceas aniversar. Despre munca şi oamenii săi,
vom vorbi cu altă ocazie, când vom încerca să desluşim trecutul, prezentul şi
chiar viitorul strănepoţilor lui Negrilă.
(urmare în numărul următor)
130
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
REMEMBER - SORINA RĂDULESCU-VLAD

Şerban DRAGOMIRESCU
La 13 ianuarie 2005 se stingea, în plină putere creatoare, flacăra vieţii unui
membru ales al comunităţii geografilor din România, conf. univ. dr. Sorina
Vlad, fiica distinsului prof. dr. doc. N. Al. Rădulescu, director-fondator al re-
vistei ,,Milcovia”.
Au trecut zece ani în care absenţa ei în câmpul cercetării geografice, al
geografiei umane, al toponimiei geografice din România, este adânc resimţită.
Geografii vrânceni fideli Asociaţiei „Simion Mehedinţi” a Personalului Di-
dactic îşi amintesc, desigur, înscrierea sa în acţiunile de cinstire a memoriei
prof. S. Mehedinţi, a discipolilor săi de seamă, între care se înscria, vrâncean
fiind, şi tatăl său. Era în anul 1999. Ea a luat parte cu generoasă devoţiune la
manifestările de la Focșani şi Soveja, la excursiile documentare din judeţ. Era o
prezenţă de suflet, nu din vreo obligaţie profesională sau protocolară. Dovadă
sunt contribuţiile sale la sesiunile Asociaţiei, consemnate în mai multe numere
(2000-2005) ale Buletinului din ultimii 20 de ani.
Sorina Rădulescu-Vlad, născută în plină vâltoare a războiului, în 1943, a
cunoscut în familie din plin, în anii şi mai tulburi postbelici, privaţiuni şi frus-
trări. Ele se răsfrângeau asupra sa indirect. Profesorul N. Al. Rădulescu, ridicat
prin meritele sale, pe treptele consacrării didactice în învăţământul superior
geografic şi în cel academic, la recomandarea magistrului, prin alegerea sa ca
membru corespondent al Academiei Române, în anul 1948, a cunoscut o abuzi-
vă alungare din această lume a spiritelor luminate, la o vârstă de maximă crea-
tivitate.
Înscrierea Sorinei Vlad la cursurile geografice ale Universităţii ieşene a fost
privită atunci ca o întoarcere, o chemare spre obârşiile moldovene ale familiei,
dar era în acele vremuri de asuprire politico-ideologică şi o măsură de protecţie
faţă de posibilele măsuri discriminatorii ale noilor universitari bucureşteni, unii
dintre ei promovaţi fără o operă ştiinţifică validă chiar în locul ocupat de tatăl
său. Aceştia nu s-au sfiit să declare atunci că nu doresc instaurarea în geografia
românească a ,,unei dinastii de R….. eşti”.
E adevărat că în acei ani, de contestări, dar şi de timide reconsiderări, pro-
fesorul N. Al. Rădulescu a primit sprijinul unor persoane de bine cu capacitate
decizională, care l-au reintegrat mai întâi în câmpul cercetării agricole, al aşa-
zisei geografii aplicate şi mai apoi şi în cel didactic, al învăţământului univer-
sitar geografic, de vocaţie. Prin prezenţa sa, din nefericire în preajma vârstei
131
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
sale de pensionare, Oraşul Craiova a devenit un focar însemnat al mişcării geo-

grafice din România. Aici se va înscrie şi Sorina Vlad la forma de doctorat cu
frecvenţă, cu teza Geografia viticulturii din Oltenia, pe care o susţine cu suc-
ces, în 1979,tot la Universitatea ,,Al. I. Cuza” din Iaşi, sub conducerea prof. dr.
doc. Ioan Șandru, teză, din păcate, rămasă în bună parte nepublicată.
Reabilitarea academică a lui N. Al. Rădulescu a survenit, din nefericire,
postum, abia după 42 de ani de la alungarea samavolnică, în 1948, a circa 100
de membri ai Academiei Române, printre care şi geografii Simion Mehedinţi şi
Vintilă Mihăilescu. Beneficiase de laurii academici în viaţă, numai pentru... 70
de zile!
Sorina Vlad a înţeles direct frustrările unor generaţii de geografi români,
îndepărtaţi de la catedrele universitare, din cercetare, unii cunoscând şi tenebre-
le detenţiei. Astfel s-a născut volumul Geografi români (1999), coordonat de
Sorina Vlad, în colaborare cu mai tinerii cercetători Radu Săgeată şi Sorin Gea-
cu. Volumul este elogios prefaţat de prof. dr. Ioan Ianoș. Lucrarea, ca şi cele
dedicate geografilor ieşeni şi celor bănăţeni de către aceiaşi autori, se doreşte a
fi de referinţă prin fişele biobibliografice propuse pentru aproape 200 de nume
de geografi decedaţi în ultimele două secole. Se încearcă, credem cu succes, re-
aducerea în conştiinţa contemporanilor a memoriei geografilor înaintaşi meri-
tuoşi.
O asemenea lucrare era anticipată de publicarea mai multor medalioane o-
magiale sau necroloage ale unor geografi mai mult sau mai puțin cunoscuți,
Gh. Rașcu, T. Onișor, M. Popescu-Spineni, Ana şi Ion Conea, M. F. Xenopol ș.a.
În aceeaşi direcţie de preocupări de istoria geografiei a publicat şi comentat
şi mărturii epistolare despre profesorul Victor Tufescu. Corespondenţa preţioasă
dintre Simion Mehedinţi şi discipolul său conjudeţean, pusă graţios recent la
dispoziţie de familie, reclamă o atenţie sporită.
Nu ne propunem, desigur, în spaţiul unei evocări-medalion să analizăm toa-
te contribuţiile Sorinei Vlad la progresele în România ale toponimiei geogra-
fice, ale geografiei istorice, ale etnogeografiei, în care avea încă multe de spus.
Geografia umană a beneficiat de o atenţie consistentă dată geografiei culturii
viței de vie, cu studiu de caz Oltenia, prin teza de doctorat, dar și cu incursiuni
în toponimia regiunilor viticole, în turismul viticol, pe care l-a fundamentat.
Sorina Vlad şi-a desfăşurat activitatea de cercetare în Institutul de Geogra-
fie din Bucureşti timp de aproape de 30 de ani, între 1972 şi 2001. Este perioa-
da în care aici s-au definitivat spre publicare primele volume din tratatul de
Geografie a României (1983,1987,2002), Atlasul istorico-geografic al Româ-
niei (1996), lucrări la care a contribuit cu mult sârg. Au rămas nepublicate re-
zultatele unui proiect de cercetare Pădurea şi oglindirea ei în toponimia româ-
nească (1996-1999).
132
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Anul 2001 survine brusc în biografia Sorinei Vlad prin propunerea de ieşire
prematură la pensie. Demn, se retrage din funcţia de cercetător principal I şi şef
al Sectorului de toponimie şi geografie istorică din Institutul de Geografie şi se
îndreaptă spre o carieră didactică la Sibiu, la Facultatea de geografie a turismu-
lui din cadrul Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”. Ea a fost înfiinţată
de soţii Valeria şi Ion Velcea în 1990, la Sibiu, într-un spaţiu universitar unde
geografia şi turismul, deşi solicitate, nu erau obiecte de învăţământ. Au fost să
fie aici, la Sibiu, numai patru ani de activitate, ce au lăsat însă urme în publica-
ţiile facultăţii (Geocarpatica şi Alpii Transilvaniei). Reţinem, printre altele, un
titlu incitant, Spaţiul mistic şi turismul (2004).
În anul 2004, cu sprijinul autorităţilor vrâncene, au demarat acţiunile de co-
memorare a centenarului naşterii profesorului N. Al. Rădulescu, ce urmau să se
desfăşoare în anul următor. Membrii Asociaţiei pot confirma că toate punctele
propuse, în ciuda dispariţiei subite a Sorinei, iniţiatoare a unora dintre acestea,
au fost împlinite. Pelerinajul efectuat în satul podgorean natal Budești (com.
Coteşti), unde şcoala - veche de peste 100 de ani - a primit numele ilustrului
său fost elev, apariţia, în Biblioteca Simion Mehedinţi, la Focşani, în Editura
Terra, a ediţiei a doua a tezei de doctorat a profesorului ,,Vrancea - geografie
fizică şi umană, precedată de o biobibliografie cronologică, preluată din mers
de la Sorina şi evident sesiunea omagială din Focşani, precedată de cea din aula
Academiei Române şi numărul special al revistei Milcovia, care i-a fost consa-
crat, au fost acţiunile cele mai notabile.
Dispariţia prematură a regretatei noastre colege şi prietene Sorina Vlad,
preţuit cadru didactic şi cercetător, a determinat apariţia la Sibiu a unui volum
omagial, Pe acelaşi drum al geografiei - In memoriam Sorina Vlad-Rădulescu,
pregătit de colega sa de catedră, prof. univ. dr. Octavia Bogdan (2005) şi a unor
necrologuri sensibile, în revistele Institutului de Geografie al Academiei
Române, redactate de Radu Săgeată şi Sorin Geacu.
Prin aceste rânduri şi gânduri, aducem un modest prinos de recunoştinţă
pentru un cercetător geograf onest, demn, harnic şi vrednic de numele tatălui
său.
133

Milcovia Nr. 20

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Milcovia Nr. 20

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MILCOVIA

Revistă regională de studii

Număr dedicat geografului N. Al. RĂDULESCU,

Conf. univ. dr. Costică NEAGU

1932: Se căsătoreşte cu Veronica Ţiplica, studentă la Agronomie, într-o căs-

1942: Publică în ,,Lucrările Institutului de geografie al Universităţii din Cluj”

tare, oprindu-se cu deosebire la contribuţiile prof. Stanisław Leszczycki din Po-

semnat vicepreşedinte al acesteia, membru în Consiliul de conducere al Socie-

1979: Publică un emoţionant necrolog al prof. Sabin Opreanu, de care îl lega

Pentru a nu fi exclusivişti, făgăduim să publicăm bucuros în Milcovia

O SOCOTEALĂ PENTRU TINERI3

furtunilor”, vor fi o contribuţie interesantă nu numai pentru Judeţul Putnei, ci şi

Cei care împărtăşesc acest fel de a vedea, să păşească deci grabnic la

PILDA DOMNULUI MEHEDINŢI –

E aşa de mică Insula Şerpilor încât, cu tot relieful ei accidentat, nu-ţi

Şi din punct de vedere balneoclimatic, Insula Şerpilor merită atenţia

ASPECTE GEOGRAFICE ŞI JURIDICE DIN PLEDOARIA 3)

120-150 m faţă de nivelul actual, exista un promontoriu care avea ca terminaţie

Fig. 1. Harta Insula Şerpilor

de micşorare a insulei cauzat de eroziune şi ridicare a nivelului mării. Miza

Foto 1. Insula Şerpilor, fotografie aeriană. Sursa:

platou continental sau zonă economică exclusivă, confirmând şi efectul

Regional pentru Ecologie şi Resurse Naturale din Odessa a declarat că ,,insula

Pentru un diferend ce există de peste 40 ani, apărut de pe vremea fostei

această materie a delimitărilor maritime dând României câştig de cauză în

TÂRGURILE ANUALE DIN ŢINUTUL PUTNEI

din partea năvălitorilor sau chiar a stăpânirii. În documente, de asemenea,

permis o penetraţie săcuiască destul de puternică, în ţinutul Bacăului, lucru ce a

Târgurile anuale din Ţinutul Putnei sunt următoarele: 17

Mărăşeşti 8 septembrie (Sf. Maria Mică)

Cel mai însemnat târg anual

munte şi populaţia din câmpie, mai ales toamna.

De asemenea, iarmarocul de la 26 octombrie (Sf. Dumitru) trebuie pus în

TÂRGUL DIN VIDRA - PUTNA1

produsele fabricate în aceste localităţi. În ultimul timp participarea oraşelor

Vrancea este numele depresiunii subcarpatice din Nordul Judeţului Putna.

Foto: Victor Iliu

Din punct de vedere economic, principala ocupaţie a locuitorilor din Vran-

Harta nr. 2: I). Regiunea de unde vin produsele din lemn;

Îmbunătăţirea mijloacelor de transport a permis negustorilor din centre în-

Fig. 3 Tinere din Colacu Foto: Victor Iliu

Ne propunem să aducem în discuţie câteva elemente de referinţă pe care

Toate aceste elemente îl conduc la următoarele concluzii: Vrancea, din punct

de regiunea alpină. Perioadele interglaciare cu soluri fosile sunt aluviunile de

vrâncene şi toponimia. Problemele enunţate excelează prin originalitate, de-

specificităţii conţinutului şi al concentrării unor forme expresive. Iată un exem-

Şi acum când am recitit această lucrare am simţit o mândrie a profesiei pe

PROFESORUL N. AL. RĂDULESCU,

Detaliind puţin planul lucrării mele - susţinut îndeapoape şi cu mare plăcere

MILCOVIA DE IERI, MILCOVIA DE AZI

Atunci, împreună cu profesorul dr. Răzvan Săcrieru4 şi sprijiniţi de Directo-

110 ANI DE LA NAŞTEREA

pectând întrutotul citatul, care consemnează următoarele: „m-am retras în ti-

cialitate geografică, într-un cuvânt, un om cu greutate, deci acestei personalităţi,

de Geografie al Facultăţii de Ştiinţe din Cernăuţi (1929), profesor titular de

A tratat, în special, probleme de geopolitică românească precum ,,Poziţia

cercetării antropogeografice, graţie căruia am putea măsura prin aprecierea

Dacă geografia, ca ştiinţă, va ajunge vreodată să fie scutită de imputarea

Semne de oboseală a început să prezinte cam de prin clasa a VI-a de liceu,

NICOLAE AL. RĂDULESCU

,,caracterizări”). Acestea datează din perioada 1950-1952, sunt, în marea lor

(…) E un om cinstit şi duce o viaţă modestă. Munceşte mult. Nu pot spune că e

Alături de unele documente preluate din dosarul de cadre, lucrătorii Secu-

În prezent, faţă de activitatea sa anti-sovietică şi duşmănoasă desfăşurată în