Milcovia Nr. 22-23

MILCOVIA
Revistă regională de studii

Director fondator, N. Al. Rădulescu (1905-1989)
Focşani, seria a III-a, anul XII,
nr. 22-23, ianuarie - decembrie 2016
Număr dedicat Academicianului

VALERIU D. COTEA
(1926-2016)
DIN CUPRINS
● Personalităţi academice vrâncene – proiect cultural;
● Acad. Valeriu D. Cotea - 90;
● Acad. Dinu Giurescu la 90 de ani;
● Amintiri cu bunicul meu, Simion Mehedinţi;
● Eşecul unei guvernări pretins tehnocrate;
● Comisia de informaţii şi cercetări a Ministerelor de Justiţie şi de
Război
EDITURA TERRA
FOCŞANI 2016
MILCOVIA
•
Director fondator N. Al. Rădulescu (1905-1989)
●
VALERIU D. COTEA
(1926-2016)
COLEGIUL DIRECTOR
†Acad. Valeriu D. COTEA

Prof. univ. dr. doc. Vasile N. TAFTĂ
Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Conf. univ. dr. Silviu COSTĂCHIE, Şerban DRAGOMIRESCU, Prof. univ.
dr. doc. Petre GÂŞTESCU; Prof. univ. dr. Gheorghiţă GEANĂ; Cercet.
ştiinţific princ. dr. Octavian MÂNDRUŢ; Prof. univ. dr. Alexandru
MELIAN; Prof. univ. dr. Nicolae MITROFAN; Prof. univ. dr. Gheorghe
STOICA; Prof. univ. dr. Gheorghe TOMŞA
COLEGIUL REDACŢIONAL
Conf. univ. dr. Costică NEAGU

Prof. dr. Nicolae DAMIAN
(coordonatori)
Prof. dr. Alexandra TĂTARU, secretar de redacţie
Cercet. şt. gr. II, dr. Sorin GEACU
Cercet. dr. CRISTIAN LASCU
Prof. dr. Răzvan SĂCRIERU
Prof. Ion Gr. CHERCIU
Arhivist Bogdan DOGARU
(redactori de rubrică)
(traduceri: lect. dr. Luiza Enachi-Vasluianu,
prof. Mariana Bogdan)
Redacţia şi administraţia:
Asociaţia Personalului Didactic ,,Simion Mehedinţi” Focşani,
Strada Timotei Cipariu - Nr. 5 - Cod poştal 620004
Tel/fax: 0237620001; mobil: 0723276188
E-mail cneagu_negrilesti@yahoo.com
Foto copertă - C. Răduc
ISSN 1841 – 7272
MILCOVIA
•
Director fondator N. Al. Rădulescu (1905-1989)
●
VALERIU D. COTEA
(1926-2016)
EDITURA TERRA
FOCŞANI 2016
CUPRINSUL
Pag.
Costică Neagu Proiectul cultural-ştiinţific ,,Personalităţi academice
vrâncene”…………………………………………………………. 5
C. N. Personalităţi academice vrâncene …………………...……….. 8
***
Dumitru Pricop Podgorie stelară, Domniei Sale Acad. Valeriu D. Cotea… 23
Valeriu D. Cotea, Oenologia – ştiinţă şi artă, profesiune de credinţă ………… 24
Cristian Hera Acad. Valeriu D. Cotea, 90 de ani de viaţă şi 65 de ani de
activitate profesională …………………………………………... 27
Păun Ion Otiman Academicianul Valeriu D. Cotea, om al cetăţii ……………… 35
Eugen Simion Două cuvinte despre Valeriu D. Cotea sau despre
bunătatea vinului ………………………………………………. 40
Ana Blandiana Cei mai frumoşi struguri ……………………………………… 42
Costică Neagu Academicianul Valeriu D. Cotea, spiritul tutelar al Vrancei 44
Decebal Bacinschi Academicianul Valeriu D. Cotea este vrâncean …...……...... 49
Vasile N. Tafta Academicianului Valeriu D. Cotea, care şi-a onorat
profesia şi calitatea sa de om ……………...……………......... 50
Ştefan O. Neagu Lăstar viguros din trunchiul Vrancei Arhaice ……………… 52
Ion Gr. Cherciu De la „Poarta Vrancei”, un „strugure” de gând, o „licoare”
de admiraţie...……………………………………………………… 53
Cezar Cherciu Cuvânt de bucurie şi preţuire la cei 90 de ani de viaţă şi
muncă ai domnului academician Valeriu D. Cotea ………… 56
Vasile Ţibrea Esenţa unei vieţi, spiritul de dăruire ………………………….. 62
Valeriu Anghel Un om cu inima cât un munte şi sufletul ca seninul de mai .... 65
Remus Paraschiv Model uman, pedagog de excepţie, om de cultură ……..…. 68
Horia Furtună Respectuoasă şi plină de recunoştinţă plecăciune,
patriarhului viticulturii româneşti .......................................... 70
Pr. Ionel Ene Academicianul Valeriu D. Cotea, patriarhul oenologiei
româneşti la a 90-a aniversare ……………………………...…. 72
Ion Martiş Academicianul Valeriu D. Cotea la 90 de ani ……………….. 80
Toader Manole Viticultura şi vinificaţia românească ………………………… 84
Lenormanda Florenţiu Daruri divine ……………………………………………………… 85
Florin Iamandei Colegiul Tehnic ,,Valeriu D. Cotea”, Focşani …………......... 86
Păun Ion Otiman La căpătâiul seniorului nostru ………………………………. 88
Costică Neagu Valeriu D. Cotea, patriarhul vinului românesc …………… 91
x x x Curriculum vitae …………………………………………………. 95
* * *
Valeriu Anghel Blazonul unei familii de istorici pe trei generaţii …………… 110
Dinu Giurescu Amintiri despre bunicul meu, Simion Mehedinţi ………… 114
Valeriu Anghel Eşecul unei guvernări pretins tehnocrate ………………… 119
Bogdan-Constantin Serviciul secret al Ministerului de Justiţie şi de Război
Dogaru (1916-1918) ……………………………………………………….. 131
.
FOCŞANI, Seria a III-a, anul XII, * MILCOVIA
nr. 22-23, ianuarie-decembrie 2016
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
PROIECTUL CULTURAL-ŞTIINŢIFIC
,,PERSONALITĂŢI ACADEMICE VRÂNCENE”
Conf. dr. Costică NEAGU,
Preşedintele Asociaţiei Personalului Didactic,
,,Simion Mehedinţi”, Focşani – România
Asociaţia Personalului Didactic ,,Simion Mehedinţi”, fondată în iunie
1991, şi-a propus încă de la înfiinţare, restituirea operei savantului Simion
Mehedinţi şi a altor valori vrâncene de nivel naţional.
În timp, Asociaţia Simion Mehedinţi a iniţiat următoarele proiecte:
a) fondarea (1994) seriei editoriale ,,Biblioteca Simion Mehedinţi”, în
cadrul căreia au apărut 100 de titluri;
b) fondarea Editurii Terra (1999), la care au apărut peste 260 de titluri;
c). fondarea publicaţiei periodice Buletinul Asociaţiei ,,Simion Mehedinţi”
(1997), 20 de ani, 20 de numere apărute;
d) reluarea în 2005, seria a III-a, a publicaţiei Milcovia, revistă regională
de studii (1930-1936), director fondator N. Al. Rădulescu - 12 de ani, 23 de
numere apărute;
e) lansarea unui îndrăzneţ program de retipăriri ale unor lucrări
fundamentale pentru cultura şi istoria Vrancei, devenite rarităţi bibliografice;
f) fondarea, în parteneriat cu Primăria Negrileşti, a Casei Memoriale
,,Dumitru Pricop” şi a Muzeului Negrileşti.
Pentru toate cele amintite mai sus, Academia Română ne-a acordat pe 13
decembrie 2012, ,,Diploma Distincţia culturală pentru promovarea operei
savantului Simion Mehedinţi”.
Încă de la fondarea sa, Asociaţia şi-a propus restituirea operei lui Simion
Mehedinţi (19 titluri, între care patru inedite; 6 lucrări despre savant); şi-a
propus retipărirea unor lucrări fundamentale pentru istoria şi cultura vrânceană,
lucrări care au devenit adevărate rarităţi bibliografice, dintre care amintim:
Aurel Sava – Documente Putnene (vol. I-II), ed. I, 1929, 1931; Focşanii de
altădată; Focşaniul interbelic (conferinţe - 1935, 1936, 1937); Ion Diaconu
(coord.) - Monografia Judeţului Putna, ed. I, 1943 etc., etc.
Cu toate că în privinţa susţinerii şi promovării culturii, părerile şi atitudinea
societăţii româneşti sunt diferite, de multe ori am reuşit să învingem inerţia,
înfăptuind cele de mai sus şi multe altele nesemnalate în aceste rânduri.
Anul 2016 a fost un an ,,negru” pentru cultura vrânceană în general şi pen-
tru Asociaţia Simion Mehedinţi în special, prin pierderea a trei membri fonda-
5
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
tori - Simona Mehedinţi, acad. Valeriu D. Cotea, prof. Florica Albu. Fiecare
din cei trei mari dispăruţi au sprijinit - au cu fapta, au cu sfatul -, demersurile
noastre de-a lungul a peste un sfert de veac. Plecarea lor la cele veşnice ne
îndeamnă să strângem rândurile şi să întărim legătura dintre generaţii.
Sentimentul trecerii timpului aduce cu sine pe cel al zădărniciei, dar pentru
faptul că ,,veacurile” trăiesc prin cultură, fiecare generaţie fiind datoare celei
dinainte, dar şi celei următoare, chemăm astăzi pe toţi cei care prin muncă,
pasiune şi pornire interioară – la 100 de ani de la Marea Unire –, să întindem
un arc peste timp, peste micile asperităţi şi orgolii şi să străjuim în permanenţă
flacăra culturii şi civilizaţiei vrâncene, până în veac.
Marea Unire a fost cea mai mare împlinire a poporului român, plătită cu un
tribut de sânge de peste 800.000 de vieţi omeneşti, nemaitrecând pe răboj,
văduvele, orfanii, invalizii, pierderile materiale, milioanele de vieţi şi destine
distruse sau pierdute în van – un adevărat fluviu de suferinţă fizică şi morală.
Din perspectiva celor 100 de ani, dorim ca jertfa lor să fie pomenită mereu
pentru a ne ocroti şi încuraja, pentru a regenera energii interioare în generaţia
tânără şi a celor viitoare.
În acest sens, propunem vrâncenilor Proiectul ,,Personalităţi Academice
Vrâncene”, proiect prin care dorim să catalizăm energiile latente ale acestui
neam. Chiar dacă mai sunt mulţi oameni care ar fi meritat, să intre pe Uşile
Împărăteşti ale Academiei, e bine să începem cu aceştia, pentru că ei au fost
consacraţi de cel mai înalt for ştiinţific, cultural şi moral al neamului.
O trecere în revistă a personalităţilor academic e vrâncene, ne relevă
faptul că Grădina ,,bătrânei Vrance” este destul de roditoare - 28 de
academicieni, din care 12 născuţi în mediul rural: Adjudul Vechi, Rugineşti,
Vidra, Soveja, Tâm-boieşti, Răcoasa, Broşteni, Faraoanele, Pufeşti, Budeşti-
Coteşti, Câmpineanca, Dumbrăveni), iar ceilalţi 16 în Focşani, Odobeşti,
Adjud.
Chemăm la această lucrare toate instituţiile de cultură din judeţ (Direcţia de
Cultură şi Patrimoniu – Vrancea, Centrul Cultural – Vrancea, Casele de
cultură, Căminele culturale), Casa Corpului Didactic ,,Simion Mehedinţi”,
Şcoala vrânceană, Biserica, Armata, asociaţiile profesionale, entităţile nongu-
vernamentale, pe toţi cei care se simt vrânceni şi români deopotrivă.
Am dori să se creeze, începând de la nivelul cel mai de jos, o atitudine nouă
şi o emulaţie real-pozitivă în privinţa tradiţiei şi a efortului de cunoaştere a
poporului român.
Oricât ar părea de surprinzător, afirmăm că există în prezent premise faste
pentru cultură şi educaţie: Legea privind organizarea aşezămintelor culturale;
Activităţile opţionale din şcoli; Programul ,,Şcoala altfel”; Programele
6
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
POSDRU; Contactele internaţionale pe care tinerii şi elevii le au cu diferite

ocazii (concursuri sportive, olimpiade interne şi internaţionale) etc.
Patronii spirituali ai şcolilor, ai aşezămintelor culturale să nu fie nişte

,,etichete” convenţionale, abstracte, despre care nimeni nu ştie decât lucruri
banale sau de conjunctură. Aceştia trebuie să devină vectori culturali şi idealuri
de viitor ai copiilor şi tinerilor de astăzi, ai familiilor şi comunităţilor locale.
Prin acest Proiect, nu dorim să ne substituim iniţiativei şi muncii factorilor
locali sau să monitorizăm activităţile propuse, ci ne angajăm să consiliem şi să
promovăm rezultatele prin mijloacele specifice de care dispune Asociaţia.
Dacă documentele invocate mai sus, constituie cadrul legal pentru
organizarea unor asemenea proiecte, gradaţiile de merit, concursurile pe teme
ştiinţifice, competiţiile culturale şi sportive pot declanşa motivaţia şi interesul
dascălilor şi al copiilor, interesul părinţilor, comunităţii locale şi judeţene.
Colectivul de iniţiativă:
Conf. dr. Costică Neagu, preşedinte Asociaţia ,,Simion Mehedinţi”, Univ.
Bucureşti, DFP, Focşani;
Prof. Valeriu Anghel – Focşani, membru al Asociaţiei ,,Simion Mehedinţi”;
Teolog dr. Romeo-Valentin Muscă - Director, Casa de Cultură ,,C. C.
Giurescu”, Odobeşti, membru A. S. M.;
Prof. dr. Nicolae Damian - Director, Şcoala Gimnazială Pufeşti, Vrancea,
membru A. S. M.;
Prof. dr. Alexandra Tătaru – prof. Colegiul Tehnic ,,Edmond Nicolau”,
membru A. S. M.;
Prof. dr. ing. Vasile N. Taftă, membru de onoare al ASAS, membru ASM;
Gheorghe Neagu - scriitor şi publicist, membru al Uniunii Scriitorilor;
Culiţă-Ioan Uşurelu - scriitor şi publicist, membru al Uniunii Scriitorilor.
7
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ACADEMICIENI VRÂNCENI1
1. Athanasiu, Sava – geolog şi paleontolog (n. 28 apr. 1861, Rugineşti,
Vrancea – d. 8 apr. 1945, Bucureşti). A fost membru corespondent şi membru
de onoare al Academiei Române, membru al Academiei de Ştiinţe din Româ-
nia. A făcut studii secundare la Roman şi Iaşi şi studii universitare la Iaşi, s-a
specializat la Viena, unde şi-a susţinut şi teza de doctorat cu tema ,,Studii
geologice în partea de nord a Carpaţilor Moldovei”. Profesor la universităţile
din Iaşi şi Bucureşti, autor de manuale universitare, a întreprins studii sistema-
tice asupra unor regiuni din Carpaţii Orientali, cu deosebire între văile Sucevei
şi Milcovului. S-a aplecat asupra studiului mamiferelor şi nevertebratelor din
România, s-a aplecat asupra lucrărilor de geologie economică şi a semnalat
rezerve de cărbune, petrol şi sare în diferite regiuni. În 1911, a întocmit o hartă
geologică a Carpaţilor şi Subcarpaţilor Moldovei şi o schiţă geologică a
regiunii petrolifere a Bacăului, cu ocazia Congresului Internaţional de Petrol
din 1907 etc.
2. Balş, Gheorghe – inginer şi istoric de artă (n. 24 apr. 1868, Adjud,
Judeţul Vrancea – 23 sept. 1934, Bucureşti). Membru titular al Academiei Ro-
mâne. A făcut studii în Elveţia, luând bacalaureatul la Lausanne şi diploma de
inginer la Politehnica din Zürich (1890). A colaborat cu Anghel Saligny la
construirea podului de la Cernavodă şi a realizat câteva construcţii în portul
Constanţa. A lăsat contribuţii valoroase în domeniul arhitecturii româneşti, a
fost membru al Comisiunii Monumentelor Istorice din 1923 şi preşedinte al
Asociaţiei Generale a Inginerilor din România. Discurs de recepţie: Începutu-
rile arhitecturii româneşti în Moldova (9 iun. 1925)
3. Bărănescu, George S. – inginer, (n. 13 mai 1919, Odobeşti, Judeţul
Vrancea – d. 6 apr. 2001, S U A), membru corespondent al Academiei Ro-
mâne, inginer electromecanic, specialist în motoare cu combustie internă. A
făcut studii liceale la Liceul Real ,,Dr. Meşotă” din Braşov şi studii universitare
la Şcoala Politehnică din Bucureşti. A fost profesor la Politehnica din Bucu-
reşti, fiind şi rector (1968-1972). A predat ca ,,visiting professor” la diverse
universităţi din SUA, a fost colaborator ştiinţific la Institutul de Energetică al
Academiei Române. A fost membru al mai multor societăţi ştiinţifice şi ingine-
1
Dorina N. Rusu – Membrii Academiei Române 1866-2003. Dicţionar, ed. a III-a,
revăzută şi adăugită cu un cuvânt înainte de Academician Eugen Simion – Preşedintele
Academiei Române, Ed. Enciclopedică/ Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003.
8
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
reşti internaţionale. Membru al Societăţii Internaţionale pentru Intercomunicare

de Idei Noi (1992-2001), membru al Societăţii Inginerilor de Automobile (SAE
International), al Societăţii Americane a Inginerilor Mecanici (ASME). A fost
distins cu medalia de aur la Caracas (1995).
4. Buzdugan, Gheorghe – om politic (n. 10 febr. 1867, Focşani – d. 7 oct.
1929, Bucureşti), membru de onoare al Academiei Române. A făcut studii
liceale şi universitare la Bucureşti. A fost consilier la Curtea de Apel şi la
Curtea de Casaţie, prim preşedinte a Curţii de Casaţie (1927-1929). A făcut
parte din Regenţa României (1927-1929), împreună cu principele Nicolae de
Hohenzollern şi Patriarhul Miron Cristea, atunci când Prinţul Carol a renunţat
prima dată la Tron.
5. Cândea, Virgil – istoric al culturii (n. 29 apr. 1927, Focşani – d. 16 fe-
bruarie 2007, București), membru corespondent şi membru titular al Academiei
Române. A făcut studii liceale şi universitare (drept, filozofie şi teologie) la
Bucureşti. Academicianul Virgil Cândea a fost directorul Secretariatului Aso-
ciaţiei de Studii Sud-Est Europene din Bucureşti, profesor de istoria relaţiilor
internaţionale, artă religioasă, profesor la Facultatea de Drept, la Institutul de
Arte plastice ,,N. Grigorescu”, profesor invitat la Institutul Universitar din Nea-
pole, la Institut Universitaire de Haute Études Internationales din Geneva, Uni-
versitatea din Beirut, Universitatea din Strasbourg, Universitatea ,,La Sapien-
za” din Roma etc. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Co-
misiei Naţionale Române UNESCO etc.
6. Cotea, Valeriu D – oenolog (n. 11 mai 1927, Vidra, Vrancea – d. 21 apr.
2016, Iaşi), fondatorul oenologiei româneşti, membru corespondent şi membru
titular al Academiei Române. Discursul de recepţie: Vinul în existenţa umană.
A absolvit Şcoala Normală din Bacău, Liceul Teoretic ,,Sfinţii Petru şi Pavel”
din Ploieşti şi Facultatea de Agronomie din Iaşi. A urcat toate etapele carierei
universitare până la profesor universitar, decan şi rector, precum şi treptele
carierei ştiinţifice, devenind fondatorul unui domeniu ştiinţific – oenologia.
Toate acestea se reflectă în cele peste ,,500 de scrieri, din care 50% elaborate
ca unic autor, 30% ca prim autor şi 20% în colaborare”.
Academicianul Valeriu D. Cotea a urcat treptele consacrării ştiinţifice până
pe cele mai înalte culmi, fiind membru al mai multor academii din ţară şi din
străinătate. Viaţa şi munca Academicianului Valeriu D. Cotea s-a desfăşurat pe
trei axe principale: om de ştiinţă, profesor şi umanist.
9
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Opera sa ştiinţifică, didactică şi opera culturală, l-au urcat pe cele mai mari
trepte ale consacrării naţionale şi internaţionale şi a avut ca rezultat atribuirea
celor mai înalte titluri şi medalii, atât din ţară cât şi din străinătate.
7. Gavăt, Iulian – inginer şi geolog (n. 19 iulie 1900, Tâmboieşti, Vrancea
– d.18 iunie 1978, Bucureşti), membru corespondent al Academiei Române. A
făcut studii liceale la Iaşi şi Bârlad, studii superioare (Şcoala Politehnică –
inginer de mine şi metalurgie, absolvită în 1924). Şi-a început activitatea la
Serviciul de Prospecţiuni al Institutului Geologic din Bucureşti, unde a desfă-
şurat o muncă de pionierat în geofizica românească. A lucrat în industria ex-
tractivă a petrolului ca inginer geolog. În anii 1950-1970 a lucrat ca profesor
titular la disciplina Geologia petrolului, fiind şef al Catedrei de Geologia Zăcă-
mintelor de Hidrocarburi Naturale, devenită Catedra de Geologia Zăcămintelor
de Combustibili Minerali, Geologie Inginerească şi Hidrocarburi din cadrul
Institutului de Petrol, Gaze şi Geologie din Bucureşti.
A lăsat sinteze privind structura geofizică, privind acumulări de hidrocar-
buri ale unor importante regiuni din ţara noastră: Structura profundă a terito-
riului RPR (1963); Praguri, horturi şi cordiliere în structura profundă a Car-
paţilor dintre văile Oituzului şi Trotuşului (1971); Interpretarea geologică a
prospecţiunilor geofizice (1973) etc.
8. Giurescu, Constantin C. - istoric (n. 26 oct. 1901, Focşani – 13 nov.
1971), membru titular al Academiei Române, Discurs de recepţie: Românii în
mileniul migraţiilor. Consideraţii asupra unor aspecte.
Studii liceale şi universitare la Bucureşti, unde şi-a luat doctoratul în litere
şi docenţa în istorie. A fost profesor de litere şi istorie la Universitatea din
Bucureşti, cercetător la Institutul de Istorie ,,N. Iorga”. A conferenţiat la uni-
versităţi din Marea Britanie şi la 16 universităţi din SUA. A lăsat o operă im-
presionantă ca număr de lucrări (peste 350) şi problematică, a lăsat lucrări de
sinteză asupra istoriei românilor – Istoria românilor (5 vol. 1932-1946); Istoria
românilor din cele mai vechi timpuri până la moartea lui Ferdinand (1943);
Istoria Podgoriei Odobeştilor (1969); Istoria pădurii româneşti din cele mai
vechi timpuri până astăzi (1975) etc.
9. Iancu, Gh. Aurel - economist (n. 17 dec. 1928, Răcoasa, Vrancea – 88
ani, Bucureşti), membru corespondent şi membru titular al Academiei Române.
Studii liceale la Focşani şi universitare la Bucureşti. A continuat studiile în
SUA unde şi-a dat doctoratul. A deţinut mai multe funcţii, fiind cercetător la
Institutul de Cercetări Economice. În prezent este consultant ştiinţific la ONU.
A publicat peste 350 de articole şi studii, precum şi 14 cărţi. Este coordonator
al programelor fundamentale ale Academiei Române: Problemele ale Integrării
10
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
României în Uniunea Europeană (ESEN -2); Strategii privind dezvoltarea şi ri-

dicarea competitivităţii economiei României; coordonator al colecţiei ,,Opere
complete” ale economistului Nicolas Georgescu Roengen; a realizat proiecte
de cercetare finanţate de instituţii internaţionale (ONU, Banca Mondială, Co-
misia Europeană); a prezentat comunicări la colocvii internaţionale; a făcut vi-
zite de studii şi documentare în SUA, Marea Britanie, Rusia, Republica Cehă,
Ungaria, Germania, Italia etc. Este membru în colegiile de redacţie ale unor pu-
blicaţii internaţionale de profil. A fost distins cu Ordinul Naţional ,,Serviciul Cre-
dincios” în grad de comandor (2000).
10. Longinescu, Gheorghe Gh. - chimist (n. 12 sept. 1869, Focşani – d. 7
mart. 1939, Bucureşti), membru corespondent şi membru de onoare al Aca-
demiei Române. A făcut studii gimnaziale la Focşani, studii universitare la Bu-
cureşti. A obţinut doctoratul la Universitatea din Berlin cu teza ,,Asupra aici-
zilor aminici din seria alifatică”. A slujit 40 de ani învăţământul tehnic
superior românesc, pentru care a întocmit manuale: Curs metodic de chimie şi
mineralogie (în colaborare cu I.C. Istrati); Curs metodic de chimie (1929);
Analiză cantitativă (1929) etc. Împreună cu Gh. Ţiţeica a întemeia revista
,,Natura”, în paginile căreia a publicat articole, cronici şi note ştiinţifice.
11. Longinescu, Ştefan Gh. - jurist (n. 5 oct. 1865, Focşani – d. 2 aug.
1931, Bucureşti), membru corespondent al Academiei Române. A făcut studii
gimnaziale la Focşani, liceale şi universitare la Iaşi (Facultatea de Drept), unde
şi-a luat şi doctoratul cu o teză despre Garanţia de evicţiune în drept roman şi
român. A fost chimist experimentator în laboratorul lui Petru Poni, a studiat
matematicile superioare. În 1895 a obţinut un al doilea doctorat la Berlin cu
teza Gaius als Rechtsgelehrte. A fost profesor de drept la Iaşi şi Bucureşti, a
publicat Elemente de drept roman (2 vol.); Istoria dreptului românesc din
vremurile cele mai vechi până azi etc. S-a preocupat îndeosebi de realizarea
unei ediţii definitive a Elementului de drept roman (3 vol. 1921 şi 1927).
12. Manolescu, Nicolae I. inginer (n. 31 mart. 1907, Adjudu-Vechi,
Vrancea – d. 10 oct. 1993, Bucureşti), membru corespondent al Academiei Ro-
mâne. A făcut studii liceale la Focşani şi studii superioare (Şcoala Politehnică)
la Timişoara, obţinând diploma de inginer electromecanic. A obţinut doctoratul
cu teza ,,Contribuţii la sinteza numerică, structurală şi cinetostatică a grupelor
ASSUR, a lanţurilor cinematice, a mecanismelor şi mecanismelor motor plane
articulate” (1970), iar în 1972 a obţinut docenţa în aceeaşi specialitate.
Paralel cu activitatea de inginer a predat cursuri de matematică şi rezistenţa
materialelor la Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti. A elaborat lucrări
originale în domeniul analizei cinetostatice şi dinamice a mecanismelor: Teoria
11
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mecanismelor şi a maşinilor (4 vol., 1956). A fost membru fondator al

Federaţiei Internaţional pentru Teoria Maşinilor şi Mecanismelor (IFTOMM),
membru de onoare al Comitetului Tehnic IFTOMM de Mecanisme şi Came, al
Asociaţiei Generale a Inginerilor din România, membru al Asociaţiei Române
de Robotică, al Asociaţiei de Tensometrie.
13. Mazilu, Panaite C. - inginer (n. 21 mart. 1915, Broşteni, Vrancea – 21
mai 2015, Bucureşti), membru de onoare al Academiei Române. A făcut studii
liceale la Iaşi şi studii superioare la Institutul Politehnic din Bucureşti, deve-
nind inginer constructor. Din anul 1945 a lucrat fără întrerupere, până la pensi-
onare, în 1986, în învăţământul tehnic superior, unde a urcat toate treptele
carierei didactice. Paralel cu aceste cursuri, a predat cursuri de teoria elastici-
tăţii şi statica construcţiilor la Academia Tehnică Militară şi cursuri de rezis-
tenţa materialelor la Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti. A desfăşurat o
intensă şi îndelungată activitate de cercetare ştiinţifică.
Din punct de vedere tehnic, şi-a legat numele de proiectarea şi conducerea
lucrărilor unor obiective ca: atelierele CFR Iaşi, Ploieşti, Braşov, Aerogara
Băneasa, Teatrul Municipal Braşov, Combinatul Poligrafic ,,Casa Presei
Libere”, Sala Palatului, Teatrul Naţional etc.
A consolidat numeroase clădiri după cutremurul din 1977: Aula Facultăţii
de Drept, Hotelul Athénée Palace, Catedrala Episcopală din Galaţi, Catedrala
Metropolitană Iaşi, Palatul de Justiţie din Bucureşti etc.
A fost preşedinte al comisiilor de experţi tehnici şi verificări de proiecte din
Ministerul Lucrărilor Publice, membru al Asociaţiei Internaţionale de Poduri şi
Şarpante din Elveţia, al Asociaţiei pentru Clădiri Înalte (Tall Buildings) din
SUA, preşedinte al Asociaţiei Inginerilor Constructori din România etc.
A plecat la cele veşnice la două luni după ce a împlinit matusalemica vârstă
de un veac.
Într-un interviu pe care l-a dat la împlinirea vârstei de 95 de ani, întrebat
care sunt motivele de satisfacţie personală, enumeră stima foştilor studenţi şi
colaboratori, lucrările D-sale: ,,Când trec pe lângă ele, am sentimentul
reconfortant de proprietate morală şi intelectuală. Tot aici îmi amintesc
lucrările publicate, care intră în aceeaşi categorie. Apreciez că am fost răsplătit,
chiar răsfăţat, prin recunoaşterea acestor realizări. Toate acestea îmi dau un
sentiment de mândrie”
14. Mehedinţi, Simion N. (n. 16 oct. 1868, Soveja, Vrancea – d. 14 dec.
1962, Bucureşti), membru corespondent (5 aprilie, 1908), membru titular (19
mai 1915) al Academiei Române. Discurs de recepţie: Caracterizarea etnogra-
fică a unui popor prin munca şi uneltele sale (6 iunie 1920). A făcut studii
secundare (seminar teologic) la Roman şi Bucureşti, studii liceale la Focşani şi
12
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Bucureşti (1880-1888), studii universitare la Bucureşti (1888-1892) la Bucu-

reşti. Şi-a continuat studiile la Paris, Berlin şi Leipzig, unde şi-a susţinut (1899)
teza de doctorat cu tema Die Kartographische Induction. ,,Urmare a interven-
ţiei Societăţii Române de Geografie şi a cererii lui Titu Maiorescu, Ministerul
Instrucţiunii Publice a înfiinţat la Universitatea din Bucureşti, prima Catedră
de Geografie (1900)” (vezi Costică Neagu – Simion Mehedinţi, biobibliogra-
fie, Focşani, Ed. Terra, 2003). Cursul inaugural (Eterogenitatea celor patru
sfere, 3 nov. 1900), a fost la noi, actul de naştere al geografiei, curs la care a
participat însuşi Titu Maiorescu, ,,venit să-şi susţină ucenicul la prezentarea
disertaţiei de către tânărul doctor în geografie”.
Simion Mehedinţi a fost un ,,savant encicloped” care a adus contribuţii
importante în varii domenii ştiinţifice şi ale culturii: creator al geografiei româ-
ne moderne, creator al etnologiei române (,,Domnilor, eu sunt profesor de geo-
grafie şi etnologie”); antropogeografie. A avut contribuţii importante în peda-
gogie (şcoala muncii); publicistică; istorie; filozofie; literatură etc.
A traversat momentele cele mai faste şi mai dramatice ale istoriei poporului
român: perioada antebelică, Primul Război Mondial, perioada interbelică, Al
Doilea Război Mondial şi perioada postbelică – ciuma roşie.
,,Om al catedrei universitare, al tribunei sociale, al condeiului, organizator
de şcoală în ştiinţă, purtător al idealului academic, reformator al învăţământu-
lui, Simion Mehedinţi s-a aflat timp de o jumătate de secol în linia întâi a fron-
tului de construire a unei culturi româneşti moderne. S-a remarcat printr-o
prezenţă dinamică, însufleţitoare, deşteptătoare de conştiinţe. Figura sa în cul-
tură e una de strateg. Locul său e în panteonul naţional”. (Gheorghiţă Geană)
15. Mihăilă, Mihai N. – inginer (n. 27 dec. 1948, Faraoanele, Vrancea –
68 ani, Bucureşti), membru corespondent al Academiei Române. A absolvit
Facultatea de Electrotehnică şi Telecomunicaţii, Secţia ingineri-fizicieni a Ins-
titutului Politehnic din Bucureşti (1971). În 1997 şi-a susţinut teza de doctorat
(1997) în disciplina Dispozitive şi circuite electronice. A lucrat (1971-1996) ca
inginer şi cercetător la Institutul de Cercetare pentru Componente Electronice
din Bucureşti, iar din 1996 este cercetător principal gradul I la Institutul Na-
ţional pentru Microtehnologie din Bucureşti. Ca inginer a realizat tranzistoare
bipolare de zgomot redus, tranzistoare de medie putere, tehnologii de eliminare
a defectelor de reţea şi a impurităţilor metalice. Este recunoscut ca descoperi-
torul fononilor în zgomot 1/f şi al spectroscopiei de zgomot 1/f. Pentru ,,con-
tribuţii la studiul zgomotului 1/f în dispozitive semiconductoare”, a fost distins
cu Premiul ,,Dragomir Hurmuzescu” al Academiei Române (1985).
Rezultatele muncii sale au fost publicate în peste 100 de lucrări, în reviste,
în volume de conferinţe şi cărţi din ţară şi din străinătate. A fost ,,honorary
13
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
fellow” în grupul prof. Alder van der Ziel de la Departamentul de Inginerie

Electrică al Universităţii din Minnesota, ,,visiting scientist” la Departamentul
de Fizică al Institutului Politehnic din Torino etc.
16. Ion Mincu - arhitect, inginer, profesor (n. 20 dec. 1852, Focșani - d. 6
dec. 1912, București), membru postum al Academiei Române. Creator al arhi-
tecturii, promotor al unui stil românesc în arhitectură, cunoscut ca arhitectură
neo-românească. Mincu a integrat în operele sale specificul arhitecturii tradi-
ționale din România. Exemple în acest sens sunt: Bufetul din Șoseaua Kiseleff,
Casa Lahovari, Vila Robescu din Sinaia, Casa Petraşcu din Piaţa Romană etc.
,,Personalitatea lui Ion Mincu este legată de perioada de formare a
arhitecturii moderne româneşti. Dezvoltarea ştiinţelor, artei şi culturii din care
face parte şi arhitectura, sunt legate de evoluţia istoriei. Denumirea de
„arhitect" în Ţările Române, până la începutul secolului al XIX-lea, nu era
cunoscută, se utiliza termenul de „staroste de zidari”. (Radu Moţoc – Revista
Art-Emis)
Personalitatea lui Ioan Mincu a fost caracterizată cel mai bine a celebrul
primar al Bucureştiului, Emilian Pangrati, la moartea acestuia: ,, ...Mincu a
avut convingerea puternică că fiecare ţară are datoria să-şi dezvolte arta
naţională... Opera lui are o altă latură mai puţin cunoscută, dar covârşitor de
importantă. Partea aceasta de activitate a artistului este din acelea care nu se
manifestă prin clădiri de piatră sau de marmură, ea a fost clădită în sufletele
elevilor săi şi constituie un monument nepieritor”.
17. Nestor, Ion – istoric şi arheolog (n. 25 aug. 1905, Focşani – d. 29 nov.
1974, Bucureşti), membru corespondent al Academiei Române. A făcut studii
liceale la Focşani şi studii universitare la Universitatea din Bucureşti. Şi-a con-
tinuat studiile la Berlin şi Marburg (Lahn) unde a participat la săpăturile arhe-
ologice de la Staţiunea neolitică de la Goldberg (Nordlingen). A catalogat o
mare parte din materialele arheologice de la Cucuteni, Sărata Monteoru şi Cer-
navodă. Şi-a luat doctoratul în filosofie (1932) la Universitatea ,,Philipp” din
Marburg, cu o disertaţie asupra studiului cercetărilor preistorice din România.
Cea mai mare parte a activităţii sale ştiinţifice a fost consacrată Muzeului
Naţional de Antichităţi şi Institutului de Arheologie din Bucureşti. Din 1945 a
fost numit profesor de arheologie la Universitatea din Bucureşti, iar din 1956 şi
până la sfârşitul vieţii a condus Secţia de Arheologie a Comunei Primitive, nu-
mele lui fiind legat de cele mai importante săpături arheologice din ţară. A con-
tribuit la cunoaşterea culturilor Criş, ceramicii lineare Precucuteni şi Cucuteni,
precum şi la îmbogăţirea documentării asupra ,,înmormântărilor cu ocru”. A
fost redactor pentru România al seriilor ,,Inventaria Archaeologica” şi ,,Prä-
14
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
historische Bronzefunde”, contribuind la promovarea arheologiei româneşti

peste hotare. A fost membru al Institutului de Arheologic German, al Societăţii
de Arheologie din Iugoslavia, al Consiliului permanent al Uniunii Internaţi-
onale de ştiinţe Pre- şi Protoistorice, al Uniunii Internaţionale de Arheologie
Slavă.
18. Ion Nicolau – inginer (19 aug. 1886, Pufeşti, Vrancea - 5 dec. 1950,
membru corespondent al Academiei Române şi membru titular al Academiei
Române. A făcut studii universitare la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele
(1911) şi a început activitatea în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice,
ajungând preşedinte al Consiliului Tehnic Superior. În anul 1924 a fost numit
profesor la Catedra de Maşini cu Combustie Internă a Institutului Politehnic
din Bucureşti unde a predat până în 1950. A fost ministru al Asigurărilor
Sociale, a adus contribuţii importante la modernizarea şi amenajarea unor
unităţi energetice cu motoare termice. A lăsat lucrări importante privitoare la
energie, la minele de cărbuni: Problema energiei (1949); Călăuza artificierului
(1951); Evacuarea apei din mine. Călăuză pentru mineri (1951) etc.
19. Niculescu, Ion T. – medic (2 ian. 1895, Focşani - 6 sept. 1957, Bucu-
reşti), membru corespondent al Academiei Române. A făcut studii liceale la
Focşani (1906-1914) şi studii medicale universitare (1914-1922) şi în 1922 a
susţinut teza de doctorat cu teza: ,,Fapte clinice referitoare la contracţiunile
neuromusculare în leziunile nervoase periferice prin răniri de război”. Şi-a
desăvârşit pregătirea la Paris după care a fost profesor la Facultatea de Medici-
nă din Bucureşti, urcând toate treptele carierei universitare, de la preparator la
profesor universitar la disciplina histologie comparată la Facultatea de Medi-
cină şi la Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti. A fost medic primar
neurolog la spitalele ,,Colţea”, ,,Central” şi ,,Pantelimon” din Bucureşti. A fă-
cut cercetări privind morfologia sistemului nervos, lucrările sale fiind cunoscu-
te şi apreciate în ţară şi în străinătate. Un mare răsunet a avut lucrarea scrisă
împreună cu prof. Charles Foix – Anatomie cérébrale. Les noyaux gris
centraux et la région mésencéphalo-sous-optique (1925), lucrare considerată
clasică în domeniul histologiei sistemului nervos. A fost membru al Academiei
de Medicină din România, membru corespondent al Societăţii de Medicină din
Paris, laureat al Academiei de Medicină din Paris (Premiul ,,Saintour”).
20. Olănescu-Ascanio, Dumitru C. – scriitor (n. 27 mart. 1849, Focşani –
d. 20 ian. 1908 Bucureşti), membru corespondent şi membru titular al Acade-
miei Române. Discurs de recepţie: Vasile Alecsandri (25 martie 1894). A ur-
mat cursurile Colegiului ,,Sf. Sava” din Iaşi, al Institutului Academic din Iaşi,
apoi cursurile facultăţilor de drept din Paris şi Bruxelles.
15
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
După revenirea de la studii a intrat în magistratură, apoi în diplomaţie fiind

secretar de legaţie şi apoi ministru al României la Istanbul, Viena, Atena. A
colaborat la Convorbiri literare. Din 1895 îndepărtându-se de Junimea, a
înfiinţat gruparea literară ,,Amicii Literaturii şi Artei Române”. S-a remarcat ca
nuvelist (Fata spânzuratului, Fecior de bani gata); poet (Doine, Satire);
dramaturg (Lupul şi barza, Pe malul gârlei, Pribeagul, După război, Fanny,
Primul bal). Preocupat de teatru, a întocmit lucrarea Teatrul la români (2 vol.,
1897-1898). A tradus din lucrările lui Horaţiu (Epistolele, Odele, Epodele, Arta
poetică); Victor Hugo (Ruy Blas); Turgheniev (Osânda nebunilor vei auzi); Fr.
Coppée (Trei păsări, Tăietorul de pietre) etc.
21. Postolache, Tudorel Tudorache – economist (n. 20 nov. 1932, Foc--
şani – 84 de ani, Bucureşti), membru corespondent şi membru titular al Aca-
demiei Române. A făcut studii liceale la Liceul Comercial din Focşani. A fost
licenţiat la Institutul de Economie Naţională şi doctor în economie la Univer-
sitatea de Stat din Moscova (1959). A fost profesor universitar de economie
politică şi economie mondială, director al Institutului Naţional de Economie, cu
rang de ministru secretar de stat; preşedinte al Comisiei însărcinată cu elabo-
rarea strategiei pentru înfăptuirea economiei de piaţă în România reprezentant
permanent al României la CAER, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al
României în Marele Ducat de Luxemburg şi în Canada. A fost desemnat preşe-
dinte al Comisiei de elaborare a strategiei naţionale de pregătire a aderării
României la Uniunea Europeană (febr.-iun. 1995), ale cărei lucrări s-au fina-
lizat cu ,,Declaraţia de la Snagov” şi ,,Strategia naţională de pregătire a ade-
rării României la Uniunea Europeană”. A publicat peste 120 de titluri (cărţi,
studii, articole, lucrări de autor şi în colaborare) în care abordează restructurări
în economie, principalele tipuri de tranziţii contemporane, între care amintim:
Consideraţii metodologice privind sistemul naţional al ştiinţei economice
(1966); Ciclurile lungi şi perspectivele economiei mondiale în viitorul sfert de
secol (1971); Ciclul secundar şi etapele capitalismului (1973); Restructurări în
economia politică (1981); Schiţă privind strategia înfăptuirii economiei de
piaţă în România (1990); Tranziţii contemporane (1997) etc. A coordonat o
serie de lucrări între care: Economia României: secolul XX (1991), apărută în
limbile franceză şi engleză; Tratatul de economie contemporană (vol. II, cartea
întâi – 1987, cartea a doua - 1989). Este membru fondator al Asociaţiei
Române pentru Clubul de la Roma; a fost distins cu Marea Cruce a Ordinului
de Merit, cea mai înaltă decoraţie de stat luxemburgheză.
22. Rădulescu, Alexandru D. – medic şi scriitor (n. 26 aug. 1886, Focşani
– d. 11 apr. 1979, Bucureşti), membru corespondent şi membru titular al Aca-
16
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
demiei Române. A făcut studii liceale şi medicale la Bucureşti unde şi-a sus-
ţinut teza de doctorat ,,Un procedeu simplu de gastro-enterostomie şi entero-
anastomoză fără deschiderea prealabilă a organelor cavitare” (1914)
A fost medic la CFR (1914-1916), preparator la Clinica II Chirurgicală din
Bucureşti, adjunct al Clinicii Chirurgicale de la Facultatea de Medicină din
Cluj, medic primar şi director al Spitalului de Chirurgie Infantilă din Cluj
(1920-1940), medic la Spitalul de Ortopedie şi Tuberculoză Chirurgicală din
Bucureşti (1940-1962). În anii Războiului de Reîntregire Naţională, a fost me-
dic chirurg la Spitalul mobil nr. 5, de numele lui se leagă înfiinţarea unui spital
de chirurgie model la Cluj, care cuprindea şi un atelier de protezare, precum şi
un sector de recuperare funcţională. A fondat Revista de ortopedie şi chirurgie
infantilă (1927), iar în 1931 a pus bazele Societăţii Române de Ortopedie. Chi-
rurg, ortoped şi traumatolog, Al. R. a adus contribuţii importante la dezvoltarea
ortopediei, ca specialitate independentă în România. A făcut cercetări impor-
tante privitoare la scolioze, pseudoartroze, luxaţii congenitale ale şoldului, a
inaugurat procedee operatorii originale, a îmbogăţit tehnica operatorie, echipa-
mentul şi instrumentarul chirurgical ortopedic (masa ortopedică ,,Rădulescu”,
scăriţa de extensiune, despicătorul de coastă etc., a introdus metode personale
de tratament şi protezare: genunchiul blocabil, ,,mâna mecanică Rădulescu-
Aldea”, aparatele pentru paralizie poliomielitică, coastele pentru scolioză etc.).
Rezultatele cercetărilor sale se găsesc în cele peste 300 de lucrări şi studii,
dintre care amintim: Ortopedia (1927); Mica chirurgie şi elemente de patologie
chirurgicală (1934); Tratat de ortopedie chirurgicală (1939); Fracturi şi luxa-
ţii (1950); Piciorul plat (1951); Scoliozele (1960); Transplantări şi grefe osoa-
se şi cartilaginoase (1975, în colab.) etc. Al. R. s-a remarcat şi ca scriitor,
publicând sub pseudonimul Furpa Sera sau sub nume propriu: Bătea un vânt de
nebunie (1931), Surprinşi în intimitate (1931); De altădată. Schiţe şi povestiri
(1965); piesa în trei acte Cărăbuşul de lumină etc. A fost membru al Acade-
miei de Ştiinţe Medicale din Bucureşti, al Academiei de Chirurgie din Paris, al
Societăţii Internaţionale de Chirurgie, al societăţilor de ortopedie din Bodeaux,
Leipzig, Paris, Sofia, Varşovia.
23. Rădulescu, Nicolae Al. – geograf (n. 22 oct. 1905, Budeşti-Coteşti,
Vrancea – d. 23 ian. 1989, Bucureşti), membru corespondent al Academiei Ro-
mâne. A făcut studii liceale la Liceul ,,Unirea” din Focşani şi studii universi-
tare la Bucureşti. După o scurtă perioadă în care a funcţionat ca profesor la
Odobeşti şi la Liceul ,,Unirea” din Focşani, în anul 1929 devine asistent la
Institutul de Geografie al Universităţii din Cernăuţi (1929), profesor la Liceul
de Aplicaţie al Seminarului Pedagogic Universitar din Cluj (1935), profesor la
Catedra de Geografie Generală şi Geografie Urbană a Facultăţii de Ştiinţe din
17
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Bucureşti. În anul 1936, susţine la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cer-

năuţi, sub îndrumarea prof. C. Brătescu, teza de doctorat Vrancea - geografie
fizică şi umană, distinsă cu Premiul ,,Gh. Lazăr” al Academiei Române, pe
baza referatului favorabil de recomandare al acad. Ion Simionescu. A fost
fondator şi redactor al revistei ,,Milcovia”, iniţiator şi redactor al Revistei
Geografice Române, colaborator la numeroase publicaţii ştiinţifice ale vremii.
În perioada 1943-1946, a fost desemnat conferenţiar şi apoi profesor la Acade-
mia de Înalte Studii Comerciale din Bucureşti, unde desfăşoară, împreună cu
prof. Victor Tufescu, o intensă activitate de organizare a predării geografiei
economice în învăţământul de acest profil. A lăsat contribuţii importante în do-
meniul geografiei populaţiei şi aşezărilor, a geografiei fizice, turismului, seis-
mologiei, climatologiei şi antropologiei: Clima Moldovei de Sud (1930); Cutre-
murele de pământ din Moldova de Sud (1930); Călăuza Oraşului Focşani
(1932); Vrancea – geografie fizică şi umană (1937); Poziţia geopolitică a Ro-
mâniei (1938); Geografia economică generală (1942); Introducere în antropo-
geografie (1947); Geografia agricolă a României (1968) etc. A lăsat şi câteva
lucrări de interes didactic. Academia Română reînnoită, reconfirmă postmor-
tem (3 iulie 1990) calitatea de membru corespondent, care îi fusese retrasă
abuziv, în urmă cu 42 de ani, la numai două luni după alegere.
24. Sager, Oscar – medic (n. 22 dec. 1894, Focşani – d. 14 apr. 1981, Bu-
cureşti) membru corespondent şi membru titular al Academiei Române. A fă-
cut studii liceale la Focşani şi studii medicale la Bucureşti unde şi-a luat docto-
ratul în medicină (1921). Şi-a desăvârşit studiile la Utrecht, Berlin, Amsterdam
şi Londra (1929-1935). A fost medic secundar la Spitalul Colentina (1924-
1930), asistent şi şef de lucrări la Clinica Neurologică a Facultăţii de Medicină
din Bucureşti, profesor la Şcoala de Medicină pentru Evrei din Bucureşti
(1929-1944). Reprezentant de seamă al şcolii neurologice româneşti, şi-a
înscris numele prin cercetările făcute în domeniul electroencefalografiei, făcute
pentru prima dată în România, cercetări care i-au permis să extindă investiga-
ţiile asupra funcţiei somn-veghe şi să pună în evidenţă originea subcorticală a
unor accese de epilepsie şi a influenţei scoarţei asupra funcţiilor vegetative. Un
alt domeniu de cercetare se referă la proiecţiile vizuale pe scoarţa cerebrală,
reuşind să demonstreze o serie de căi prin care exerciţiile vizuale ajung la lobul
frontal. În problema mecanismului somnului, a fost printre primii care a
susţinut că nu există centri în sensul strict al cuvântului pentru funcţia somn-
veghe. Rezultatele lucrărilor sale se găsesc în numeroase lucrări publicate în
limba română cât şi în limba franceză. A fost printre autorii tratatului
Fiziologia experimentală a R. S. R. (1981), a lăsat o monografie consacrată dr.
Gh. Marinescu: O pasiune de o viaţă: celula nervoasă. Viaţa şi opera lui
18
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Gheorghe Marinescu (1967). A fost membru al Societăţii de Biologie din Pa-

ris, al Societăţii Franceze de Neurologie, al Societăţii de Reflexe Condiţionate
,,I. P. Pavlov” din Moscova, al Societăţii de Neurologie din Ierusalim, al So-
cietăţii de Neurologie şi Neurochirurgie din Sofia, al Organizaţiei Internaţio-
nale pentru Studiul Creierului.
25. Saligny, Alfons Oscar – chimist (n. 3 apr. 1853, Focşani – d. 4 mai
1903, Bucureşti), membru corespondent al Academiei Române. A urmat cursu-
rile Liceului Franco-German şi ale Facultăţii de Ştiinţe din Charllotemburg, iar
în 1875 şi-a luat doctoratul în chimie. A lucrat ca chimist la Laboratorul Eforiei
Spitalelor Civile şi la Monetăria Statului Bucureşti, a fost director al Laborato-
rului de Chimie Generală şi Tehnologică de la Şcoala Superioară de Poduri şi
Şosele din Bucureşti (din 1902). Şi-a legat numele înfiinţarea primului labo-
rator destinat cercetărilor de control asupra materialelor de construcţii şi tehno-
logiei materialelor pentru căile ferate din România. A făcut cercetări asupra
petrolului românesc şi a apelor minerale: Analiza chimică a apei din puţul io-
durat de la Staţiunea Balneară Govora (1890); Cercetări asupra păcurilor din
România (1891); Contribution à la connaissance des pétroles de la Roumanie
(1899) etc.
26. Simionescu Râmniceanu, Marin – critic și istoric literar (n. 9
noiembrie 1883, Focșani – d. 25 martie 1964, Focșani), membru corespondent
al Academiei Române. Şi-a făcut studiile la Universitatea din Bucureşti, a
desfăşurat o intensă activitate de critic literar. În 1906 susţine autonomia artei
într-o polemică din paginile Luceafărului primind replica lui G. Ibrăileanu. În
1913 publică Propilee artistice în care adună şapte studii de critică şi patru
„dări de seama" printre care Morala în artă. Poporanismul. Andrei Branişte,
episod dramatic in trei acte. Bucureşti, 1913; Andrei Branişte. Dramatische
Episode in drei Akten, Berlin, Bucureşti, 1914; Istoria artelor. Scurtă expunere
a evoluţiei stilurilor şi a caracteristicei celor mai însemnaţi artişti, Bucureşti,
1924; Necesitatea frumuseţii. Studii de estetică şi de artă. Bucureşti, 1925;
Martirolog profan, nuvele. Bucureşti, 1930; Libertate. Cartea I - Câteva
premize pentru o morală a fericirii. Cartea II - Diagnoze şi interpretări. Cartea
III - Conformismul fenomenului existenţei, Bucureşti, 1936-l942; Contribuţii la
o ideologie politică specific românească, în colaborare cu A. Beligrădeanu, I.
Stoica, Dan Simionescu-Râmniceanu, Bucureşti, 1939; Consideraţii stilistice
asupra arhitecturii bizantine, Bucureşti, f. a.; Urbanism sau raţionalizarea
esteticei municipale, Bucureşti, f. a.; Bucureştii, metropola culturii, în colabo-
rare cu L. Rebreanu, V. I. Popa, Dem. I. Dobrescu, Bucureşti, f. a.
19
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
27. Teodorescu Anibal – jurist (n. 21 febr. 1881, Câmpineanca, Vrancea

– d. 29 aug. 1971, Bucureşti), membru corespondent al Academiei Române.
Studii liceale la Focşani şi Bucureşti, studii universitare la Bucureşti (Faculta-
tea de Drept). În 1905, a susţinut la Paris, teza de doctorat cu tema Les lois
roumaines et les etrangèrs. La revenirea în ţară, a devenit colaboratorul
profesorului G. G. Dissescu la Facultatea de Drept din Bucureşti, funcţionând
ca docent de drept public (1910), iar din 1910 conferenţiar. În 1921, odată cu
înfiinţarea Catedrei de Drept Administrativ, a fost numit titular al acesteia până
în 1947, fiind şi decan al Facultăţii de Drept (1939-1940). În anii 1957-1963 a
fost cercetător în cadrul Colectivului pentru Vechiul Drept Românesc, apoi în
cadrul Institutului de Istorie ,,N. Iorga” din Bucureşti. A împletit activitatea de
predare la catedră cu cea de avocat, a fost decan al Baroului de Avocaţi Ilfov
(1939-1940), apoi preşedinte al Uniunii Avocaţilor din România, este conside-
rat fondatorul dreptului administrativ modern. A elaborat Tratatul de drept ad-
ministrativ (2 vol., 1929, 1935), precum şi numeroase studii, în special de drept
administrativ: Capacitatea de a înstrăina a stabilimentelor de utilitate publică
(1908); Asociaţiile comune în dreptul administrativ (1908); La propriété
industrielle en Roumanie (1912); Participarea magistraturii în administraţie
(1924) etc. De numele său se leagă fondarea Muzeului Comunal din Bucureşti
devenit Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, căruia i-a donat
numeroase şi valoroase piese. A fost membru al Institutului Social Român, al
Institutului de Ştiinţe Administrative al României, al Institutului Polonez de
Ştiinţe Administrative, al Societăţii de Legislaţie Comparată din Paris.
28. Zamfirescu, Duiliu – scriitor (n. 30 oct. 1858, Dumbrăveni, Vrancea –
d. 3 iun. 1922, Bucureşti), membru corespondent şi membru titular al Aca-
demiei Române, discurs de recepţie: Poporanismul în literatură (1909). A
făcut studii liceale la Focşani şi Bucureşti, studii universitare (Facultatea de
Litere) la Bucureşti. A colaborat la revistele: Literatorul, România Liberă,
Convorbiri literare. A intrat în diplomaţie, fiind secretar de legaţie la Roma,
Atena, Bruxelles, apoi secretar general la Ministerul de Externe în Comisia
Europeană a Dunării; ministru al Afacerilor Străine (1920) şi preşedinte al
Camerei Deputaţilor (1920-1922). Este autorul unei opere literare variate care
cuprinde poezie (Imnuri păgâne, 1897; Poezii nouă, 1899; Pe Marea Neagră,
1919); nuvele (Novele, 1888; Novele romane. Frica, 1895; Furfanţo, 1911).
D.Z. s-a impus în literatură mai ales ca romancier: În faţa vieţii (1884); Un
drum greşit (1888); Lume nouă şi veche (1895); Îndreptări (1908); Anna sau
Ceea ce nu se poate (1911); Lydda. Scrisori romane (1911). Este creatorul
romanului ciclu, care l-a consacrat în literatura română prin ciclul Comă-
neştenilor, alcătuit din 5 romane: Viaţa la ţară (1895-1895), Tănase Scatiu
20
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
(1895), În război (1897-1898), Îndreptări (1901-1902), Ana (1906-1910). A

scris şi scenete (O suferinţă, 1882; Prea târziu, împreună cu Şt. Vellescu –
1884; O amică, 1912; Voichiţa, 1914; Lumină nouă, 1912). A tradus din
Carducci, Th Gautier, V. Hugo, Leopardi.
C. N.
21
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ACADEMICIANUL
VALERIU D. COTEA
11 mai 1926 – 21 aprilie 2016
●
OMAGII
22
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
DUMITRU PRICOP
PODGORIE STELARĂ
Domniei Sale,
Academicianului Valeriu Cotea1
Sunt o podgorie stelară
pe care însuşi Dumnezeu
a întrupat-o-n lutul meu
să-i fie patimă şi ţară
Chiar Cerul de m-ar da afară
când se-nveşmântă-n Curcubeu
tot aş rămâne-o necesară
culoare-a sângelui ateu
Precum o melodie rară
pe care o trăieşti mereu
când vinul te loveşte greu
cu omul care cade-n fiară
Primeşte-mi, vie milenară,
cuvântul unde eu sunt… EU.
(Paharul însângerat)
1
Valeriu D. Cotea n. 11 mai 1926 în Vidra Vrancea – d. 21 aprilie 2016, Iaşi), Vidra,
Judeţul Vrancea. A urmat studiile primare în Vidra, apoi, pe rând, cursurile Şcolilor Normale
din Focşani, Tg. Jiu şi Bacău, apoi Liceul Teoretic din Ploieşti (1937-1946). În toamna anului
1947, a devenit student al Facultăţii de Agronomie din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1951.
După încheierea cursurilor universitare, a devenit cadru didactic chiar la facultatea pe care
a absolvit-o. Aici a trecut pe rând, prin toate treptele ierarhiei universitare, de la asistent (1951)
la şef de lucrări (1959), apoi conferenţiar (1963) şi profesor consultant (1997 - în prezent).
În anul 1965, a obţinut titlul de „Doctor în Agronomie, iar în 1971, a devenit conducător
ştiinţific în pregătirea prin doctorat.
În anul 1990, a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar din anul 1993,
membru titular al aceleaşi prestigioase instituţii. Din anul 1996 este Preşedintele Secţiei de
Ştiinţe Agricole şi Silvice din cadrul Academiei Române.
Acad. Valeriu D. Cotea a desfăşurat una din cele mai ample şi mai complexe activităţi ca
om de învăţământ, om de cercetare, om al scrisului şi ca personalitate publică.
23
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
OENOLOGIA
ŞTIINŢĂ ŞI ARTĂ PROFESIUNE DE CREDINŢĂ
Acad. Valeriu D. COTEA
Stimaţi colegi,
Dragi prieteni cunoscuţi şi necunoscuţi,
Oameni pe care vă admir,
Vin în faţa Dumneavoastră cu un bilanţ, aş zice inerent vârstei pe care – cu
bune şi cu mai puţin bune – o port pe umeri. Şi... în virtutea faptului că „o
patrie fără eroi este ca o casă fără uşi”, aşa cum spunea un mare scriitor, iar
pentru mine eroii au fost toţi cei din jurul meu, de-a lungul timpului, aş vrea să
nu apar nici lăudăros, nici nedrept. Cei care mă cunosc cu adevărat ştiu că
niciuna dintre aceste ipostaze nu mă caracterizează. În consecinţă, la anii mei
n-am cum fi altul şi nici altfel. Aşadar, ceea ce voi spune va fi, pe scurt,
expresia a tot ceea ce am fost şi a tot ceea ce am spus dintotdeauna. Mă
consider astăzi eliberat de posibila bănuială a unor gânduri ascunse şi am loc
destul pentru armonie, echilibru şi măsurǎ. Îmi pare că acum porţile sufletului
sunt mai larg deschise, iar scânteile de lumină şi căldură îşi găsesc mai uşor
calea spre semeni.
Prin firea mea sunt prietenos cu toată lumea şi urăsc discordia. Detest
făţărnicia, falsitatea, minciuna, înşelătoria şi – am spus-o de multe ori – îmi
este străină răutatea. Poate că am învăţat asta de la VIN, de la sufletul acestui
fluid pe care Dumnezeu ni l-a dat ca să ne îmblânzim caracterul şi să vedem
viaţa mai plină şi mai frumoasă. Ceea ce spuneau anticii – IN VINO VERITAS
– nu este un dicton ieftin, ci o normă morală, menită să ne facă mai buni. Vinul
devine prilej şi substanţă de filosofie, artă şi poezie, atunci când poţi să-l scoţi
din pământ prin corzile viţei, când ştii să aştepţi ca florile, boabele strugurilor
şi miezul lor să se împlinească şi ai priceperea să culegi şi să extragi din
acestea, la timpul şi la locul potrivit, seva virginală şi statornică, menită să ne
înalţe, nu să ne degradeze.
După cum se cunoaşte, oenologia este în egală măsură o ştiinţă şi o artă, iar
slujitorii ei, printre care mă prenumăr, sunt cumpătaţi, exclud excesele,
exersându-şi profesiunea cu înţelepciunea şi sensibilitatea cu care poeţii îşi
celebrează sentimentele în iambi şi trohei. Înţelepciunea ţăranului – căci
viticultura este un domeniu strict ţărănesc – am moştenit-o de la părinţii şi de la
24
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
străbunii mei, care nu au călcat pragul nici unei Academii, dar de-a lungul
timpului au ştiut să despartă grâul de neghină şi binele de rău.
Moştenind această axiologie, m-am străduit să mă apropii sincer de oameni,
cu înţelegere şi cu dragoste adânc şi sincer simţită, cu dorinţa de a face bine nu
demonstrativ, ci cu smerenia firească în faţa celor slabi şi singuri. Am repudiat,
desigur, pe cel pe care apărându-l ieri, mâine profită de binele făcut, pentru a
încerca să doboare pe alţii, din invidie sau meschinărie. Când am intervenit
într-o dispută, am făcut-o nu pentru a susţine o parte împotriva alteia, ci pentru
a-mi lămuri mai întâi mie însumi de partea cui este dreptatea.
Nu m-am cruţat niciodată în faţa propriei judecăţi, căutând să-mi explic
realizările şi greşelile, să le pun în cumpănă şi să decid când am procedat bine
şi când nu. Aici aş cita propriile-mi gânduri, scrise cu câţiva ani în urmă într-o
carte, când împlineam, ca şi acum, o vârstă rotundă, evident mai mică:
„Preocupat statornic de rigoarea pregătirii în profesie, se impune să subliniez
că această obsedantă îndatorire a fost rezultanta firească a înţelegerii necesităţii
muncii, ca reazem existenţial principal şi ca pe una dintre marile bucurii ale
vieţii. Întreaga mea viaţă, de altfel, a fost o continuă strădanie. Dacă unora pare
că li s-a dat totul de-a gata, eu, în mod cert, a trebuit să asud serios pentru a
obţine ceva. Destinul, însă, mi-a recompensat eforturile, oferindu-mi împliniri
nevisate”.
În activitatea didactică şi de cercetare citeam mult, mă pregăteam şi lucram
în laborator până la marginea puterilor, dar cu mare plăcere. Zilele îmi erau în
permanenţă supraîncărcate, dar fericite la ideea că reuşeam să fiu de folos.
Mereu în lipsă de timp, furam din orele de odihnă. Poate că acest exces a făcut
ca la un moment dat echilibrul meu interior să cedeze. Dincolo de marile
satisfacţii ale strădaniilor depuse, am trăit, trebuie să spun, şi disperarea
istovirii. Au urmat nopţi de nesomn, de pesimism, de epuizare, de nelinişte.
După un tribut chinuitor, mi-am revenit. Rolul decisiv în recuperarea mea l-au
avut atunci soţia şi mama, care, cântărind în fiecare situaţie – fericită sau
nefericită – importanţa reală, au evaluat-o şi pentru mine, redându-mi
încrederea în mine, redându-mă mie însumi.
Astăzi, 11 mai 2016, las în urmă 90 de ani de viaţă. Îmi este greu să cred
acest adevăr, superb în felul său. Mă cheamă şi mă las chemat în continuare de
vechile îndatoriri, de laborator, de Centrul de cercetări oenologice şi catedră.
Oricum şi oricât mă împiedică neajunsurile sănătăţii, mă gândesc mereu la ce
mai am de făcut, mi-e greu să mă opresc. Deşi resimt uzura timpului, n-am
tăria ca să-mi accept vârsta, atâta timp cât voinţa şi pasiunea de a face şi scrie
nu se sting. Şi, de altfel, cred că activitatea este cea care mă mai ţine în viaţă.
În tinereţe, ignoram, ca mai toţi semenii mei, că se poate ajunge în situaţia
de a preţui fiecare zi pe care o trăieşti, ca pe un mare dar venit de la Cel de Sus.
25
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Sigur, de „o tinereţe frumoasă au parte mulţi, însă de o bătrâneţe frumoasă –

prea puţini”. Demult pe panta coborâtoare a vieţii, cu fel şi fel de beteşuguri,
trăiesc, desigur, mai retras, cu mai puţină corespondenţă, ieşiri în public şi
obligaţii sociale, dar cu multe neajunsuri fizice, care, toate, tind parcă să facă
despărţirea de viaţă mai uşoară... Oare aşa o fi? Mi-aş dori – cine nu ar vrea –
un sfârşit subit, uşor. Aş vrea să plec Dincolo cât mai împăcat posibil cu cei cu
care mi-am împărţit într-un fel sau altul viaţa, să plec într-o creştinească
despărţire, înţeles şi iertat de cei cărora le-am greşit, învăluit într-o senină
amintire pentru ceilalţi, dar, ca să parafrazez spusa unui mare scriitor, Gabriel
Garcia Marquez, în „Toamna patriarhului”, „niciodată să nu plâng că s-a
terminat, ci să mă bucur pentru că s-a petrecut”.
Închei aceste mărturisiri cu gândul că marele ziditor a hărăzit fiecăruia rolul
şi locul său în lume şi că, pe măsura îndeplinirii acestei meniri, fiecare îşi are
partea cuvenită din binefacerile vieţii şi ale universului. Apoi, vreau să vă
mulţumesc din suflet pentru prezenţă şi să vă asigur pe toţi că afectuoasa
atenţie pe care mi-aţi acordat-o îmi face tot atât de bine ca spovedania din
Săptămâna Mare.
11 mai 2016
(Preluat din lucrarea:
Academicianul Valeriu D. Cotea - 90)
26
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ACADEMICIANUL VALERIU D. COTEA

LA 90 DE ANI DE VIAŢĂ ŞI 65 ANI DE ACTIVITATE
PROFESIONALĂ
Acad. CRISTIAN HERA
Omagiem astăzi, cu profunde sentimente de admiraţie şi stimă, remarcabila
personalitate a profesorului Valeriu D. Cotea, membru titular al Academiei Ro-
mâne, cu prilejul împlinirii venerabilei vârste de 90 de ani, din care 65 ani i-a
investit într-o exemplară activitate didactică şi ştiinţifică în domeniul viticul-
turii şi oenologiei.
Pentru mediul universitar şi academic românesc, acad. Valeriu D. Cotea şi-
a dobândit un binemeritat loc în elita celor mai prestigioase personalităţi, fiind
„onorat de facultăţi, universităţi şi academii cu înalte titluri, adulat de foştii
săi studenţi” (Alexandru Apostoiu, Nasc şi la Vrancea oameni, 2006), precum
şi de toţi cei care au avut privilegiul de a-l cunoaşte.
Drept mărturie stau numeroasele pagini de elogii scrise nu numai de repu-
taţi oameni de ştiinţă, ci şi de înalţi prelaţi, scriitori, poeţi. Poate cea mai defini-
torie descriere a acestui magistru este cea a regretatului viticultor/oenolog prof.
Viorel Stoian, care ne spune: „În ecuaţia numelui propriu de care ne ocupăm,
s-ar putea insera, astfel, rând pe rând: 1) statura omului, format într-un climat
de muncă şi de comportare sub semnul corectitudinii şi al respectului de sine;
2) postura altruistului şi a generosului; 3) chipul militantului în arealul comu-
nităţii profesional-academice; 4) ipostaza «formatorului de specialişti şi de
oameni pentru societate»; 5) crochiul cercetătorului sau al căutătorului de noi
soluţii la problemele abordate; 6) dimensiunea autorului de tratate, de ma-
nuale sau de alte cărţi, cu vădit ecou în conştiinţa studenţilor şi a colegilor de
catedră, dar şi în sufletul altor categorii de intelectuali; 7) înfăţişarea memo-
rialistului, a biografului şi a evocatorului unor locuri remarcabile ori a unor
oameni de seamă; 8) ţinuta oratorului, ascultat cu interes şi entuziasm, nu
doar în amfiteatre sau doar la tribuna unor manifestări ştiinţifice; 9) anver-
gura «colecţionarului de înalte titluri academice»; 10) conturul posesorului
celei mai bogate panoplii de diplome şi distincţii ştiinţifice obţinute în ţară şi,
mai ales, în străinătate; 11) «talia reprezentantului de prestigiu al României,
în organisme internaţionale, în primul rând la Organizaţia Internaţională a
Viei şi Vinului, forul cel mai înalt în domeniu»” (Petre Ioan, Cu şi despre
Valeriu D. Cotea, sub semnul bunului gust, 2008).
27
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Complexitatea personalităţii acad. Valeriu D. Cotea face ca demersul evo-

cării sale, în cadrul acestui special eveniment aniversar, să fie extrem de dificil,
departe de a putea fi atotcuprinzător, deşi îl întreprindem cu aleasă preţuire,
consideraţie şi afecţiune.
Academicianul Valeriu D. Cotea a păşit în viaţă la 11 mai 1926, în Satul
Căliman, actualmente înglobat în Comuna Vidra, în mirificul ţinut al Vrancei
mustind de istorie şi legendă, într-o veche şi respectată familie de răzeşi. A fost
crescut, alături de ceilalţi şase fraţi, cu posibilităţi materiale modeste, dar cu
demnitate şi credinţă în divinitate, dreptate şi adevăr.
După terminarea şcolii primare în satul natal, a purces la „şcoală mai de-
parte” – o năzuinţă a părinţilor, spre „adevăratul miraj pentru mulţi copii,
miraj de care prea puţini se puteau bucura”, cu determinarea dată de „gândul
mereu aţintit la această Catedră Vrânceană, la oamenii din mijlocul cărora am
răsărit, am încercat să zidesc şi eu binele oriunde m-am aflat” (Valeriu D.
Cotea, Fragmente de viaţă, 2009).
Studiile liceale le urmează la Şcoala Normală de Învăţători de la Focşani,
apoi la Şcoala Normală de la Târgu Jiu şi Şcoala Normală din Bacău, unde ob-
ţine diploma de învăţător. Despre anii petrecuţi în şcoala normală, acad. Cotea
mărturiseşte că „mi s-au deschis în faţă cele mai largi zări şi mi s-a conturat
personalitatea cu toate ale ei, mai bune şi mai puţin bune, din care unele s-au
încrustat în mine pentru totdeauna” (Valeriu D. Cotea, 2009). Aspiraţiile sale
spre „mai departe” l-au determinat să-şi completeze studiile teoretice la renu-
mitul liceu „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, liceu la care şi eu, semnatarul
gândurilor dedicate sărbătoritului de astăzi, am avut şansa de a sorbi şi absorbi
cunoştinţe din izvoarele cristaline şi bogate puse la dispoziţia noastră, a elevi-
lor, de neîntrecuţii pentru noi profesori ai acestui liceu de legendă, de referinţă.
Dorinţa de a aduce „un omagiu binemeritat părinţilor şi strămoşilor săi
ţărani” şi promisiunile fermecătoare ale „vieţii de la ţară” îl determină să a-
leagă pentru formarea sa profesională Facultatea de Agronomie din Iaşi (1947–
1951). Dar, admiterea la această facultate intervine după doi ani de cursuri în
cadrul Facultăţii de Ştiinţe Naturale (1946–1947), perioadă pe care o caracte-
rizează drept „cheia de boltă în studiile sale agronomice” (Valeriu D. Cotea,
2009).
La Facultatea de Agronomie a avut şansa unor dascăli de aleasă conduită
etico-profesională şi a unor colegi care „încă traumatizaţi de ororile războiului
şi îngrozitoarea foamete ce i-a urmat, au avut rezistenţa şi abnegaţia necesare,
absolvind studiile cu onorantul supranume de «seria de aur», prin numărul
mare de cadre universitare şi cercetători de elită pe care i-a cuprins” (Nicolae
Barbu, Nasc şi la Vrancea oameni, 2006 – „profesorul care i-a marcat covâr-
28
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
şitor comportarea şi alura profesională a întregii promoţii” – Valeriu D. Co-

tea, 2009).
Despre perioada studenţiei, acad. Valeriu D. Cotea ne mărturiseşte: „… anii
aceia au format caractere, au închegat prietenii, adunându-ne în jurul câtorva
principii vitale: sârguinţa profesională, dragostea de meserie, corectitudinea
reciprocă şi, mai ales, dorinţa de a înfăptui ceva în trecerea noastră prin via-
ţă” (Valeriu D. Cotea, Fragmente de viaţă, 2009).
Încă din anul IV de studii, fiind remarcat pentru talentele sale de transmite-
re a cunoştinţelor, este numit preparator la disciplina Cultura Plantelor de la
Facultatea de Ştiinţe Economice din Iaşi, iar, după absolvirea studiilor este se-
lectat printre nouă alţi absolvenţi din „promoţia de aur” pentru cariera univer-
sitară. Păşeşte astfel pe „binecuvântatul şi greul urcuş spre împliniri visate”, cu
gândul la străluciţii predecesori „profesori care-şi înscriseseră numele în ga-
leria marilor personalităţi ale ştiinţei agricole româneşti”, nutrind hotărârea că
„nu-mi rămânea decât să le ţin cu tenacitate urma” (Valeriu D. Cotea, Frag-
mente de viaţă, 2009). În 1951 este încadrat ca asistent la disciplinele Viticul-
tură şi Vinificaţie din cadrul nou-înfiinţatei Facultăţi de Horticultură din Iaşi,
după care parcurge, prin concurs, toate treptele ierarhiei universitare: şef de lu-
crări (1959-1963), conferenţiar (1963-1970), profesor (1970-1998) şi profesor
consultant, până în prezent.
În anul 1965 obţine titlul de „Doctor în agronomie” cu teza „Studiul princi-
palelor tipuri de vinuri din podgoriile Moldovei, cu privire specială la standar-
dizarea lor”, elaborată sub conducerea acad. Gherasim Constantinescu, în ca-
drul Institutului Agronomic din Bucureşti.
În deceniile dedicate Facultăţii de Horticultură, acad. Valeriu D. Cotea a în-
deplinit numeroase funcţii de răspundere, fiind şef de catedră timp de 18 ani,
decan al facultăţii respective timp de 4 ani, iar în perioada 1992-2012 a condus,
în calitate de director, Centrul de Cercetări pentru Oenologie - Filiala Iaşi a
Academiei Române, al cărui director onorific continuă să fie şi în prezent. În
acest Centru, acad. Cotea a creat nuclee ştiinţifice de studiu al noilor tehnologii
utilizate în domeniul oenologiei, care au contribuit şi contribuie la excelentul
renume al realizărilor româneşti în domeniu, pe plan mondial.
Paginile dedicate lui Valeriu D. Cotea – Profesorul sunt elocvente pentru
înzestrarea sa cu „harul marilor universitari” (V. I. Peştean, Oameni de seamă
ai ştiinţei agricole româneşti, 2006), fiind „dotat cu darul oratoriei, al umo-
rului cu adresă, dar nu lipsit de eleganţă, cu un zâmbet cuceritor, cu o fran-
cheţe dezarmantă şi o spontaneitate de invidiat”. Profesorul Cotea reuşeşte de
la primele fraze să capteze asistenţa, indiferent de nivelul şi domeniul ei de
pregătire „Plăcerea de a-l audia îşi avea sursa în siguranţa cu care profesorul
îşi domina obiectul, în documentarea riguroasă şi construcţia logică a proble-
29
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
melor abordate, în pigmentarea expunerii cu adecvate digresiuni în alte do-

menii, cu deconectante glume sau recomandări” (N. Barbu, 2006). Nu pot să
nu amintesc şi aici că întâlnirile mele cu prof. Valeriu D. Cotea din anii ’60 şi
dintotdeauna, deşi aveam specialităţi diferite, au fost determinate şi dominate
de admiraţia pentru marele său dar de povestitor, orator, cuceritor de suflete.
De multe ori îl asemuiam pentru acest dar, cu cel pe care eu îl consider un ge-
niu al neamului romanesc, marele nostru compatriot, scriitor, povestitor, clasic
al literaturii noastre, Ion Creangă.
Activitatea didactică a acad. Valeriu D. Cotea „a fost un tărâm unde zelul
s-a unit intim cu talentul şi competenţa” (D. Beceanu, Academicianul Valeriu
D. Cotea la 75 de ani, 2002), deoarece, pe lângă renumitele sale prelegeri, nu
putem omite munca rodnică depusă pentru înfiinţarea de plantaţii viticole
experimentale, instituirea de colecţii ampelografice menite să instruiască şi să
formeze viitori viticultori, precum şi o staţie pilot de vinificaţie, un atelier –
şcoală pentru valorificarea produselor secundare de la prelucrarea strugurilor şi
vinului, precum şi laboratoare de analize destinate pregătirii practice a vii-
torilor specialişti oenologi.
În calitate de unic autor şi în colaborare a elaborat manuale didactice, caiete
de lucrări practice şi un monumental tratat de oenologie în trei volume, două
dintre aceste lucrări fiind premiate de O.I.V. în 1982 şi, respectiv, în 1989.
Din 1970 i s-a încredinţat conducerea pregătirii specialiştilor prin doctorat
şi, ulterior, a fost numit membru al Consiliului Naţional de Acordare a Titlu-
rilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi preşedinte al Comisiei de
Agricultură şi Silvicultură din cadrul acestui forum.
Cultul muncii, aviditatea de cunoaştere erudită racordată permanent la pro-
gresele ştiinţei, numeroasele schimburi de experienţă cu unele dintre cele mai
prestigioase personalităţi şi instituţii de profil, din ţară şi din întreaga lume, a
depăşit limitele mediului universitar, acad. Valeriu D. Cotea devenind unul din
cei mai proeminenţi exponenţi ai cercetării ştiinţifice moderne din domeniul
viticulturii şi, mai ales, al oenologiei.
Problematica ştiinţifică abordată de acad. Valeriu D. Cotea cuprinde un
spectru bogat, structurat pe direcţii de cercetare, cu un grad ridicat de origi-
nalitate, dintre care încerc să le menţionez pe cele mai importante.
O primă direcţie de cercetare este reprezentată de studiul unor indici oe-
nologici, limitele lor de variaţie şi posibilităţile de folosire la stabilirea auten-
ticităţii şi caracterului de naturaleţe a vinului, prin stabilirea corelaţiilor dintre
gradul alcoolic total ponderal şi extractul redus, dintre gradul alcoolic şi acidi-
tate şi raportul glucoză-fructoză în cazul vinurilor cu conţinut diferit de zahăr.
O altă direcţie de studii a urmărit concentraţia şi variaţia unor componente
(zahăr, acid tartric, acid malic, glicerol) şi a unor indici fizico-chimici, dintre
30
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
care capacitatea de tamponare reprezintă o premieră în domeniu. Aceste cerce-

tări au fost duse mai departe în cadrul Centrului de Cercetări pentru Oenologie
al Academiei Române, rezultând un program de calcul pentru pronosticarea
valorii pH-ului vinurilor prin cupajarea partenerilor.
De mare interes pentru siguranţa vinurilor sunt cercetările asupra concen-
traţiei unor componente nocive, în special al hidroximetilfurfuralului (HMF) şi
cel al plumbului şi repartiţia lor în diverse podgorii. În aceeaşi zonă de interes
se situează şi cercetările efectuate pentru prima dată în ţară privind valorile ra-
dioactivităţii globale din vinuri, comparativ cu nivelurile radioactivităţii natu-
rale.
Evaluarea potenţialului oenologic pe centre de producţie şi fundamentarea
cercetărilor şi tipurilor de vin în scopul standardizării acestora constituie o altă
preocupare a acad. Valeriu D. Cotea. Iniţial a efectuat aceste cercetări în pod-
goriile consacrate ale Moldovei, pentru ca, ulterior, să cuprindă şi podgoriile
mai recent constituite. În vederea încadrării vinurilor în categorii a imaginat o
schemă de clasificare proprie, considerată cea mai adecvată în perioada respec-
tivă.
Nu putem omite studiile privind unii factori tehnologici în vederea optimi-
zării condiţiilor de producere a vinurilor, precum şi elaborarea de noi metode
de analiză a vinurilor de mare sensibilitate (cromatografice, spectrofotometrice,
sau trasori radioactivi etc.), apreciate şi însuşite de O.I.V. Cercetările respec-
tive au contribuit la delimitarea arealelor şi centrelor viticole ca unităţi terito-
riale naturale şi stabilirea arealelor favorabile producerii vinurilor de calitate
superioară îndreptăţite la denumire de origine.
Demne de evidenţiat sunt cercetările de reconsiderare a vinurilor de mare
marcă, un succes deosebit în această privinţă fiind refacerea unităţii teritoriale
naturale Bohotin şi elaborarea tehnologiei de producere a tipului de vin Busu-
ioacă de Bohotin, pe care a reuşit să-l înscrie în catalogul mondial al vinurilor
licoroase de mare renume (Porto, Malaga, Marsala, Madeira).
Aprecieri deosebite i se cuvin acad. Valeriu D. Cotea şi pentru activitatea
publicistică care cuprinde peste 450 de scrieri: lucrări ştiinţifice cu contribuţii
originale teoretice şi practice, lucrări cu caracter didactic, cronici, recenzii, pre-
feţe şi postfeţe şi numeroase biografii-portret ale unor remarcabili oameni de
ştiinţă, trecuţi în nefiinţă, precum şi ale unor personalităţi contemporane, având
toţi o deosebită valoare pentru patrimoniul ştiinţific şi cultural românesc.
Cele menţionate mai sus sunt rezumate într-un excelent şi lapidar profil u-
man, de către un fost student al său, ing. Alexandru Apostoiu: acad. Valeriu D.
Cotea – „muncă titanică, carieră de excepţie, care s-a întrupat într-o operă
magistrală” (A. Apostoiu, Nasc şi la Vrancea oameni, 2006). O asemenea
personalitate s-a impus firesc în mediul academic românesc şi internaţional.
31
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În ţară, prof. Valeriu D. Cotea a fost ales membru corespondent al Acade-

miei de Ştiinţe Agricole şi Silvice încă de la înfiinţarea acesteia (1969) şi
ulterior, membru titular (1990). În acelaşi an 1990 a fost ales membru cores-
pondent al Academiei Române, pentru ca, în anul 1993, să fie ales şi să i se
acorde titlul de membru titular, încredinţându-i-se şi preşedinţia Secţiei de
Ştiinţe Agricole şi Silvice. A deţinut această funcţie până în 2008, când prin
alegerea prin vot secret, de către membri secţiei, mi-a fost transferată această
onorantă responsabilitate, prilej cu care i-am trimis următoarea scrisoare:
Stimate Domnule Academician,
Intenţia de a vă adresa telefonic alese mulţumiri în legătură cu evenimentul
de joi 30 octombrie 2008, am transformat-o în transmiterea în scris a
gândurilor mele.
Îmi este greu să apreciez în cuvinte felul în care dvs. m-aţi înnobilat cu
preşedinţia Secţiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice a Academiei Române. Vă
mulţumesc din suflet. Este o responsabilitate onorantă ţinând seama că în
această funcţie au fost, alături de dvs. mari personalităţi ale agriculturii
româneşti: acad. Gheorghe Ionescu-Şişeşti şi acad. David Davidescu, respon-
sabilitatea acestei înnobilări fiind cu atât mai mare. Sper din toata inima ca,
prin sprijinul dvs. şi a celorlalţi colegi, să contribui la consolidarea presti-
giului ştiinţelor agricole şi silvice din Academia Română şi la realizarea unui
efect sinergic în colaborarea cu ASAS.
Poetul Dimitrie Pricop spunea: „Acad. Valeriu Cotea este o «sobă» pri-
mordială la care toţi găsesc căldura”. Mi-aşi îngădui să spun că dvs. aveţi un
suflet mare, un dar dat de Cel de Sus, care vă face inegalabil în relaţia cu
oamenii, indiferent că aceştia sunt mici sau mari.
Ca tânăr cercetător la ICAR, în deplasările mele la Podul Iloaiei veneam
adesea la Institutul Agronomic din Iaşi, unde mă întâlneam cu prof. C. Pintea,
prof. N. Bucur, prof. Gh. Timariu şi alţii din domeniul meu de activitate, dar
după ce v-am cunoscut în 1960, m-aţi cucerit prin felul dvs. de a fi, motiv
pentru care vizitele mele la Institutul Agronomic din Iaşi se asociau cu o scurtă
întrevedere şi cu dvs. Atunci v-am descoperit ca OM.
În 1994, când am fost solicitat să depun memoriul de activitate la Aca-
demia Română, aţi avut bunăvoinţa să îmi trimiteţi la Viena, pentru a mă
inspira în redactarea acestuia, memoriul dvs. Atunci v-am descoperit ca OM
de ŞTIINŢĂ.
A început o perioadă de apropiere şi conlucrare care a făcut să vă cunosc
din ce în ce mai mult. Scrierile dvs. cu caracter literar a scos la iveală talentul
nebănuit în redarea gândurilor, sentimentelor, relaţiilor cu prietenii şi mai
presus de orice, cele cu FAMILIA. Trecerea în nefiinţă a distinsei Doamne
Victoriţa Cotea reprezentând momentul cutremurător al vieţii dvs.
32
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Aniversarea vârstei de 80 de ani în comuna natală, Vidra–Poarta Vrancei,

ne-a arătat tuturor imensa apreciere, recunoaştere şi recunoştinţă de care vă
bucuraţi.
Îngăduiţi-mi stimate Domnule Academician Valeriu Cotea SĂ VĂ
MULŢUMESC DIN SUFLET şi să vă doresc din inimă multă sănătate, voie
bună, fericire şi succese depline dvs. şi distinsei dvs. familii.
Cu aleasă stimă şi apreciere, Cristian HERA
Şi prin acest omagiu plin de gratitudine, adresez înalta mea apreciere pentru
acad. Valeriu D. Cotea, predecesorul meu ca Preşedinte de Secţie, precum şi
bucuria alegerii sale în calitatea de Preşedinte de Onoare al Secţiei noastre,
dorindu-i multă sănătate şi continuă colaborare.
Pe plan mondial, timp de 20 de ani (1976-2000), academicianul Valeriu D.
Cotea a reprezentat ţara noastră la Oficiul Internaţional al Viei şi Vinului
(O.I.V.), cu sediul la Paris, în cadrul căruia şi-a desfăşurat munca în funcţii
importante: expert al O.I.V. din 1977, preşedinte al Grupului de Experţi
„Tehnologia vinului” (1989–1991), preşedinte şi vicepreşedinte al Comisiei de
Oenologie (1991-1997). Cunoscut fiind în lumea viti-vinicolă internaţională,
mai multe reviste de profil l-au cooptat în comitetul lor de redacţie („Bulletin
de l’OIV” din Franţa, „Rivista di Viticultura e di Enologia” din Italia, „Ciencia
e Technica Viti-Vinicola” din Portugalia). Este membru sau membru
corespondent în societăţi sau academii de specialitate din numeroase ţări ale
lumii: American Society for Enology and Viticulture, Groupe International
Polyphenols, Académie Suisse du Vin, Accademia Italiana della Vite e del
Vino, Académie Internationale du Vin.
Recunoaşterea meritelor acestui savant român este demonstrată de nume-
roasele distincţii acordate de-a lungul timpului. Astfel, a fost distins de patru
ori cu Premiul O.I.V. (1982, 1989, 2000, 2008), cu premiile „Vasile Pogor” şi
COPYRO al Uniunii Scriitorilor, cu „Medalia oraşului Arbois” – Franţa, cu
efigia marelui Pasteur, cu distincţia primită din partea regelui, Juan Carlos de
Bourbon al Spaniei „Confrade de merito”, cu medalia „Pioniero de la
Viticultura Mundial” acordată de Argentina, cu „Meritul agricol în grad de
Cavaler” conferit de Franţa, cu „Ordinul Muncii clasa a III-a” şi Ordinul
Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler.
Faţă de cele scrise, rămân încă multe aspecte de viaţă, activitate, contribuţii
teoretice şi practice ale acad. V. Cotea necuprinse în acest omagiu. Impre-
sionante sunt propriile sale cuvinte despre sine, din care se detașează coor-
donatele etico-morale ale prestigiosului nostru coleg: „Dat fiind faptul că nici
un om nu a reuşit să fie perfect de la naştere şi până la moarte, nu-mi voi pune
cenuşă pe cap pentru anume greşeli sau rătăciri, tot aşa cum nu voi încerca să
mă prezint drept exemplu ideal în tot ce am făcut în viaţă. Am urât întotdea-
33
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
una, din tot sufletul, răutatea, minciuna, făţărnicia, înşelăciunea, ticăloşiile de

orice fel, încercând, pe cât mi-a fost cu putinţă, să mă ridic la înălţimea omului
care poate trece cu fruntea sus prin orice fel de mulţime, pe uliţe, străzi sau
bulevarde, zâmbind fără reticenţă tuturor cunoscuţilor şi necunoscuţilor”.
În acest moment aniversar, adresăm marelui OM acad. Valeriu D. Cotea
cele mai afectuoase şi alese sentimente de preţuire împreună cu urări de mulţi
ani înainte, cu sănătate şi energie mereu reînnoită, pentru a duce mai departe
idealurile cărora s-a dăruit.

34
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ACADEMICIANUL VALERIU D. COTEA,

OM AL CETĂŢII
Acad. Păun Ion OTIMAN
Convins fiind că majoritatea colegilor care-şi vor rosti, azi, cuvântul la fe-
ricitul prilej festiv al nonagenării seniorului nostru, acad. Valeriu D. Cotea, vor
face o prezentare amplă, detaliată a performanţei ştiinţifice, academice a emi-
nentului nostru coleg, personal am preferat să-l omagiez selectând câteva mo-
mente definitorii din ascensiunea personalităţii sale, momente care m-au mar-
cat spiritual şi afectiv şi care l-au impus în conştiinţa noastră ca strălucit OM
AL CETĂȚII.
Şi iată, astfel, am reușit să reţin, încă de la început, figura de legendă a
mamei Ancuţa care, înălţând rugi fierbinţi către Dumnezeu, îşi dorea cu ardoa-
re, ca supremă împlinire, să-şi vadă fiul iubit, pe Valeriu, învăţător, dascăl al
copiilor satului. Şi, cu toate puterile ei, a făcut ca tânărul Valeriu să plece din
sat şi să ia drumul Focşanilor, pentru a urma renumita Şcoală Normală, pentru
a deveni învăţător și să revină în sat ca făclie a științei de multă carte pentru co-
pii satului său natal – Vidra – Poartă a Vrancei, cum frumos îl va alinta, mai
târziu, în scrierile sale, profesorul Valeriu D. Cotea. O primă etapă din urcuşul
Everestului ce avea să-l escaladeze, etapă de strădanii şi reuşite, care i-a stimu-
lat potenţele, şi pe care o evocă nu o dată în scrierile sale, cu ardoare, cu bucu-
rie și cu binecunoscutu-i har.
Citindu-i printre cuvintele rostite și slovele scrise, dar și în generosul său
suflet, am reușit să-i deslușesc sentimentele domnului academician Valeriu D.
Cotea, să-i simt simpatiile monarhice pe care le-a evocat în diverse manifestări
semnificative. Referirile sale la Majestatea Sa Regele Mihai surprind constant
ataşamentul cald, deschis al unei părţi considerabile a românilor pentru monar-
hul nostru. Aşa se face că după ce afirmă în Adunarea generală a Academiei
din 8 aprilie 2008, că l-a văzut prima oară pe Regele Mihai în anul 1940, ca
elev al Liceului din Focșani, când Majestatea Sa avea 20 de ani, cu alt prilej, ne
spune l-a revăzut, după 6 decenii, la mănăstirea Agapia. Aici, asistând la întâl-
nirea Majestăţii cu localnicii, mărturiseşte academicianul Valeriu D. Cotea, că
aceasta a fost memorabilă, plină de vizibilă emoţie, fixându-i-se ireversibil
acest moment de istorie vie, ca şi nouă celor ce ne-a fost relatată. Nu pot uita,
ne spunea domnul academician, cum un sătean în vârstă, rotindu-şi căciula în
mâini, plin de speranţa schimbărilor râvnite de-atâta timp în soarta celor uitaţi
35
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
de la sate, s-a adresat Majestăţii Sale cu binecunoscuta-i bunăcuviinţă a ţăranu-

lui român: „Domnule Rege, vă rugăm ca măcar dumneavoastră să vă uitaţi şi la
noi o lecuţă...” Relatare, ce ţine de literatură, de invenţie, aş spune, dacă n-am
cunoaşte însă contopirea de-o viaţă a idealurilor stimatului nostru coleg cu cele
de punere în drepturi ale truditorilor acestui pământ... Tot ca un Remember ad-
mirativ din multele ocazionate, de astă dată de receptare a realizărilor ştiinţifice
ale domnului academician Valeriu D. Cotea peste hotare, cu amplă pondere în
reputaţia sa profesională, este primirea Domniei sale de către Regele Spaniei,
Juan Carlos, la palatul Zarzuela din Madrid în fruntea delegaţiei Organizaţiei
Internaţionale a Viei şi Vinului O.I.V. Cu acel prilej, respectiv Congresul O.I.V.
din 1992, academicianul Valeriu D. Cotea a fost onorat cu înalta distincţie
Confrade de Merito. Aceste evenimente, de altfel, în care academicianul Vale-
riu D. Cotea este purtătorul de mesaj şi reprezentantul Ştiinţei oenologice ro-
mâneşti, nu sunt singulare, lor le-a urmat multe, foarte multe primiri la alte
curţi regale, palate prezidenţiale ori guvernamentale. Ca de exemplu: Argenti-
na, unde i s-a înmânat înalta distincţie „Pionero de la Vitivinicultura Mun-
dial”, Republica Sud-Africană, Italia, Iran ş.a.
La Verona, în 1995, sub semnul unor întâmplări mai puţin dramatice, lega-
te de discursuri şi de concursuri... oenologice
Este necesar să menţionăm că puţine domenii din ştiinţele agricole sau
chiar din mai toate științele românești, au atins cota la care se situează şi este
apreciată ştiinţa viti-vinicolă românească peste hotare. Mărturie sunt numeroa-
sele scrisori şi felicitări primite de-a lungul anilor din partea unor conducători
de stat şi a unor miniştri adresate domnului acad.Valeriu D. Cotea, pentru per-
formanţele obţinute în domeniul său.
Am intrat în intimitatea arhivei personale a academicianului sărbătorit, din
care îmi permit să citez pe cea a preşedintelui Uruguay-ului, dr. Julio Maria
Sanguinetti: „Cu consideraţie din partea mea, câteva cuvinte pentru a vă mul-
ţumi pentru scrisoarea Dumneavoastră, emoţionantă prin ceea ce spune despre
Uruguay, stimulatoare prin felul cum ne apreciază. Şi alte câteva cuvinte pen-
tru a ura ca, în această lume mică în care trăim, să existe un loc aici (în
Uruguay), sau în România unde, într-o zi apropiată, să putem să ne întâlnim
cu un pahar de vin bun în mână pentru a închina împreună pentru cele două
frumoase ţări ale noastre. Cu afecţiune, dr. Julio Maria Sanguinetti.”
În acest context, al recunoaşterii internaţionale a meritelor ştiinţifice ale
academicianului Valeriu D. Cotea, consider oportun să includ şi scrisoarea din
15 februarie 1996 a ministrului agriculturii din Franţa, domnul Philippe Va-
sseur: „Domnule, îmi este plăcut să vă fac cunoscut că, recunoscând serviciile
pe care Dumneavoastră le-aţi făcut agriculturii, v-am conferit prin hotărârea
din 29 ianuarie 1996 gradul de Cavaler al Ordinului Meritul Agricol, sunt fe-
36
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ricit a vă adresa cele mai vii felicitări. Vă rog să credeţi, Domnule, în asigu-
rarea celor mai bune sentimente ale mele.”
Am rămas, deopotrivă, profund impresionat de sentimentele de recunoaş-
tere şi recunoştinţă pe care le exprimă domnul academician Valeriu D. Cotea
într-un text al Domniei Sale faţă de profesorii Ştefan Nicolae şi Gheorghe Glă-
man, ministru şi respectiv adjunct de ministru al Agriculturii, precum şi faţă de
Costel Oancea, adjunct al ministrului de externe, care, în situaţii potrivnice
realizării unor proiecte, i-au oferit domnului academician, cu înţelegerea şi pre-
ţuirea cuvenite, sprijinul necesar.
Cunoscând solida competenţă cu care profesorul Valeriu D. Cotea a repre-
zentat ştiinţa românească, vinul românesc, ţara sa – România –, peste tot în lu-
me, relatez aici prima mea întâlnire, faţă în faţă, pe care am avut-o cu distinsul
academician Valeriu D. Cotea, pe culoarele Ministerului Agriculturii, în primii
ani după 1989. Era abătut, chiar trist, deoarece ministrul de atunci (al cărui nu-
me, din decenţă, nu-l pronunţ), nu-i aprobase valuta necesară (câteva sute de
dolari, o nimica toată pentru bugetul Ministerului Agriculturii) şi, ceea ce e mai
ofensant, nu-i dăduse nici recomandarea necesară de participare la Congresul
O.I.V. unde urma să candideze din partea României pentru alegerea sa în cali-
tate de Preşedinte al O.I.V.-ului. Dacă evenimentul s-ar fi produs în perioada
comunistă, surprinderea şi revolta mea nu ar fi fost atât de intense. Mi se părea
incredibil şi inacceptabil ca un ministru de resort, după Decembrie 1989, să nu
cunoască numele cel mai reprezentativ al ştiinţei viti-vinicole româneşti,
numele acad. Valeriu D. Cotea, zădărnicindu-i, astfel, ieşirea atât de necesară
pentru știința românească peste hotare. Făcând parte, ca rector, din Consiliul
Consultativ de atunci al Ministerului, mi-am permis să rezolv, de îndată, apro-
bările şi recomandările necesare academicianului Valeriu D. Cotea pentru par-
ticiparea sa la Congresul O.I.V.-ului, adresându-mă în termeni duri (departe de
felul meu de a fi) nesocotitului și necunoscutului ministru. Evoc aceste date şi
fapte nu pentru a face cunoscută contribuţia mea la plecarea acad. Valeriu D.
Cotea la Congresul O.I.V., ci pentru a-mi exprima, încă odată reprobarea faţă
de comportamentul iresponsabil al unor vremelnici funcţionari aflaţi în fruntea
unor ministere, funcţionari care nu au nimic în comun nici cu funcţia, nici cu
ştiinţa şi nici cu economia românească. Şi, din păcate, situaţii similare încă se
mai repetă în România. Până când, mă întreb și în anul 2016 ?!
După această întâmplare, aproape un sfert de secol, am avut onoarea să
conlucrez, să colaborez, în permanenţă, cu eminentul nostru coleg, ale cărui
prestaţii, prestanţă şi prezenţă în viaţa academică românească îmi vor marca
felul de-a fi, de-a exista.
Inteligenţa sa, de o vioiciune aparte, memoria de invidiat, vorba aleasă fac
din reputatul cărturar moldovean un dotat orator. Nu poate fi uşor egalat ca pre-
37
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
zenţă de spirit, spontaneitate, oportunitate şi substanţă a intervenţiilor publice.

Temeinica sa cultură, cu surse în diverse domenii, îl fac partener agreabil, cu o
ţinută de om de lume, căutat de cei mai aleşi oameni de cultură ai înaltei socie-
tăţi. Poeţi, scriitori, muzicieni şi sculptori, intelectuali de mare prestigiu, înalţi
ierarhi ai diferitelor religii, sunt cei care-i caută compania şi-i formează selectul
anturaj.
Marile pasiuni ale academicianului Valeriu D. Cotea, ştiinţa şi cunoaşterea
vinului, l-au făcut celebru. Discursul său de recepţie la Academia Română, ex-
punerile sale referitoare la podgoriile şi vinurile României, în special a celor de
la Cotnari, locul său de suflet, ca şi al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi al altor
domnitori şi slujitori ai Moldovei, m-au făcut să mi-l imaginez ca Patriarhul
moldav al viticulturii româneşti.
La toate cele spuse, neîndeajuns de cuprinzătoare, desigur, pentru ceea ce
reprezintă la venerabila vârstă de 90 de ani Domnul academician Valeriu D.
Cotea, aş mai adăuga admirabilul, vibrantul său răspuns din anul 2007, rostit cu
prilejul discursului meu de recepţie în Academia Română, din care citez: „În
această zi, sub cupola înaltului aşezământ în care ne aflăm, colegul nostru,
academicianul Păun Ion Otiman, rostindu-şi discursul de recepţie, ne-a pre-
zentat ca subiect una dintre cele mai actuale, dar şi mai dramatice probleme
ale României contemporane: starea de azi a agriculturii, a satului şi a ţăranu-
lui român. Domnia Sa a abordat grava problemă rurală care, în urmă cu 60–
70 ani, a preocupat mari conştiinţe scriitoriceşti ca Liviu Rebreanu şi Lucian
Blaga sau oameni de ştiinţă ca Dimitrie Gusti şi Gheorghe Ionescu-Şişeşti ca-
re, sub aceeaşi cupolă, au vorbit, cu o determinare asemănătoare, despre
stringenta necesitate a îndreptării grelelor neajunsuri din spaţiul rural.
Să existe, oare, o eternă problemă ţărănească? Să avem şi acum, la început
de secol XXI, aceeaşi gravă discrepanţă între spaţiu rural şi cel urban? Să se fi
adâncit, în loc să se atenueze, disparităţile dintre sat şi oraş, dintre România şi
Europa? Potrivit datelor, faptelor şi comentariului colegului Otiman, se poate
afirma că, într-adevăr, există o mare problemă în spaţiu rural.”
Am citat această parte a discursului de răspuns, pentru că acad. Valeriu D.
Cotea, concomitent cu statutul de eminent oenolog, posedă şi pe acela al cetă-
ţeanului român cu o imensă responsabilitate faţă de satul nostru românesc, vă-
dind o profundă cunoaştere a multiplelor probleme ale agriculturii şi agricul-
torilor din România, pe care, cu admiraţie, le citez în continuare: „Beneficiar al
unei norocoase longevităţi, cunosc viaţa rurală românească pe majoritatea du-
ratei secolului al XX-lea. Impresia generală e aceea de stagnare... Aceleaşi ca-
se de chirpici, fără apă, fără gaz, fără bucătărie, fără încălzire corespunzătoa-
re. Cum să se facă agroturism, când, de exemplu, în două judeţe din Moldova,
Vaslui şi Botoşani, nici 1% din case nu au baie? Să mai abordăm existenţa şi
38
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
problemele şcolilor, dispensarelor, spitalelor, serviciilor de tot felul, ale bănci-

lor rurale,caselor de asigurări, centrelor de consultanţă şi extensie? Cele mai
multe dintre aceste instituţii nu există, iar cele care sunt oferă imagini de in-
credibilă înapoiere. Cu toate acestea, la vârsta mea, continui să cred şi să
sper, asemenea colegului nostru, academicianul Păun Ion Otiman că, măcar în
ceasul al doisprezecelea se vor găsi totuşi resurse de gândire şi voinţă politică
pentru reedificarea satului nostru, pentru redresarea ţăranilor şi rodirea câm-
purilor.”
Şi, în continuare, profesorul Valeriu D. Cotea îşi exprimă crezul Domniei
Sale în legătură cu viitorul ţărănimii române: „Mă îngrijorează profund şi ma-
rile discrepanţe dintre agricultura românească şi cea europeană. Răspunsul la
întrebarea, cum vom putea concura pe aceeaşi piaţă cu germanii, francezii sau
italienii devine tot mai acut. Nu există, cred, decât o singură modalitate: politi-
cienii care conduc România să-şi ia misiunea în serios, devenind autentic
conştienţi că politicile agrare trebuie fundate pe o bază deopotrivă economică
şi umanitară, asemănătoare aceleia a partenerilor europeni. Altfel, se riscă ră-
mânerea la vechi tipare, la schimbări doar parţiale obţinându-se, e drept, de
multe ori o creştere a profitului economic al proprietarilor, dar pe seama per-
petuării şi adâncirii stării de pauperizare a populaţiei rurale. Nici măcar la un
singur indicator al «nivelului de trai», ţărănimea nu se află la nivelul celui
urban sau peste, deşi şi acesta este destul de scăzut.”
Urmărindu-i atent parcursul de-o viaţă, implicarea în marile probleme ale
contemporaneităţii româneşti (şi nu numai), savurându-i cu mare bucurie mul-
tiplele intervenţii în viaţa academică şi publică, sunt convins că academicianul,
profesorul, cercetătorul, Omul Valeriu D. Cotea este un reper de înaltă ţinută
în ansamblul vieţii şi societăţii româneşti, este personalitatea care marchează
peren conştiinţa generaţiilor prezente şi viitoare.
Să ne bucurăm împreună cu academicianul şi colegul nostru, Valeriu D.
Cotea, la împlinirea vârstei de 90 de ani şi să ciocnim toți cu Domnia Sa, cu se-
niorul nostru, un pahar de Grasă de Cotnari, Galbenă de Odobeşti ori Busuioa-
că de Bohotin cu seniorul nostru, urându-i din inimă: Să ne trăiţi întru mulţi
ani, iubite dascăl!
9 mai 2016
39
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
DOUĂ CUVINTE DESPRE VALERIU D. COTEA

SAU DESPRE BUNĂTATEA VINULUI
Academician Eugen SIMION
Academia Română, Preşedintele Secţiei de Filologie
şi Literatură, membru al Prezidiului
În lumea academică românească, domnul Valeriu Cotea este legat, pe drept
şi inevitabil, de lumea vinului. Îmi vine să zic: de bunătatea şi de fantasmele vi-
nului. Le cunoaşte bine pe toate şi el însuşi, ca om public, are ceva din bună-
tatea vinului. Nu l-am văzut niciodată încruntat, învrăşmăşit, în adunări publice
nu tună şi nu fulgeră, cum fac mulţi azi, nu anunţă dezastre şi, după câte îmi dau
seama, nu visează apocalipse. Când coboară de la Iaşi la Bucureşti şi-l întâl-
neşti, te întâmpină cu un zâmbet prietenesc şi, dacă are timp, îţi povesteşte ceva
ce te bine dispune. M-a invitat cu doi-trei ani în urmă în Vrancea - spaţiul lui
natal - şi acolo am dat peste o mulţime de oameni veniţi de peste tot (mulţi din-
tre ei din satele apropiate) care-l sărbătoreau. Mi-a plăcut şi am admirat bucuria
lor sinceră, veselia lor plină de bun simţ şi mi-au plăcut şi cuvintele lor pline de
duh. Mi-a plăcut, evident, şi vinul care însoţea stăruitor şi melancolizant aceas-
tă sărbătoare.
Revin la fantasmele şi bunătatea vinului, specialitatea academicianului Va-
leriu Cotea. De ce bunătate şi de ce fantasmele unui produs pe care refuz să-l
introduc în familia prozaică a băuturilor!? Prietenul meu Fănuş Neagu, care se
pricepe mult mai bine decât mine în acest domeniu, mi-a făcut într-o zi o cla-
sificare a băuturilor şi, dacă îmi amintesc bine, el punea în primul plan vinul.
Nu mai ştiu argumentele lui, dar pot să spun că le-am acceptat pe loc. După mi-
ne, vinul cultivă ceea ce este bun, nu ceea ce este rău în om. Am putea spune
chiar că vinul vine de la Dumnezeu şi de aceea îl cântă mereu poeţii din anti-
chitate până azi... Alcoolul pare că vine de la diavol şi, de aceea, băutorii de vin
se deosebesc de consumatorii de alcooluri tari. Ei stau de vorbă cu îngerii şi
visează la miracolele pământului...
Părăsesc aceste speculaţii, recunosc, naive pentru a reveni la Domnul
Valeriu Cotea care publică, iată, un volum cu scrierile sale despre oamenii
vinului. Nu le pot judeca obiectivitatea şi profunditatea lor ştiinţifică pentru că
nu am competenţa necesară, dar pot spune ceva despre omul care le scrie. Am
început deja să-i desenez portretul moral în propoziţiile de mai sus. Ce aş putea
adăuga? Să spun că Valeriu Cotea ne face viaţa mai suportabilă şi că modul lui
duios de a fi şi vorba sa potolită sting indignările şi răzvrătirile noastre interi-
oare? Nu-i cunosc bine biografia, dar nu cred că a putut fi vreodată altfel de
40
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cum este şi de cum umblă acum prin lumea noastră: încet, cuviincios, cu zâm-
betul pe buze, deloc grăbit să verse sânge nevinovat, plin de farmec şi, încă o
dată, plin de bunătate. Bunătatea fiinţei lui vine, mă întreb, de la bunătatea vi-
nului pe care îl cunoaşte ca nimeni altul sau bunătatea lui funciară îmbunează
şi înnobilează vinurile Moldovei? Întrebare, bănuiţi, pur retorică. Domnul
Valeriu Cotea este un specialist de clasă în sfera vinului, un produs (un produs
sau un miracol al pământului?) despre care Fănuş Neagu îmi spune, chiar acum
când scriu, aceste rânduri impresionistice şi cordiale, că reprezintă relaţia dintre
noi şi divinitate.
Mai neştiutor în materie, aşa gândeam şi eu...

41
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
CEI MAI FRUMOŞI STRUGURI

Ana BLANDIANA
De Valeriu Cotea ne leagă, pe soțul meu și pe mine, acel gen de prietenie
căreia i se spune „de-o viață”. Tocmai de aceea, paradoxal, când m-am hotărât
să scriu despre el cu prilejul incredibilei sale aniversări, punându-mi întrebarea:
„Cum l-am cunoscut?” am avut o clipă de derută, pentru că într-o asemenea
măsură aveam impresia că îl cunosc de totdeauna, încât mi se părea ciudat să
caut un moment anume al începutului. Și totuși un asemenea moment există.
Era cred în 1967. Începuse acel luminiș al comunismului din România, ca-
re se declanșase odată cu deschiderea închisorilor, și avea să-și atingă apogeul
în refuzul de a participa la invazia Cehoslovaciei de către Pactul de la Varșovia
și să se stingă treptat după vizitarea Chinei și Coreei de Nord în 1971. Eram
pentru prima oară într-o călătorie în străinătate, pe drumul de întoarcere din
Belgia (unde participasem la o întâlnire literară de scriitori tineri) cu biletele de
tren, clasa a doua în circuit, pe care le cumpărasem de acasă, cu un preț mai
mic decât salariul modest de redactor al soţului meu (eu eram studentă), și le
făcusem cât mai șerpuitoare, ca să putem vedea cât mai multe pe drum. Re-
gulamentul biletelor spunea că erau valabile două luni, timp în care puteai să
cobori și să urci în orice punct al traseului sau, prin absurd, puteai să stai tot
timpul în tren. Iar noi tocmai ne hotărâsem să coborâm din trenul Paris-Bucu-
rești și la Berna, pentru câteva ore în care să vizităm orașul și apoi să plecăm
mai departe cu un tren următor. Eram deci pe peronul gării din Berna și vor-
beam între noi românește (eu voiam să schimb cele câteva monede franțuzești
pe care le mai aveam, iar soțul meu încerca să mă convingă să renunț pentru că
nu se schimbă decât bancnote), când s-a apropiat de noi un bărbat ceva mai
matur decât noi, care, zâmbind familiar și vorbind foarte moldovenește, ne-a
mărturisit cât de bucuros este că întâlnește niște români. Apoi s-a prezentat, era
profesor la Agronomia din Iași și se întorcea de la un Congres Internațional de
Oenologie unde, spre deosebire de noi, participarea îi fusese remunerată, iar
acum, înainte de plecarea spre casă voia să-i cumpere soției niște daruri din
banii pe care îi avea, dar nu se pricepea ce să aleagă.
– „Duducă, mi-a spus ca și când am fi fost vechi prieteni, Dumnezeu mi te-a
scos în cale, soția mea Victorița este cam ca mata, te rog cumpără-i ce crezi că
i-ar plăcea, ce ți-ar plăcea matale. Domnule, tinere, s-a întors apoi spre soțul
meu, te rog îngăduie-i să-mi facă ăst pustiu de bine. Am o soție extraordinară
42
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
care n-a fost ca mine în străinătate și aș vrea să-i fac o bucurie, să își dea seama
că m-am gândit pe unde am umblat la ea”.
Și cum noi zâmbeam mirați și înduioșați de sinceritatea lui caldă și dulcea
lui limbă moldovenească, ne-a luat pur și simplu de braț și am pornit împreună
în căutarea magazinelor, în timp ce îi povesteam și noi cum ajunsesem acolo și
cine eram! Dar în următoarele două ore, eu – care în toată călătoria nu numai
că nu intrasem în vreun magazin, dar evitam să privesc și vitrinele ca să nu-mi
fac inima rea – m-am dedat fermecătorului joc de-a cumpăratul, alegând ce-mi
plăcea din banii profesorului ieșean pentru necunoscuta sa soție Victorița (des-
pre care nu aveam cum să știu că în următoarele decenii îmi va deveni bună
prietenă). Apoi – după ce am făcut schimb de adresă și am promis că dacă vom
ajunge vreodată la Iași îl vom vizita (promisiune pe care aveam să o respectăm
de multe ori de-a lungul vieții) – ne-am despărțit, urmând să plecăm spre țară
cu trenuri diferite.
Eram clujeni pe vremea aceea și întorși în București am mai zăbovit câteva
zile, vizitând redacțiile literare, mergând la cinematecă și la teatre. Sfârșitul
întâmplării povestite se petrece la Cluj. Ajunși acasă am găsit așteptându-ne
avizul unui pachet de la Iași. Era, spre uluirea noastră, o ladă cu cei mai fru-
moși struguri pe care i-am văzut vreodată, iar expeditori erau Victorița și Va-
leriu Cotea.
Am ținut să povestesc – cu prilejul extraordinarei aniversări a Domnului
Academician Valeriu D. Cotea – această amintire de farmec și duioșie, a înce-
putului unei prietenii adevărate încununată simbolic de cei mai frumoși
struguri...
43
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
VALERIU D. COTEA,
SPIRITUL TUTELAR AL VRANCEI
Costică NEAGU
„Voinţa, simţirea şi caracterul conduc lumea,
ştiinţa e numai unealta.”
(S. Mehedinţi)
Acum zece ani, sărbătoream la Vidra – Poarta Vrancei pe unul din cei
mai de vază fii ai Vrancei Istorice din toate timpurile, academicianul Valeriu
D. Cotea, fondatorul oenologiei româneşti, cu ocazia aniversării a optzeci de
ani de la naştere.
Astăzi, Patriarhul vinului românesc îşi mai adaugă la butonieră un deceniu
de viaţă şi împliniri, apropiindu-se cu paşi repezi de centenar.
În 2006, într-o frumoasă zi de iunie, Vidra – Poarta Vrancei a devenit
centrul academic al României. La Vidra s-au aflat preşedinţii celor două foruri
ştiinţifice – Academia Română (Preşedinte, Excelenţa Sa, acad. Ionel Haiduc)
şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (Preşedinte, Excelenţa Sa, acad.
Cristian Hera), însoţiţi de alţi colegi (D. R. Popescu, Marius Sala, Gheorghe
Mihăilă, Vasile N. Taftă...), veniţi să-l omagieze la el acasă, în Vrancea
Arhaică, pe cel mai de vază om al momentului – Valeriu D. Cotea, creatorul
oenologiei româneşti.
Prin Domnia Sa, Vrancea a devenit locul de origine a trei întemeietori de
domenii: Ion Mincu – arhitectură, Simion Mehedinţi – geografie, Valeriu D.
Cotea – oenologie.
Printr-o fericită întâmplare, am avut onoarea să fac parte din grupul care a
coordonat volumul „Nasc şi la Vrancea oameni, academicianul Valeriu D.
Cotea la 80 de ani” (Ed. Terra, Focşani 2006). Un entuziasm extraordinar a
precedat evenimentul. Dinspre Iaşi, Bucureşti, în fine, din toată ţara au curs
omagii, aprecieri, semne de respect şi gratitudine, care au fost inserate în acel
volum.
Deşi la prima vedere mesajele păreau foarte diverse, prin atributele relevate
profesorului, toate trimiteau la savantul, pedagogul, umanistul Valeriu D.
Cotea...
Am reţinut multe date şi fapte de mare înălţime ştiinţifică şi morală din nu-
meroasele mesaje venite, dar cel mai mult am fost impresionat de ataşamentul
profesorului faţă de Vrancea Arhaică, faţă de locurile natale – „Vidra, Poarta
44
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Vrancei”, ataşament subliniat şi elogiat de toţi – de la Preşedintele Academiei

Române – Eugen Simion; Daniel – Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei (azi
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române); Ioan Robu – Arhiepiscopul Mitropolit
Catolic din Bucureşti; acad. Constantin Ciopraga; acad. Ion Păun Otiman; Ana
Blandiana – până la colegii de catedră, colaboratori, foşti studenţi, azi oameni
realizaţi profesional şi social.
Două dominante par a înstăpâni fiinţa profesorului: specialitatea ştiinţifică
şi nevoia de permanentă creştere în domeniul pe care îl slujeşte cu toate re-
sursele de care dispune şi grija pentru viitorul acestui neam, căci, aşa cum
afirmă deseori domnul academician Valeriu D. Cotea „Singurele palme care-mi
plac sunt aplauzele, dar ele nu au nicio valoare dacă nu progresezi în specia-
litate şi eşti lipsit de dragoste de ţară”.
Vidra – Poarta Vrancei, Fragmente de viaţă, Profiluri în timp Prezenţe şi
Omagiul înaintaşilor sunt lucrările de referinţă prin care se exprimă umanistul
Valeriu D. Cotea.
Cei care-l cunosc mai îndeaproape, cei care trăiesc în preajma Domniei
Sale sau au privilegiul de a le fi prieten, depun mărturii emoţionante referitoare
la Omul şi Vrânceanul Valeriu D. Cotea.
Domnia Sa, Valeriu D. Cotea are darul extraordinar de a mobiliza, de a
forma oameni fără o gestică sau retorică demonstrativă, ci numai prin felul său
propriu de a fi şi a trăi: activ, dornic de cunoaştere, de înnoire, de modernizare,
neignorând tradiţia, cultivând frumosul, binele şi adevărul, corectitudinea şi
respectul în relaţiile umane..., de aici consideraţia şi admiraţia celor ce-l
înconjoară.
Cunoscând ataşamentul şi generozitatea Domniei Sale faţă de Vrancea na-
tală, în iunie 2006, la festivitatea de omagiere de la Vidra, am propus reabi-
litarea celei mai vechi şcoli (1857) din Vrancea, „Şcoala cu coloane”, cum în-
suşi Domnia Sa a denumit-o şi unde a învăţat Simion Mehedinţi, iar peste ani
Valeriu D. Cotea şi alte mari personalităţi de statură naţională şi europeană.
Am propus atunci să se înfiinţeze aici şi un Muzeu al Ţării Vrancei, aşa
cum există în Transilvania: Muzeul Ţării Oaşului, Muzeul Ţării Crişurilor,
Muzeul Ţării Făgăraşului ş.a. Domnul academician a primit cu entuziasm pro-
punerea, însoţind demersurile făcute cu strădaniile şi insistenţele proprii. Adre-
sându-se forurilor academice şi administrative ale ţării, judeţene şi locale,
Domnia Sa a reuşit să salveze acest edificiu, astăzi fiind gata să primească
destinaţia propusă.
Propunerea era ca aici să fie adunată întreaga avere ştiinţifică şi spirituală a
Vrancei Arhaice, aici să se organizeze cursuri de vară, făcându-se cercetări în
diverse domenii în care Vrancea este aproape necunoscută: geografie, geologie,
45
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
istorie, lingvistică, sociologie – obştile devălmaşe, cultură populară ş.a., dome-

nii în care Vrancea deţine mari tezaure, nestudiate încă în mod sistematic.
Domnul academician a îndemnat mediul intelectual vrâncean ca, urmându-i
exemplul, fiecare aşezare vrânceană să-şi întocmească o monografie sociolo-
gică, în care viitorimea să poată urmări „voinţa socială” a înaintaşilor, sursa
tuturor înfăptuirilor de pe acest meleag. Chiar dacă lucrările apărute deja sunt
inegale, chiar dacă nu egalează – documentar şi stilistic –, monografia „Vidra –
Poarta Vrancei”, se poate spune că datorită exemplului său stimulativ, aproape
fiecare aşezare vrânceană are o monografie sociologică, ba mai mult, la îndem-
nul Domniei Sale s-a organizat o acţiune de mare semnificaţie culturală şi
afectivă „Drumul cărţii”, la care a participat Domnul academician însuşi.
Activităţile acestei acţiuni s-au organizat în şcoli sau biserici urmărindu-se
cunoaşterea luptei vrâncenilor în cele două conflagraţii mondiale, dar mai ales
tributul de suferinţă şi chiar de sânge, plătit ciumei roşii. În acest context s-a
realizat lansarea interesantei lucrări a lui Ştefan Neagu, „Vrancea eroică,
Vrancea tragică”, dar mai ales s-a împlinit dorinţa profesorului de a se întâlni
cu vrâncenii lui dragi. Au fost organizate „sfaturi” cu bătrânii satelor, cu
sătenii, cu toate „neamurile”, cu preoţii, cu dascălii şi cu elevii acestora,
întâlniri rodnice cu martirii vrânceni ai închisorilor comuniste.
Chiar dacă puterile fizice ale profesorului s-au împuţinat cu timpul, atunci
când era vorba de Vrancea natală nu ezita să se pornească la drum. A participat
la multe dintre activităţile organizate de Asociaţia Personalului Didactic „Simi-
on Mehedinţi”, refuzând cu eleganţă orice însoţire sau alte înlesniri pe care
orice organizator este dator să le asigure invitaţilor: „Domʼ Costică, ne vedem
acolo la ora fixată. Atât!”
Memorabile vor rămâne pentru vrânceni, întâlnirile cu sătenii Satului
Negrileşti - Vrancea, cu ocazia aniversării a 425 de ani de la atestarea docu-
mentară a aşezării sau lansarea lucrării „Petre Abeaboeru – Schitul Babele şi
Mânăstirea Soveja”.
Această acţiune s-a organizat chiar în Biserica Mănăstirii lui Matei Basarab
de la Soveja, cu participarea de excepţie, a P.S. Epifanie Norocel, Arhiepis-
copul Buzăului şi Vrancei, a domnului Academician Valeriu D. Cotea şi a unui
mare număr de preoţi şi săteni, dascăli şi elevi.
S-au rostit atunci două predici cu o mare încărcătură morală şi emoţională –
preotul şi învăţătorul – , două predici în care „preotul a vorbit ca un învăţător,
iar învăţătorul a slujit ca la biserică” (S. M.)
Profesorul Valeriu D. Cotea a ţinut întregii asistenţe – aşa cum numai
Domnia Sa ştie să o facă –, o impresionantă lecţie de viaţă, de muncă, de
solidaritate naţională şi de patriotism, cu exemple din viaţa mocanilor vrânceni,
46
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
el însuşi declarându-se un personaj al acestei istorii, după cum mărturiseşte şi

în „Vidra – Poarta Vrancei”.
Pe măsură ce profesorul vorbea, am citit pe feţele celor de faţă, apăsare şi
lumină, tristeţe şi bucurie, hotărâre şi încredere, iar pe chipul Profesorului se
citea nădejdea nestrămutată în viitorul acestui neam, dacă fiecare va sluji cu
devotament – Cultul Muncii.
Un alt moment în care Domnul Academician Valeriu D. Cotea a fost sfă-
tuitor, model şi sprijin pentru vrânceni, a fost Proiectul „Casa Memorială Du-
mitru Pricop” şi Muzeul Satului Negrileşti din inima Vrancei Arhaice – proiect
lansat la data de 27 martie 2014.
Dumitru Pricop supranumit şi „Poetul Vrancei”, plecat din nefericire, prea
devreme dintre noi, a fost până în prezent cel mai dăruit cu har, poet din Vran-
cea Arhaică. S-a bucurat de preţuirea confraţilor, fiind membru al Uniunii
Scrieitorilor din România, apreciat de mari scriitori şi critici români ca: Fănuş
Neagu, Gheorghe Istrate, Nichita Stănescu, Romulus Vulpescu, Al. Piru, Ion
Rotaru, acad. D. R. Popescu etc., creatori care au călcat pragul Vrancei la Sa-
lonul literar „Dragosloveni” şi la chemarea lui Dumitru Pricop.
La propunerea Asociaţiei Personalului Didactic „Simion Mehedinţi”, al
cărui membru fondator este şi Domnia Sa, de a face parte din comitetul de
iniţiativă, Domnul Academician a răspuns entuziast, promovând Proiectul,
fiind şi unul dintre donatorii care au contribuit financiar la achiziţia casei în
care s-a născut „Poetul Vrancei”.
Astăzi, 11 mai 2016, când Domnul Academician intră în rândul nonage-
narilor, anunţăm că pe data de 20 mai 2016 se va inaugura „Casa Memorială
Dumitru Pricop”, proiect iniţiat şi realizat printr-un parteneriat între Asociaţia
Personalului Didactic „Simion Mehedinţi”, Focşani şi Primăria Comunei Ne-
grileşti, Judeţul Vrancea. Acesta este al treilea memorial din Vrancea, după
„Casa Ion Roată” din Comuna Câmpuri şi „Casa Alexandru Vlahuţă” din Co-
muna Dumbrăveni.
Dedicăm acest proiect, realizat cu subscripţie publică şi alocaţii bugetare,
Domnului Academician Valeriu D. Cotea, pe care îl asigurăm de înalta noastră
preţuire şi afecţiune, urându-i multă sănătate şi viaţă îndelungată.
* * *
Şi pentru că se evocă permanent originea vrânceană a Domnului Profesor,
pentru că se vorbeşte mereu de permanenta pendulare între Vrancea şi Iaşi –
unde este „cetăţean de vază”, de pendularea între specialitate şi suflet, propun
să ne întoarcem puţin la Vidra – Poarta Vrancei.
Prin lucrarea ,,Vidra, – Poarta Vrancei”, autorul însuşi devine un personaj
aparţinător acestei aşezări, integrat în familia COTEA, o adevărată Sagă a aces-
tor locuri, coborâtoare din secolul al XV-lea (1471), „când Radu cel Frumos
47
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
(1462-1475), îl înzestrează pe căpitanul Stan Cotea Odobescu pentru faptele

sale vitejeşti”.
M-am întrebat deseori prin ce miracol, Domnul Academician Valeriu D.
Cotea, care îşi trage originile dintr-o familie de oieri vrânceni, a ajuns „mai
marele vinurilor româneşti”?
Citind capitolul „O familie vrânceană – Cotea” m-am dumirit. Pe căpitanul
Stan Cotea îl mai chema şi Odobescu, după cum m-am dumirit şi cu privire la
originea mocănească – vrâncenească, deoarece pe stră-străbunicul domnului
Cotea îl chema Lupu Cotea. Dacă mai luăm în calcul că antroponimul Cotea
mai apare şi cu variabilele Cote, Cotia – a coti butoaiele –, atunci s-ar putea
spune că numele Cotea a fost predestinat pentru oenologie.
La împlinirea vârstei de 90 de ani, Domnul Valeriu D. Cotea a devenit unul
dintre „bătrânii – Cotea Bătrânul – Ţării Vrancei”, spiritul tutelar al acestui
ţinut încărcat de legendă, şi întâistătătorul vinului românesc.
„Nemuritorului” de la Vrancea îi dorim viaţă lungă şi senină, aceeaşi
mobilitate a spiritului şi neştirbită bunătate a sufletului, în folosul Domniei
Sale, al ştiinţei şi al naţiei întregi.

48
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

ESTE VRÂNCEAN
Ing. Decebal BACINSCHI,
Primarul Municipiului Focşani
Cu mândrie şi bucurie aduc în atenţia dumneavoastră faptul că academi-

cianul Valeriu D. Cotea este vrâncean, fapt care a marcat, probabil, parcursul
Domniei Sale în domeniul pe care îl reprezintă şi la a cărui dezvoltare a contri-
buit în întreaga carieră.
Influenţa Domniei Sale în ştiinţa oenologiei este de necontestat, astfel că,
ţinându-se cont şi de originea academicianului, în anul 1996 s-a decis de către
Consiliul Local acordarea titlului de Cetăţean de onoare al Municipiului Foc-
şani, prin hotărârea nr. 108/31.10.1996.
Totodată, începând cu anul 2008, Liceul Agricol din oraş a devenit Cole-
giul Tehnic „Valeriu D. Cotea”.
Este o onoare să vorbesc despre o asemenea personalitate şi profit de
această ocazie să îi doresc Domnului Academician sănătate şi bucurii la împli-
nirea frumoasei vârste pe care o aniversează în această primăvară.
LA MULŢI ANI!
49
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ACADEMICIANULUI VALERIU D. COTEA,

CARE ŞI-A ONORAT PROFESIA
ŞI CALITATEA SA DE OM
Prof. dr. Vasile N. TAFTĂ
Membru de onoare ASAS
Este pentru mine un moment deosebit de viaţă ca să pot aduce omagiu Prof.
acad. Valeriu D. COTEA la împlinirea venerabilei vârste de 90 ani.
Mă leagă de sărbătorit obârşia noastră comună, tărâmul de basm care este
Vrancea montană, locurile noastre natale fiind la o aruncătură de câţiva kilome-
tri, cunoscându-ne de tineri (din povestirile localnicilor despre dl. Prof. Valeriu
D. Cotea) ducându-i-se vestea încă din tinereţe.
Am avut bucuria să-mi întregesc cunoaşterea mea despre Valeriu D. Cotea
şi despre familia sa, fiind coleg de liceu şi de universitate cu unul din fraţii săi,
anume regretatul medic veterinar Culiţă (Nicolae) Cotea despre care îmi amin-
tesc şi acum cu multă căldură sufletească. Deşi fiecare dintre noi, am urmat altă
specialitate a agriculturii, consider că bogata sa activitate profesională oglindită
în CV-ul personal o exprimă mult mai competent decât aş face-o eu, subliniind
totuşi marea contribuţie adusă de Prof. Valeriu D. Cotea la zestrea naţională cât
şi internaţională, aprecierile specialiştilor confirmând valoarea de excepţie a lu-
crărilor sale ştiinţifice, a experienţei şi a aportului acestuia la cunoaşterea şi
dezvoltarea sectorului vini-viticol.
Dotat cu un umor rafinat, natural, spontan, s-a făcut deopotrivă apreciat dar
şi foarte iubit, atât de prieteni cât şi de studenţi care i-au rămas alături, preţu-
indu-l şi acum la această venerabilă vârstă, ca un reper de stimă şi respect pen-
tru toţi cei care au lucrat cu domnia sa.
Consider acum, la trecerea atâtor ani că domnul Prof. Valeriu D. Cotea este
un important pisc al celor ce au onorat nobila meserie pe care a slujit-o şi a iu-
bit-o cu pasiune şi de care nu s-a depărtat nici un moment.
Personalitate puternică, a ştiut întotdeauna să dea un suflu optimist proble-
melor grele, care nu l-au ocolit nici pe el, tratându-le cu multă înţelepciune şi
încurajându-i şi pe alţii ca să le depăşească.
Acad. Valeriu D. Cotea este omul care şi acum se odihneşte prin muncă,
preocupat mereu de problemele cetăţii cât şi ale profesiei, neobosit, încălzit de
aceeaşi pasiune pentru meserie şi familie, cu un cult al prieteniei rar întâlnit.
Valeriu D. Cotea este hărăzit şi cu un deosebit talent de bun condeier auten-
tic, calităţile sale despre ţinutul natal făcându-ne să simţim o mare trăire emo-
50
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ţională în mod special, cele legate de Vidra, pentru care şi-a dedicat mult timp
şi dăruire. Localitatea din comună, recunoscându-i acestuia meritele sale deo-
sebite şi acordând şcolii din comună, numele său.
Ceea ce apreciez în mod deosebit la dl. Prof. Valeriu D. Cotea este şi mare
sa omenie acordând ajutor, din tot sufletul său de cele mai multe ori, fără să i se
solicite, pentru că este un luptător în promovarea adevăratelor valori intelectua-
le neprecupeţind nimic pentru a le face cunoscute meritele reale ale colaborato-
rilor săi.
De remarcat că marea sa omenie a sufletului său, izvorăşte din adâncul fi-
inţei sale şi reprezintă pentru noi totodată, un reper de stimă şi respect. Perso-
nal îi datorez lui Valerică o mare recunoştinţă pentru clipele când mi-a de-
monstrat o imensă implicare şi prietenie, atunci când a fost necesar, subliniind
– aşa cum a procedat întotdeauna – că este un luptător adevărat.
La împlinirea celor nouă decade înşirate de Cronos de-a lungul vieţii sale, îi
urăm Prof. acad. Valeriu D. Cotea încă mulţi ani cu sănătate, noi împliniri
profesionale – Domnia Sa mai având încă multe de comunicat şi să trăim
bucuria de a ne revedea şi la sărbătorirea centenarului său.
51
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
LĂSTAR VIGUROS
DIN TRUNCHIUL VRANCEI ARHAICE
Prof. Ştefan O. NEAGU, Focşani
Domnule Academician Valeriu D. Cotea, primiţi cele mai sincere omagii,
la împlinirea a 90 de ani de viaţă!
Vă admir, ca fiind cea mai strălucită personalitate; urmaş demn al neamului
nostru de păstori şi cărturari vestiţi.
Cele 9 decenii de viaţă sunt mărturia unei activităţi performante printr-o
legătură trainică între ştiinţa şi cultura, între Dumnezeu şi neamul nostru de
mocani.
Născut la Vidra, Poarta harta Vrancei, aţi fost hărăzit să descuiaţi porţile
drumului spre cea mai înaltă instituţie de învăţământ – Universitatea. Dar nu
numai atât... Aţi deschis drumul a generaţii de tineri vrânceni, care au urmat
aceeaşi cale, între care mă număr şi eu.
V-am cunoscut în urmă cu aproape 6 decenii, când nefiind admis în învăţă-
mântul superior, l-aţi sfătuit pe tatăl meu să scape măcar de „chiaburie” nefiind
nici colectivist, nici membru de partid.
Aşa am ajuns student, fapt pentru care vă sunt recunoscător şi astăzi, la zi
aniversară! V-am avut model, în calitate de cronicar modern al Ţării Vrancei.
În 2001, când Liceul Viticol din Odobeşti şi-a sărbătorit centenarul, aţi partici-
pat la lansarea unei monografii, apreciind-o şi lăudându-i pe foştii absolvenţi
care au devenit studenţii Dvs.
Monumentala monografie „Vidra – Poarta Vrancei” al cărei autor sunteţi,
mi-a îndrumat paşii, scoţând la iveală trecutul ţării noastre legendare. Mi-aţi
făcut o mare onoare prefaţându-mi cărţile şi fiindu-mi alături la lansarea lor.
Memorabil rămâne Drumul cărţii „Vrancea eroica, Vrancea tragica”, prin
toate comunele întâlnindu-ne cu eroii şi urmaşii lor din paginile monografiei.
V-am urmărit şi m-am bucurat cât de mult aţi evocat în mass-media Ţara
Vrancei, argumentând de fiecare dată că acest tărâm de legendă e un „creuzet”
al românismului.
Cu sentimente de recunoştinţă şi de aleasă preţuire,
Vă urează ani mulţi, cu sănătate, prof. Ştefan O. Neagu!
52
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
DE LA „POARTA VRANCEI”,
UN „STRUGURE” DE GÂND, O „LICOARE” DE
ADMIRAŢIE...
Prof. Ion Gr. CHERCIU,
Liceul de Arte ,,Gh Tattarescu”,
Focşani
A omagia personalitatea unui mare vrâncean este o strămoşească mândrie.
A sărbători personalitatea unui ales academician este o aleasă şi deosebită
onoare.
A venera personalitatea unui român rar este o nestemată bucurie.
A slăvi personalitatea unui „cetăţean al lumii” este o nobilă datorie.
A configura în dimensiuni sincere personalitatea Domnului Academician
Valeriu D. Cotea încă o dată - şi la cei nouăzeci de ani - este o vibrantă ocazie
care adună într-un bogat florilegiu amintirile visurilor, căutărilor, zbaterilor şi
împlinirilor unui mare om.
Noi trăim acum toate aceste simţăminte laolaltă, înşiruind aici câteva emo-
ţionante cuvinte, care nu izbutesc decât în parte să măsoare în litera şi în spiri-
tul lor toate conotaţiile ce izvorăsc din luminile acestui rar jubileu.
Privim astăzi spre aura şi înălţimea celor nouă decenii de existenţă de unde
ne zâmbeşte blând şi înţelept un om care şi-a împlinit cu o vrednică dăruire
harul ce i-a fost îngăduit.
Încercăm să întruchipăm dimensiunile Omului ivit pe lume la Vidra, în
Vrancea, plecat apoi din locul natal spre alte zări, ca să-şi împlinească chemări-
le cărţii şi ale ştiinţei, ajuns pe culmile cunoaşterii într-un univers al sufletului,
împlinit şi preţuit în spaţiul românesc, căutat, chemat şi aclamat pe multele me-
leaguri ale pământului...
Ne bucurăm că Vidra - „Poarta Vrancei” de la poalele Măgurii Odobeștilor,
care a fost hotar între bătrânii codri de odinioară şi renumitele podgorii de la
Curbura Carpaților, care a stat dreaptă cumpănă şi tărâmului său mioritic în
multele primejdii ale istoriei și legendelor noastre, - a dăruit ţării şi poporului
nostru şi pe acest fiu care a purtat într-o bogată existenţă alte „lupte”. Ele
amintesc de cele ale răzeşilor Vrâncioaiei, ale Procesului Vrancei, ale Războiu-
lui de Independenţă, ale neamului Cotea – în primul război mondial, - de cele
din „obsedantul deceniu” şase al veacului trecut...). „Luptele” Domnului Aca-
demician Valeriu D. Cotea au fost în cunoaştere: în podgorii, în biblioteci, în
laboratoare, la catedră, prin lucrările ştiinţifice elaborate, în conferinţe şi comu-
53
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
nicări... Ele au fost purtate în credinţa lucrului temeinic înfăptuit, menit a aduce
oamenilor foloase, bucurii şi încrederea că oricând se poate mai mult şi mai bine.
În cele câteva împrejurări în care ne-am aflat împreună am simţit această
credinţă, mereu exprimată în cuvinte alese şi expresii pilduitoare despre părinţi,
despre familie, despre locul natal, despre dascălii, ucenicii şi emulii săi, despre
muncă, despre prietenie, despre dăruirea în numele unui ideal...
Noi, oamenii de rând, nu ştim mare lucru despre ştiinţele viei şi vinului. Prin
urmare, ne străduim doar să ne ridicăm oarecum la nivelul specialiştilor spre a
înţelege cumva câte ceva din drumul greu suit de Domnul Academician Vale-
riu D. Cotea pe virtuala „Golgotă” a cunoaşterii. Ne închipuim măcar frămân-
tările şi vibraţiile Domniei Sale în aşteptarea semnelor unor descoperiri care să
aducă îndreptările cuvenite în descifrarea tainelor vinului...
Vinul este una dintre marile valori și inconfundabile bucurii ale umanităţii
şi îi exprimă ipostazele şi oglinzile istoriei trăite de valuri şi valuri de generaţii.
...Dacă, de pildă, în vechime, într-un alt mileniu, în Dacia străbună, Burebista
s-a mâniat pe vin crezând că el este cauza unor grele metehne, totuşi vinul şi-a
regăsit printre urmaşii acelui mare întemeietor locul şi strălucirea. Mai apoi, în
Ţara Sfântă, Mântuitorul Iisus Hristos a săvârşit minunea de la nunta din Caana
Galileii şi, în Săptămâna Patimilor, la Cina cea de Taină, l-a transformat în
licoare a mântuirii pentru cei care Îl vor urma prin credinţă...
...De-atunci încoace, oamenii s-au străduit să împodobească vinul cu fap-
tele bune, iar faptele bune şi le-au încununat, şi le-au sărbătorit, şi le-au cinstit
cu minunile ascunse ale acestui rod al pământurilor şi dar al lui Dumnezeu. Iar
cei mai pricepuţi dintre oameni, truditori ai ogoarelor şi făuritori ai roadelor şi ai
înţelepciunii, au scotocit neobosiţi în lumea comorilor spre a-i găsi şi vinului cât
mai multe dintre taine...
Domnul Academician Valeriu D. Cotea este unul dintre aceşti mari trudi-
tori și descoperitori, ducând, cu pricepere şi cu nobleţe, mai departe, stindardul
muncii şi dăruirii înaintaşilor.
Noi, fiii „Vrancei arhaice”, ne bucurăm nespus că „Academia Vrancei” a
dăruit Academiei Române şi unor „Academii ale Lumii” pe unul dintre aleşii
săi fii. Şi, dacă păstorul mioritic ne-a reamintit minunea fundamentală a comu-
niunii omului cu natura, Domnul Academician Valeriu D. Cotea ne-a reînvăţat
dăruirea şi bucuria comuniunii omului cu unul dintre darurile prin care natura
în care vieţuim ne înalţă şi ne apropie de Domnul - vinul.
De aceea, venim să ne bucurăm şi la cele nouă decenii de viaţă pilduitoare
a Domnului Academician Valeriu D. Cotea.
De aceea vă adresăm din toată inima, Domnule Academician Valeriu Co-
tea, străbuna urare: La Mulţi, Sănătoşi, Frumoşi şi Tihniţi Ani! Şi să fiţi în-
54
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
conjurat şi iubit de toţi aceia care vă percep ca pe un model de viaţă, un îndemn

de muncă şi un călăuzitor de purtare!
De aceea, şi purtătorul acestor gânduri şi rânduri se alătură emoţionat, emo-
ţionant şi respectuos tuturor celor care îl sărbătoresc şi îl preţuiesc pe Domnul
Academician Valeriu D. Cotea. Să fie într-un ceas bun!
55
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
CUVÂNT DE BUCURIE ŞI PREŢUIRE

LA CEI 90 DE ANI DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ
AI DOMNULUI ACADEMICIAN VALERIU D. COTEA
Prof. Cezar CHERCIU,
Focşani
Ţara Vrancei sau „Ţara de Piatră” rămâne un vechi templu natural, pe ca-
re călătorul va trebui să-l cunoască descoperindu-şi fruntea. Vrancea arhaică şi
cea de astăzi, rămâne un ţinut de legendă, iar prin faptele locuitorilor ei dăinuie
ca un altar al conştiinţei naţionale, care a cultivat cele mai alese valori: dragos-
tea de libertate, cinstea şi demnitatea.
Numeroase condeie au scris despre plaiurile mioritice, despre oamenii ei:
bizantinologul Charles Diehl i-a descris ca „oameni de piatră cu zâmbet de
floare”, iar savantul şi istoricul Nicolae Iorga, un statornic prieten al vrân-
cenilor, impresionat de istoria acestor „oameni tari şi frumoşi” adaugă că
„cine va studia istoria Vrancei, va afla despre istoria în mic a acestui popor!”
În acest cadru natural şi uman s-au născut în familia răzeşului Dumitrache
şi Ancuţa Cotea, cei 7 feciori – precum în legendă – Valeriu D. Cotea fiind al
cincilea dintre ei. Satul lor de baştină, Călimanul – Vidrei se număra printre
cele mai vechi din Vrancea, întins şi bogat, supranumit şi „Poarta Vrancei”.
Domnul luminat al Moldovei, Dimitrie Cantemir, arată că de aici se întind cele
12 mari sate ale Vrancei istorice (Descriptio Moldaviae).
Straja naturală a Călimanului le-a fost Măgura Odobeştiului – „piramida
verde” ce a dat „măsura lucrurilor”, iar apa lină şi şăgalnică a Putnei, a fost
chemarea permanentă către vatră, către obârşie, pentru cei 7 minunaţi flăcăi ai
lui Dumitrache Cotea. Familia a avut un rol hotărâtor în formarea acestora,
crescuţi în cultul muncii şi al omeniei ţărăneşti, a credinţei străbune. Îndemnul
Mamei Ancuţa le-a fost crez şi călăuză: „Voi în viaţă, dacă vreţi să reuşiţi, tre-
buie să aveţi doi mari aliaţi: Dumnezeu şi Munca!” Aceste cuvinte magice, de
suflet, spre cinstea lor, i-au orientat în întreaga lor viaţă pe feciorii familiei Cotea.
Valeriu D. Cotea a urmat cursurile şcolii primare în Şcoala veche a Obştei
vrâncene (construită după 1850), unde a învăţat şi sovejanul Simion Mehedinţi
şi alţi fruntaşi ai Vrancei. Aici îl are ca învăţător pe Simion Matei – „o adevă-
rată călăuză”, „domnul Trandafir” al vieţii sale. Copilăria şi adolescenţa şi le-
a petrecut în mijlocul satului păstrător de datini şi obiceiuri străbune, care i-au
dat forţa morală şi dragostea creştină pentru oameni.
56
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Studiile medii le-a început la Şcoala Normală „Principele Carol” din Foc-
şani. Aspiraţia de a deveni învăţător la acea vreme reprezenta o nevoie dar şi
un obiectiv moral, un adevărat ţel social de atins.
Cutremurul devastator din noiembrie 1940 a schimbat rostul multor lucruri
dar şi pe ale tânărului Valeriu Cotea. Şcoala fiind avariată, întreaga sa clasă a
fost mutată pe meleagurile oltene, în necunoscutul Târgu Jiu. Trecerea tânăru-
lui învăţăcel prin cele două şcoli, Focşani şi Târgu Jiu „rămâne episodul cel
mai frumos, mai plin de amintiri şi mai romantic al vieţii mele. În această
etapă s-au conturat cele mai îndrăzneţe vise, mi s-au deschis în faţă cele mai
largi zări şi mi s-a conturat personalitatea cu toate ale ei…” – spune autorul în
cartea „Fragmente de viaţă”.
Examenul pentru obţinerea diplomei de absolvent a fost susţinut la Şcoala
Normală din Bacău. Îşi începe activitatea de învăţător la şcoala satului Burca
din comuna Vidra, cunoscând rigorile apostolatului din învăţământul vrâncean.
Cu dăruire îşi va pregăti examenele de diferenţă pentru liceu, ce le va susţine la
Liceul „Petru şi Pavel” din Ploieşti.
Din anul 1951, Valeriu D. Cotea, absolvent al Facultăţii de Agronomie din
Iaşi, urcă prin muncă, perseverenţă şi multe, multe sacrificii toate treptele ierar-
hiei universitare, de la preparator la cea de profesor, ajungând, în final, sub cu-
pola celei mai prestigioase instituţii a ţării Academia Română, templu al înţe-
lepciunii. Colegul său de liceu, astăzi ilustrul critic literar, academicianul Eu-
gen Simion, sintetizează drumul domnului Valeriu D. Cotea, prin cuvinte meş-
teşugite: „Domnul Valeriu Cotea a ieşit din lumea ţărănească şi, şi-a făcut cu
greu, dar fără greş, drumul spre înalta societate intelectuală, unde, de câteva
decenii joacă rolul unui patriarh plin de înţelepciune şi bunătate…Dacă ar fi
mulţi ca el, lumea românească ar fi infinit mai frumoasă!”
În lunga sa activitate, dovedind un înalt simţ pedagogic, a pregătit peste 48
de serii de ingineri hortiviticoli, pentru economia ţării, iar pe când avea doar 47
de ani a devenit conducător de doctorate, în specialitatea sa mult îndrăgită, viti-
cultura şi oenologia.
A fost primit în Academia Română, a „nemuritorilor” la 12 decembrie
1994, cu Discursul de recepţie „Vinul în existenţa umană” ce-l va consacra în
viaţă ca un specialist de primă valoare, academică. Opera sa profesională şi di-
dactică, este impresionantă: „Tratat de Oenologie” – 2 volume (1985 şi 1988),
apreciată ca o lucrare de excepţie pe plan naţional şi internaţional. „Podgoriile
şi vinurile României” este o altă lucrare ştiinţifică pentru care i s-a acordat Pre-
miul Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului, pe care a avut onoarea să o
conducă câţiva ani buni. Întreaga sa operă rămâne un imn închinat muncii şi
vieţii pe care o iubeşte mult!
57
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
A pus la dispoziţia cercetătorilor şi specialiştilor o literatură de specialitate

impresionantă, regăsită în aproape 600 de titluri prezentate la simpozioane, co-
locvii sau în publicaţii de specialitate, toate purtând amprenta unei viguroase
puteri de muncă dar şi concepţie. A condus cu dăruire, competenţă şi respon-
sabilitate tezele dificile de doctorat a 10 viitori specialişti din ţară şi de peste
hotare.
Pentru activitatea depusă, profesorul şi academicianul Valeriu D. Cotea a
fost onorat cu cele mai înalte distincţii din ţară şi străinătate, printre care amin-
tim: Ordinul Naţional Steaua României în grad de cavaler, Doctor Honoris
Causa a universităţilor de Ştiinţe Agricole, Biotera Bucureşti şi a Universităţii
de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti.
Opera şi munca domnului academician este o înfăptuire meritorie pentru
ştiinţa şi cultura naţională; „nasc şi la Vrancea oameni”, vorba cronicarului.
Pe plan judeţean, academicianul Valeriu D. Cotea se numără printre cetăţenii
de onoare ai oraşului Focşani, reşedinţa judeţului Vrancea, puntea de legătură
sufletească dintre Vidra natală şi Iaşi, oraşul devenirii sale.
Cei ce vor cuteza, în viitor, să aşeze în tiparul timpului istoria rotondei de
aur a intelectualităţii vrâncene, vor găsi un loc de cinste pentru personalitatea
ilustrului nostru vrâncean, alături de înaintaşii: geograful şi academicianul Si-
mion Mehedinţi, sociologii de frunte, Dimitrie Gusti şi H. H. Stahl, cunoscători
ai satului şi obştei vrâncene, juristul Aurel Sava şi autodidactul, grefier de la
Năruja, Simion Hârnea, profesorii universitari Ion Ionaşcu, Ion Conea, parla-
mentarul de mare onoare, de altădată, Nicolae Jecheanu, profesorul şi folcloris-
tul Ion Diaconu, geograful Al. N. Rădulescu sau distinşii prefecţi de odinioară
Nicolae N. Săveanu şi Vasile I. Ţiroiu, care au contribuit mult pentru propăşi-
rea Vrancei şi a Ţinutului Putna.
Parte din opera sa am citit-o sub raport documentar, dar datorită profesiilor
diferite, nu am avut bucuria să-i ascult prelegerile făcute de la catedră. Mulţi
apropiaţi şi cunoscuţi mi-au confirmat că acestea erau fermecătoare, la obiect,
atractive, pline de căldură sufletească şi dăruire, introducând cu pricepere audi-
toriul în tainele viticulturii. A rămas un distins pedagog, ce a modelat sufletele
şi conştiinţele viitorilor specialişti. Prin felul său de a fi, prin omenia sa, pro-
fesorul Valeriu D. Cotea, a rămas unul din cei mai iubiţi şi preţuiţi profesori ai
facultăţii. Aceste calităţi fascinante, de excelent cozeur, de ales povestitor, am
avut în viaţă ocazia de a le cunoaşte în multe alte împrejurări.
Domnul academician Valeriu D. Cotea, rămâne o personalitate reprezenta-
tivă, academică dar şi un om de mare omenie. Luaţi şi citiţi cartea sa „Omagiul
înaintaşilor” şi vă veţi convinge! Ce dar mai frumos poate fi făcut pentru aceş-
tia decât a-i evoca şi reaminti generaţiilor de azi, că aceştia au fost renumiţi
pedagogi, mari personalităţi ale ştiinţei agricole româneşti, fondatori de şcoală
58
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
românească. Cartea degajă respect şi aducere aminte, un omagiu ales pentru

înaintaşi. Ea rămâne un reper de valoare educativă, pentru lumea în care trăim,
ştiut fiind faptul că recunoştinţa este încă „o floare rară!”
În anii adolescenţei mele, în familie se vorbea cu respect şi preţuire despre
faptele de laudă în ale învăţăturii ale unor tineri vidreni din familiile Cotea,
Ţârdea, Ionaşcu. Adesea, cei dragi, de mult dispăruţi, ne aminteau de modelele
şi voinţa acestora de a răzbate în viaţă. Timpul s-a scurs cu repeziciune! Acum
două decenii, am ieşit şi eu în lume cu o lucrare privind istoria Vrancei şi a
Ţinutului Putna. La câteva săptămâni am primit o scrisoare aparte, de ţinută,
semnată de academicianul Valeriu Cotea. Era o scrisoare ce m-a impresionat
prin căldura cu care era scrisă, prin aprecierile şi îndemnurile făcute. Acest mo-
ment m-a apropiat sufleteşte de un om deosebit, dezinteresat, care ştie să culti-
ve prietenia.
În anul 1997, domnul Valeriu Cotea îşi prezintă cartea „Fragmente de via-
ţă”, o lucrare autobiografică, în care vorbeşte cu dragoste şi afecţiune despre
familia sa şi drumul său în viaţă. Cartea este în fapt un istoric al satului vrân-
cean, scăldat în datinile şi obiceiurile moştenite de la strămoşi, dar şi un
omagiu adus oamenilor pe care i-a cunoscut.
Impresionant rămâne epitaful de pe crucea părinţilor săi: „Cei 7 feciori
îngenunchează cu recunoştinţă la mormântul lor.”
„Fragmente de viaţă” rămâne un preludiu literar – documentar la lucrarea
monografică „Vidra – Poarta Vrancei”, editată în anul 2003, într-o ţinută gra-
fică de excepţie. Lucrarea scrisă cu mare pasiune şi dăruire rămâne cartea de
identitate a răzeşilor din Vidra şi nu numai, făcând referiri şi asupra istoriei
eroice trăite de vrânceni de-a lungul vremurilor. Lucrarea a fost întocmită pe
măsura chemării haretiene de odinioară şi realizată în migala gândirii sociolo-
gice a lui Dimitrie Gusti. „Cartea, spune autorul, a izvorât şi dintr-o dragoste
neîntrecută pentru Vrancea şi oamenii ei, îndeosebi pentru Vidra, localitate în
care m-am născut, am copilărit şi de care mă leagă îndatoriri mari. Prin ea aş
dori să transmit generaţiilor prezente şi viitoare îndemnul de a cunoaşte şi
păstra în memorie valorile durabile ale omenirii şi îndeosebi ale neamului
care ne-a zămislit.”
La loc de cinste, autorul aşează cele două consemnări literar-istorice „Satul
meu” şi „Din istoricul şcolii primare din Vidra – Putna” semnate de învăţăto-
rii de suflet, Simion Matei şi soţia sa Păuna S. Matei, care sporesc valoarea
documentară privind Vidra şi lumea vrânceană. Cartea este un mare dar făcut
mişcării monografice contemporane.
Astăzi în Vrancea s-au elaborat până la această dată 52 de lucrări monogra-
fice, de numeroşi iubitori ai istoriei locale ce au fost lucrate cu mare dăruire şi
o căutare minuţioasă în fondul arhivistic local şi naţional. Cei mai mulţi dintre
59
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
aceştia s-au bucurat de aprecierea şi încurajarea domnului academician Valeriu

D. Cotea.
Cu ocazia lansării acestei cărţi, pe un ton sfătos îmi spune: „Ştii am scris şi
despre scătureni (locuitorii satului Viişoara de azi), dar oamenii aceştia şi
obştea lor, pentru câte au făcut, merită mai mult scris.” Gândurile sale expri-
mate se împleteau cu o veche dorinţă a tatălui meu, iubitor de istorie a Vrancei,
de a rămâne ceva scris şi despre satul lor pentru cei de azi şi de mâine. Şi ast-
fel, la un sfârşit de iunie 2011, în prezenţa domnului academician Valeriu D.
Cotea, a primarului comunei Vidra, Micu Nică şi altor oficialităţi, a fost lansată
cartea „Viişoara Vrancei – un sat răzăşesc”. La vestea venirii ilustrului acade-
mician, satul s-a mobilizat, iar sala spaţioasă a Obştei Viişoara a devenit neîn-
căpătoare.
Domnul Cotea Valeriu, însoţit de fratele său Costică, au fost primiţi cu toa-
tă dragostea şi urările de bun venit. Cuvintele de aur rostite de către Valeriu
Cotea au fost „sorbite” de concetăţenii săi, care într-o formă apropiată suflete-
lor lor le-a prezentat crâmpeie din istoria locală, despre oameni pe care i-a cu-
noscut şi fapte pe care le-a trăit. Am citit pe faţa bunului profesor mulţumirea
sufletească trăită din plin la întâlnirea avută cu concetăţenii săi. După termi-
narea activităţii, mi-a spus pe un ton duios, venit din adâncul sufletului: „Am
aici, în cimitirul satului Secătura-Părosu înmormântată o mătuşă pe care am
preţuit-o mult. Tare aş voi să-i aşez la căpătâi o floare şi o lumânare.” Ce
mult m-a impresionat această trăire a omului cu sufletul de aur!
Ori de câte ori a avut ocazia şi-a manifestat respectul pentru înaintaşi şi is-
toria învolburată a Vrancei. Astfel, l-am văzut pe domnul Valeriu D. Cotea în
câteva ipostaze cu totul aparte.
La Năruja, în cimitirul satului, însoţit de câţiva apropiaţi, a depus cu pioşe-
nie, o coroană de flori la crucea simbol închinată preotului Şerban Bălan, unul
din luptătorii pentru dezrobirea Vrancei de sub „boierescul fanariot”. Cuvântul
său a rămas un model pentru toţi ce-şi iubesc istoria şi înaintaşii. Participanţii l-au
ascultat cu respect şi luare aminte.
Cu aceleaşi sentimente a păşit pe Dealul Dumbrava din comuna Bârseşti,
pentru a vorbi tinerilor şi vrâncenilor despre faptele lui Ştefan cel Mare, care
domină şi astăzi istoria legendară a Vrancei. Acolo, în 1925 vorbise Necolai Je-
chianu obştilor Vrancei, iar astăzi forţa recunoştinţei a fost preluată de acade-
micianul Valeriu Cotea. Ce frumuseţe morală, ce înălţătoare pildă de dragoste
pentru cei ce îi avem modele! Se ştie că în 1904, obştea satelor vrâncene a ridi-
cat la Dumbrava, monumentul recunoştinţei pentru Marele voievod al Moldo-
vei, Ştefan cel Mare şi Sfânt. A fost primul monument închinat voievodului în
Moldova.
60
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În albumul de aur al Vrancei, se regăseşte o fotografie impresionantă, reali-

zată de către domnul Costică Răduc, un apropiat al sărbătoritului nostru. Foto-
grafia surprinde pe pelicula timpului, momentul când profesorul şi fiul satului
Vidra depun florile recunoştinţei la Crucea de la Căliman, moment închinat
eroilor vrânceni căzuţi în Marele Război 1916–1918. Printre eroii executaţi de
nemţi în august 1917 se aflau şi Vasile Chilian şi Toma Cotea (bunicul acade-
micianului) din Vidra, Dumitrache Pantazică din Tichiriş şi Ştefanache Săcăluş
din Spineştii Vrâncioaiei. Erau florile recunoştinţei veşnice pentru eroii nea-
mului, eroii Vrancei şi ai satului. Monumentul a fost ridicat în anul 1936 prin
grija fostului prefect de Putna, Vasile I. Ţiroiu, pe care academicianul l-a cu-
noscut şi preţuit mult.
Evoc cu recunoştinţă şi mulţumire prezenţa domnului Valeriu Cotea la
lansarea cărţii „Garoafa – pământ al eroismului românesc” din anul 2012. In-
vitaţia a fost făcută de către Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu” Focşani,
director dr. Teodora Fîntînaru şi primarul comunei Garoafa, la care domnul
Valeriu Cotea a răspuns cu toată bunăvoinţa.
Ca întotdeauna, cuvântul domnului academician Cotea, a fost primit cu
aplauze, pentru incursiunea cuceritoare făcută în istoria eroică a Vrancei. Pe
raza acestei comune, la Tişiţa, se afla monumentul Victoriei închinat eroilor că-
zuţi la Mărăşeşti, Doaga şi Străjescu în august 1917. Monumentul a fost ridicat
pe cheltuiala publicistului Pamfil Şeicaru, luptător pe aceste meleaguri, şi stră-
dania prefectului Vasile I. Ţiroiu. La festivităţi, în 1938 a participat şi regele
Carol al II-lea.
Deşi aflat la o vârstă înaintată, fiul de răzeş de odinioară, azi academicianul
de frunte al ţării, depune eforturi sporite, alături de oficialităţile judeţului, în
acţiunea de amenajare a şcolii vechi a obştii Vidra şi transformarea ei într-un
Centru Cultural al Vrancei.
Îl aşteptăm cu drag la darea în folosinţă a acestui important edificiu, un vis
împlinit al dascălului nostru!
Pentru strădania şi eforturile depuse, pentru îndemnurile de suflet, pentru a
ridica viaţa socială şi culturală a ţării, dar şi a Vrancei străbune, îi mulţumesc!
La ceas aniversar, prilejuit de împlinirea vârstei de 90 de ani îl salut cu
respect şi preţuire!
La mulţi ani cu sănătate Domnului Academician Valeriu D. Cotea!
61
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ESENŢA UNEI VIEŢI,

SPIRITUL DE DĂRUIRE
Prof. VASILE ŢIBREA,
Focşani
11 mai 2016, zi cu deosebită rezonanţă afectivă pentru lumea academică
românească şi pentru cultura vrânceană: academicianul Valeriu D. Cotea,
vrâncean de origine, împlineşte frumoasa vârstă de 90 de ani, încununând o
viaţă dedicată ştiinţei şi înfăptuirii binelui pentru semeni.
Este o zi fastă, în care toţi cei ce l-au cunoscut ar dori să-ţi exprime
dragostea şi recunoştinţa lor faţă de Domnia Sa, pentru a răsplăti astfel bine
cunoscuta generozitate a domnului academician care, de-a lungul vieţii sale, a
dăruit un ajutor dezinteresat oricui a avut nevoie de sprijinul său.
Cu această ocazie, încerc să adaug şi eu modestul meu omagiu distinsului
sărbătorit, cu regretul că, totuşi, cuvintele mele sunt prea slabe pentru a putea
cuprinde tot ce ar trebui spus despre un om de valoarea Domniei Sale, al cărui
prestigiu a depăşit fruntariile ţării prin opera ştiinţifică pe care a creat-o şi prin
activitatea laborioasă pe care a desfăşurat-o în mediul universitar şi academic
din ţară şi de peste hotare. Numele său este pronunţat cu respect de oameni de
ştiinţă reputaţi din întreaga lume şi cu dragoste nedisimulată de generaţiile de
studenţi cărora le-a fost profesor şi mentor.
Ceea ce ne impresionează la dânsul, pe lângă activitatea ştiinţifică, este
statura morală deosebit de înaltă a OMULUI Valeriu D. Cotea, construită pe
câteva principii fundamentale pe care le-a respectat cu sfinţenie de-a lungul
vieţii: munca, responsabilitatea, cultul familiei, recunoştinţa faţă de înaintaşi,
respectul şi omenia faţă de toţi oamenii.
Prin muncă şi sacrificii a ajuns pe cele mai înalte trepte ale ştiinţei –
membru al Academiei Române, vicepreşedinte al Organizaţiei Internaţionale a
Viei şi Vinului -, dar cu sufletul a rămas tot timpul alături de cei de jos, ridicân-
du-se astfel pe cea mai înaltă treaptă a omeniei.
Paşii l-au purtat pe întreg mapamondul pentru a participa la reuniunii
ştiinţifice internaţionale, s-a întâlnit cu oameni de ştiinţă şi personalităţi poli-
tice importante din lume, dar a răspuns cu promptitudine şi invitaţiilor venite
de la oamenii din Vrancea sa natală de a participa la numeroase manifestări
culturale şi ştiinţifice din Focşani şi din alte localităţi ale judeţului, sprijinind
astfel revigorarea culturii, învăţământului şi economiei vrâncene.
La astfel de manifestări momentul cel mai aşteptat de participanţi era cu-
vântul Domniei Sale.
62
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Am avut prilejul să asist la un asemenea eveniment pe data de 6 noiembrie

2009, la o festivitate organizată de Grupul Şcolar Agricol Focşani, cu ocazia atri-
buirii numelui „Valeriu D. Cotea” acestei instituţii şi a lansării volumului auto-
biografic „Fragmente de viaţă”, ed. a II-a. Festivitatea s-a încheiat prin dis-
cursul domnului academician, care ne-a oferit un model de oratorie sui-generis
absolut captivantă, în care se împleteau într-un tot armonios timbrul plăcut al vo-
cii, zâmbetul deschis, cuceritor, sinceritatea absolută a destăinuirilor, umorul
hâtru, sănătos, menit să întreţină buna dispoziţie a ascultătorilor, lirismul evo-
cărilor, pertinenţa argumentelor, sfaturile părinteşti adresate elevilor şcolii…
Din când în când oratorul se oprea şi întreba cu voce scăzută: „Nu cumva vă
plictisesc?”, la care se auzea un „Nuuu!” prelungit, unanim din sală şi discursul
continua. Nu era posibilă plictiseala, am fi stat şi două ore să-l ascultăm.
Domnul academician a acordat sprijinul său dezinteresat multor oameni de
cultură din Vrancea, în special celor care se ocupau de editarea unor mono-
grafii. Aproape toţi autorii simţeau nevoia ca aceste cărţi să aibă girul Domniei
Sale, fiind autoritatea ştiinţifică şi morală cu cel mai înalt prestigiu. Dânsul a
răspuns cu promptitudine fiecărei solicitări, scriind cuvântul introductiv sau
prefaţa ce recomanda călduros cartea respectivă cititorilor.
De sprijinul generos al Domniei Sale am beneficiat şi noi, un grup de trei
profesori: Costică Neagu, Cherciu Gr. Ion şi cu mine în editarea monografiei
„Neculai Jechianu, un apostol vrăncean”, ed. a II-a, care pune în lumină mo-
delul unui mare activist pe tărâm social şi cultural din perioada interbelică,
născut în Comuna Vrăncioaia, Judeţul Vrancea.
La rugămintea domnului Costică Neagu, domnul academician a binevoit să
scrie Prefaţa la această carte, precum şi câteva amintiri şi aprecieri elogioase
despre personalitatea celui evocat, pe care îl cunoscuse personal. Pe data de 6
august 2012, Domnia Sa, împreună cu prietenul de o viaţă, prof. univ dr. Petru
Magazin, a participat la acţiunea de lansarea a acestei cărţi la biserica din Satul
Vrăncioaia, unde a ţinut un discurs mult gustat de cei prezenţi. Trebuie men-
ţionat că domnul academician evocase personalitatea lui Neculai Jechianu şi în
monografia scrisă de Domnia Sa „Vidra – Poarta Vrancei”, Editura Academiei
Române, Bucureşti, 2003, în capitolul „Elanuri şi dăruiri vrâncene”, alături de
alte personalităţi care au contribuit la dezvoltarea socio-culturală a Vrancei.
În diverse discuţii cu cei ce l-au cunoscut pe Domnul academician, n-am
auzit pe nimeni să spună că l-ar fi rugat ceva şi ar fi fost refuzat, aşa că am
putea conchide că esenţa personalităţii sale morale este spiritul de dăruire, ceea
ce reprezintă valoarea supremă a omeniei.
Prin tot ce a înfăptuit Domnul academician Valeriu D. Cotea, este fără în-
doială nu numai unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ştiinţei româneşti ci
şi unul din cei mai iubiţi fii ai Vrancei noastre legendare.
63
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
De aceea, în acest ceas aniversar, noi, toţi vrâncenii, îi adresăm din toată
inima urarea: „Să ne trăiţi întru mulţi ani, în fericire, sănătate şi prosperitate
alături de toţi cei ce vă sunt dragi, iubite Domnule Academician, Valeriu D.
Cotea”.
64
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
UN OM CU INIMA CÂT UN MUNTE

ŞI SUFLETUL CA SENINUL DE MAI
Prof. Valeriu ANGHEL
Plămădit din neliniştea adâncurilor fierbinţi ale Terrei şi înălţat spre cer pe
altarul de răcoare al mitului mioritic, pământul de pe malurile Putnei de la
Curbura Carpaţilor a dat ţării peste 25 de academicieni, zeci de profesori
universitari – mulţi dintre ei întemeietori de şcoli naţionale în ştiinţă şi artă,
numeroşi generali de armată, demni urmaşi ai voievodului Ştefan cel Mare şi
Sfânt, scriitori, artişti şi sportivi de renume.
Dacă, de pildă, la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX, patronul
spiritual al Vrancei era considerat Simion Mehedinţi, la sfârşit de secol XX şi
început de secol XXI, locul marelui geograf este luat de academicianul Valeriu
D. Cotea, exponent de seamă în plan naţional şi internaţional al intelectualităţii
tehnice din domeniul viei şi vinului, cu o remarcabilă vocaţie didactică, cu
certe virtuţi literare, har oratoric şi dimensiuni umane rar întâlnite.
„Academicianul Valeriu D. Cotea, de care mă leagă o prietenie de dece-
nii, m-a impresionat întotdeauna nu prin titlurile sale academice, ci prin
ceva mult mai important şi mai simplu decât succesul devenirii: ştiinţa de a
trăi printre oameni, care nu se învaţă la şcoală, ci se bea odată cu laptele
mamei.
Aflat la apogeul unei cariere devenite destin, acad. Valeriu D. Cotea este
mai mult decât autorul cărţilor sale sau profesorul studenţilor săi; el este
prototipul învingătorului care a ştiut să disimuleze cu atâta măiestrie Victo-
ria, încât nici bieţii oameni striviţi de vremi, nici munţii care se băteau în
capete nu l-au putut împiedica să-şi împlinească menirea, asemenea coar-
delor puternice şi mlădioase ale viţei-de-vie căreia i s-a dedicat de-a lungul
întregii sale vieţi“. Ana Blandiana
Plecat de la Poarta Vrancei, cum este numită Vidra, localitatea sa natală,
unde mugetul cerbului se estompează în viile şi livezile de pe colinele subcar-
patice, Valeriu D. Cotea a înnobilat cu personalitatea sa debordantă, atât de
frumos curgătoare în spaţiu şi timp, nu numai meleagurile de legendă pe care
au strălucit şi înaintaşii săi, cât şi pe cele ale întregii ţări, reverberând în licorile
hărăzite zeilor iscusinţa romanilor în tainele dăinuirii ca neam.
„Când ajungi la o vârstă atât de înaintată – declara academicianul cu câ-
ţiva ani în urmă –, ştii sigur doar că ai împlinit nişte ani, pentru că ce urmează
– numai Dumnezeu ştie. Nu e uşor să aduni pe umeri atâţia ani şi să trăieşti
65
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
reflectând la ce-a fost, ce va fi... Oricum, trăiesc in principal prezentul, dar mă

refugiez adesea şi în trecut. Pentru mine, trecutul a fost dintotdeauna şi a ră-
mas apartenenţa la pământul natal. M-am născut şi am copilărit în atmosfera
de vrajă şi vis a satului de la poalele ,,piramidei verzi” a Măgurei Odobeştilor.
De aceea sunt fericit să mă întorc din când în când acolo, aievea sau în gând,
pentru a-mi regăsi rădăcinile. Itaca mea a fost şi a rămas Vidra. Prezentul ţine
de apartenenţa mea cetăţii ieşene, unde m-am realizat profesional şi m-am îm-
plinit ca om. Aici am încercat să creez o atmosferă bună de lucru, dar aerul pe
care îl respirăm in laborator îmi pare, uneori, adus din îndepărtata Vrance“.
Părăsind meleagurile de legendă ale Ţării Vrancei la 11 ani pentru a învăţa
„mai departe“, urmează Şcoala Normală de Învăţători, apoi învăţământul uni-
versitar agronomic, pentru ca în ultimul an de studii (1950-1951), odată cu
înfiinţarea Facultăţii de Horticultură, să fie cooptat preparator, primul nivel de
atunci al unei cariere universitare, pe care o parcurge apoi, prin muncă asiduă,
de la asistent la profesor, în 1965 luându-şi doctoratul în „viticultură şi oeno-
logie“. În 1990 devine membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi
Silvice, iar în 1993 – membru titular al Academiei Romane, unde rosteşte
discursul de recepţie „Vinul în existenţa umană“ şi unde, în 1998, este ales
preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. Acestea, după ce devenise
membru corespondent al mai multor academii de specialitate,
printre care Accademia Italiana della Vite et del Vino (1986), Académie
Suisse du Vin (1987), Academia Internaţională a Vinului (1988).
Din cele peste 500 de lucrări publicate, cca. 200 sunt elaborate ca singur
autor, alte 200 ca prim autor şi în jur de 100 în calitate de colaborator. „Trata-
tul de oenologie“, apărut în două volume (1985 şi 1988) – aproape 2000 de pa-
gini, este unic în literatura noastră de specialitate, iar în plan internaţional este
considerat, ca valoare, între primele cinci apărute în lume pe această temă în
ultimele decenii. „Podgoriile şi vinurile României“ (2003) conţine o informaţie
ştiinţifică greu de atins ulterior, iar „Podgoria Cotnari“ (2006) este indispen-
sabilă viticultorilor din acest areal prin stabilirea tehnologiilor de cultură şi îm-
bunătăţirea metodelor tradiţionale de obţinere a vinurilor dulci.
Singurul oenolog membru titular sau corespondent a patru instituţii acade-
mice din lume, Valeriu D. Cotea continuă aportul academicienilor vrânceni la
cultura naţională, printre care Virgil Cândea, Constantin C. Giurescu, G. G.
Longinescu, Simion Mehedinţi, Anghel Saligny, Duiliu Zamfirescu ş.a. Asi-
milat de conştiinţa publică mai întâi ca pedagog şi ca om de ştiinţă dedicat viei
şi vinului, prin lucrările „Omagiu înaintaşilor“ şi „Profiluri în timp“, în care
recompune portretele unor mari personalităţi ale ştiinţelor agricole, mari peda-
gogi şi exponenţi ai unor înalte valori morale, dar şi prin „Fragmente de viaţă“
sau „Vidra – Poarta Vrancei“, Valeriu D. Cotea dovedeşte că are o largă vo-
66
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
caţie de cărturar sensibil, aducând în lumina prezentului modelele de referinţă

pe umerii cărora să se înalţe generaţiile viitoare.
Legendă vie a Ţării Vrancei şi minte strălucitoare între ieşeni, academicia-
nul cu inima cât un munte şi sufletul ca seninul de mai a trebuit să facă şi un
altfel de popas in Focşani, înainte de a purcede intr-o direcţie sau alta, fostul
Grup Şcolar Agricol de aici numindu-se din 2008 Colegiul Tehnic „Valeriu
D. Cotea“, singurul academician român al cărui nume este purtat cu cinste,
întru veşnicie, de un liceu, încă din timpul vieţii acestuia.
„V-am admirat şi vă admirăm pentru numeroasele si importantele suc-
cese pe care le-aţi avut de-a lungul timpului. Suntem mândri că unul ,,de-ai
noştri” ne reprezintă la Academia Romană, la Oficiul Internaţional al Viei şi
Vinului, în cele mai prestigioase foruri ştiinţifice şi academice interne şi in-
ternaţionale. Vă admirăm pentru munca şi pentru perseverenţa Dvs., pentru
realizările profesionale pe plan ştiinţific şi pe plan didactic. Vă admirăm mai
ales pentru harul şi elocinţa discursului, carisma oratorică şi talentul scrie-
sului. Şi mai presus de acestea, vă admirăm pentru omenia şi generozitatea
Dvs. fără egal“. Prof. univ. dr. doc. Ştefan Nicolae
La mulţi ani, domnule academician!
67
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
MODEL UMAN, PEDAGOG DE EXCEPŢIE,

OM DE CULTURĂ
Prof. ing. Remus PARASCHIV,
directorul Colegiului Tehnic „Valeriu D. Cotea”,
Focşani
Ca om de carte, pentru care activitatea didactică, cercetarea ştiinţifică şi
cultura au mers întotdeauna împreună, înrâurindu-se reciproc, academicianul
Valeriu D. Cotea s-a implicat, cu toată plenitudinea personalităţii sale şi în
fluxul spiritualităţii vrâncene, printr-o adeziune spirituală neîntâlnită la alţi fii
ai acestor meleaguri. Niciodată n-a refuzat invitaţia de a participa la eve-
nimente total diferite de domeniul profesiunii sale, de la lansarea unei cărţi a
cărei prefaţă a scris-o cu mult har şi în cunoştinţă calificată de text, până la ani-
versarea atestării documentare a unei localităţi sau o ediţie jubiliară a unui
festival folcloric.
Odată cu transformarea Grupului Agricol Focşani în Colegiul Tehnic „Va-
leriu D. Cotea“, a trebuit să fixăm şi „Ziua Colegiului”, cu toate consecinţele ce
decurg de aici pe linie de sărbătorire festivă a unităţii. A fost aleasă ziua de 7
noiembrie, zi în care creştin-ortodocşii pomenesc pe cei 33 de mucenici ucişi
prin sabie în anul 298 al erei creştine în localitatea armeană Meletina, azi în
sud-estul Turciei. Unul din cei 33 de martiri ai creştinismului ucişi atunci se
numea Valeriu.
Sărbătorirea „Zilei Colegiului” la această dată s-a vrut un pios omagiu adus
domnului academician şi înaintaşilor săi, peste ale căror suflete s-a abătut une-
ori umbra nefastă a istoriei, demersul nostru încercând să lumineze curgerea lor
în eternitate, ca un zbor de cocori pe dinăuntrul celor de azi.
Numai aşa puteam transmite elevilor colegiului dragostea pentru locurile
natale, pentru familie şi prieteni, ascultându-i, cât sănătatea i-a permis, dis-
cursul mai mult decât pedagogic: „Oriunde m-aş afla, în ţară sau peste hotare,
drumurile spre Vidra Vrancei şi Iaşi îmi par întotdeauna mai lungi decât sunt în
realitate. Pentru mine, ele nu se măsoară în kilometri sau ore, ci într-un fel de
nestare, de nelinişti efective privind familia, prietenii, cunoştinţele şi îndatori-
rile – întreaga ţesătură a vieţii şi muncii mele de fiecare zi. Sunt locuri fără
pereche, care au lăsat în fiinţa mea urme adânci. Când îmi apare în cale «pira-
mida verde» a Măgurii Odobeştilor, am impresia unei scări vrăjite, dăruită
special de Dumnezeu pentru a urca prin timp din baladă şi legendă în veşnicie”.
68
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Având ca mentor spiritual, prin numele ce-l poartă colegiul în care învaţă,
elevii îşi scrutează orizonturile viitorului cu demnitate, unii chiar cu sfinţenie,
sfidând neşansa de a-şi fructifica plenar libertăţile câştigate de români cu un
sfert de veac în urmă, libertăţi înecate uneori în promisiuni politicianiste deşar-
te. Speranţa nu moare însă niciodată şi felul în care academicianul Valeriu D.
Cotea a ştiut cum să-şi armonizeze destinul constituie pentru ei un imbold per-
manent.
La aniversarea celor nouă decenii de viaţă exemplară, corpul didactic şi ele-
vii de la colegiul pe care îl patronează în Focşani îi urează multă sănătate şi ani
mulţi înainte!

69
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
RESPECTUOASĂ ŞI PLINĂ DE RECUNOŞTIINŢĂ

PLECĂCIUNE, PATRIARHULUI VITICULTURII
ROMÂNEŞTI
Ing. Horia FURTUNĂ,
Focşani
Sunt deosebit de bucuros că mi s-a acordat onoarea de a aduce un omagiu
public eminentului academician Valeriu Cotea la împlinirea venerabilei vârste
de 90 de ani.
Viaţa şi întreaga evoluţie profesională a Domniei Sale s-a desfăşurat sub
semnul indestructibilei triade – Vocaţie – Ideal – Destin.
Vocaţia, chemarea stăruitoare către cunoaşterea tainelor profesiei de viti-
cultor a perceput-o pe meleagurile vrâncene, natale, binecuvântate cu întinse,
rodnice şi renumite podgorii.
Idealul, ţelul suprem spre care şi-a îndreptat în mod conştient şi metodic
întreaga activitate creatoare şi l-a proiectat în amfiteatrele şi laboratoarele Fa-
cultăţii din Iaşi, precum şi prin mijlocirea unor relaţii interumane de cea mai
bună calitate cu cadrele didactice şi cu ai săi colegi. Nici dificultăţi, nici
piedici, nici greutăţi materiale, nici schimbări social-politice, nici înaintarea în
vârstă n-au zdruncinat şi n-au metamorfozat câtuşi de puţin Idealul său. Idealul
i-a fost oglinda în care s-a reflectat, în care şi-a măsurat cu modestie statura de
profesor universitar şi cercetător, om cu trăiri şi virtuţi alese.
Destinul i-a scos pe cale aleasă prieteni şi profesionişti deopotrivă cu sine,
alături şi împreună cu care a fost neobosit şi neabătut.
Înţelepciunea, curajul, încrederea, puterile trupeşti şi sufleteşti i-au fost
sporite de voinţa atotputernică şi atotştiutoare.
Şi a venit, iată, ziua binecuvântată care prilejuieşte prezentarea unui strălu-
cit bilanţ:
- sute de referate, comunicări şi tratate care au înnoit şi îmbogăţit consi-
derabil patrimoniul ştiinţific al oenologiei româneşti şi mondiale;
- o contribuţie sistematică la zonarea arealelor viti-vinicole, la fundamen-
tarea categoriilor şi tipurilor de vin cu denumire de origine etc.
Patriarhul înţelept al viticulturii româneşti a miruit cu harul său sute de
tineri, mulţi dintre ei vrânceni, care după absolvirea studiilor universitare, au
devenit profesionişti redutabili, contribuitori, prin priceperea lor, la sporirea
faimei vinurilor româneşti.
Cu strălucită competenţă, cu mărinimie şi bunăvoinţă, adesea şi cu umor de
cea mai bună calitate, a prezidat multe din ceremoniile de apreciere şi clasifi-
70
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
carea miilor de probe de vinuri şi şampanii trimise din toate colţurile ţării la
cele 25 de ediţii ale Festivalului „Bachus” al Viei şi Vinului care s-au desfă-
şurat până acum în Oraşul Unirii – Focşani.
Ca unul dintre organizatorii Festivalului şi ai Concursului Naţional de Vi-
nuri, am primit din partea Domniei Sale, de fiecare dată, recomandări, îndem-
nuri, încurajări şi aprecieri care au sporit calitatea şi au asigurat succesul ma-
nifestărilor.
Personalitatea şi rezultatele remarcabile ale cercetărilor domnului Valeriu
Cotea au fost onorate de lumea ştiinţifică de specialitate din România şi din
multe ţări ale lumii, cei mai frumoşi lauri fiind aceia de membru al Academiei
Române şi al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice.
După puteri, şi administraţia publică din Vrancea i-a acordat distinsului
academician câteva însemne de profund respect. Astfel, Consiliul local, ono-
rându-se pe sine însuşi, i-a conferit domnului Valeriu Cotea titlul de Cetăţean
de Onoare al municipiului Focşani.
Totodată, din anul 2008, Grupul şcolar agricol din Focşani a fost ridicat la
rangul de Colegiu şi botezat cu numele academicianului Valeriu Cotea – motiv
de mândrie şi de sporire a voinţei de afirmare pentru multe generaţii viitoare de
elevi vrânceni.
Venerabile academician Valeriu Cotea,
Timpul trăirii, al faptelor, v-a fost rodnic. V-aţi împlinit rostul vieţii în
această lume al cărui fiu sunteţi, în această omenire pe care, întotdeauna, aţi
dorit-o mai bună, mai tolerantă şi integrată mai armonios cu natura. Prin admi-
rabile împliniri v-aţi adus prinosul la sporirea frumuseţii „corolei de minuni a
lumii”. Bucuria să vă fie răsplată pentru toate câte aţi făptuit.
Eminenţă, bucuraţi-vă!
La mulţi ani!
71
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

PATRIARHUL OENOLOGIEI ROMÂNEŞTI,
LA a 90-a ANIVERSARE
Preot-prof. dr. Ionel ENE
Facultatea de Istorie, Filozofie şi Teologie
Universitatea „Dunărea de Jos”, Galaţi
Mă aşez la masa de scris, cu o apăsare greu de închipuit. Cum să surprinzi
în cuvinte măreţia şi frumuseţea Muntele Himalaia?! Sau cum să poţi crede că
viaţa unui OM, indiferent cine ar fi el, să nu vorbim de cel sărbătorit, ar putea
fi cuprinsă în câteva rânduri ?! Şi totuşi….
Am plecat de la gândul că l-am cunoscut personal pe Patriarhul Teologiei
Româneşti, adică părintele Dumitru Stăniloae, binecuvântat fie-i sufletul şi
Dumnezeu să-l odihnească. Am avut, însă, îngăduinţa lui Dumnezeu să-l cu-
nosc şi pe Patriarhul Oenologiei Româneşti, nimeni altul decât dl. Academi-
cian Valeriu D. Cotea, căruia îi doresc multă sănătate şi Dumnezeu să-l bi-
necuvânteze ! Şi cum despre părintele Stăniloae am vorbit cu multă preţuire şi
dragoste, ori de câte ori am avut posibilitatea, aş dori să vă mulţumesc dvs., ce-
lor care mi-aţi oferit această onorantă ocazie şi să vă împărtăşesc câteva gân-
duri despre dl academician Valeriu D. Cotea.
Mai întâi, aş dori să explic titlul, pentru a nu lăsa loc comentariilor sau sus-
piciunilor. Noţiunea de Patriarh are o încărcătură aparte, dar facem deosebirea
între slujirea sacerdotală a patriarhului unei biserici, şi demnitatea extraordi-
nară la care ajunge o persoană în vârstă, cu multă experienţă într-un domeniu1,
prin identificare cu o disciplină, o latură a culturii şi slujire a omenirii etc. Tri-
miterea noastră merge spre al doilea sens, căci părintele Stăniloae a fost numit,
pe bună dreptate, Patriarhul Teologiei Româneşti, ca unul care a lămurit, mai
bine decât oricine altul, profunzimea gândirii şi trăirii teologice. Titulatura a
fost şi va rămâne de-a pururi onorantă atât pentru părintele Stăniloe, dar şi pen-
tru toţi cei care vor reuşi, în istorie, să urce şi pe treapta sacerdotală a slujirii
întregii Biserici Româneşti, aşa cum este cazul actualului Patriarh al BOR, care
s-a format la umbra Patriarhului Teologiei Româneşti. Şi cum părintele Stăni-
loae a pus bazele unei gândiri, unei cugetări, unei trăiri şi unei exprimări
teologice româneşti autentice, tot aşa dl. academician Valeriu D Cotea a moşit
o ştiinţă, legată de întreaga devenire a celei mai gustate licori de pe pământ,
1
A se vedea mai pe larg în Dicţionar Explicativ, 1993-2009.
72
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
produs de practica sau arta vitivinicolă, anume oenologia2. În acest sens, am

spus cu mare drag şi totală responsabilitatea patriarhul oenologiei româneşti.
Ceea ce m-a îndreptăţit să folosesc această sintagmă au fost gândurile expri-
mate de cei mai mari specialişti în domeniu, atât din ţară cât şi din străinătate,
la apariţia tratatului de Enologie, cât şi la întreaga activitate a domnului aca-
demician. Dar nu mă voi opri asupra acestui aspect deosebit de important, nici
asupra operei ştiinţifice a domnului Valeriu de Cotea, fiindcă sunt convins că
acest lucru îl vor face cu prisos colegii de breaslă şi nu numai, ci aş dori să sur-
prind o altă latură a omului şi românului autentic – Valeriu D. Cotea. Trăim
într-o lume care relativizează şi orizontalizează valorile, pentru a nu spune că
le inversează. De aceea avem nevoie de repere autentice, în toate domeniile, iar
domnul academician Valeriu D. Cotea este un reper ştiinţific, mai întâi de toa-
te, în ingineria vinificaţiei. Dar este, în egală măsură, un reper în gândirea şi
trăirea autentic românească şi creştină, în acelaşi timp. Spun lucrul acesta deoa-
rece, cunoscându-i manifestările din ultimul sfert de veac şi citindu-i Frag-
mente de viaţă, mi-am dat seama, odată în plus, că dl. academician Valeriu D.
Cotea este chipul românului total şi al creştinului autentic. Desprindem acest
lucru din întreaga sa activitate didactică, ştiinţifică şi de cercetare, din manifes-
tarea, din gândirea şi din scrierile domniei sale.
Pentru domnia sa locul de naştere este „adevăratul părinte sufletesc”,
îmbrăcat „în straie simple, dar pline de puritate şi înălţare sufletească”3, iar
dorul de sat a rămas pentru totdeauna în suflet, alături de „dorul de păduri, de
văi şi dealuri, de râpe prăpăstioase, dar ispititoare să le ajungi în creste şi să
le vezi apoi închinându-se la picioarele tale, de câmpuri sălbatice sau de
singurătăţi nostalgice, care au pus cândva stăpânire pe sufletul tău şi nu vor să
te mai părăsească cu nici un chip…”4. Frumuseţea, simplitatea, încărcătura,
vraja locurilor copilăriei l-au marcat şi urmărit permanent, pe distinsul nostru
sărbătorit. De aceea, domnia sa s-a simţit dator să aducă un sincer omagiu sa-
tului natal şi prin aceasta, de fapt, să aducă un omagiu satului românesc de al-
tădată. Citind lucrarea Fragmente de viaţă îţi poţi da seama de „progresul” sa-
tului românesc, un progres al regresului, din nefericire. Căci satul de odinioa-
ră, aşa cum este descris de dl academician, se identifica cu Paradisul, fiind un
domeniu magic, spre deosebire de satele noastre de astăzi, care sunt, în cea mai
mare parte, îmbătrânite, depopulate şi lipsite de frumuseţea şi vitalitatea de al-
2
Oenologia sau tehnologia vinului este ştiinţa care se ocupă cu studiul şi metodele de
preparare, condiţionare şi păstrare a vinurilor şi a produselor derivate din struguri, must sau vin
în scopul realizării unor produse finite conform cerinţelor pieţii.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Oenologie.
3
Valeriu D. COTEA, Fragmente de viaţă, ed. „Ştefan Lupaşcu”, Iaşi, 2009, p. 10.
4
Ibidem,, p. 8.
73
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
tădată. Virtuţile creştine erau realităţi concrete, asumate şi experiate de toţi

locuitorii. Aşa înţelegem mărturisirea dl. academician: „cred, însă, că satul na-
tal a căpătat asemănarea cu Paradisul şi datorită faptului că am crescut într-o
familie cu părinţii, fraţi gemeni cu zeii cei veşnici ai dreptăţii, binelui şi fru-
mosului…, în modul cel mai elementar, dar şi mai frumos cu putinţă” 5 .
Credinţa ortodoxă constituia cea mai preţioasă comoară sufletească, iar exem-
plul părinţilor s-a dovedit a fi hotărâtor pentru devenirea copilului de altădată şi
academicianului de astăzi. Cel puţin aşa înţelegem următoarea mărturisire:
„Neîncetat, am purtat şi voi continua să port în amintire imaginea patriarhală
a duminicilor din copilărie, când, pe drumul de la casa noastră spre biserică,
îi urmăream pe părinţii mei mergând să îndeplinească străbuna datorie spiri-
tuală” 6 . De aceea, cea mai mare moştenire lăsată de părinţi nu a fost cea
materială, ci cea spirituală şi anume: „crezul în Dumnezeu, în noi, în dreptate
şi adevăr”7. Cuvinte de Evanghelie ! Dar o Evanghelie asumată, trăită şi dove-
dită prin viaţa plină de jertfelnicie, muncă neobosită şi dragoste faţă de neam,
aşa cum a dovedit-o dl. Valeriu D. Cotea. Nu pot să nu observ că trăim într-un
timp în care se vorbeşte mult despre Dumnezeu, dar se trăieşte puţin după
Evanghelie. Cuvintele savantului vrâncean, Simeon Mehedinţi, sunt mai actua-
le decât oricând: „un popor atât valorează, cât a înţeles din Evanghelie”, aşa
cum un creştin atât valorează cât a înţeles din Hristos. Creştinismul este un
mod de viaţă, cel mai minunat, fiindcă suntem invitaţi să redevenim partenerii
de dialog în iubire ai lui Dumnezeu. Suntem invitaţi să devenim fii ai lui Dum-
nezeu, fraţi cu Iisus Hristos, să iubim pe toţi oamenii, ca să dovedim că-l iubim
pe Dumnezeu. Sau, altfel spus, să nu urâm pe nimeni, ca să nu-L urâm pe
Dumnezeu! Acesta a fost creştinismul pentru dl. academician, descoperit de la
sfânt părinţii domniei sale, pe care l-a asumat şi trăit în cei 90 de ani, ai călă-
toriei pământeşti ! Admiraţia faţă de valorile şi tradiţiile neamului le-a moştenit
dl academician tot de la părinţii sai. De la tatăl, care era un mare patriot şi
despre care a scris aceste răscolitoare cuvinte: „lui îi datorez începuturile con-
vingerii că lumea, în general, şi familia în special au nevoie de capete luminate
în fruntea lor, de un echilibru stabil între severitate şi toleranţă, principii
fondate pe cultul muncii, dreptăţii şi adevărului”8. Nici nu putea gândi altfel
Dumitrache Cotea, „fiul eroului din primul război mondial Toma Cotea, cel ca-
re, împreună cu Vasile Chilian, Ştefanache Săcăluş şi Dumitrache Pantazi-
că…a reuşit să pătrundă până în cercurile ofiţerilor inamici şi să copieze de pe
hărţile lor situaţia la zi a poziţiilor pe care le ocupau …şi să transmită la Co-
5
Ibidem, p. 10.
6
Valeriu D. COTEA, Fragmente de viaţă,, p. 12.
7
Ibidem, p. 13.
8
Ibidem, p. 19.
74
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mandamentul Armatei Române numeroase şi deosebit de interesante date şi

informaţii despre inamic”9. Aceştia au fost executaţi de nemţi, dar exemplul lor
i-a apropiat pe urmaşi şi mai mult de valorile neamului şi de Dumnezeu.
Dumitrache Cotea susţinea că „numai credinţa adevărată ne poate salva de la
rău”, iar pentru familie el era reperul autentic pământesc. Dl. academician avea
să mărturisească peste ani că: „pentru toţi din familie exista nu numai un Dum-
nezeu, adică Cel din cer, ci încă unul, al familiei, căruia îi spuneam Tata”10.
Cât priveşte zestrea primită de la mama, este greu de cuprins în cuvânt şi redat
în scris. Întâi, datorită faptului că mama are o sacralitate specifică, apoi, fiindcă
cea care i-a dat viaţă dlui academician se trăgea din neam de preoţi renumiţi pe
acele meleaguri, din familia Marcu11, şi i-a inspirat fiorul sacrului. Cele mai fi-
reşti lucruri erau săvârşite într-o atmosferă sacerdotală. Pâinea ori mămăliga
nu puteau fi consumate decât după ce erau însemnate cu semnul Sf. Cruci, aşa
cum un copac nu putea fi doborât fără o sfântă cruce şi un gest de căinţă că
trebuia să-i întrerupă viaţa. Felul cum mama a ştiut să le sădească în suflet
credinţa în Hristos este surprins de dl academician în următoarele cuvinte:
„Când mi-aduc aminte cu câtă dragoste ne vorbea despre viaţa şi patimile lui
Iisus, cum îi lăcrimau ochii atunci când venea vorba despre patimile sale,
aveam cu toţii impresia că Iisus a fost un prieten apropiat al mamei şi că ma-
ma a fost şi purtătoarea lui de cuvânt în lume…”12. Puritatea sufletului mamei
este surprinsă atunci când spune: „nu ştia ce-i aia duşmănie sau ură. Niciodată
nu am auzit-o vorbind de rău pe cineva. Totdeauna am avut convingerea că-n
sufletul ei cresc florile milei şi ale dragostei de oameni”13 De aceea, şi recu-
noştinţa, pe care le-a purtat-o cel sărbătorit astăzi, a fost pe măsură, purtându-i
în suflet ca pe două icoane şi numindu-i minunaţii şi sfinţii mei părinţi.
Deosebit de important a fost rolul pe care l-a jucat în devenirea dlui aca-
demician învăţătorul din satul natal, „pe nume Simion Matei, domnul, care
educase cu atât de strălucite rezultate serii întregi de elevi”, şi care „întru-
chipa, pesemne, în ştiinţa sătenilor, mai mult decât preotul, pe reprezentantul
terestru al marelui învăţător din ceruri, Iisus Hristos”14. Dar şi cuvintele de
preţuire, pe care dl. Valeriu D. Cotea le-a scris despre Domnu, cum era recom-
pensat învăţătorul Simion Matei de întreaga suflare din Vidra, sunt emoţionan-
te şi profunde: „Domnu se bucura, însă, de o consideraţie unică, şi nu avea
egal nici între învăţători, nici între ceilalţi intelectuali. Ridicat la înălţimea no-
9
Ibidem, p. 14.
10
Valeriu D. COTEA, Fragmente de viaţă, p. 20.
11
Ibidem, p. 22.
12
Ibidem, p. 29.
13
Ibidem.
14
Ibidem, p. 48.
75
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
bilei misiuni de luminător al satelor, cum erau denumiţi învăţătorii după

reorganizarea învăţământului românesc…domnu Simion Matei a reuşit să
statornicească o legătură firească cu vechea tradiţie culturală româneas-
că…”15. Iar atunci când frigul, zăpada sau viscolul se abăteau asupra ţinutului,
iar copii ajungeau îngheţaţi la şcoală, abia aşteptau întâlnirea cu domnu, care le
încălzea sufletele cu privirile de o blândeţe părintească. Dar recunoştinţa dlui
academician nu se opreşte la Domnu, ci învăluie în cuvinte deosebite pe toţi cei
ce au contribuit la formarea şi devenirea sa. Printre altele, citim în acest sens:
„nu pot uita niciodată că învăţătorii mei, alături de părinţi, m-au învăţat pe
lângă alfabetul efectiv care începe cu litera a şi se termină cu z, acel alfabet
sfânt al dragostei de ţară. De la ei am învăţat că, pe lângă Dumnezeu şi fa-
milie, ţara reprezintă entitatea fundamentală a universului nostru sufle-
tesc”16…de aceea, consider că nici un elogiu nu e suficient pentru a cinsti,
cum şi cât se cuvine, efortul, competenţa, dragostea şi stăruinţa marilor noş-
tri dascăli”17. Fără a dramatiza lucrurile, trebuie să recunoaştem că astăzi şcoa-
la românească trece printr-o evidentă criză, atât în ceea ce înseamnă deschi-
derea, disponibilitatea şi dorinţa elevilor de a se informa şi forma, în acelaşi
timp, dar şi în ceea ce înseamnă vocaţia didactică. Poate greşim, dar faptul că
avem un Nomenclator al meseriilor din România, iar unele îndeletniciri voca-
ţionale, printre care şi cea de dascăl-învăţător. profesor, sunt cuprinse în el ri-
dică mari semne de întrebare. Niciodată vocaţia nu este meserie, deşi meseria
poate deveni vocaţie ! Şi dl academician face o radiografie pertinentă a situaţiei
şcolii româneşti de astăzi18.
Astăzi, când raporturile interumane sunt viciate, când auzi ori constaţi că
vechile prietenii sunt pe cale de dispariţie, priveşti cu admiraţie trăinicia legătu-
rilor pe care dl. academician a ştiut să le cultive, să le întreţină, dar mai ales să
le ridice pe culmi de nobleţe, aşa cum ar fi firescul trăirii umane ! Dacă arunci
numai un ochi peste lucrarea Fragmente de viaţă, nu se poate să nu fii impre-
sionat de bogăţia de sensuri, de frumuseţea exprimării şi de profunzimea trăiri-
lor izvorâte din prieteniile dlui academician. Că au fost colegi de şcoală, de
cercetare, de catedră, că au fost persoane întâlnite pe căile vieţii, ori la diverse
manifestări ştiinţifice, dl. academician a căutat şi a reuşit să surprindă ceea ce
are mai sfânt şi mai frumos fiinţa umană. Cuvântul Scripturii se vădeşte pe de-
plin la domnia sa: din prisosul inimii vorbeşte gura ! Din prisosul iubirii faţă de
om şi faţă de creaţia lui Dumnezeu a vorbit întreaga-i viaţă dl. Valeriu D. Co-
tea. În acest sens, domnia sa a avut şi are cuvinte alese pentru orice coleg, pen-
15
Ibidem, p. 49.
16
17
Ibidem, p. 95.
18
Ibidem, pp. 54-55.
76
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
tru orice persoană întâlnită pe căile vieţii. A ştiut să surprindă frumosul din cea
mai minunată alcătuire a cosmosului – omul. De altfel, acesta este duhul auten-
tic al invitaţiei pe care Dumnezeu i-o face omului prin Fiul Său, Iisus Hristos.
Este binecunoscut acel episod din viaţa Nazarineanului, când, în zi toridă de
vară, s-a apropiat, împreună cu ucenicii, de o cetate. Un câine mort, aruncat pe
marginea drumului, intrase în putrefacţie. Apostolii şi-au dus mâna la nas şi au
întors privirile în sens opus. Dar Mântuitorul le-a spus: Ia priviţi, ce dinţi fru-
moşi a avut cânele acesta ! De fapt, a ţinut să proclame, peste veacuri, o rea-
litate profundă, consemnată de Sf. Ioan Gură de Aur în cuvintele: „Nu este
sfânt pe pământ să nu aibă slăbiciuni şi nu este păcătos pe pământ să nu aibă
şi ceva bun. Depinde de noi ce dorim să descoperim!”. Ori, citindu-i opera dlui
academician constaţi că lumea în care a trăit şi trăieşte este minunată, oamenii
sunt frumoşi. În acest sens, colegii de studenţie „au fost cei mai buni dintre cei
mai buni”19 , iar peste ani a constatat şi a consemnat că „totul ne uneşte şi nu-
mai distanţa la care ne sunt aşezate, aici, pe pământ, mormintele, ne despar-
te”20. Iar schiţele portret, ale tuturor colegilor de studenţie, sunt o grăitoare
mărturie21. Asta nu înseamnă că în viaţa domniei sale nu au fost şi provocări,
decepţii, încercări şi chiar suferinţe, dar şi-a mărturisit convingerea că” furtuni-
le şi apele învolburate şi ameninţătoare scot la suprafaţă gunoaiele şi le
aruncă, până la urmă, în oceanul indiferenţei.”22. Nu cred că sunt prea multe
promoţii, ale învăţământului universitar, care să aibă posibilitatea să se înfăţişe-
ze în faţa altarului culturii neamului cu o recoltă mai bogată: cinci academi-
cieni, iar cei mai mulţi dintre absolvenţi arhitecţi de suflete, de caractere şi de
conştiinţe în mediul universitar! Aceasta a fost promoţia de aur, care ni l-a dat
pe Marele Sărbătorit23. Iar dl. Valeriu D. Cotea poate fi o sinteză a acestor
făclii luminoase pentru neamul nostru, cu atât mai mult cu cât urmărindu-i în-
treaga activitate şi devenire, inclusiv ştiinţifică, constatăm că s-a adăpat, din
belşug, din ospăţul virtuţilor sacre: credinţa în izbânda vieţii şi a adevărului,
nădejdea în Soarele dreptăţii, care va lumina şi încălzi glia străbună şi dra-
gostea neţărmurită faţă de neam şi cultură. Nu i-a lipsit, însă, aversiunea faţă de
impostură şi minciună. Chiar mărturiseşte: „am urât întotdeauna, din tot su-
fletul, răutatea, minciuna, făţărnicia, înşelăciunea şi ticăloşiile de orice fel, în-
cercând, pe cât mi-a fost cu putinţă, să mă ridic la înălţimea omului care poate
trece cu fruntea sus prin orice fel de mulţime, pe uliţe, pe străzi sau bulevarde,
19
20
Ibidem, p. 101.
21
Ibidem, pp. 102-112.
22
Ibidem.
23
Ibidem, p. 100. este vorba despre promoţia 1947-1951, a facultăţii de Agronomie din
Iaşi.
77
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
zâmbind fără reticenţă tuturor cunoscuţilor şi necunoscuţilor, zicându-şi că

poate avea în fiecare un potenţial prieten, aşa cum părinţii mei, în vremea co-
pilăriei mele, mergeau spre biserică făcând să răsară Soarele din privirile lor
şi toţi cunoscuţii şi necunoscuţii întâlniţi în cale să se apropie cu dragoste de
lumina acelor ochi…”24. Om al dreptăţii, adevărului şi jertfelniciei, dl. Valeriu
D. Cotea se declară totdeauna de partea celui asuprit: „Îmi place să iau apă-
rarea celui mai slab în faţa altuia mai puternic, atât timp cât cel slab nu
încearcă să-l doboare pe cel puternic din răutate, invidie, meschinărie sau din
alte considerente care ţin de laturi negative ale caracterului, fără a avea un
motiv determinant în sensul bun al cuvântului”25
De altfel, spiritul de dreptate surprins la dl academician este moştenit de la
străbuni, căci părinţii domniei sale „ca şi majoritatea localnicilor descindeau
din răzeşii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Totdeauna s-au mândrit cu originea lor
şi au fost dominaţi de o mare dorinţă de libertate şi o neţărmurită dragoste fa-
ţă de locurile natale. Poate şi datorită acestui trainic ataşament, nenumăratele
acte de eroism ale trăitorilor acestor meleaguri au dăltuit cu litere de aur în
zbuciumata istorie a poporului nostru”26. Pe de altă parte, vrâncenii au avut un
statut aparte în istorie, despre care dl. academician consemnează următoarele:
„răzeşii vrânceni, cu binecuvântatul statut obţinut încă de pe vremea sfântului
de la Putna, nu acceptau dependenţa faţă de nimeni. Erau liberi, stăpâni pe
obştile şi loturile lor de pământ, mai mari sau mai mici şi trăiau îngemănaţi cu
datinile şi cu obiceiurile lor strămoşeşti”27. Aşa ne putem explica, mai uşor,
atât faptele de vitejie ale localnicilor, atât în timpul primului război mondial,
dar mai ales în timpul rezistenţei anticomuniste. Vrancea este un ţinut de legen-
dă, dar pentru dl. Valeriu D. Cotea are o încărcătură sacră. Chiar mărturiseşte
acest lucru: „iar numele Vrancea, sfântul nume Vrancea, a reprezentat pentru
noi toţi nu numai o mândrie că-i suntem fii direcţi, dar şi un imbold de a păşi
în viaţă având drept reper crezul demnităţii”28. Ataşamentul, până la identifi-
care, cu ţinutul şi locuitorii lui, izvorăşte din „convingerea că sufletele vrân-
cenilor sunt mai pure, mai nefalsificate, mai prietenoase, mai primitoare, mai
amabile…, mai…”29. Dar, pentru a se convinge oricine citeşte sau aude acest
lucru, cerându-şi iertare, dl academician invită la o cercetare la faţa locului:
„Să nu se supere nimeni pe mine că mi-i atât de dragă Vrancea şi că mi-s atât
de dragi oamenii acelor locuri de minune ! Cine nu mă crede, să meargă îm-
24
Valeriu D. COTEA, Fragmente de viaţă, pp. 144-145.
25
Ibidem, p. 145.
26
Ibidem, p. 12.
27
Ibidem, p. 37.
28
Ibidem, p. 13.
29
Ibidem, p. 38.
78
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
preună cu mine sau cu oricare vrâncean şi să străbată cărările care duc Pe-un
picior de plai, / Pe-o gură de rai…/…30.
Am surprins câte ceva din profilul moral-comportamental şi fiinţial al dom-
nului Valeriu D. Cotea. Mi-am mărturisit de la început neputinţa creionării
unui portret complet şi pentru faptul că trăirile noastre sunt greu de aşezat în
tiparul sau tipologia frazei. Respectul, preţuirea, dragostea şi recunoştinţa, pe
care le nutrim faţă de domnia sa, sunt profunzimi ce-şi pierd din valoare când
sunt transferate în cuvânt. Totuşi, în acest moment aniversar, recunoştinţa şi
smerita noastră mulţumire se îndreaptă, mai întâi, către părinţii domniei sale,
care l-au adus pe lume, către toţi cei ce au contribuit cu ceva, de-a lungul ani-
lor, ajutându-l să devină ceea ce este, către dvs. cei ce aţi organizat această
manifestare şi ne-aţi invitat la regal ospăţ, dar şi către Atotputernicul Dumne-
zeu care a lucrat şi lucrează în lume prin aleşii Săi, aşa cum îl privim pe dl.
academician Valeriu D. Cotea. Acestuia din urmă îi înălţăm fierbinte rugăciune
să dăruiască Marelui Sărbătorit deplină sănătate, ani cu puteri sporite pentru a
sluji cu vrednicie, înţelepciune şi dăruire cele două Altare, al Neamului şi al
Ştiinţei.
30
Valeriu D. COTEA, Fragmente de viaţă,, p. 38. .
79
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

LA 90 DE ANI
Economist Ion MARTIŞ,
Manager General Diplomatic Press,
Atlas TV, Focşani
Ziua de 11 mai, a acestui an curgător – 2016, are o încărcătură specială

pentru Academia Română, Comunitatea Academică Ieşeană şi Ţara Vrancei.
Este ziua de cinstire a unuia dintre cei mai deosebiţi şi iubiţi reprezentanţi ai
forurilor enunţate, a Domnului academician Valeriu D. Cotea, în momentul
care urcă pe a 90-a treaptă a devenirii întru fiinţă, cum spunea marele nostru
filozof, Constantin Noica, făcând trimitere la menirea omului în această lume.
Fiinţarea în sine o datorează domnul academician lui Dumnezeu şi Ţării Vran-
cei, sau mai exact lui Dumnezeu şi părinţilor domniei sale, Dumitru şi Ancuţa,
chipuri de icoană a părinţilor autentici, români şi creştini deodată. Şi derularea
vieţii, în frumoasa-i copilărie, tot Vrancei şi lui Dumnezeu o datorează domnul
academician. Dar după o scurtă trecere prin Tg. Jiu, Bucureşti şi Bacău, tinere-
ţea şi întreaga-i viaţă o datorează capitalei Moldovei, unde fiul Vrâncioaei s-a
aşezat, a crescut şi s-a desăvârşit. Comunitatea Academică Ieşeană l-a adoptat,
înainte de a finaliza propriile studii universitare, fiindcă l-a descoperit, încă de
atunci, însetat de cunoaştere şi noutate ştiinţifică, un căutător al realităţilor ulti-
me existenţiale, dornic să le observe şi să le împărtăşească şi celorlalţi. Aici s-a
săvârşit devenirea academică a Domniei Sale. Dar pe lângă împlinirea famili-
ală, reuşita călătorie, timp de 38 de ani, cu cea care a fost Victoriţa Cotea, năs-
cută Antonescu, mărirea familie prin naşterea fiului, căsătoria lui şi venirea ne-
potului, Iaşului, sau mai bine zis Comunităţii Academice din Iaşi, domnul Aca-
demician datorează deschiderea spre lume şi spre Academia Română. Este greu
de surprins, în câteva cuvinte, întreaga încărcătură a acestor etape ale devenirii
Marelui Sărbătorit. Ceea ce trebuie să apreciem este faptul că întreaga
devenire, de la preparatorul universitar de ieri, la academicianul de astăzi, nu
este decât o urmare firească a bogatei, unicei şi excepţionalei sale activităţi şi
experienţe, concretizată atât în mulţimea cărţilor şi lucrărilor, elaborate de-a
lungul anilor, dar şi a deschiderii spre întreaga lume, pentru care numele Va-
leriu D. Cotea reprezintă un reper ştiinţific. Dar sunt convins că despre acest
lucru vor consemna colegii din Universitate şi Academie, eu voi încerca să dau
o palidă mărturie despre vrânceanul împlinit în cele ale ştiinţei, de numele
căruia se leagă un Colegiu din urbea Focşanilor.
80
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Pe când eram student la Facultatea de Ştiinţe Economice, din capitala Mol-

dovei, domnul Valeriu Cotea era un renumit profesor la Facultatea de Agro-
nomie. Atunci am auzit de numele şi renumele său. Direct l-am cunoscut mult
mai târziu, când era deja academician şi când, aşa cum rar se întâmplă în rea-
litatea concretă, numele său a devenit deja patron spiritual al Colegiului Agro-
tehnic din Focşani. Festivităţile prilejuite de acest moment au fost deosebite,
aşa cum au fost consemnate în presa vremii şi au fost redate pe larg, de postul
de televiziune „Atlas TV”, pe care-l patronez în Vrancea. Câştigul a fost mul-
tiplu: pentru învăţământul vrâncean, pentru urbea noastră, pentru judeţ, dar a
fost unul deosebit pentru mine şi familia mea. Am descoperit, atunci, în acade-
micianul Valeriu D. Cotea pe românul autentic, distins şi discret, învăţat şi mo-
dest, serios şi hâtru, plin de sensibilitate dar şi un autentic păstrător al sfintei
noastre trăiri creştine. Am câştigat un prieten, cum greu poţi întâlni în viaţă.
Când eram copii şi elevi în şcoala primară ne propuneam unii altora prietenia,
care putea fi acceptată sau refuzată. Eu nu i-am propus prietenia domnului
academician Valeriu D. Cotea, dar l-am simţit atât de aproape de sufletul meu,
fie şi numai pentru faptul că niciodată nu a poposit în urbea noastră fără să-mi
calce pragul sau să mă invite, fie şi numai pentru câteva clipe, să savurăm o
cafea şi să depănăm amintirile! Am îndrăgit omul pentru măreţia şi simplitatea
sa, în acelaşi timp, dar m-a fascinat prin profunzimea cugetării şi adâncimea
grăirii. Aşa m-a străduit să-i cunosc opera, nu doar cea din stricta-i specialitate,
ci mai ales pe cea legată de meleagurilor care i-au călăuzit primii paşi în viaţă:
Vidra – Poarta Vrancei şi Fragmente de viaţă, cu cele două ediţii. Dacă fiecare
dintre noi am vibra la amintirea copilăriei şi a locurilor natale, dar am avea şi
iniţiative lăudabile, precum cea a Domnului academician, arhitectura culturală
a neamului nostru ar fi mult mai bogată! Câtă sensibilitate, câtă atenţie, câtă
recunoştinţă faţă de cele mai mici amănunte din viaţa proprie dar şi a celor ce
au înnobilat ţinutul plin de legendă al babei Teodora Vrâncioaia! Pentru toate
aceste nu pot decât să-i mulţumesc din suflet distinsului sărbătorit, să-i doresc
linişte şi pace sufletească, împliniri de la copii şi nepoţi, iar Bunul Creator, care
i-a dăruit atâţia talanţi, să-L păzească cu sănătate Mulţi Ani printre noi.
Şi cum de fiecare dată, când l-am ascultat pe dl academician vorbind, l-am
surprins pasionat de frumuseţea poeziei populare, vă rog să-mi permiteţi să îi
închin:
Odă academicianului Valeriu Cotea la 90 de ani!
E vârstă mult râvnită de orice pământean,
Dar este hărăzită doar celor de bun neam!
Iar Ţara Vrancei are, nu doar picior de plai,
Ci şi făclii aprinse şi sfinţii cei din Rai!
81
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Să nu uităm o clipă, de-Altarul Mărăşeşti,

Dar nici de codrii falnici, cu jertfe răzăşeşti!
Căci din pământul reavăn, udat cu-atâta sânge,
S-au tot născut feciori, ce veacuri vor învinge!
Aşa-l privim pe Domnu, fiu de ţăran erou,
Valeriu, al lui Dumitru şi-Ancuţei din tablou!
Căci bunul Toma Cotea, rămâne-un ideal,
Jertfit mult prea devreme, în iureş mondial!
El a luat cu sine ţinutul plin de basm,
Şi l-a sfinţit, oriunde trudit-a ceas de ceas!
A ars cu dibăcie, cuprins de dor nestins,
Doar flacăra iubirii, topită-n crez şi vis!
Nu şi-a uitat o clipă părinţii dragi şi sfinţi,
Nici compromis făcut-a, pe pumnul de arginţi!
El şi-a slujit tot neamul, urcându-l sus, pe culmi,
Dar a rămas acelaşi, smeritul din bătrâni!
El a urcat cu trudă, în vârf de piramidă,
Punând la Templul Sacru încă o cărămidă!
Căci ăsta i-a fost crezul şi visul de-mplinit,
Să cucerească piscul cunoaşterii în timp!
Şi cum renume prins-a în Universitate,
A tot urcat în lume prin lucruri cercetate.
Dar toate acestea fost-au până-n acel an,
Când cel din neamul Cotea e-ales Academician.
De-atunci, un sfert de secol, a tot urcat pe culmi
Şi a descris, ca nimeni, tot vinul din străbuni!
Este întâiul, însă, ce a trudit prin hale
Şi-a pus baze solide oenologiei experimentale!
Ba, a făcut din asta o artă, cu succes,
Şi a deschis culturii o nouă poartă-n est!
Căci ea este ştiinţa, ce-a ctitorit-o în ani,
Şi are un Colegiu în urbea lui Focşani!
De-aceea, în zi sfântă cu-atâta dăruire,
Dorim să fim aproape, la-nalta prăznuire
Căci patriarhala-i vârstă, e-o aleasă binecuvântare,
Ce şi-o doreşte omul, dar Cotea D. Valeriu o are!
Iar ca ofrandă sfântă, al nostru gând cucernic,
Se-nalţă sus spre Ceruri, la Tatăl Cel Jertfelnic,
Rugându-l să reverse mult har şi binecuvântare
Spre Cel ce astăzi este în ceas de-aniversare.
82
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Însă, din Ţara Vrancei, dorim să vă urmăm

Să fiţi de-a pururi farul, pe care să-l urmăm!
S-aveţi viaţă lungă, o zi plină de sori,
Mai multă sănătate şi bucurii cu flori!
83
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
VITICULTURA ŞI VINIFICAŢIA ROMÂNEASCĂ

Ing. Manole TOADER,
Preşedinte al Federaţiei Viticultorilor Vrânceni,
Focşani
Născut în CĂLIMANII VIDREI, JUDEŢUL VRANCEA, dintr-o familie
de oameni gospodari, Domnul Academician Valeriu D. Cotea, şi-a dedicat în-
treaga sa viaţă învăţăturii şi a slujit cu credinţă VITICULTURA şi VINIFI-
CAŢIA ROMÂNEASCĂ.
Domnul academician Valeriu D. Cotea, ca om de ştiinţă a fost şi este un
spirit generos, deschis, s-a dăruit activităţii didactice şi ştiinţifice, contribuind
la formarea a zeci de generaţii de ingineri horticoli şi la pregătirea unui număr
mare de doctori în domeniul Viticulturii şi Vinificaţiei.
O caracteristică elocventă a biografiei sale o reprezintă ascensiunea presti-
giului şi personalităţii sale în conştiinţa epocii, a tuturor specialiştilor agronomi
şi horticoli. Autor a multor cursuri universitare, cărţi, tratate de specialitate,
comunicări, conferinţe etc., publicate în ţară şi străinătate, opera sa a îmbogăţit
patrimoniul cultural horticol, distingându-se printr-o informaţie precisă, la
obiect, de o mare originalitate.
Dincolo de vasta sa operă, de copleşitoarea sa personalitate, domnul aca-
demician Valeriu D. Cotea nu a dezamăgit pe nimeni, niciodată. A fost şi este
pentru noi, Omul de mare prestigiu profesional şi ştiinţific şi de simţire
ROMÂNEASCĂ, de la care noi toţi deopotrivă, încă mai învăţam.

84
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
„DARURI DIVINE”
Lenormanda FLORENŢIU,
Redactor-şef, TV ATLAS,
Focşani
Faptul că l-am cunoscut pe domnul academician Valeriu Cotea este trecut
la „daruri divine”.
Faptul că România are asemenea oameni arată că Dumnezeu ne iubeşte!
Ca semn că Dumnezeu nu ne uită, Îl rugăm să vă mai ţină în viaţă şi să mai
trimită pe pământ oameni ca Domnia Voastră.
La mulţi ani, Domnule Academician!

85
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
COLEGIUL TEHNIC
„VALERIU D. COTEA” FOCŞANI
Prof. Florin IAMANDEI,
fost director al Colegiului Tehnic
„Valeriu D. Cotea”, Focşani
Odată cu reforma învăţământului iniţiată de Andrei Marga în anul 2000,
învăţământul profesional și tehnic preuniversitar a început să fie proiectat pe
alte coordonate, de la înnoirea ariei curriculare, până la armonizarea formării
profesionale iniţiale cu cerinţele pieţei muncii. În vederea trecerii de la un în-
văţământ încremenit în rutină la unul modern, mai performant, „grupurile şco-
lare” se puteau transforma în „colegii”, dacă îndeplineau o serie de criterii.
Conduceam de peste un sfert de veac Grupul Şcolar Agricol din Focşani şi
mă durea sufletul când elevii unui liceu de top de vizavi spuneau despre elevii
noştri că sunt tractorişti, deşi dintre absolvenţi mulţi urmaseră şi cursuri univer-
sitare, ajungând ingineri agronomi cu doctorate în domeniu, profesori, medici,
farmacişti, ba chiar şi actori. Îndeplineam toate condiţiile de transformare în
colegiu şi mă gândeam în primul rând la un nume de rezonanţă în ştiinţă sau
cultură care ar putea să dea, cel puţin formal, o altă faţă şcolii. Liceul de vis-à-
vis devenise Colegiul Naţional „Alexandru Ioan Cuza”, altele din Focşani –
Colegiul Economic „Mihail Kogălniceanu” sau Colegiul Tehnic „Edmond
Nicolau” (în domeniul electrotehnic).
Pe de altă parte, voiam să se uite şi diferitele denumiri pe care le avusese
liceul înainte. Aş fi vrut un colegiu în care să se formeze micul fermier agricol
sau lucrător în acest sector economic, care să posede, atât cunoştinţe şi abilităţi
privind cultura plantelor şi creşterea animalelor, cât şi despre exploatarea efici-
entă a pământului, amenajarea ecologică a păşunilor etc., toate pe fondul unei
culturi generale de nivel mediu bine articulată.
Aşa am ajuns într-un moment de inspiraţie divină (am considerat eu), când
gândul m-a dus cu ceva timp în urmă, la începutul anilor ’90, într-o şedinţă a
Consiliului Local Focşani pe care am condus-o şi în care academicianul
Valeriu D. Cotea primea titlul de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Foc-
şani”. Ce putea fi mai nobil de luat ca model decât un academician care a purtat
peste tot în lume, cu demnitate şi profesionalism, nu numai ştiinţa acumulată
de-a lungul anilor în domeniul oenologiei, ci şi icoana familiei sale dintr-un sat
vrâncean, deşi era un cetăţean de vază al Iaşilor.
86
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
La 8 februarie 2008 am depus la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Vrancea

documentaţia privind transformarea Grupului Şcolar Agricol în Colegiul Bio-
tehnologic „Valeriu D. Cotea”, având în vedere apariţia unor ştiinţe de graniţă,
ingineria sistemelor biotehnice şi ecologice, dezvoltarea rurală durabilă etc.
După îndelungi tergiversări, în urma a trei audienţe la Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului şi a intervenţiilor săptămânale ale unui fost director
general în Ministerul Agriculturii, pe vremea când liceele agricole aveau dublă
subordonare, am primit ordinul de atribuire a denumirii de Colegiul Tehnic
„Valeriu D. Cotea” (profilul biotehnologic nu exista în nomenclatura prevăzută
de Legea Învăţământului) la 28 septembrie 2008, deşi ordinul fusese semnat de
Cristian Adomniţei încă din 11 septembrie.
Se împlinea un vis şi pe harta învăţământului românesc apărea o instituţie
purtând numele unui mare om de ştiinţă, patriarh al oenologiei naţionale, crea-
tor de şcoală, un vrâncean de o înaltă dimensiune morală şi vastă cultură. Elevii
noştri aveau de acum un celebru model uman de urmat în viaţă.
Să ne trăiţi întru mulţi ani, Domnule Academician!

87
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
POSTFAŢĂ
LA CĂPĂTÂIUL SENIORULUI NOSTRU,
Acad. Valeriu D. COTEA
Acad. PĂUN IOAN OTIMAN
În numele Secţiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Timpul nu a mai avut răbdare să aștepte încă 20 de zile, până în 11 mai, zi

în care seniorul nostru, iubitul nostru confrate, academicianul Valeriu D. Cotea
ar fi pășit în rândul nonagenarilor. Noi, colegii de la Academia Română, împre-
ună cu toți cei care l-au cunoscut, apreciat și iubit, miile de foști studenți și co-
laboratori, colegii de generație, atâția câți mai viețuiesc, prietenii și apropiații,
ne pregăteam să-l sărbătorim, cum bine merita, la împlinirea vârstei de 90 de
ani.
Dar implacabilului nu ne putem opune. Ceea ce așteptam mai puțin de la
seniorul nostru, s-a întâmplat. Seniorul nostru a plecat dintre noi în lungul
drum al veșniciei. A plecat la iubita lui soție, Doamna Victorița, pe care a
evocat-o, cu dragoste și admirație, de atâtea ori.
A plecat pe lungul drum al veșnicei pe care și-a croit-o și A clădit-o întrea-
ga viață. Pentru că ce a fost viața academicianului Valeriu Cotea? Un lung
drum pe care l-a pavat zi, de zi, ceas de ceas, minut de minut, cu veșnicia.
În aceste momente grele, cuvintele, oricât de căutate, de alese ar fi, nu pot
acoperi în suficientă măsură, marea sa operă științifică, omenia sa și, mai
presus de toate, inegalabila sa prezență de om al cetății, de maestru al spiritului
înalt.
Inteligenţa sa, de o vioiciune aparte, memoria de invidiat, vorba aleasă au
făcut din reputatul cărturar moldovean un dotat orator. Nu poate fi uşor egalat,
ca prezenţă de spirit, spontaneitate, oportunitate şi ca substanţă a intervenţiilor
sale publice. Temeinica sa cultură, cu surse în cele mai diverse domenii, l-au
făcut partener agreabil, cu o ţinută de om de lume, căutat de cei mai aleşi oa-
meni de cultură ai înaltei societăţi. Poeţi, scriitori, muzicieni, pictori şi sculp-
tori, intelectuali de mare prestigiu, înalţi ierarhi ai diferitelor religii, i-au căutat
compania şi i-au format selectul anturaj.
Tot ca un Remember admirativ, din multele ocazionate de viața sa exem-
plară, în acest moment de receptare a realizărilor ştiinţifice ale domnului
academician Valeriu D. Cotea peste hotare, cu amplă pondere în reputaţia sa
profesională, amintim primirea Domniei sale de către Regele Spaniei, Juan
Carlos, la Palatul Zarzuela din Madrid, în fruntea delegaţiei Organizaţiei Inter-
88
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
naţionale a Viei şi Vinului O.I.V. Cu acel prilej, academicianul Valeriu D.

Cotea a fost onorat cu înalta distincţie Confrade de Merito. Aceste evenimente
în care academicianul Valeriu D. Cotea a fost purtătorul de mesaj şi reprezen-
tantul Ştiinţei oenologice româneşti, nu sunt singulare, lor le-a urmat multe,
foarte multe primiri la alte curţi regale, palate prezidenţiale ori guvernamentale.
Ca de exemplu: în Argentina, unde i s-a înmânat înalta distincţie „Pionero de
la Vitivinicultura Mundial” sau în Franța, unde i s-a decernat gradul de Cava-
ler al Ordinului Meritul Agricol.
Este necesar să menţionăm, și cu acest prilej, că puţine domenii din şti-
inţele agricole sau chiar din mai toate științele românești, au atins cota la care
s-a situat şi este apreciată ştiinţa viti-vinicolă românească peste hotare, știință
pe care academicianul Valeriu D. Cotea a reprezentat-o cu strălucire. Mărturie
sunt numeroasele scrisori şi felicitări primite de-a lungul anilor din partea unor
conducători de stat şi a unor miniştri, adresate domnului acad. Valeriu D. Co-
tea, pentru performanţele obţinute în domeniul său.
Marile pasiuni ale academicianului Valeriu D. Cotea, ştiinţa şi cunoaşterea
vinului, l-au făcut celebru. Discursul său de recepţie la Academia Română, ex-
punerile sale referitor la podgoriile şi vinurile României, în special a celor de la
Cotnari, locul său de suflet, ca şi al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, şi al altor dom-
nitori şi slujitori ai Moldovei, ne-au făcut să ni-l imaginăm ca Patriarhul mol-
dav al viticulturii româneşti.
Acad. Valeriu D. Cotea, concomitent cu statutul de eminent oenolog, l-a
onorat cu preaplinul sufletului său şi pe acela al cetăţeanului român cu o imen-
să responsabilitate faţă de satul românesc, față de țăranul român, vădind o pro-
fundă cunoaştere a multiplelor probleme ale agriculturii din România, din care
cităm: „Beneficiar al unei norocoase longevităţi, cunosc viaţa rurală româ-
nească pe majoritatea duratei secolului al XX-lea. Impresia generală e aceea
de stagnare... Aceleaşi case de chirpici, fără apă, fără gaz, fără bucătărie, fără
încălzire corespunzătoare. Cum să se facă agroturism, când, de exemplu, în
două judeţe din Moldova, Vaslui şi Botoşani, nici 1% din case nu au baie? Să
mai abordăm existenţa şi problemele şcolilor, dispensarelor, spitalelor, ser-
viciilor de tot felul, ale băncilor rurale, caselor de asigurări, centrelor de con-
sultanţă şi extensie? Cele mai multe dintre aceste instituţii nu există, iar cele
care sunt oferă imagini de incredibilă înapoiere. Cu toate acestea, la vârsta
mea, continui să cred şi să sper că, măcar în ceasul al doisprezecelea se vor
găsi totuşi resurse de gândire şi voinţă pentru reedificarea satului nostru,
pentru redresarea ţăranilor şi rodirea câmpurilor”.
Profesorul Valeriu D. Cotea, provenit din rândurile țărănimii vrâncene, și-a
exprimat de multe ori crezul Domniei Sale în legătură cu viitorul ţărănimii ro-
mâne: „Mă îngrijorează profund şi marile discrepanţe dintre agricultura
89
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
românească şi cea europeană. Răspunsul la întrebarea, cum vom putea con-

cura pe aceeaşi piaţă cu germanii, francezii sau italienii devine tot mai acut.
Nu există, cred, decât o singură modalitate: politicile agrare românești trebuie
fundamentate pe o bază deopotrivă economică şi umanitară, asemănătoare
aceleia a partenerilor europeni.
Urmărindu-i cu admirație parcursul de-o viaţă, implicarea în marile proble-
me ale contemporaneităţii româneşti (şi nu numai), savurându-i cu mare bu-
curie multiplele intervenţii în viaţa academică şi publică, în acest moment greu,
suntem convinși că Academicianul, Profesorul, Cercetătorul, Omul Valeriu
D. Cotea va rămâne pentru noi toți un reper de înaltă ţinută în ansamblul vieţii
şi societăţii româneşti, personalitatea care va marca peren conştiinţa generaţii-
lor viitoare.
Acum, la plecarea dintre noi, ne plecăm capul în fața marelui nostru con-
frate, rugându-ne Bunului Dumnezeu să-l ia în paza Lui bună și să-l odihnească
în pace!
90
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
VALERIU D. COTEA,
PATRIARHUL VINULUI ROMÂNESC
Conf. dr. Costică NEAGU,
(Preluat din lucrarea ,,Nasc şi la Vrancea oameni,
acad. Valeriu D. Cotea la 80 de ani”)
La anul 7434 (1926) – Anul Creaţiunii, venea pe lume la Vidra - Poarta
Vrancei, în familia Dumitrache şi Ancuţa Cotea, cel de al cincilea copil -
Valeriu - din cei şapte flăcăi, câţi avusese şi mătuşa Tudora Vrăncioaia.
Acestui vlăstar ursitoarele i-au prezis o viaţă plină: ,,Va merge la şcoli
înalte, va sta la masă cu oameni mari, va fi primit cu slavă la curţile cele mai
vestite şi va duce până în veac numele lui Lupu Cotea, întâistătătorul din fami-
lia sa. Va înnobila prin mintea şi sufletul său pe toţi mocanii din Ţara Vrancei,
la a cărei pază au stat de veghe bunii şi străbunii săi”.
Valeriu D. Cotea coboară dintr-o familie înnobilată prin sacrificiul suprem
pentru apărarea ocinei străbune la 17 august 1917, când bunicul său, Toma
Cotea, împreună cu Vasile Chilian, Ioan Săcăluş şi Ştefan Pantazică au fost
executaţi de nemţi pentru îndrăzneala de a se opune tăvălugului Puterilor Cen-
trale care urmăreau crucificarea României.
La fel ca înaintaşii lor, feciorii Tudorei Vrâncioaia - Bodea, Bârsan/ Bâr-
sea, Negrilă/ Negrea, Pavel/ Paul, Spinei/ Spinea, Nistor, Spulber - care s-au
încărcat de glorie la 1476, sub conducerea lui Ştefan cel Mare; vechilii Vrancei
- pr. Şărban Bălan din Năruja, Constandin Taftă din Negrileşti şi Toader
Ţârdea din Păuleşti - în procesul cu Roznovanul (1801-1814), membrii grupu-
lui Vasile Chilian din Vidra au mai dat încă o dovadă de sacrificiu pentru glia
strămoşească.
Profesor fiind, într-o localitate de podgorie, am urmărit cu respectuoasă
admiraţie şi mândrie vrâncenească, traiectoria ştiinţifică a dlui Valeriu D Co-
tea, spunând de fiecare dată că şi eu sunt mocan ca şi domnia sa. Toţi inginerii
viticoli din Vrancea şi nu numai, năşiţi de Valeriu Cotea, vorbesc despre
Domnia Sa cu nedisimulat respect despre profesorul lor. Încă din anii 70 ai
secolului trecut, Valeriu Cotea a devenit o adevărată legendă vie în Ţara de Jos
a Moldovei.
Activitatea şi realizările ştiinţifice ale academicianului Valeriu D. Cotea
sunt cu adevărat impresionante. Urcă toate treptele învăţământului universitar:
doctor în agronomie – specialitatea viticultură şi oenologie; profesor univer-
sitar, şef de catedră, decan al Facultăţii de Horticultură; conducător de docto-
rate ale unor ingineri români şi străini; membru corespondent al Academiei de
91
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Ştiinţe Agricole şi Silvice (1970), membru titular (1990); membru corespon-

dent al Academiei Române (1990), membru titular (1993); membru al unor
organizaţii ştiinţifice naţionale şi internaţionale; peste 25 de premii naţionale şi
internaţionale; participări la manifestări şi congrese internaţionale (peste 30);
prelegeri la universităţi din Franţa, Italia, Argentina, Bulgaria etc.
Acest tablou copleşitor este susţinut de un număr impresionant de lucrări
ştiinţifice publicate: manuale şi tratate (10); lucrări ştiinţifice de viticultură (6);
lucrări ştiinţifice de oenologie (199); articole, note, cronici, recenzii, evocări
(peste 250).
L-am ,,cunoscut” pe dl acad. Valeriu D. Cotea, citind lucrarea monogra-
fică: ,,Vidra, Poarta Vrancei”, Ed. Academiei, Bucureşti, 2003.
Când lucrarea este o monografie şi încă una despre Ţinutul Vrancei atunci
simţirea şi esteticul se îngemănează cu lucrul bine zidit pe o documentare
ştiinţifică amănunţită, pe rigoare şi acribie, pentru că legenda se sprijină pe
oameni şi fapte concrete.
,,De Vrancea – spunea Simion Mehedinţi, mocanul din Soveja, Ţara
Mioriţei şi creatorul geografiei române moderne – nu poate vorbi oricine,
oricând şi oriunde. Întocmai ca preotul care se îmbracă în veşminte deosebite
atunci când se apropie de altar, aşa s-ar cuvenii să se pregătească cel care
vrea să spună măcar vreo două vorbe despre bătrâna Vrance, stâlpul cel mai
vechi al ţării, mai vechi decât Ţara Românească şi Moldova.”
Academicianul Valeriu D. Cotea, os curgător din ,,Bătrânii” care au stat
de strajă la ,,Poarta Vrancei – Vidra” este pregătit sufleteşte şi vorbeşte cu
drept cuvânt despre Vrancea şi despre oamenii ei. Condeiul mânuit cu uşurinţă
şi plăcută surpriză estetică, pentru un om de ştiinţă, valsează cu graţie şi cu
siguranţă între legendă şi document. Când vorbeşte despre vrânceni, despre
vidrenii săi, foloseşte un ton cald, sfătos, uşor arhaic, în care se simte emoţia şi
respectul faţă de bătrânii satului.
Lucrarea domnului academician Valeriu D. Cotea nu este, aşa cum spune
autorul, ,,o monografie în sensul tiparului clasic pe care aceasta îl implică”,
este în primul rând o lucrare inedită prin structura acesteia şi prin organizarea
materialului faptic.
În prima parte autorul prezintă Ţara Vrancei: ,,Vrancea geografică”,
,,Ţara cutremurelor”, ,,Economia Vrancei”, cu istoria şi tradiţiile sale: ,,Din
viaţa spirituală a Vrancei”, ,,Pagini din istoria Vrancei”, ,,Procesul cel Mare”,
,,Lupta vrâncenilor pentru apărarea integrităţii pământului strămoşesc”,
,,Elanuri şi dăruiri vrâncene”. Aflăm din lucrarea lui Valeriu D. Cotea că nici
o văduvă din Războiul Reîntregirii nu s-a recăsătorit, ducând în suflet durerea
şi dorul pentru cel plecat, crescându-şi copiii şi împlinind rosturile gospodăriei.
92
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Cu migală de bijutier, autorul reînvie memoria celor care au rezistat în faţa

tăvălugului roşu, jertfind vieţi şi idealuri: Costică Manoliu, Victor Manoliu,
Macovei Mortu, Simion Cojocaru, preotul Ştefan Marcu, dar mai ales eroismul
tăcut al soţiilor celor împuşcaţi sau arestaţi, al celor care nu au făcut pactul cu
diavolul.
,,Păcat – spune autorul – că mişcarea de rezistenţă din Vrancea nu a atras
condeie care să o imortalizeze în toată amploarea ei!”. Noi credem că această
lucrare este un prim pas, în relevarea vocaţiei de oameni liberi şi neatârnaţi ai
Vrancei, în reînnodarea tradiţiilor de luptă şi cultură din ,,Cetatea de Piatră a
Moldovei”.
După ce prezintă cele mai importante personalităţi care au contribuit la
zidirea eternităţii Vrancei: S. Mehedinţi, I. Diaconu, D. Gusti, S. Hârnea, Ne-
culai Jechianu, I. D. Neagu-Negrileşti, Vasile I. Ţiroiu, Ion Conea, N. Al. Ră-
dulescu, C. D. Constantinescu-Mirceşti, autorul pune sub lupă localitatea Vidra
– supranumită şi ,,Poarta Vrancei” cu locurile, cu oamenii şi cu istoria sa.
Aici condeiul autorului capătă consistenţă ştiinţifică şi artistică. Lucrarea
prezintă un impresionant material informativ şi iconografic, zugrăveşte chipuri,
prezintă fapte pe care s-a clădit viaţa şi istoria acestui ţinut.
Ceea ce este cu adevărat inedit şi insolit în lucrarea domnului Valeriu D.
Cotea sunt cele două manuscrise rămase, ca printr-o minune, de la foştii
învăţători: ,,Satul meu” de Simion Matei (1905-1945) şi ,,Din trecutul şcolii
primare Vidra-Putna” de Păuna S. Matei, documente de o mare valoare pe care
autorul le publică în facsimil aducând prin aceasta un cald omagiu şi un plus de
autenticitate, înaintaşilor trăitori pe aceste meleaguri.
Publicând în facsimil cele două manuscrise dl. Cotea îşi îndeplineşte, cu
cinste şi cu pioşenie datoria faţă de ,,strădaniile vechilor învăţători-cărturari ai
lui Spiru Haret”, faţă de ,,cazacii lui Haret”, cum au fost supranumiţi învă-
ţătorii acelor timpuri. Credem că este semnificativ să amintim acum şi aici, fap-
tul că prin strădania dăscălimii vrâncene, a comunităţilor locale şi a inimosului
prefect N. N. Săveanu - coleg de facultate cu S. Mehedinţi şi prieten cu Haret -,
numai în anii 1902-1903, în fostul Judeţ Putna, azi Vrancea, s-au construit 51
de şcoli, faţă de 30 câte se construiseră din 1864, de la Reforma învăţământului
promovată de A. I. Cuza.
Prin publicarea acestor documente, prin căldura cu care vorbeşte despre
şcoală şi despre dascălii ei, Valeriu D. Cotea ni se dezvăluie ca un adevărat
dascăl, absolvent, înainte de liceu, a Şcolii Normale din Focşani (1937-1941) şi
Târgu Jiu (1941-1944), deoarece şcoala normală a fost strămutată din Focşani,
după marele cutremur din noiembrie 1940.
Prin această lucrare autorul însuşi devine un personaj aparţinător acestei
aşezări, integrat în familia COTEA, o adevărată Sagă a acestor locuri, coborâ-
93
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
toare din sec. XV-lea – 1471 ,,când Radu cel Frumos, domnul Ţării Româneşti
(1462 - 1475), îl înzestrează pe căpitanul Stan Cotea Odobescu pentru faptele
sale vitejeşti”.
M-am întrebat deseori cum de ,,mai marele vinurilor româneşti”, adică
Domnul academician Valeriu Cotea, este un mocan, de unde vine această vo-
caţie. Citind capitolul ,,O familie vrânceană – Cotea” m-am dumirit. Pe că-
pitanul Stan Cotea îl mai chema şi Odobescu, după cum m-am dumirit şi cu
privire la originea mocănească – vrâncenească, deoarece pe stră-străbunicul
domnului Cotea îl chema ,,Lupu Cotea”.
Dacă mai luăm în calcul că antroponimul Cotea mai apare şi cu variabilele
Cote, Cotia → a coti butoaiele, atunci este clar că numele Cotea a fost predes-
tinat pentru oenologie.
La împlinirea vârstei de 80 de ani, domnul Valeriu D. Cotea devine ,,pa-
triarh” şi prin etate, pentru că întâistătătorul vinului românesc este de multă
vreme.
,,Nemuritorului” de la Vrancea îi dorim viaţă lungă şi luminoasă, aceeaşi
bunătate şi mobilitate în folosul domniei sale, al ştiinţei şi al naţiei întregi.
Focşani, mai 2006
94
Curriculum vitae
Informaţii personale
Nume / Prenume COTEA D. Valeriu
Data şi locul naşterii 11.05.1926 – Vidra, jud. Vrancea
Cetăţenie Română
Statut civil Căsătorit
Domiciliul Iaşi, str. D. Cantacuzino nr. 14
Locul de muncă actual Academia Română  Filiala Iaşi
Profesia şi funcţia actuală Inginer agronom, academician
Educaţie şi formare
profesională
Studii doctorale
Perioada 1960 – 1965
Calificarea obţinută Doctor în agronomie, specialitatea Viticultură şi Enologie,
27.XII.1965
Numele şi tipul instituţiei de Institutul Agronomic „Nicolae Bălcescu“ Bucureşti
învăţământ / furnizorului de Facultatea de Agronomie
formare
Studii universitare de
licenţă
Calificarea / diploma Diplomă de inginer în profilul agricol, 30.V.1952
obţinută
Numele şi tipul instituţiei de Institutul Agronomic „Ion Ionescu de la Brad“ Iaşi
învăţământ / furnizorului de Facultatea de Agronomie
formare
Studii liceale
Calificarea / diploma Diploma de Bacalaureat, Ploiești, 1946
obţinută Diplomă de învățător, Bacău, 1945
Numele şi tipul instituţiei de Şcolile Normale Focşani, Târgu Jiu, București, Bacău
învăţământ / furnizorului de Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel“ Ploieşti, 1945-1946, diferențe
formare pentru liceu în vederea examenului de bacalaureat
Facultatea de Științe Naturale, Universitatea „Alexandru Ioan
Cuza” Iași, ani de studiu: I (1946-1947); II (1947-1948)
Cariera profesională
Perioada 7 septembrie 1993 – prezent
Membru titular al Academiei Române
Perioada 13 noiembrie 1990 – 7 septembrie 1993
Membru corespondent al Academiei Române
Perioada 2008  prezent
Președinte de onoare al Secției de Științe Agricole și Silvice
a Academiei Române
1996- 2008
Perioada Președinte al Secției de Științe Agricole și Silvice a
Academiei Române
Perioada 1998  prezent
Profesor universitar consultant
Funcţia sau postul ocupat Profesor universitar
Activităţi şi responsabilităţi Pregătirea şi susţinerea cursurilor şi lucrărilor practice la
principale disciplina de Oenologie (Facultatea de Horticultură),
Viticultură şi Vinificaţie (Facultatea de Agronomie),
activitate de cercetare în cadrul contractelor de cercetare sau
la tematica de cercetare a disciplinei, îndrumare proiecte de
diplomă, conducere doctoranzi etc.
Numele şi adresa Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară
angajatorului Iaşi
Tipul activităţii sau sectorul Învăţământ şi cercetare
de activitate
Funcţia sau postul ocupat Conferenţiar
diplomă
Numele şi adresa Universitatea Agronomică şi de Medicină Veterinară Iaşi
angajatorului
de activitate
Funcţia sau postul ocupat Şef lucrări
diplomă
angajatorului
de activitate
Perioada 1950 – februarie 1959
Funcţia sau postul ocupat Asistent universitar
Activităţi şi responsabilităţi Pregătirea şi efectuarea lucrărilor practice cu studenţii la
principale disciplinele de Oenologie (Facultatea de Horticultură) si la
disciplina de Viticultură şi Vinificaţie (Facultatea de
Agronomie), activitate de cercetare în cadrul contractelor de
cercetare sau la tematica de cercetare a disciplinelor etc.
angajatorului
de activitate
Perioada 1992 – prezent
Funcţia sau postul ocupat Cercetător ştiinţific gradul I
Activităţi şi responsabilităţi Activitate de cercetare în cadrul contractelor de cercetare sau
principale la tematica de cercetare a Centrului
Numele şi adresa Academia Română – Filiala Iaşi, Centrul de Cercetări

angajatorului pentru Oenologie
Aptitudini şi
competenţe personale
Limba(i) maternă(e) Limba română
Limba(i) străină(e)
cunoscută(e)
Autoevaluare Înţelegere Vorbire Scriere
Participare
Discurs
Nivel european (*) Ascultare Citire la
oral
Exprimare scrisă
conversaţie
Profi- Profi Pro- Pro-
Advanced
Limba Franceză C2 cient C2 cient C2 ficient C2 ficient C1
(*) Nivelul Cadrului European Comun de Referinţă pentru Limbi

Străine
Stagii de perfecţionare
în străinătate
Perioada Septembrie  noiembrie 1963
Stagiul Oenologie la Facultatea de Horticultură din Budapesta
Perioada noiembrie 1972 – februarie 1973
Stagiul Oenologie la Universitatea Montpellier.
Experienţa
managerială
Funcţii administrative
Perioada 1984 – 1986, 1972 – 1974
Funcţia Decan
Instituţia Universitatea Agronomică şi de Medicină Veterinară Iaşi,

Facultatea de Horticultură
Perioada 1989 – 1992, 1968 – 1984
Funcţia Şef de catedră
Instituţia Universitatea Agronomică şi de Medicină Veterinară Iaşi
Facultatea de Horticultură
Alte activităţi care susţin
experienţa managerială
dobândită
Perioada 2009 – prezent
Funcţia Director onorific al Centrul de Cercetări pentru Oenologie al
Academiei Române – Filiala Iaşi
Funcția Director al Centrul de Cercetări pentru Oenologie al
Academiei Române – Filiala Iaşi
Prestigiul profesional
la nivel naţional şi
internaţional
a) Membru în asociaţii şi În ţara:
organizaţii profesionale
 Președinte de onoare al revistei Cercetări
Agronomice din Moldova, din 1996
 Membru al Societăţii Române de Horticultură, din
1992
 Membru de onoare al Societăţii de Istorie și
Retrologie Agrară din România, din 1989
 Membru al Oficiului Naţional al Viei și Vinului
(O.N.V.V.), din 1970
În străinătate:
 Membru expert al „American Society for Enology

and Viticulture, din 1986”
 Membru de onoare al “Jugoslavenski
Vinogradasko-Vinarsko”; din 1986
 Membru în „Groupe International Polyphénols”,
din 1980
 Membru al Uniunii Internaționale a Oenologilor,
din 1978
b) Membru în academii În ţară  Academii de ramură:
 Membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole
și Silvice (A.S.A.S.), din 1990
 Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe
Agricole și Silvice (A.S.A.S.), 1970-1990
 Membru (1992-1998) și apoi Președinte (din
1998) al Comisiei de Agricultură și Silvicultură
din Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor,
Diplomelor și Certificatelor Universitare din
cadrul Ministerului Educației și Cercetării
 Membru de onoare al Comunității Academice al
Universității „ George Bacovia” Bacău, din 27
martie 2003
În străinătate  Academii de specialitate:
 Membru al „Académie Internationale du Vin”, din

1988
 Membru corespondent al „Académiei Suisse du
Vin” , din 1987
 Membru corespondent al „Academia Italiana della
Vite e del Vino”, din 1986
c) Membru în colectivul În ţară:

editorial al unor reviste
 „Cercetări Agronomice în Moldova”, Iaşi, din
1998
 „Lucrări Ştiinţifice, Seria Horticultură”,
U.Ş.A.M.V. Iaşi, din 1990
În străinătate:
 „Le Bulletin de l'O.I.V.”, Revue Technique

Internationale, Organisation Internationale de la
Vigne et du Vin, din 1977
 „Rivista di Viticoltura e di Enologia”, Conegliano
 Italia, din 1990
 „Ciência e Téchnica VitiVinícola”, Portugal, din
1990
d) Alte merite  Activitate în Organizaţia Internaţională a Viei si
profesionale Vinului (O.I.V.) (1977-1997):
- Expert al OIV din 1977
- Vicepreşedinte al OIV (1977  1979)
- Preşedinte al „Groupe d’Experts 

Technologia du vin“ al O.I.V. (1989  1991)
- Preşedinte al „Commission II: Œnologie” al
O.I.V. (1991  1994)
- Vicepreşedinte al „Commission II:
Œnologie” al O.I.V. (1994  1997)
Vizibilitate prin  Manuale, tratate, cărţi de specialitate (nr.): 35

prisma publicaţiilor  Articole ştiinţifice publicate (nr.): 211
ştiinţifice:  Alte articole (prefeţe, postfeţe, cronici, recenzii,
note) (nr.): 361
 Interviuri (nr.): 27
Activitate de
inovare/transfer
tehnologic (brevete,
invenţii, inovaţii etc.):
Nr. şi anul obţinerii RO125380-A2 2010
brevetului
Titlu brevet MODULAR SOURCES OF MAGNETIC FIELD FOR
TREATING LIQUIDS CONTAINED IN VESSELS AND
CYLINDRICAL CONDUITS
Autorii brevetului COTEA D. V., COTEA V. V., DANGA M. V., DONCEAN
G., LEONTE. P., PLEȘCA A.
Entitatea care a emis brevetul OSIM
Alte menţiuni
(recunoaşterea
ştiinţifică, profesională
şi managerială)
a) Premii, diplome,
medalii, distincţii,
diplome la expoziţii etc.
Medalii:
Perioada 1980-2000
Titlul Ordinul Naţional „Steaua României” în gradul de

Cavaler, Președintele României, 01.XII.2000, pentru
merite excepționale în dezvoltarea științei și culturii
Ordinul Muncii clasa a III-a, 1980
„Le Mérite de l’Office International de la Vigne et du

Vin”, Buenos- Aires, le 5 décembre 1997
Meritul Agricol în grad de Cavaler, Paris – Franţa,

1996
Medalia „VILLE d’ARBOIS” cu efigia lui Pasteur–

Franţa, 1995
Distincția „Pionero dele Vitivinicultura Mundial”,
Mendoza – Argentina, 1994
Distincția „COFRĀDΙĀ DEL VINO Đ RIOJĀ”,

Spania, 1992
Doctor honoris causa  Universitatea Oradea, 12.X.1998

 Universitatea Bioterra, 30.IX.2000
 Universitatea de Științe Agronomice și Medicină
Veterinară București, 10.V.2002, pentru contribuția
importantă la dezvoltarea învățământului și științei
agricole românești și internaționale, remarcabila operă
scrisă, consacrarea ca personalitate publică și strădania
depusă pentru colaborarea dintre Universitățile de Științe
Agronomice și de Medicină Veterinară din țara noastră
 Universitatea de Științe Agronomice și Medicină
Veterinară Cluj - Napoca, 20.X.2004
Premii pentru cărţi, În ţară:
lucrări etc.  Premiul „I. C. Teodorescu”, 2015, Academia de Ştiinţe
Agricole și Silvice, pentru lucrarea:
COTEA V. D., ZĂNOAGĂ V. C., COTEA V. V. (2014)
- Tratat de oenochimie, volumul I, Editura Academiei
Romane, Bucureşti
 Premiul „Ion Ionescu de la Brad” al Academia
Română, 15 decembrie 2011, pentru lucrarea:
COTEA V. D., ZĂNOAGĂ V. C., COTEA V. V. (2009) -
Tratat de oenochimie, volumul I și II, Editura Academiei
Române, Bucureşti
 Premiul „Gheorghe Ionescu Șisești” 2010, Academia
Română, pentru lucrarea:
ȘTEFAN N. (coordonator), colectiv de 53 autori și
coautori (Cotea V. D.), Horticultura României de-a lungul
timpului, vol. I-V, Editura Academiei Române, Bucureşti
 Premiul „Teodor Bordeianu”, 2009, Academia de
Ştiinţe Agricole și Silvice, pentru lucrarea:
 Diploma Gold Medal, La the XIVth International
Exhibition of Research, Innovation and technological
Transfer „INVENTICA 2010”, Iași, 9-10 june 2010,
pentru lucrarea:
DONCEAN G., ZĂNOAGĂ C., LEONTE P.,
BELOUSOV V., COTEA V. D., COTEA V. V.,
DONCEAN MARILENA, ACATRINEI C., CĂRUNTU
V., NICULAUA M. (2010), Plasma-chemical DBD
reactor at atmospheric pressure wite Coandă effect
 Medalia de Aur si Diploma de Excelenta Iaşi 600,
INVENTICA 2008, Salonul internaţional jubiliar al
cercetării, invenţiilor și transferului tehnologic, Iaşi, 14-24
mai 2008, pentru lucrarea:
DONCEAN G., DANGA M., PLEȘCA A., LEONTE P.,
COTEA V. D., COTEA V. V. (2008), Modular
Monophase Magnetic Field Source for Liquids Treatments
in Cilindric Vessels and Pipes.
 Premiul „Ion Ionescu de la Brad” 2008,
Academia Română, pentru lucrarea:
COTEA V. D., CIUBOTARU M., BARBU N. N.,
COTEA V. V., MAGAZIN P. G., GRIGORESCU C.
C. (2006), Podgoria Cotnari, Editura Academiei
Române, Bucureşti
 Premiul SRH 2008, Societatea Română a
Horticultorilor, pentru lucrarea:
Române, Bucureşti
 Premiul Special SRH 2008, Societatea Româna

a Horticultorilor, pentru lucrarea:
COTEA, V. D., BARBU, N., GRIGORESCU, C.,
COTEA, V. V. (2005), Romania’s Vineyards and
Wines, Editura Academiei Române, Bucureşti
 Premiul „Ion Ionescu de la Brad” 2007,

Academia Română, pentru lucrarea:
COTEA, V. D., BARBU, N., GRIGORESCU, C.,
COTEA, V. V. (2005), Vignobles et Vins de
Roumanie, Editura Academiei Romane, Bucureşti
 Premiul „I. C. Teodorescu (2006)”, Academia

de Ştiinţe Agricole și Silvice, 14 decembrie 2007,
pentru lucrarea:
COTEA V. V., COTEA V. D. (2006), Tehnologii de
producere a vinurilor, Editura Academiei Române
 Diploma AGIR 2006 în domeniul „Inginerie

agricolă”, 14.09.2007, pentru lucrarea:
COTEA V. V., COTEA V. D. (2006), Tehnologii de
producere a vinurilor, Editura Academiei Române,
Bucureşti
 Premiul SRH 2003, Societatea Română a

Horticultorilor, 28 noiembrie 2003, pentru
lucrarea:
Premiul COPYRO, 2001, Uniunea Scriitorilor din
România, pentru lucrarea:
COTEA, V. D., BARBU, N., GRIGORESCU, C., COTEA,
V. V. (2000), Podgoriile și vinurile României, Editura
Academiei Romane, Bucureşti
Premiul Vasile Pogor, ediția 2001, Primăria
Municipiului Iași, pentru contribuția adusă la dezvoltarea
patrimoniului cultural al Municipiului Iași
În străinătate:
 Menţiunea Specială a O.I.V., 2009. Categoria

„Monografii cu caracter descriptiv”, Organizaţia
Internaţională a Viei si Vinului, pentru lucrarea:
Române, Bucureşti
 Premiul Juriului O.I.V., categoria „Monografii
si studii specializate cu caracter ştiinţific” (le Prix
en Monographies & Etudes Spêcialisêes à
Caractère Scientifique) 18 septembrie 2001, pentru
lucrarea:
COTEA V. D., BARBU N., GRIGORESCU C.,
COTEA V. V. (2000), Podgoriile și Vinurile
României, Editura Academiei Române, Bucureşti
 Premiul Juriului O.I.V. (le Prix d´Oenologie),
septembrie 1989, pentru lucrarea:
COTEA V. D., SAUCIUC H. J (1988), Tratat de
Oenologie, Editura Ceres, Bucureşti
 Premiul O.I.V. (Diplôme d´honneur de l´Office

International du Vin), 1983, pentru lucrarea:
COTEA V. D., POMOHACI N., GHEORGHIȚĂ M.,
(1982), Oenologie, Editura Didactică și Pedagogică,
Bucureşti
 Diplomă și Medalia de Aur la al IV Salon

Internațional de Invenții și Tehnologii noi „Novii
Ceas”, 25-27 octombrie 2008, Sevastopol –
Crimeea, Ucraina, pentru invenția:
DONCEAN G., DANGA M., PLEȘCA A., LEONTE P.,
COTEA V. D (2008), Source of magnetic field modular
D.,
and singlefased for liquid treatment from vase and

cilindrical pipes
b) Conducător de
doctorat
Perioada 1973-2001
Domeniul Horticultură
Specializarea Viticultură şi oenologie

Număr de doctoranzi care
au susţinut teza şi au primit 15
confirmarea titlului de
doctor
În țară:
Titluri, diplome pentru
întreaga activitate Cetățean de onoare al municipiului Iași, 14 octombrie
2006
Cetățean de onoare al localității natale  comuna Vidra,
județul Vrancea, pentru întreaga activitate, pusă în slujba
dezvoltării științei românești, a viticulturii și promovării
valorilor vrâncene, la aniversarea a 80 de ani de viață, 9
iunie 2006
Diplomă de onoare a Județului Vrancea, pentru întreaga
activitate prodigioasă desfășurată în domeniul viei și
vinului, 26 octombrie 1997
Cetățean de onoare al municipiului Focșani, 1996
„Diplomă de excelență” din partea Direcției pentru Cultură
și Patrimoniu Național Vrancea și a Primăriei Comunei
Soveja, pentru cercetarea științifică și istorică a
patrimoniului cultural vrâncean, 2014
„Diplomă de excelență” din partea Facultății de Economie
și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității
“Alexandru Ioan Cuza” Iași pentru contribuția sa
substanțială și îndelungată îndelungată la dezvoltarea
învățământului superior economic la Iași, 19 octombrie
2013
Diplomă de onoare”, din partea Societății de Istorie și
Retrologie Agrară din România, Filiala Iași, pentru întreaga
carieră închinată propășirii științifice a spațiului rural
românesc, 26 iunie 2013
„Diplomă de excelență”, cu prilejul aniversării „A 90 de ani
de la înființarea unității”, din partea Colegiului Tehnic
„Valeriu D. Cotea” Focșani, pentru prezența activă și
pilduitoare în viața cultural – artistică a județului Vrancea și
pentru prestanța pe care o insuflă activităților desfășurate de
Colegiu, 7 noiembrie 2013
„Diplomă de Onoare” din partea Senatului U.Ș.A.M.V.
Iași, cu prilejul aniversării a 100 de ani de Învățământ
Universitar Agronomic la Iași, 25 octombrie 2012
„Diplomă de Profesor Emerit” din partea Senatului
U.Ș.A.M.V. Iași, pentru întreaga activitate desfășurată în
slujba învățământului horticol, 19 septembrie 2012
Titluri, diplome pentru „Diplomă de excelență” din partea Asociației Personalului
întreaga activitatea Didactic „Simion Mehedinți” Focșani, pentru aportul și
devotamentul exemplar cu care a contribuit la promovarea
operei lui Simion Mehedinți și a culturii române, la propășirea
Asociației, 5 noiembrie 2011
„Diplomă de excelență” din partea Complexului Muzeal

Național „Moldova” Iași a Muzeului Etnografic al Moldovei
și a Muzeului Viei și Vinului Hârlău, pentru aportul
deosebit și sprijinul acordat Muzeului Viei și Vinului, 20
iulie 2011
Diplomă „Meritul Academic”, din partea Academiei de
Ştiinţe Agricole și Silvice “Gheorghe Ionescu-Sişeşti”
Bucureşti - România, cu ocazia împlinirii vârstei de 85 de
ani, pentru remarcabila contribuţie în cercetarea științifică
și în învățământul românesc, 11 mai 2011
Diplomă și “Placheta Omagială - 60 de ani de
învățământ superior horticol la Iași”, din partea
Consiliului profesoral al Facultății de Horticultură al
U.Ș.A.M.V. Iași, în semn de recunoaştere şi preţuire pentru
activitatea depusă în afirmarea horticulturii românești, 26
mai 2011
Medalia „Ad Gloriam Agriculturae” a Senatului
U.Ș.A.M.V. Cluj – Napoca, pentru merite deosebite și
excelență în învățământul universitar și cercetare științifică
în domeniul vitivinicol precum și pentru promovarea
științelor agricole pe plan național și internațional, 7 aprilie
2009
„Diplomă de onoare” din partea Direcția pentru
Agricultură și Dezvoltate Rurală Bacău, pentru activitatea
depusă în pregătirea specialiștilor din agricultura județului
Bacău, 30 august 2006
Diplomă de „Membru de onoare a Senatului” din partea
Senatului U.Ș.A.M.V. Iași, cu ocazia împlinirii vârstei de
80 de ani, pentru întreaga activitate desfășurată în slujba
învățământului superior agronomic, 25 mai 2006
„Diplomă de onoare” la ceas aniversar, din partea
Facultății de Știință și Ingineria Alimentelor a Universității
„Dunărea de Jos” din Galați, pentru permanenta aplecare
către știința celor ce mișcă și nu mișcă, … dragostea de
oameni și de amfiteatre, … și explozia de poezie,
înțelepciune și bunătate în tot ceea ce a făcut pe târâm
profesional, mai 2006
„Diplomă de Excelență” din partea Consiliului Facultății
de Horticultură al U.Ș.A.M.V. Cluj – Napoca, cu ocazia
împlinirii vârstei de 80 de ani, pentru merite deosebite în
promovarea informației științifice și îmbogățirea
cunoștințelor de specialitate în domeniul horticulturii,
pentru viața dedicată profesiei, studenților și științei, 23 mai
2006
„Diplomă de excelență” din partea Societății Române a
Horticultorilor ca semn de recunoaștere și prețuire pentru
întreaga activitate depusă în afirmarea horticulturii și
viticulturii româneşti, 25 mai 2006
 „Diplomă de Excelență”, din partea Academiei de Ştiinţe
Agricole și Silvice “Gheorghe Ionescu-Sişeşti” Bucureşti -
România, cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani, pentru
realizările obținute într-o viață dedicată științei și
învățământului, 11 mai 2006
„Diplomă de excelență” din partea Facultății de
Horticultură a U.Ș.A.M.V. București, cu ocazia împlinirii
vârstei de 80 de ani, 2006
 „Diplomă de excelență” din partea Facultății de
Horticultură a Universității din Craiova, pentru deosebita
activitate dedicată progresului științei românești, cu prilejul
împlinirii vârstei de 80 de ani, 2006
„Diplomă de excelență” cu ocazia aniversării Centenarului
Învățământului Superior Geografic la Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 28 octombrie 2004
„Medalia Jubiliară” cu ocazia împlinirii a 120 de ani de la
înființarea Episcopiei Romano – Catolice de Iași, în semn de
înaltă prețuire și recunoștință, 26 iunie 2004
 „Diplomă de onoare” din partea Consiliului Județean
Vrancea, cu ocazia manifestărilor prilejuite de sărbătorirea
„A 145 de ani de la Unirea Principatelor Române”, pentru
sprijinul deosebit acordat județului Vrancea în drumul său
către o viaţă mai prosperă, mai demnă, mai respectată și
conturarea statutului de spațiu European, 24 ianuarie 2004
Premiul de excelență” din partea Consiliului de Produs,
struguri, must, vin, produse pe bază de vin și produse
procesate pentru întreaga activitate dedicate viticulturii
românești, 2003
Diplomă de excelență” din partea Consiliului Județean Iași,
pentru întreaga activitate științifică și didactică, de
promovare și susținere a bogăției vinivinicole locale, pentru
modul susținut în care a făcut cunoscute plaiurile moldave
locale și frumusețea lor, 23 august 2002
„Diplomă de excelență” din partea Consiliului Județean
Iași, pentru întreaga activitate științifică și didactică, de
promovare și susținere a bogăției vinivinicole locale, pentru
modul susținut în care a făcut cunoscute plaiurile moldave
locale și frumusețea lor, 23 august 2002
„Distincție de vrednicie” din partea Mitropoliei Moldovei
și Bucovinei, ca semn al prețuirii, pentru râvna și dărnicia
arătate față de Biserică, 2 iunie 2001
În străinătate:
MEDALIA OMAGIALĂ „60 de ani aniversari (1946-
2006)”, din partea Academiei de Științe a Moldovei, cu
ocazia aniversări a 85 de ani, pentru contribuţia şi
devotamentul manifestate în sprijinirea ştiinţei oenologice
din Republica Moldova, 4 iunie 2011.
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Academicianul Dinu C. Giurescu la 90 de ani

BLAZONUL UNEI FAMILII DE ISTORICI
PE TREI GENERAȚII
Prof. Valeriu ANGHEL,
Focşani
Abstract: Articol de omagiere a academicianului Dinu C.
Giurescu, personali-tate marcantă a istoriografiei românești
din a doua jumătate a secolului XX și înce-putul secolului
XXI, descendent al unei familii de mari istorici.
Există momente în istoria unei țări în care cetățenii ei

simt nevoia să se plece în fața unui compatriot și să-i
sărute sacerdotal mâna cu care a așternut în paginile unei
cărți tumultul curgerii înaintașilor pe meleagurile natale. Un asemenea moment
trăim acum, în preajma omagierii academicianului Dinu C. Giurescu, cu
prilejul împlinirii vârstei de 90 de ani, la 15 februarie 2017.
Doamne, ce blazon! Nu cred că mai există undeva în lume o familie de
istorici întinsă pe trei generații, toți academicieni, bunicul și tatăl purtând
numele împăratului roman Constantin, cel care, în 313, a proclamat libertatea
de credință și egalitatea în drepturi pentru creștinii din imperiu, iar nepotul –
sărbătoritul din februarie – numele de Dinu, varianta familială a lui Constantin.
O familie de o mare noblețe sufletească, de o înaltă probitate științifică și de un
patriotism rar întâlnit.
Constantin Giurescu (născut la Chiojdu, Județul Buzău, la 20.08.1875 –
decedat la București, la 20.10.1918), a urmat studiile liceale la Ploiești, apoi
Facultatea de Litere din București, continuându-și studiile la Viena. La în-
toarcere, este primul român care obține un doctorat la Facultatea de Litere din
București, în 1909. Se căsătorește cu fiica unui negustor din Focșani, unde vine
ca profesor la Liceul „Unirea“. Aici, împreună cu un grup inimos de profesori,
printre care C. Moisil și G. Bogdan-Duică, întemeiază Societatea Literară „Gr.
Alexandrescu“ pentru cursul superior, cu scopul de a populariza cunoștințele
de literatură română și universală în rândul publicului. Pleacă la București,
conferențiar de Istoria românilor la Facultatea de Litere și Filosofie. Lucrează
apoi ca șef al Arhivelor din Ministerul de Externe și secretar general la Minis-
terul Instrucțiunii Publice. În 1914 devine membru titular al Academiei Române.
Publică numeroase studii privind vechile instituții românești și cercetări
istoriografice: Contribuții la studiul cronicelor muntene (1906), Contribuții la
110
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
studiul cronicelor moldovene (1907), Capitulațiile Moldovei cu Poarta Otoma-

nă. Studiu istoric (1908), Organizarea socială a Țării Românești (1915), Des-
pre rumâni (1916), Despre boieri (apărută postum, în 1929) și altele.
Constantin C. Giurescu (născut la 20.10.1901 în Focșani – decedat la
13.11.1977 la București), este una din personalitățile de seamă ale istoriografiei
române din secolul XX, cu peste 50 de ani de activitate științifică în slujba cer-
cetării, cunoașterii și prezentării istoriei noastre în țară și peste hotare. Urmează
studii secundare și superioare la București, în 1922 obținând licența la Facul-
tatea de Istorie și Geografie. În 1923 este numit profesor la Liceul „Unirea“ din
Focșani. În 1925 obține doctoratul în litere și docența în istoria românilor, de-
venind profesor la Facultatea de Istorie a Universității București. În această pe-
rioadă publică, printre altele, Contribuții la studiul marilor dregători în seco-
lele XIV-XV (1926), lucrarea de sinteză în mai multe volume Istoria românilor
(1932-1942), Județele dispărute din Țara Românească (1936), Dobrogea, vechi
pământ românesc (1939), Târguri și orașe românești dispărute (1939), în care
este menționat și Târgul Putna din secolul XVI. De numele său se leagă înființarea
Revistei istorice române (1930) și a Institutului de Istorie Națională (1941).
În Guvernul Constantin Argetoianu (28.09.-23.11.1939) este ministru
secretar de stat cu organizarea Frontului Renașterii Naționale (partid creat după
dizolvarea partidelor politice în martie 1938), care avea misiunea de a mobiliza
„conștiința națională în vederea întreprinderii unei solidare și unitare acțiuni
românești de apărare și propășire a patriei și de consolidare a statului“,
funcție pe care o păstrează și în Guvernul Gh. Tătărescu (24.11.1939-
4.03.1940). În următorul Guvern Gh. Tătărescu este ministru al propagandei
naționale, între 11 mai și 28 iunie 1940, apoi ministru al cultelor și artelor între
28 iunie și 4 iulie 1940.
În perioada 1943-1946, familiile lui Constantin C. Giurescu și Simion Me-
hedinți, socrul său, au locuit la Istanbul, pentru a înființa un Institut Cultural
Român. Din 1946 și până în 1950, cele două familii au locuit la Constantin C.
Giurescu. Trăsnetul i-a lovit la 30 iunie 1950, când istoricul a fost arestat și
casa i-a fost confiscată de regimul comunist, cele două familii fiind obligate să
se mute într-un ghetou, împreună cu Dinu, care era student. A fost eliberat la 5
iulie 1955, an în care fiul său Dinu și-a luat licența în istorie la Universitatea
din București, dar a primit domiciliu obligatoriu zece luni de zile la Măzăreni,
lângă Brăila. „Obsedantul deceniu“ a fost pentru cei doi mari istorici, tată și
fiu, un adevărat iad.
După 1964, odată cu distanțarea României de Moscova, Constantin C.
Giurescu a fost repus în drepturile sale, în 1974 fiind primit și în Academia Ro-
mână. Lucrările publicate și cursurile sale universitare se caracterizează printr-o
bogată informație, în parte inedită, prin arhitectura lor științifică impecabilă. În
111
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cele aproape 350 de lucrări, ca și în numeroase recenzii, note, replici etc., abor-
dează cu aceeași competență probleme de istorie veche, medie, modernă și
contemporană, precum și de toponimie, geografie istorică, lingvistică, artă,
drept, literatură. Este raportor la congrese și reuniuni internaționale de specia-
litate, îndeplinind misiuni științifice în Austria, Grecia, Italia, Spania, Anglia,
Franța, SUA. Conferențiază la universități celebre din Marea Britanie și la 16
universități americane, la Columbia University din New York ținând, în 1972,
primul curs de civilizație românească în SUA.
Dintre lucrările de referință publicate după repunerea în drepturi amintim
Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre (1967),
Transilvania în istoria poporului român (1967), Istoria podgoriei Odobeștilor
din cele mai vechi timpuri până în 1918 (1969), Istoria pădurii românești din
cele mai vechi timpuri până astăzi (1975), Istoria românilor din cele mai vechi
timpuri până astăzi (1975), în colaborare cu Dinu C. Giurescu.
Această lucrare de 1040 de pagini apare într-un context politic intern total
neprielnic spunerii adevărului, așa cum fals cerea Nicolae Ceaușescu într-un
citat de pe prima pagină. Programul ideologic al PCR din 1971, cunoscut sub
numele de Tezele din aprilie, elaborat în urma vizitei secretarului general în
China și Coreea de Nord, a dus la încetarea liberalizării de după Declarația din
aprilie 1964, partidul comunist reconsolidându-și controlul asupra întregii so-
cietăți, familia prezidențială împânzind toate structurile de partid și de stat.
Cultul personalității devenea tot mai agresiv. Meritul celor doi autori în publi-
carea acestei lucrări în contextul amintit este cu atât mai mare cu cât, pentru
foarte mulți dintre noi, dacă nu chiar pentru toți, rămâne cea mai românească...
Istorie a românilor din ultima jumătate de secol.
Dinu C. Giurescu (născut la 15 februarie 1927 în București), cel căruia îi
închinăm rândurile de față, a cunoscut de tânăr toate dramele familiei. În tim-
pul detenției tatălui său a lucrat ca tehnician constructor de drumuri (1950-
1956), abia după absolvirea facultății putând fi angajat ca ghid-muzeograf la
Muzeul Național de Artă din București (1956-1964). Din 1964 și până în 1968,
an în care își obține doctoratul în istorie, este cercetător în cadrul Ministerului
Afacerilor Externe. Între 1968 și 1987 este conferențiar și profesor la Universi-
tatea de Arte din București, pentru ca între 1988-1990 să fie profesor vizitator
la universități din Statele Unite. Aici publică, în 1989, The Razing of Ro-
mania’s Past (Distrugerea trecutului României), apărută cinci ani mai târziu și
în românește. Din 1990 și până în 2011 este profesor la Facultatea de Istorie a
Universității din București, iar până în 2000 și director al Muzeului Țăranului
Român.
Dintre lucrările sale amintim Ioan Vodă cel Viteaz (1963), Țara Româ-
nească în secolele XIV-XV (1973), Istoria ilustrată a românilor (1981), Guver-
112
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
narea Nicolae Rădescu (1996), Greva regală, 1945 (1999) și altele. Din 2001
este membru titular al Academiei Române.
Nu am citit Distrugerea trecutului României, dar îmi închipui că se referă
la demolările de biserici și monumente culturale străvechi din timpul regimului
Ceaușescu prin care se mutila istoria unui popor cu vechi tradiții. Am revăzut
însă, cu prilejul scrierii acestor rânduri, Istoria ilustrată a românilor din 1981,
oprindu-mă o clipă asupra ultimului capitol: 40 de pagini despre „construcția
socialistă a României“ din cele 640 câte are cartea, scrise neutru, fără nicio
urmă de apologie a comunismului, cu tot atâtea ilustrații din București (Uzinele
„23 August“, „Vulcan“), Brașov (Uzinele „Steagul Roșu“ și „Tractorul“), Bră-
ila (Întreprinderea de Utilaj Greu), Constanța (Șantierul Naval și Portul), Cra-
iova (Electroputere), Galați (Combinatul Siderurgic), Ploiești (Combinatul Pe-
trochimic), vizitele „tovarășilor“ pe șantierele Canalului Dunăre-Marea Nea-
gră, la Întreprinderea de Mașini Grele București etc. Și mă gândeam, fără ni-
ciun sentiment de nostalgie după acele vremuri, unde sunt, unde au dispărut cu
muncitori cu tot și de ce n-am pus nimic în loc...
Ceea ce se poate reține pe bune din această Istorie ilustrată a românilor
sunt, pentru vrânceni, hărțile cu descoperirile arheologice din neolitic la Bon-
țești, din epoca bronzului la Cândești, din epoca fierului la Bârsești, mențio-
narea Târgului Putna și a Cetății Crăciuna din timpul lui Ștefan cel Mare, dar
mai ales amplasarea așezării dacice Ramidava pe malul stâng al Putnei, la 200
de metri de cursul acesteia, pe un promontoriu situat între două pârâuri la intra-
rea în Comuna Negrilești. Pluralul latinesc rami înseamnă nu numai ramuri, ci
și brațele unui râu. Nu știm dacă distinsul istoric o fi fost vreodată la Negri-
lești, unde este localizată, ca probabilă, cetatea menționată pe o hartă a lui
Ptolemeu la începutul mileniului I al erei creștine și nici dacă știa, în 1981, că
pe o distanță de nici 20 de km există 7 situri arheologice, de la Bârsești până la
Soveja inclusiv, cu urme de locuire din mileniul VI înaintea erei creștine până
în secolul VII al erei noastre.
N-am numărat câte istorii „europenizate“ s-au scris în ultimele decenii, dar
de un lucru sunt sigur: cine vrea să cunoască adevărata istorie a românilor nu
poate să treacă peste lucrările de excepție ale lui Constantin C. Giurescu și
Dinu C. Giurescu, acești mari seniori ai istoriografiei noastre, străluciți expo-
nenți ai conștiinței naționale.
La mulți ani domnule academician Dinu C. Giurescu, Dumnezeu să-l
odihnească în pace pe ilustrul dv. părinte, fie-i țărâna ușoară bunicului!
113
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
AMINTIRI DESPRE BUNICUL MEU,

SIMION MEHEDINŢI
Acad. Dinu GIURESCU,
preluat din Buletinul Asociaţiei
Simion Mehedinţi, nr. 8/2004
… Sigur că eu sunt dator până peste cap: dator şi faţă de Asociaţie, dator şi
faţă de domniile voastre. Mă înfăţişez aici, la ediţia a XIII-a a „Zilelor Simion
Mehedinţi”; numărul 13 l-am purtat la liceu din clasa I până în clasa a VIII-a
sau, cum vine acum, din clasa a V-a până într-a XII-a, aşa că îmi poartă noroc
şi sper să-mi mai plătesc ceva din datorie – dau drumul acum la promisiune –
venind în primăvară, dac-om fi sănătoşi, să mă întâlnesc cu colegii mei, pro-
fesori, şi cu elevii, dar nu pentru o cuvântare, ci, pur şi simplu, timp de 15
minute, să spun câte ceva din propria viaţă, după care să urmeze întrebările.
Întrebările, întrebările nu sunt niciodată indiscrete, răspunsurile de! Aceea e
mai greu pentru cel care răspunde, dar întrebările, – orice întrebare – inclusiv
cele privind viaţa personală…
Sigur că-s foarte mişcat de ceea ce faceţi dumneavoastră aici! Ştiam ceva:
vară-mea primară, Mona Mehedinţi-Aslan, cu care am şi copilărit de altfel, şi
ne-am regăsit după ani, m-a informat şi mi-a arătat lucrurile pe care le-aţi rea-
lizat, domnule profesor şi domnule coleg, cu Asociaţia Personalului Didactic
„Simion Mehedinţi”, cărţile pe care le-aţi publicat – iată aici văd că poartă nu-
mărul 26 – Biblioteca „Simion Mehedinţi”. Cu atât mai meritorie şi mai vred-
nică de laudă este toată această iniţiativă cu cât nu cred că a beneficiat de fon-
duri guvernamentale, PHARE şi alte, alte minuni de care beneficiază alţi oa-
meni cu iniţiative mari şi cu rezultate puţine pentru obşte şi „rezultate” mari
pentru propriul buzunar. Că aşa este naţia asta în momentul de faţă…
Acum, fiindcă mi-aţi dat voie să amintesc, m-aţi luat prin surprindere şi, îna-
inte de a începe sesiunea, am început să-mi notez câte ceva din amintirile mele
în legătură cu Simion Mehedinţi, bunicul meu.
Vorbeaţi de omul sever care se purta cu copiii altfel. Da, într-adevăr…
În amintiri directe: la un moment dat, mă uit eu la el (cred că aveam vreo
cinci ani, aşa) şi zic: „Tata mare, mata cred că nu prea eşti serios cu copiii.”
Ei, a făcut un haz nebun fiindcă, într-adevăr, el obişnuia să glumească foarte
mult, să ne distreze. Şi păstrez această amintire a omului care se purta cu ex-
tremă gingăşie cu nepoţii şi nu numai cu nepoţii, cu copiii, în general. Grija
asta pentru copii…
114
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În al doilea rând, eram în iunie 1941. Şi auzisem – şi acum retrăiesc; aveam

14 ani, dădusem examenul de trecere din clasa a VIII-a într-a IX-a, capacitatea,
înainte de vreme – cum s-a anunţat la radio într-o duminică (cred că era o du-
minică, 22 iunie), că trupele noastre au început acţiunea pentru eliberarea
Basarabiei. Bunicul Simion Mehedinţi se afla cu noi la Predeal, într-o casă care
a fost pe urmă rechiziţionată şi n-am recăpătat-o decât foarte târziu, acum un
an, dar am fost penalizat pentru faptul că statul a stăpânit-o 52 de ani. (Da, tre-
buie să plătesc din buzunar şi sunt încă în proces cu 544 de milioane de lei cu
statul român; o sumă care mă lasă rece pentru că n-am de unde s-o dau şi pot să
fie sănătoşi; poate, pe lumea ailaltă să mi-o ceară). Eram acolo; Simion Mehe-
dinţi se afla cu noi, a participat la cositul fâneţei de pe pajiştea pe care o aveam
în faţa vilei de la Predeal – vila era la 100 de metri de vila mareşalului Anto-
nescu şi este şi acum – şi pe urmă m-a învăţat cum se clădeşte o claie de fân.
Să vedeţi cum mânuia furca, era în 1941, va să zică avea 73 de ani şi lucra cu
aceeaşi dârzenie şi cu aceeaşi pricepere, mai ales. Într-adevăr, eu mă uitam aşa
la claia asta, eu care eram orăşeanul, copilul care, până la o anumită vârstă nu
ştia să deosebească raţa de gâscă, vă închipuiţi ce cunoşteam eu din natură. Era,
era minune mare, eu fiind crescut pe pavajul Bucureştilor.
Pe urmă, tot de la el am învăţat natura. Ca nimeni altul, îmi zicea: „Frunza
asta ce e?”; „Ţi-am spus-o de atâtea ori că e frunză de fag.” În sfârşit, aceea
am învăţat-o mai uşor că era cu decupări, dar când era la arin şi la frasin era
durere mare pentru că dânsul imediat le recunoştea şi eu stăteam aşa şi mă ui-
tam… Simţământul acesta al naturii, nu ştiu… A scris „Fagul”; ei bine, eram
student în momentul când am citit povestirea aceea, „Fagul”, şi am avut aşa o
tresărire, un fior, piele de găină…
Ca nimeni altul, a înţeles această natură românească şi a avut simţământul
ei.
Dar nu numai asta. De la el am căpătat primele noţiuni de geopolitică. Cum
asta? În 1938, se făcuse Ansluss-ul – eu aveam 11 ani – eram foarte interesat,
vă mărturisesc de politică, ca şi acuma, de ce se întâmplă în jurul meu, în
Europa asta a noastră. Şi el îmi deschide un atlas (un atlas editat în Germania,
fiindcă nemţii au fost întotdeauna cei mai buni cartografi), şi acolo, alături de
hotarele de la Versailles, erau şi hotarele vechi, din 1914, desenate aşa cu altă
culoare ca să arate cum figura Europa, care erau hotarele ei, în 1914, înainte de
Primul Război Mondial. Şi îmi arată acolo, pe hartă: „Uite, mă băiatule, că
suntem înconjuraţi din toate părţile de duşmani!”, adică de oameni care aveau
revendicări teritoriale împotriva noastră, ceea ce aşa a şi fost. Mi-a explicat
cum că ar fi trebuit să fim foarte pregătiţi să nu ne surprindă evenimentele –
avusese loc Ansluss-ul, începea să „bâzâie” criza din Cehoslovacia care se va
rezolva din „mărinimia” Marilor Puteri (prin cedarea teritoriilor sudete şi, pe
115
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
urmă, „înghiţirea” Cehoslovaciei de către Al III-lea Reich) – şi era vizibil în-

grijorat. Mi-a arătat cum merge ,,balanţa” forţelor. Sigur că, aici, după ce ştim
ce s-a întâmplat, puteam să fim de o sută de ori mai bine pregătiţi, sfârşitul era
tot acesta. Tot aşa pierdeam Basarabia, indiferent dacă ne-am fi bătut sau nu,
ba pierdeam şi mai mult decât Basarabia şi nordul Bucovinei; tot aşa am fi fost
bolşevizaţi pentru că sunt lucruri care sunt dincolo de puterea noastră, dincolo
de puterea şi prevederea oricărui om. Polonia ce a câştigat rezistând? A „câşti-
gat” enorm: i s-a luat 47% din teritoriul răsăritean şi a fost împinsă peste Ger-
mania; şi i s-a dat acolo în compensaţie, cu evacuarea populaţiei. Noi nu pu-
team fi împinşi peste nimeni, acesta este adevărul, aşa că, dacă am fi pierdut
Moldova toată, rezistând ruşilor, era şi mai bine…
Deci, de la el m-am iniţiat în geopolitică…
Apropo de punctualitate… Eu sar dintr-un punct într-altul. Sunt mai mult
amintiri strict personale. El mi-a povestit că regele Carol I când dădea mâna cu
cineva, dădea un deget, două degete, trei degete. Tot el mi-a povestit că regele
Carol I, era mare amator de biliard. Şi aflase suveranul, la un moment dat, că
undeva, la Buzău sau tot pe-aici, prin zona noastră, este un mare jucător de
biliard. L-a invitat la Palat. Numai că jucătorul de biliard, într-adevăr, se pare
că era mai bun decât Vodă Carol I. Şi, la un moment dat, tot trăgând el cu tacul
în bile, zice: „Hai saftea să nu mai stea…” Ei, a doua oară n-a mai fost invitat
pentru că a câştigat prea multe partide una după alta şi…
Tot Simion Mehedinţi îmi povestea de o sesiune a Societăţii Regale de Geo-
grafie, înfiinţată de Vodă Carol I, unde el, profesorul Simion Mehedinţi, mer-
gea foarte liniştit spre sediul Societăţii Regale de Geografie, la Fundaţia „Carol
I” (astăzi Biblioteca Centrală Universitară). L-am întrebat pe directorul biblio-
tecii care, de altfel, este un bibliotecar în sensul bun, un om ala bibliotecii de
foarte mulţi ani: „Bine domnule, dar ce vă împiedică să mai puneţi şi ,,Fundaţia
Carol I”?” Mi-a dat explicaţia că a făcut foarte multe intervenţii la Consiliul
Municipal Bucureşti şi că acest consiliu, nu ştiu pe ce considerente, l-ar fi refu-
zat. Nu mă miră. Nu mă miră, pur şi simplu. Fiindcă, vedeţi, trebuie să moară –
cu tot respectul! – două generaţii pentru ca generaţiile noi să gândească altfel.
Sunt convingeri, afară de excepţii – fiindcă sunt şi excepţii pretutindeni – că a-
cest regim comunist a fost ca un virus care a marcat definitiv minţile oamenilor
şi sunt incapabili să gândească altfel. Când le vorbeşti de monarhie, se sperie
dintr-o dată ca şi cum cine ştie despre ce le-ai vorbi. Sunt incapabili să gân-
dească altfel: de la profesor şi până jos de tot, până la talpa ţării; săracul munci-
tor n-are nici o vină când astăzi cere slujbă de la stat, cum spuneaţi dumnea-
voastră; el asta a învăţat: „Statul să m-asiste la naştere, să-mi dea educaţie
gratis, să-mi găsească slujbă după aceea, la urmă o pensie, asistenţă medicală
şi la urmă mai dă şi ajutor de înmormântare urmaşilor. Gata.” „Daţi-mi
116
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
slujbă!” Aşa ceva nu exista în România, până în 1939, decât într-o proporţie
redusă a slujbaşilor de stat.
Şi, revin la Simion Mehedinţi – aşa fac profesorii – vorbesc prea mult. Re-
vin la Simion Mehedinţi care mergea liniştit spre Fundaţia „Carol I”. Şi se uită
la ceas şi vede că avea tot timpul; şi soseşte la fundaţie cu unul sau două mi-
nute înainte de sosirea lui Vodă Carol I. Ce se întâmplase? Ceasul stătuse. Şi
spune el, apropo de punctualitate: „Măi băiatule, tu îţi închipui ce ar fi fost da-
că eu veneam după sosirea regelui la fundaţie?” Norocul lui a fost că el porni-
se cu o jumătate de oră înainte şi, deci, mergând liniştit, a putut totuşi să so-
sească la vreme.
Nu ştiu, cu sentimentele monarhice… Da, cred că le avea, pentru simplul
motiv – şi aici vorbeaţi în ce epocă ar fi vrut să trăiască. Într-adevăr, în epoca
lui Carol I. Gândiţi-vă că, dintr-o ţară care era foarte, foarte mediocru dezvol-
tată, România lui 1914 devenise o ţară europeană – e-adevărat cu 80% popu-
laţie rurală, dar cu un leu care era egal cu francul francez, cu 80 % din marca
germană şi egal cu francul elveţian. Te duceai cu lei româneşti şi obţineai o su-
mă echivalentă de franci francezi. Visezi: era o ţară în care tinerii se întorceau.
Aţi amintit de bursele pe care le primeau tinerii. Spuneaţi de o ţară flexibilă în
care factorii de decizie aveau această înţelepciune pe planul culturii – cum a
fost Titu Maiorescu, unul din marile exemple – ca să găsească dintre cei tineri,
într-adevăr valoroşi. Gândiţi-vă că Simion Mehedinţi porneşte dintr-un sat din
fundul munţilor: n-avea nici nume, n-avea nici familie, nu avea nici avere. Bu-
nicul meu, tata tatii, a pornit din Satul Chiojdu Mic, din Judeţul Buzău, la ve-
chiul hotar cu Transilvania şi cu regatul austro-ungar. Amândoi au beneficiat
de sprijinul unor oameni care i-au remarcat, le-au dat posibilitatea unor burse.
Simion Mehedinţi s-a dus să studieze în Germania şi în Franţa, dar mai ales în
Germania, şi e fondatorul geografiei. Bunicul meu a avut bursă la Viena, doi
ani, şi a făcut studii acolo. Iată deci că toţi se întorceau. Asta o spun celor ti-
neri. De ce se întorceau? Asta pe mine mă face să mă gândesc cu tristeţe şi nici
nu-i pot blama pe tinerii care rămân în străinătate în momentul de faţă. Se
întorceau pentru că aveau un viitor aici.
Bunicul meu [C. Giurescu] a murit la 42 de ani, de gripă spaniolă, la sfârşi-
tul Primului Război Mondial. Dar în momentul în care a murit, era conferenţiar
la Universitate şi membru al Academiei Române, pornit din Chiojdul Mic. Asta
îţi arăta România reală, România acelor ani şi România interbelică pe care a
hulit-o regimul comunist, ca nimeni altul şi a distrus-o. Asta este partea cea
mai gravă: au distrus-o. Nu mai exista acea Românie – nu fiindcă era ideală,
avea multe păcate şi ea, dar, oricum, în comparaţie cu ce a venit după aceea, nu
se măsoară. Eu vă vorbesc şi în calitate de fost membru de partid, care am cu-
noscut sistemul din interior, la un moment dat. Aşa că vă vorbesc în deplină
117
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cunoştinţă de cauză, dar asta putem să o discutăm când ne vom întâlni la pri-
măvară – dacă doriţi.
N-o să vă mai ţin – mă mai leg de două lucruri.
În ce priveşte regimul comunist şi Simion Mehedinţi. Tot din amintirile per-
sonale… Cel care într-adevăr i-a întins o mână a fost Petru Groza. L-a chemat,
s-a interesat şi, în urma deciziei personale a lui Petru Groza (era, pe vremea
aceea, preşedintele prezidiului Marii Adunări Naţionale), i s-a dat casa din Di-
mitrie Racoviţă înapoi – e adevărat, fără bibliotecă, fără nimic, dar i-a dat-o
înapoi şi a putut chiar să trăiască acolo – şi i-a dat o pensie de două mii de lei, o
pensie de merit care, pe vremea aceea, în 1956-1957, reprezenta foarte mult,
cred că de trei ori salariul mediu sau, nu ştiu, poate mai mult…
Şi acum, un ultim punct: „Domnul Gongu.” Lumea nu mă cunoaşte decât
sub numele de Dinu, dar totuşi, primul nume, cel din familie, pentru cei
apropiaţi, era Gongu. Şi-am tot întrebat de unde vine povestea aceasta, că n-are
nicio legătură cu Dinu. Şi mi s-a spus că în casa bunicilor Simion Mehedinţi,
unde am crescut în primii trei ani, era un gong… Casa era mare pentru un hoţ
de copil care avea doi ani. Te uitai aşa la tavanele acelea înalte… şi se pare că
la masa de prânz, care se făcea cu tot protocolul – se sta la masă, nu se sta în
bucătărie, cum stăm acuma; noi mâncăm la bucătărie, că aşa este, e mai repede.
Nu, atunci se stătea la masă; ei!… era altă lume, ce să faci… Şi se bătea într-un
gong, ca să se adune lumea că, mă rog, era parter, etaj, camere înalte. Şi eu
stăteam jos, aşa, sub gongul acela şi îi ziceam: „Gongu!” Şi mă uitam la disc, la
discul mare. Discul mi-l mai amintesc, dar nu-mi amintesc acest episod…
Aşa că vă mulţumesc foarte mult pentru prilejul pe care l-am avut. De fapt,
trebuie să-i mulţumesc nu numai domnului, colegului, profesorului Costică
Neagu, dar şi verişoarei mele primare, Mona Mehedinţi, care m-a repus în
atmosfera şi în universul bunicului şi aş vrea şi eu să fac o adeziune la Aso-
ciaţie… La primăvară, dacă Inspectoratul şcolar este de acord, cu mare plăcere
am putea face o întâlnire informală, cum se zice acuma, adică fără ordine de zi,
o simplă discuţie. În „Anul Ştefan cel Mare” am putea să facem aceasta…
Vă mulţumesc!
Preluat din Buletinul Asociaţiei
,,Simion Mehedinţi” nr. 8/2004
118
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
EŞECUL UNEI GUVERNĂRI PRETINS TEHNOCRATE

Prof. Valeriu ANGHEL,
Focșani
Rezumat: Articolele dezvăluie manipularea poporului român cu așa-zisa
guvernare tehnocrată, o mască sub care se ascund organizații neguvernamentale
și oameni cu finanțări din exterior, deloc apolitici, „specialiști” în gafe de tot so-
iul. Unul dintre sistemele sociale cele mai afectate de o asemenea guvernare este
învățământul.
Demersul meu a plecat de la faptul că cele câteva milioane de elevi din
preuniversitar au nevoie de mai multă atenție în vederea educării lor pentru
viitor, în spirit european, oferindu-le însă și modelele pe care străbunii noștri
le-au consolidat peste veacuri.
Materialele sunt însoțite de CV-ul secretarului de stat pentru învățământul
preuniversitar, prof. Monica-Cristina Anisie, care a răspuns direct atât de
structura anului școlar, cât și de organizarea și desfășurarea concursului de
ocupare a funcțiilor de directori. Câtă limbă română știe, se vede din corec-
tarea CV-ului de către noi. Nu i-am putut „corecta“ prietenia cu Anca
Boagiu, băsista de prim rang susținând-o ca „tehnocrată“.
O structură a anului școlar de tip comunist. „Nihil sine Deo” înseamnă

„Nimic fără Dumnezeu”, nu „Fără niciun Dumnezeu” – așa cum arată structura
anului școlar 2016-2017 aprobată de MEN, elaborată se pare de un antichrist
analfabet în probleme de psihopedagogie școlară, exponent al unor forțe oculte
menite să ne distrugă subtil esența ființei naționale, după cum reiese din cele
expuse mai jos.
Stimați înalți demnitari!
Idealul educațional al românilor se înscrie în aria valorilor umaniste ale
Europei. Civilizația europeană s-a cristalizat pe temeiurile culturii grecești, ale
Romei politice și ale creștinismului. De-a lungul timpului, Europa s-a dovedit a
fi creștinismul întrupat.
„Idealul educațional al școlii românești – se spune în Legea educației
naționale din 2011 – constă ... și în asumarea unui sistem de valori care sunt
necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală“ (art. 1, al. 3). Acest sistem
de valori cuprinde și pregătirea marilor sărbători religioase ale creștinismului
(cântecele de Crăciun și Anul Nou în săptămâna premergătoare Nașterii Dom-
nului și întâmpinarea evlavioasă a Învierii Mântuitorului în Săptămâna Patimi-
119
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
lor). Structura noului an școlar prevede în cele două săptămâni de dinaintea

marilor sărbători religioase cursuri școlare, lucru pe care nu și l-au permis nici
comuniștii lui Dej și Ceaușescu.
Stimați conducători ai României „tehnocrate“: de ce ne târâți copiii și ne-
poții într-un criptocomunism devenit politică de stat? Pentru libertatea de cre-
dință a curs sânge și s-au înfundat pușcării. Derulați un nou „memorial al du-
rerii” sau pregătiți neantizarea devizei regale „Nihil sine Deo” sub care a avut
loc nașterea și modernizarea României ca stat european de către Carol I și reîn-
tregirea noastră ca neam sub Ferdinand?
În 2017, Paştele ortodox şi catolic sunt prăznuite la aceeași dată: 16 aprilie.
Domnilor înalți demnitari, nu vă bateți joc de istoria acestui neam, de credința
și tradițiile lui! Nu vă jucați de-a Dumnezeu cu un popor și așa umilit în
nenumărate alte componente ale existenței sale!
Vacanțele școlare sunt întreruperi ale procesului de învățământ cu prilejul
marilor sărbători ale creștinismului (Crăciunul și Paștele), între două etape ale
anului de studiu (semestre) sau la sfârșitul anului școlar. De ce numiți aceste
perioade „vacanța de iarnă“ în loc de „vacanța de Crăciun“ și „vacanța de pri-
măvară“ în loc de „vacanța de Paști“? Ați rămas așa din vremea în care îl
așteptați pe „Moș Gerilă“ în jurul „pomului de iarnă“, cu „binecuvântarea“
activistului de partid?
Componenta patriotică a formării și dezvoltării personalității elevului ați
șters-o complet cu buretele. La 14 aprilie anul viitor, în Vinerea Mare, se îm-
plinesc 560 de ani de la urcarea lui Ștefan cel Mare și Sfânt pe tronul Mol-
dovei, iar în iulie, un sfert de veac de la sanctificarea sa. În Săptămâna
Patimilor, Ministerul Educației Naționale a programat cursuri. Numit de Papa
Sixt al IV-lea „atlet al lui Christos“, domnitorul Moldovei este un mare euro-
pean, stavilă românească în calea expansiunii otomane în Apus. Ce activități
pot fi organizate cu acest prilej, ca să afle și ambasadorul american la Chișinău
cam pe unde își avea domnitorul cetățile, nu e greu de închipuit...
Anul viitor mai sunt și alte aniversări demne de luat în seamă: 140 de ani
de la Proclamarea Independenței de Stat și 100 de ani de la marea bătălie de la
Mărășești, soldată cu victoria ostașilor români. Ca și sărbătorirea lui Ștefan cel
Mare, aceste evenimente pot fi omagiate cel mai bine în cadrul săptămânii
„Școala altfel“.
Săptămâna „Școala altfel“ a dat însă cea mai mare bătaie de cap celor
care au planificat învățământul în anul școlar 2016-2017. Procesul instructiv-
educativ are trei componente: educația formală – care cuprinde acțiunile peda-
gogice proiectate instituțional de minister și realizate riguros în timp și spațiu;
educația informală – care se referă la totalitatea influențelor pedagogice exer-
citate de familie, de mediul social, mass-media etc., denumită și „educație
120
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
permanentă“; educația nonformală – care însumează acțiunile pedagogice pro-

iectate și realizate în afara clasei și/sau a școlii, acțiuni ce fac legătura între cu-
noștințele asimilate la clasă și cele acumulate informal (așa-zisa „educație
extrașcolară”).
Planificarea săptămânii „Școala altfel“ nu poate fi lăsată la latitudinea ins-
tituțiilor de învățământ, o planificare la întâmplare putând perturba fluxul edu-
cațional, ci în perioade fixe la nivel de țară, pe criterii ținând de particularitățile
de vârstă ale elevilor și de finalitățile educative concrete pentru fiecare ciclu
școlar.
„Școala altfel“ poate fi planificată pentru gimnaziu în săptămâna 28 no-
iembrie – 2 decembrie 2016, care include o mare sărbătoare religioasă (Ziua
Sfântului Andrei, patronul spiritual al neamului românesc) și una laică (Ziua
Națională a României). În gimnaziu, personalitatea preadolescentului se con-
solidează ca subiect, începe să se delimiteze de lumea exterioară ca eu și
încearcă primele diferențieri de ordin moral care, în liceu, vor sta la baza
formării reprezentărilor și judecăților etice.
Pentru liceu și școala profesională, săptămâna „Școala altfel“ se poate or-
ganiza în perioada 3-7 aprilie 2017, premergătoare vacanței de Paști, anul aces-
ta școlar putând fi dedicată lui Ștefan cel Mare și celorlalte evenimente istorice.
Adolescența este una din cele mai importante perioade din viața și evoluția
personalității umane, când tânărul începe să se considere autorul propriei sale
deveniri.
Pentru învățământul primar se recomandă săptămâna 29 mai – 5 iunie,
care în acest an școlar cuprinde Ziua Internațională a Copilului, Rusaliile, cât și
atât de nepotrivita Zi a Învățătorului.
Prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4577/20.07.2016, s-a sta-
bilit că anul școlar 2016-2017 are 35 de săptămâni cu 169 zile de cursuri. De
aici reiese că în 6 zile avem suspendarea cursurilor. Care sunt aceste șase zile,
MEN ne spune vag: „În zilele libere prevăzute de lege nu se organizează cursuri“
(art. 3), iar zilele de 5 Octombrie – Ziua Internațională a Educației, 1 Iunie –
Ziua Internațională a Copilului și 5 Iunie – Ziua Învățătorului „se vor marca
prin manifestări specifice“.
În anul școlar 2016-2017, zilele libere (laice și religioase) prevăzute de le-
ge care cad în calendar pe zile lucrătoare sunt șase: 30 Noiembrie – Ziua Sfân-
tului Andrei, 1 Decembrie – Ziua Națională a României, 24 Ianuarie – Ziua
Unirii Principatelor, 17 Aprilie – a doua zi de Paști, 1 Mai – Ziua Internaționa-
*
Sărbătorile laice (naționale și internaționale) sau religioase (indiferent de cult) se scriu
cu inițială majusculă (DOOM2, p. LIX), nu cum sunt scrise în ordinul pe care l-ați semnat ca
primarul. Trimiteți-vă subalternii să învețe limba română, domnule ministru al învățămân-
tului!...
121
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
lă a Muncii și 5 Iunie – a doua zi de Rusalii. Nu ni se spune nimic despre 18

aprilie, a treia zi de Paști, care nu este declarată prin lege, liberă și nici inclusă
de minister în „vacanța de primăvară“ (?!). S-a substituit MEN Parlamentului și
a declarat-o pe șest liberă? Dacă da, înseamnă că nu mai avem cursuri în 165
de zile, ci în 164! Și dacă ne gândim că unele zile de vineri (2 decembrie, 2
iunie ș.a.) se recuperează sâmbăta doar în condica de prezență, iar în ultima
săptămână de școală se încheie medii și se adună manualele transmisibile,
cursuri școlare se mai țin doar în 156 de zile!
Parafrazând retorica unui fost demnitar celebru, vă întreb doar atât: Păi dă
bine, domnilor demnitari?
Probleme deosebite ridică și zilele în care se face omagierea dascălilor, în
special a învățătorului.
Care „învățător”, onorați demnitari, fiindcă prin Legea învățământului nr.
1/2011, funcțiile didactice de educatoare și învățător au fost desființate și în-
locuite cu profesor pentru învățământul preșcolar, respectiv profesor pentru
învățământul primar?
„Ziua Învățătorului“ a fost propusă de poeta basarabeană Leonida Lari în
2007, sub denumirea de „Ziua Școlii“, 5 iunie fiind ziua de naștere a lui
Gheorghe Lazăr, considerat de aceasta întemeietorul învățământului modern
românesc. Noi știm, ca și dumneavoastră, că întemeietorul învățământului ro-
mânesc modern este Spiru Haret (născut la 15 februarie 1851) și că „Ziua
Învățătorului” s-a sărbătorit în perioada interbelică cu mare fast, de Sfinții
Petru și Pavel, când se cunoșteau rezultatele cadrelor didactice la clasă, pentru
a putea fi recompensate cele cu rezultate deosebite. La 5 iunie nu este încheiată
nicio situație școlară. În 2011, Daniel Funeriu a abrogat toată legislația anteri-
oară în materie de învățământ, uitând însă de Legea nr. 289/2007, prin care se
instituia „Ziua Învățătorului“. Normal ar fi, domnilor înalți demnitari, să pro-
cedați la reluarea prin lege a denumirilor de „educatoare“ și „învățător“, mai
ales că la anul se împlinesc 90 de ani de la prima sărbătorire a „Zilei În-
vățătorului“ (29 iunie 1927, prim-ministru fiind Ion I. C. Brătianu, iar ministru
al instrucțiunii publice – dr. Constantin Angelescu).
„Ziua Internaţională a Educației“ este de fapt „Ziua Mondială a
Profesorului“ („World Teacher’s Day“), celebrată la 5 octombrie din anul
1994, ca urmare a recomandărilor UNESCO și ale Organizației Internaționale a
Muncii, urmărind să aducă în atenție importanța educației ca serviciu public și
rolul major al profesorului ca expert în domeniul educației.
Domnule președinte Klaus Iohannis, aveți Guvernul Dv., așa cum v-ați
exprimat că doriți;
122
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Domnule prim-ministru Dacian Cioloș, aveți în Cabinetul ce îl conduceți

un ministru al învățământului pe care ne place să credem că l-ați adus și în
interesul școlii, nu numai al anulării doctoratelor;
Domnule viceprim-ministru Vasile Dâncu, în mass-media a circulat
zvonul că v-ați adus la Educație un prieten;
Domnule ministru Mircea Dumitru, se spune că ați intrat în acest gu-
vern de „tehnocrați“ după ce v-ați rezolvat proiectele cu finanțare europeană
pe care le coordonați:
Nu este de ajuns că am fost îmbâcsiți de comunism și eu, și copiii mei,
într-o epocă de mult apusă, de ce perpetuați această plagă și asupra
nepoților? Cine vă dă dreptul să ne „blagosloviți“ acum cu alta din vest?...
Răspunsul primit de la Ministerul Educației Naționale este halucinant: îmi
dă dreptate, ia act de cele sesizate, nu este de acord doar cu modul de adresare
(din final probabil), dar nu modifică nimic. Totul pare bătut în cuie.
De precizat că șeful Direcției generale învățământ preuniversitar, Alin-
Cătălin Păunescu, cel care își asumă aberațiile semnalate de noi, este profesor
de educație fizică și sport, cu doctorat în atletism. De când este șef nu știm,
pentru că CV-ul lui nu mai este actualizat din 2008, când era doar inspector
general în cadrul acestei direcții.
123
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
124
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
125
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Concursul pentru ocuparea posturilor de directori din

unitățile de învățământ – un dezastru
Motto: „Cea mai mare nenorocire pentru noi ar fi
adoptarea sistemului educativ al altor state dezvoltate,
fără control și fără examinarea trebuințelor noastre”.
(Gh. Costa-Foru, primul rector al Universității București,
director al Eforiei Școalelor din Țara Românească –
despre învățământul nostru sătesc în anul 1860)
La conferința de presă din 1 septembrie a.c., ministrul educației naționale,
Mircea Dumitru, a devenit mai slobod la gură și și-a denunțat intențiile în ma-
terie de învățământ: „După zece ani de incluziune politică în școală, credem
că este momentul pentru reprofesionalizarea managementului școlar“.
Băsist convins (am aflat „pe surse“, pentru că CV-ul nu și l-a mai actua-
lizat din 2011, când era prorector al Universității din București) și cu studii
aprofundate la Tulan University din New Orleans, Louisiana (SUA), ministrul
vrea „occidentalizarea“ învățământului preuniversitar, lucru ce s-a văzu încă
din 1999, când a semnat, în calitate de coautor, un manual de Logică și argu-
mentare pentru clasa a IX-a, alcătuit după autori americani.
Organizarea concursului „pe genunchi“ a căzut tot în sarcina secretarului
de stat Maria-Cristina Anisie, de data aceasta beneficiind de competențele șe-
fei de la Direcția generală management și resurse umane, Corina Marin, spe-
cialistă în psihologie.
Bibliografia recomandată directorilor și directorilor adjuncți din unitățile
de învățământ (școli postliceale, colegii, gimnazii, școli primare și grădinițe de
copii) a cuprins 13 pagini dintr-un studiu statistic realizat în 2012 de Institutul
de Ştiinţe ale Educaţiei din Bucureşti şi două lucrări cu autori străini: Învăţarea
vizibilă de John Hatte, profesor la Universitatea din Melbourne (Australia), pu-
blicată la noi în 2011 și Leadership și management educațional de Tony
Bush, profesor la Universitatea din Warwick (Marea Britanie), apărută în 2010.
Din studiul finanțat de Uniunea Europeană, directorii de școli au aflat că
România este în capul listei la abandon școlar și la ponderea elevilor care nu
înțeleg un text citit la prima vedere, iar la ponderea absolvenților de învățământ
postliceal și la participarea adulților la educația continuă – ultimii (căci bulgarii
de după noi nici nu mai contează).
Cele două lucrări vorbesc despre conducerea unităților de învățământ din
Australia și Noua Zeelandă (prima), Anglia și Țara Galilor (a doua), țări care
n-au probleme cu finanțarea sistemului ca noi, unde peste o treime din unitățile
de învățământ nu au apă curentă și grupuri sanitare în interior, iar unele cons-
trucții stau să cadă pe elevi.
126
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Un aspect discutabil încă de la început a fost utilizarea aceluiași set de

itemi la proba scrisă pentru toate categoriile de directori – o aberație! –, mana-
gementul școlar al unei grădinițe de copii din zona montană sau al unui
gimnaziu din Deltă fiind cu totul altceva față de cel de la Colegiul Național
„Sf. Sava“ din București. Despre o „omogenizare“ socială n-a vorbit decât
Ceaușescu!
Poate că studierea celor două lucrări i-ar fi ajutat pe directori să-și depă-
șească orizonturile pedagogice și să-i trateze pe elevi, cu mai mult discernă-
mânt, ca pe niște ființe umane în devenire, maximizându-le potențialul pentru
educația universitară și formarea profesională de mai târziu, dacă itemii probei
scrise ar fi plecat în totalitate de la conținutul celor două lucrări din bibliografia
indicată, nu doar ultimii 20, așa cum s-a întâmplat.
Ministerul a făcut însă altceva și la cererea a peste 1000 de directori de
amânare a concursului a rămas stană de piatră. Avea desigur interes în înlocui-
rea mascată a unor oameni deveniți indezirabili pentru putere.
Despre primii 20 de itemi, înghesuiți pe trei sferturi de pagină A4 (de
trebuia să-ți exersezi cu lupa aptitudinile geometrice), un prof. dr. de la
Universitatea din Craiova, Adriana Costăchescu, a spus că ar fi fost relevanți
pentru oricine altcineva – piloți de avioane, proiectanți, arhitecți sau graficieni
pe computer, numai pentru cadrele didactice nu (competențele manageriale și
leadershipul unui profesor de științe socio-umane nu vor rezida niciodată în
asemenea aptitudini).
La următorii 20 de itemi s-au întâlnit fie formulări greșite ale subiectului,
fie aproximări ale baremelor sau chiar bareme greșite. La itemul 30 – „Cuvân-
tul lapte este pentru volum aşa cum este sare pentru ...“ răspunsul indicat co-
rect este greutate, deşi cuvintele n-au nici volum și nici greutate (la propriu!),
ci substanțele pe care acestea le denumesc. La itemul 26 – „Cei care își
îmbogățesc cunoștințele ...” se consideră răspuns corect învață și greșit studia-
ză, deși toate dicționarele explicative le consideră sinonime. La itemul 40 –
„Ce au în comun șosetele și mănușile“ nimeni n-a înțeles de ce răspunsul co-
rect este sunt articole de îmbrăcăminte, iar sunt vândute perechi nu.
Confuzii și mai mari au generat ultimii 20 de itemi, alcătuiți în baza lu-
crării lui Tony Bush, realitățile învățământului australian fiind altele față de în-
vățământul nostru.
Dacă instanțele judecătorești au pe rol cereri de anulare a concursului
introduse de directori, Colegiul Psihologilor din România a invocat faptul că
Ministerul Educației nu are dreptul legal să evalueze psihologic directorii,
dreptul acesta avându-l doar psihologii cu autorizație de liberă practică și a se-
sizat sub acest aspect DNA. Ministerul Educației a respins însă orice acuzație.
127
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Neluând în seamă valorile tradiționale ale învățământului românesc, care

au făcut din România ceea ce este ea astăzi, „tehnocrații“ lui Cioloș au
transformat concursul de ocupare a posturilor de directori în unitățile de
învățământ în ceea ce Creangă zicea despre gramatică: un cumplit meșteșug de
tâmpenie. Cu asemenea „reprofesionalizare“ a managementului școlar și nicio
vorbă despre cele 42 de procente din numărul elevilor considerați analfabeți
funcțional, sistemul românesc de învățământ va rămâne în continuare la
periferia Uniunii Europene.
Mircea Dumitru,
neinspiratul ministru al educației,
profesor universitar de logică
Visul american și mitocrația liberală danubiană

Ca urmași ai Vechii Civilizații Europene de la Gurile Dunării, românii au
rămas, de două mii de ani, cu toate „ajustările“ alogene în sânge, rostire și
cultură, o insulă distinctă într-o mare de slavi. Ultimele evoluții politice din
Centrul și Sud-Estul Europei ne-au transformat însă într-o insulă pro-
americană înconjurată de pro-ruși (maghiari, sârbi, bulgari, găgăuzi, cehi,
slovaci, transnistreni).
America a fost construită de imigranți pe ideea de succes. Visul american
s-a bazat pe acel self-made man (omul care se face singur pe sine) căruia îi
sunt accesibile, prin propriile puteri, toate pozițiile din societate, inclusiv la
Casa Albă. Aceasta a fost ora astrală de grație a nord-americanilor.
În condițiile în care globalizarea a transferat producția materială din
California și Regiunea Marilor Lacuri în China și Asia de Sud-Est, clasa
socială modestă ca poziție socială (mijlocie și submijlocie) s-a simțit
abandonată și a dat votul unui om gata să răstoarne masa în jurul căreia își
împart elitele ceea ce ar trebui să revină muncitorilor. În statul Pennsylvania,
de pildă, din cele 12,7 milioane de locuitori, 82% sunt albi, peste 5 milioane
128
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
fiind șomeri. Stat tradițional democrat (lipit de New York, unde Hillary
Clinton a fost senator opt ani), de data aceasta l-a votat pe Trump. Excentricul
om de afaceri a câștigat împotriva întregului sistem politico-financiar american,
a sondajelor de opinie și întregii prese (cu excepția postului de televiziune New
Box) și a unei părți importante din Partidul Republican.
Lumea a rămas năucită. Un maghiar americanizat, George Soros, care sus-
ținuse campania democraților cu zeci de milioane de dolari, a scos susținătorii
în stradă, așa cum făcuse și în Polonia, Ungaria, Ucraina sau la București, după
tragedia de la Colectiv. Numai că oamenii de rând americani nu mai puteau re-
nunța la visul lor de prosperitate. Un sondaj Reuters, realizat la urne pe un
eșantion de peste 10.000 de persoane, a justificat succesul lui Trump: 78% din-
tre cei intervievați au declarat că presa este interesată doar să câștige bani, nu
să spună adevărul, 75% – că America are nevoie de un președinte puternic, ca-
re să le dea țara înapoi de la cei bogați, 70% – că partidelor tradiționale nu le
mai pasă de cei săraci, 57 % – că ei nu se mai identifică cu ceea ce a devenit
America azi. Acestea au fost motivele sociale pentru care a explodat hambur-
gerul american, ca mămăliga noastră în 1989, întunecându-i lui Soros orizon-
turile Puterii.
Cu o avere în jur de 20 de miliarde de dolari, acesta are mulți adepți și în
România, câștigați prin banii cu care îi finanțează. Și i-a pus lui Klaus Joha-
nnis, prin consiliera acestuia Sandra Pralong, primul reprezentant personal al
lui Soros în România, un guvern de tot râsul, în zece luni fiind revocați 11
miniștri, mai toți făcând parte din asociații finanțate de perdantul american, în
129
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
frunte cu Klaus Johannis, aflat pe listele membrilor Consiliului Europei pentru

Relații Externe și Dacian Cioloș, membru al Fundației Friends of Europe.
Dorind un guvern al lui, președintele s-a lăudat că e de „tehnocrați“. Lu-
crările de specialitate definesc tehnocrația ca fiind o orientare politologică și
sociologică contemporană potrivit căreia rolul în conducerea societății nu
trebuie să revină factorilor politici (parlamentul și guvernul susținut de
acesta), ci specialiștilor din diferite ramuri ale științei. Tehnocrații sunt astfel
persoane care fac parte din intelectualitatea tehnico-științifică a unei țări, cu rol
de decizie în guvernare. Deținând puterea executivă, ei nu mai aparțin societății
civile, al cărei rol este acela de a contracara puterile statului fără a dori să ia
locul vreuneia dintre ele. Folosirea termenilor de „guvernare tehnocrată“, „mi-
niștri tehnocrați“ etc. este astfel o mare eroare.
Zicându-și „tehnocrați“, ne-am fi așteptat ca membrii Cabinetului Cioloș
să facă parte din elita intelectualității românești, deloc de neglijat, nicidecum
din rândurile doi și trei ale funcționărimii noastre de la Bruxelles sau al organi-
zațiilor finanțate de miliardarul american George Soros. Măsurile luate de aceș-
tia sunt dintre cele mai controversate, unele părând a fi comandate de la Bru-
xelles, cele mai multe fiind de extracție americană, din așa-zisul sistem al so-
cietății civile inspirat și finanțat de magnat. Tehnocrația Cabinetului Cioloș nu
este astfel altceva decât o mitocrație (elementul de compunere mito- însem-
nând în latină nu numai „legendă“, ci și „fabulație“, „minciună“), titulatură
care se potrivește la fel de bine atât liberalilor, cât și „salvatorilor“ lui Nicușor
Dan, client și el al fondurilor Soros. Presa independentă a dezvăluit că din
Alianța pentru o Românie Curată, susţinută financiar de George Soros, fac
parte Societatea Academică din România (condusă de Alina Mungiu-Pippidi),
Freedom House, filială a unei asociații americane în România (condusă de
„celebra“ Cristina Guseth, retrasă de la Ministerul Justiției de premier), Grupul
pentru Dialog Social (Andrei Cornea) și Salvați Bucureștiul (Nicușor Dan). În
această „alianță“ activează și Silvia Vrânceanu-Nichita, redactorul-șef de la
„Ziarul de Vrancea“. Anti-sistemul pe care îl clamează toți aceștia este o min-
ciună crasă, ei perpetuând, în tandemul Johannis-Cioloș, sistemul politico-
financiar instituit de Băsescu-Boc.
Gheața livrată de Soros patinatorilor liberali, prin Cioloș și Nicușor Dan
este crăpată deja în toate direcțiile, suflul noului președinte american scufun-
dându-le visul de guvernare pentru multă vreme.
130
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
COMISIA DE INFORMAŢII ŞI CERCETĂRI A

MINISTERELOR DE JUSTIŢIE ŞI DE RĂZBOI (1916-1918)
(articol dedicat aniversării a 100 de ani de la
intrarea României în Primul Război Mondial)
arhivist Bogdan-Constantin DOGARU,

Arhivele Naţionale, Vrancea
Serviciul de contraspionaj și contrasabotaj al Ministerului Justiției din
România (1916-1918) a fost o unitate specială care a investigat cazurile cele mai
importante de spionaj, sabotaj și trădare din timpul Primului Război Mondial.
Counterintelligence and Countersabotage Service of the Justice Ministry of
Romania (1916-1918) was a special unit which investigated the most important
cases of espionage, sabotage and treason during World War I.
În timpul Războiului pentru Întregirea Neamului (1916-1919) structurile

speciale ale Ministerului de Război (Serviciul Secret al Armatei) şi Ministe-
rului de Interne (Siguranţa Generală a Statului) au desfășurat ample acțiuni
informative și contrainformative cu impact major asupra evoluției situației de
pe front.
Prea puţin însă se cunoaşte despre unitatea specială de contraspionaj şi
contrasabotaj care și-a desfășurat activitatea, în timpul războiului, pe lângă Mi-
nisterul de Justiţie.
Actul de naștere al Biroului de Informații și Cercetări interesând ordi-
nea publică și siguranța generală îl reprezintă decizia comună a miniștrilor
de Justiție și Război nr. 42.447 din 21 septembrie/4 octombrie 1916. Biroul, ca-
re funcționa pe lângă Ministerul Justiției, avea în frunte un președinte în per-
soana lui Ioan N. Stambulescu, consilier la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ceilalți membri erau: Aristid Alexandrescu, consilier la Înalta Curte de Justiție
și Casație, Eftimie Antonescu, consilier la Curtea de Apel București, G. Cor-
bescu, prefectul Poliției Capitalei și I. Panaitescu, directorul Siguranței Gene-
rale a Statului.
Membrii structurii erau ajutați în activitatea lor de mai mulți magistrați,
delegați în acest sens de Ministrul de Justiție. Aceștia aveau dreptul de a face
orice fel de investigații, percheziții domiciliare și cercetări, toți ofițerii de poli-
ție judiciară fiind obligați a se conforma dispozițiilor date de dânșii.
131
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Documentul care prevedea înființarea acestui birou special era semnat de

ministrul de Justiție Victor Antonescu și de ministrul de război Vintilă I. C.
Brătianu1.
Anterior, în data de 14 septembrie 1916, prin decizia Ministrului de Răz-
boi nr. 10709, se mai instituise o Comisie de Cercetări pentru investigarea și
an-chetarea celor suspecți de spionaj, aflați în aresturile preventive2.
Membrii acestei comisii, care aveau calitatea de delegați speciali ai Minis-
trului de Război erau avocați, juriști, înalți funcționari și demnitari.
Pentru București au fost numiți: Romulus P. Voinescu (inspector general
al Direcției Poliției și Siguranței Generale), C. M. Sipsomo (avocat și consilier
juridic), G. Malcoci și G. Petrovici (avocați).
Pentru Județele Argeș, Muscel, Olt și Teleorman a fost delegat deputatul
Honoriu Bănescu.
Pentru Județele Neamț, Fălciu, Iași și Roman: G. Mârzescu (primarul Ora-
șului Iași și deputat) asistat de D. Lupu (membru de ședință la Tribunalul Iași).
Pentru Județele Putna, Bacău, Tecuci, Tutova și Râmnicu Sărat a fost dele-
gat C. D. Anghel (avocat al Ministerului de Interne).
Pentru Județele Botoșani, Dorohoi și Suceava: Paul Negulescu (profesor
universitar, consilier juridic al Armatei de Nord).
Pentru Județele Brăila și Covurlui: avocatul Leonte Moldoveanu (deputat).
Pentru Județele Dolj, Romanați, Gorj, Vâlcea și Mehedinți: profesorul uni-
versitar Dimitrie Negulescu (consilier juridic al Armatei I).
Pentru Județul Prahova: avocatul Emanoil Dan și profesorul universitar
Ioan Peretz (consilier juridic).
Toate aceste persoane aveau o temeinică pregătire juridică și experiență în
domeniu.
În decizia de numire, se arată că acești delegați speciali ai Ministrului de
Război, pentru îndeplinirea misiunii lor, se vor servi de actele ce li se vor pune
la dispoziție de către Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale a Statului și
de către polițiile și brigăzile de Siguranță, precum și de actele ce vor fi fost
găsite la perchezițiile făcute în momentul arestării lor.
Se mai consemna că pentru fiecare individ cercetat se va întocmi un refe-
rat rezumativ al afacerii, cu indicarea dacă în această cercetare, au rezultat
sau nu indicii care să îndreptățească deschiderea acțiunii publice.
1
Monitorul Oficial al României nr. 139 din 22 septembrie/5 octombrie 1916, p. 6337-
6338.
2
Arhivele Naționale Istorice Centrale , Arhiva C.C. al P. C. R.-Colecția 50, ds. 5936, f.
150.
132
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Toate aceste referate rezumative se vor înainta Ministerului de Război

prin Direcțiunea Poliției și Siguranaței Generale a Statului unde vor fi depuse
în acest scop.
Spre deosebire de Comisia de Informații și Cercetări a Ministerelor de
Justiție și Război (constituită prin reorganizarea Biroului de Informații și
Cercetări) care avea un caracter permanent de cercetare pe tot timpul
războiului, Comisia de cercetare alcătuită din delegații ministrului de Război
avea un caracter temporar, la constituirea sa avându-se în vedere accelerarea
cercetării suspecților internați de Siguranța Generală a Statului în acel mo-
ment. Odată această cercetare făcută, însărcinările date acelor comisii cad de
la sine, misiunea lor fiind îndeplinită.
Mai mult, prin adresa nr. 14641/20 octombrie 1916, Ministerul de Război
atenționa Ministerul Justiției că nu trebuie să se confunde atribuțiile celor două
comisii.
De altfel, la scurt timp Comisia de cercetare a suspecților formată din de-
legații ministrului de Război și-a încetat activitatea, atribuțiile sale fiind pre-
luate de Comisia de Informații și Cercetări în baza Deciziei Ministerului de
Război din 23 decembrie 19163.
Așa cum se preciza și în actul de înființare și organizare (respectiv decizia
comună a miniștrilor de Justiție și Război nr. 42447/21 septembrie 1916), Co-
misia de Informații și Cercetări era ajutată în activitatea ei de mai mulți magis-
trați, delegați în acest scop de Ministerul de Justiție. Astfel, prin Decizia Minis-
trului de Justiție M. G. Cantacuzino nr. 261/21 decembrie 1916, au fost de-
legați mai mulți magistrați pentru a cerceta pe suspecții de spionaj și pe cei deja
arestați ca spioni4.
Pentru Județul Fălciu a fost delegat: inspectorul judecătoresc C. Crăsnaru
ajutat de I. Stinghe, judecător de instrucție la Tribunalul Caliacra.
Pentru Județul Dorohoi: P. Patriciu, consilier la Curtea de Apel Craiova
ajutat de C. Simionescu, judecător de ședință la Tribunalul Caliacra.
Pentru Județul Suceava: Ioan T. Liciu, președintele Tribunalului Durostor
ajutat de I. Calmuschi, procuror la Tribunalul Neamț.
Pentru Județul Botoșani: Gr. Teodorescu, președintele Secției a II-a a Tri-
bunalului Argeș.
Pentru Județul Bacău: Victor V. Iamandi, prim procurorul Tribunalului
Covurlui ajutat de Aurel Safirescu, judecător de instrucție la Tribunalul
Durostor.
3
Ibidem, f. 148.
4
Ibidem, f. 149.
133
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
La sfârșitul deciziei se menționa că magistrații C. C. Simionescu, I. Stin-

ghe, Aurel Safirescu și I. Camuschi, pe lângă însărcinarea dată ca ajutori ai ma-
gistraților delegați, vor îndeplini și însărcinările ce li se vor da de D-l Preșe-
dinte al Comisiunii de Informații și Cercetări referitoare la verificarea situați-
unii străinilor de internat în taberile respective.
La începutul lui 1917, structura specială era condusă de un magistrat cu
delegație, M. Haralamb, om de temut pentru cei care l-au cunoscut. În sfera de
competență a Comisiei intrau cazurile mai deosebite, inclusiv cele de trădare și
spionaj. După finalizarea cercetărilor, se întocmea un referat cu propuneri pen-
tru ministrul Justiției. De regulă, cazurile erau trimise spre judecată curților
marțiale de pe raza lor de competență5.
La 2 martie 1917 ca președinte al Comisiei este atestat Eftimie Anto-
nescu6. Acesta figurează ca președinte al structurii, și la jumătatea lunii mai
19177.
Prin jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 227/10 iunie 1917 (publicat în Mo-
nitorul Oficial nr. 63 din 15/28 iunie 1917) s-a reorganizat Comisia de Cer-
cetări și Informații interesând ordinea publică și siguranța generală a Sta-
tului. Structura era compusă din 7 membri, magistrați consilieri la Înalta Curte
de Justiție și Casație. Primul președinte și cei doi președinți de secții ai ins-
tanței supreme erau membri de drept. Ceilalți 4 membri urmau să fie desemnați
de Ministrul de Justiție care, la acea vreme, era M. G. Cantacuzino.
În caz de necesitate, la cererea comisiei, ministrul Justiției mai putea
delega și alți magistrați care să ajute respectiva unitate la efectuarea cercetări-
lor. Ei aveau dreptul și autoritatea de a face orice fel de investigații și per-
cheziții domiciliare. Toți ofițerii de poliție judiciară erau obligați a se conforma
dispozițiilor și instrucțiunilor membrilor comisiei.
Transformarea structurii din birou în comisie și întărirea atribuțiilor sale
s-a făcut ca urmare a volumului mare de muncă și a complexității dosarelor
aflate în lucru care conțineau acte cu privire la cei bănuiți de spionaj din care
reieșeau indicii de corupțiune desfășurată în țară de diferiți agenți ai Puterilor
Centrale, atât pentru a înlesni spionajul cât și în scop de a determina curente
politice, contrarii intereselor naționale.
În situația excepțională în care se afla țara se impunea o nouă și amănun-
țită examinare a tuturor actelor din dosare, chiar efectuarea de noi cercetări
acolo unde era cazul, pentru a se constata întregul sistem de desfășurare a co-
5
Cristian Troncotă, România și frontul secret (1859-1945), Ed. Elion, București, 2008, p.
69-70.
6
Arhivele Naționale Istorice Centrale, fond Direcția Poliției și Siguranței Generale, ds.
61/1917, f. 1.
7
Ibidem, f. 6.
134
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
rupțiunii și a mijloacelor întrebuințate pentru atingerea scopurilor urmărite

cum și efectele obținute prin propaganda exercitată în dauna intereselor supe-
rioare ale Statului.
Prin decizia Ministrului de Justiție nr. 5058/18 iulie 1917 s-a instituit nu-
cleul comisiei compusă din cei 3 membri de drept, magistrați la Înalta Curte de
Casație și Justiție: Em. Anastasiu, N. Procopescu (consilieri) și St. Mladoveanu
(procuror de secție).
Marile dosare de spionaj, trădare și sabotaj au fost instrumentate de
Comisia de Informații și cercetări care a funcționat pe lângă Ministerul
Justiției.
***
În afară de această Comisie de Informații și Cercetări, magistrații civili au
mai desfășurat activități speciale, în timpul Războiului de Întregire a Neamului,
și în cadrul instanțelor militare care judecau cazurile de dezertare, nesupunere
la încorporare, spionaj, sabotaj și trădare. Până în ianuarie 1918, conform codu-
lui de justiție militară existau două Curți Superioare Militare, una pentru partea
sedentară a armatei, cealaltă pentru partea activă. În componența Curții Superi-
oare de la partea sedentară, instanță de drept care cenzura respectarea de către
curțile marțiale a marilor unități a formelor esențiale cerute de lege, intrau și 2
judecători civili aleși dintre consilierii Înaltei Curți de Casație sau ai unei curți
de apel, sau dintre profesorii universitari ai facultăților de drept ori din rândul
avocaților cu o vechime în profesie de cel puțin 10 ani dar care nu făceau parte,
nici unii nici alții, din niciun element al armatei.
Cum la instanța supremă militară de la partea activă nu erau admiși judecă-
tori civili, ministrul de război, generalul de divizie C. Iancovescu, a înaintat la
6 ianuarie 1918 un raport regelui Ferdinand propunând contopirea celor două
Curți Superioare Militare într-una singură având în vedere că experiența a do-
vedit că existența acestor judecători, la aceste instanțe de drept, este de mare
folos.
Prin Decret regal, Ferdinand a aprobat a se modifica art. 37 din Codul de
justiție militară în sensul că acum exista o singură Curte Superioară de Justiție
Militară compusă dintr-un președinte (general în activitate) și 4 membri: 2 ge-
nerali (în activitate sau din rezervă) și 2 judecători civili aleși dintre consilierii
Înaltei Curți de Casație sau ai unei curți de apel, sau dintre profesorii univer-
sitari ai facultăților de drept ori din rândul avocaților cu o vechime în profesie
de cel puțin 10 ani dar care nu făceau parte, nici unii nici alții, din niciun ele-
ment al armatei8.
8
Monitorul Oficial al României nr. 243 din 13/26 ianuarie 1918, p. 2681-2682.
135
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
La nivel teritorial, județean, magistrații civili au intrat și în componența

comisiilor pentru strângerea informațiilor din teritoriul ocupat care urmau a
judeca faptele funcționarilor publici care se puseseră în serviciul autorităților
militare germane, uitând cu totul scopul pentru care fuseseră lăsați în posturile
lor de către statul român. Aceleași comisii erau însărcinate a judeca și pe acei
locuitori care mână în mână cu dușmanul ocupat s-au făcut împilatorii și su-
grumatorii populației expusă la tot felul de jigniri și suferințe. Fiecare comisie
județeană era compusă din 3 membri: prefectul, prim președintele tribunalului
și delegatul garnizoanei din reședința de județ. De exemplu în fostul Județ
Putna (Vrancea de astăzi) prim președintele Tribunalului Putna, Nicolae Papa-
dat era membru în comisie, alături de prefectul Anton M. Alaci și de delegatul
Garnizoanei Focșani, maiorul Costiniu9.
Istoria structurilor române de informații și contrainformații este
departe de a fi scrisă.
9
Arhivele Naționale Vrancea, fond Prefectura Județului Putna, ds. 98/1918, f. 3.
136
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
137

Milcovia Nr. 22-23

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Milcovia Nr. 22-23

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MILCOVIA

Revistă regională de studii

Număr dedicat Academicianului

†Acad. Valeriu D. COTEA

Conf. univ. dr. Costică NEAGU

POSDRU; Contactele internaţionale pe care tinerii şi elevii le au cu diferite

Patronii spirituali ai şcolilor, ai aşezămintelor culturale să nu fie nişte

reşti internaţionale. Membru al Societăţii Internaţionale pentru Intercomunicare

României în Uniunea Europeană (ESEN -2); Strategii privind dezvoltarea şi ri-

mecanismelor şi a maşinilor (4 vol., 1956). A fost membru fondator al

Bucureşti (1880-1888), studii universitare la Bucureşti (1888-1892) la Bucu-

fellow” în grupul prof. Alder van der Ziel de la Departamentul de Inginerie

historische Bronzefunde”, contribuind la promovarea arheologiei româneşti

După revenirea de la studii a intrat în magistratură, apoi în diplomaţie fiind

Bucureşti. În anul 1936, susţine la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cer-

Gheorghe Marinescu (1967). A fost membru al Societăţii de Biologie din Pa-

27. Teodorescu Anibal – jurist (n. 21 febr. 1881, Câmpineanca, Vrancea

(1895), În război (1897-1898), Îndreptări (1901-1902), Ana (1906-1910). A

Sigur, de „o tinereţe frumoasă au parte mulţi, însă de o bătrâneţe frumoasă –

ACADEMICIANUL VALERIU D. COTEA

Complexitatea personalităţii acad. Valeriu D. Cotea face ca demersul evo-

şitor comportarea şi alura profesională a întregii promoţii” – Valeriu D. Co-

melor abordate, în pigmentarea expunerii cu adecvate digresiuni în alte do-

care capacitatea de tamponare reprezintă o premieră în domeniu. Aceste cerce-

În ţară, prof. Valeriu D. Cotea a fost ales membru corespondent al Acade-

Aniversarea vârstei de 80 de ani în comuna natală, Vidra–Poarta Vrancei,

una, din tot sufletul, răutatea, minciuna, făţărnicia, înşelăciunea, ticăloşiile de

(Preluat din lucrarea:

ACADEMICIANUL VALERIU D. COTEA,

de la sate, s-a adresat Majestăţii Sale cu binecunoscuta-i bunăcuviinţă a ţăranu-

zenţă de spirit, spontaneitate, oportunitate şi substanţă a intervenţiilor publice.

problemele şcolilor, dispensarelor, spitalelor, serviciilor de tot felul, ale bănci-

DOUĂ CUVINTE DESPRE VALERIU D. COTEA

(Preluat din lucrarea:

CEI MAI FRUMOŞI STRUGURI

Vrancei”, ataşament subliniat şi elogiat de toţi – de la Preşedintele Academiei

istorie, lingvistică, sociologie – obştile devălmaşe, cultură populară ş.a., dome-

el însuşi declarându-se un personaj al acestei istorii, după cum mărturiseşte şi

(1462-1475), îl înzestrează pe căpitanul Stan Cotea Odobescu pentru faptele

(Preluat din lucrarea:

ACADEMICIANUL VALERIU D. COTEA

Cu mândrie şi bucurie aduc în atenţia dumneavoastră faptul că academi-

ACADEMICIANULUI VALERIU D. COTEA,

conjurat şi iubit de toţi aceia care vă percep ca pe un model de viaţă, un îndemn

CUVÂNT DE BUCURIE ŞI PREŢUIRE

A pus la dispoziţia cercetătorilor şi specialiştilor o literatură de specialitate

românească. Cartea degajă respect şi aducere aminte, un omagiu ales pentru

aceştia s-au bucurat de aprecierea şi încurajarea domnului academician Valeriu

În albumul de aur al Vrancei, se regăseşte o fotografie impresionantă, reali-

ESENŢA UNEI VIEŢI,

Am avut prilejul să asist la un asemenea eveniment pe data de 6 noiembrie

UN OM CU INIMA CÂT UN MUNTE

reflectând la ce-a fost, ce va fi... Oricum, trăiesc in principal prezentul, dar mă

caţie de cărturar sensibil, aducând în lumina prezentului modelele de referinţă

MODEL UMAN, PEDAGOG DE EXCEPŢIE,

(Preluat din lucrarea:

RESPECTUOASĂ ŞI PLINĂ DE RECUNOŞTIINŢĂ

ACADEMICIANUL VALERIU D. COTEA

produs de practica sau arta vitivinicolă, anume oenologia2. În acest sens, am

tădată. Virtuţile creştine erau realităţi concrete, asumate şi experiate de toţi

mandamentul Armatei Române numeroase şi deosebit de interesante date şi

bilei misiuni de luminător al satelor, cum erau denumiţi învăţătorii după

zâmbind fără reticenţă tuturor cunoscuţilor şi necunoscuţilor, zicându-şi că

ACADEMICIANUL VALERIU D. COTEA