Reteau Soros

“Societatea deschisa” in Romania

Oficial, Soros a infiintat la Bucuresti, in 1990, fundatia care ii purta numele: “Fundatia Soros”. Ulterior,
numele a fost schimbat: “Fundatia pentru o Societate Deschisa” (FSD). A fost printre primele ONG-uri
infiintate in Romania.In realitate, era vorba de o adevarata retea: “Soros Open Network Romania”
(Reteau Deschisa Soros din Romania). In cadrul acestei retele functioneaza o mare varietate de
organizatii, asociatii, institutii, cluburi etc. Personalitatile de varf ale retelei “Soros Open Network
Romania”: Renate Weber, Alina Mungiu, Monica Macovei, Cristian Parvulescu, Razvan Ungureanu,
Adrian Cioroianu etc. In cadrul retelei “Soros Open Network Romania” sunt grupate ONG-uri
cunoscute, si unele mai putin cunoscute.

Reteaua George Soros in Romania

Desi nu este sef de stat, miliardarul George Soros si-a castigat, prin rolul jucat de-a lungul anilor ’80 –
iar recent prin finantarea si organizarea “revolutiilor colorate” din Georgia (2003) si Ucraina (2004) –
reputatia unui super-lider al “Noii Ordini Modiale”. Dar si pe cea de adversar infatigabil al presedintelui
George W. Bush si al grupului neoconservator de la Casa Alba, “Project for a New American Century”
(PNAC). Adeseori se afirma, in mod indreptatit, ca Soros a stat in spatele ascensiunii unor lideri, carora
le-a fost si prieten, de la Gorbaciov la Havel, de la Saakasvili la Iuscenko.

La un forum desfasurat la New York, George Soros critica cu duritate strategia “razboaielor
preventive”, politica promovata de Bush si de neoconservatori. “Ideologia supermacista a
Administratiei Bush este in totala opozitie cu principiile unei “societati deschise” (“open society”), care
recunoaste ca oamenii pot avea pareri diferite, si ca nimeni, la urma urmei, nu detine adevarul
absolut.

Ideologia supermacista a lui Bush postuleaza insa, ca, doar pentru ca noi suntem mai puternici decat
altii, stim mai multe decat ei si, in consecinta, avem dreptul moral sa decidem pentru cei slabi”,
spunea Soros. La acelasi forum de la New York, Soros a mai declarat: “Asistam la o revenire puternica a
antisemitismului in Europa. Politica Administratiei Bush si cea a Administratiei Sharon au contribuit la
aceasta. Nu este vorba de un antisemitism specific, ci asistam la o reactie de respingere mondiala, care
include si antisemitismul. Sunt critic fata de o asemenea politica.”

Spre deosebire de Bush – adeptul interventiilor militare (cu rezultatele care se pot vedea in Irak) –
Soros a militat, a finantat si a organizat, prin fundatiile sale, “schimbarile unor regiuni autoritare sau
nedemocratice” din Est, pe cale pasnica, “fara violenta”. Este metoda miscarilor din ’89 – cu exceptia
Romaniei – precum si a “revolutiilor portocalii”, recente. “Revolutiile portocalii” au adus in sfera de
influenta a “Noii Ordini Mondiale”, tari ca Georgia sau Ucraina, fara sa se traga un singur glont! De
partea cealalta, avem tragedia din Irak. Metodele lui Soros de “destabilizare pasnica” a unor societati
putin democratice pot fi comentate mai ales ca magnatul finanteaza si in Romania o vasta retea de
organizatii “open society”. De partea cealalta, presedintele Bush este ferm convins ca Soros incearca in
realitate sa-si creeze un “nou plan mondial de putere”, pentru care a cheltuit enorm. Acest “pol
mondial de putere” urmareste rasturnarea regimurilor ostile lui Soros, precum si controlul total asupra
societatilor, prin influenta fundatiilor sale.
Subminarea societatii comuniste

“Organizatiile Non-Guvernamentale” (ONG) au aparut la inceputul anilor ’80, prin “privatizarea” unor
activitati specifice CIA. Fondatorul lui “National Endowment for Democracy”, Allen Wistein – un ONG
binecunoscut – spunea recent: “Facem o multime de lucruri, pe care acum 25 de ani le facea CIA.”
Ideea a fost foarte buna. Prin “privatizarea” unor activitati CIA, SUA impiedicau astfel adversarii sa o
critice pentru “amestec in treburi interne”. Pentru ca acum era vorba despre organizatii “non-
guvernamentale”, deci (aparent) fara legatura cu Guvernul american sau CIA.

Asa au aparut “Freedom House” (director James Woolley, fost director CIA), “National Democratic
Insitute” (condus de fostul secretar de Stat, Madeleine Albright), “Open Society Institute” (patronata si
finantata de George Soros), “National Endowment for Democracy” si multe altele. Toate aceste ONG-
uri si-au creat rapid filiale in tarile de interes pentru politica americana.

La inceputul anilor ’80, George Soros a inceput sa finanteze gruparile de rezistenta, precum si
persoanele aflate in dizgratia regimurilor comuniste din Europa de Est, prin “Open Society”
(“Societatea Deschisa”). Un concept formulat de filosoful britanic Sir Karl Popper, profesorul si
mentorul sau. Innobilat in 1965, filosofia lui Popper a capatat consistenta prin crearea de catre George
Soros a lui “Open Society Institute”, sustinut financiar de “Soros Fund Management”. Din 1979, “Open
Society” patrunde in Europa Centrala si de Est (statele comuniste), dar si in multe alte state din Africa,
Asia si America Latina. In 1992, Soros a fondat – la Budapesta – “Central European University”, care
formeaza cadre selectionate din intreaga Europa de Est si fosta URSS. Inclusiv din Romania.

Metoda preferata a lui Soros: atragerea establishmentului comunist prin burse. “In fiecare tara
identificam un grup de oameni – unii dintre ei chiar din aparatul de conducere, altii mai putin
cunoscuti – care impartaseau ideile mele”, afirma Soros despre metoda sa de a castiga increderea
“establishmentului” comunist de atunci. Metoda lui Soros de a atrage, in primul rand, oameni
nemultumiti ai sistemului – pe cei din interiorul grupului de conducere comunist mai ales – care
cunosteau foarte bine atat sistemul, cat si punctele sale slabe, a facut ca, in curand, “Open Society” sa
numere in randurile sale oameni politici, sefi ai armatei si serviciilor secrete, economisti, finantisti si
juristi, oameni din media, penetrand astfel “coloana vertebrala” a sistemului comunist. Metodele lui
Soros sunt dezvaluite in “Washington Post” din 22 septembrie 1991 (vezi “The New World of Apyless
Corps”), precum si in “East and Central Europe Program” (www.newschool. edu/centers). O lucrare
interesanta este si Dan Seligman: “The Life and Times of a Messianic Billionaire”, sau Theodore
Spencer: Investors of the Century” (Fortune, decembrie1999).

Penetrarea prin burse si manuale

Prima tara comunista tintita a fost, cum era de asteptat, Ungaria natala. Soros a oferit mai intai, burse
“establishmentului” comunist maghiar si a castigat astfel incredere si influenta politica la Budapesta. A
promovat apoi celebrele sale manuale. Studenti, cercetatori, scriitori, artisti, tineri activisti de partid
maghiari au devenit astfel sensibili la ideile si la proiectele “societatii deschise”.

Miscarea urmatoare a lui Soros in Europa de Est, a fost Polonia unde miliardarul american a
subventionat “Solidaritatea”. Cea care a preluat, prin alegeri, puterea in 1988. Trebuie insa sa
mentionam ca, printre prietenii lui George Soros s-a numarat si generalul Wojciech Jaruzelski, cel care,
la inceputul anilor ’80, decretase in Polonia “legea martiala”, evitand astfel o ocupatie sovietica,
declansata de greva la scara nationala a “Solidaritatii” poloneze.
In URSS, Soros l-a cunoscut si a devenit mentorul lui Mihail Gorbaciov. O dovada in acest sens este ca,
sub influenta lui Soros, Gorbaciov (venit la putere in ’85) a inceput sa se refere in discursurile sale, tot
mai des, la “casa noastra europeana” la “societatea deschisa”, si sa promoveze concepte reformiste ca
“glaznosti” ori “perestroika”. Numerosi tineri sovietici au luat calea burselor lui Soros, si au ajuns in
Occident. La inceputul anilor ’90, Soros si-a lansat in Rusia celebrele “manuale” (vezi Irma Dezhina:
“US Non-Profit Foundation in Russia, Impact on Research and Education”). Dar foarte repede au
aparut criticii. Acestia sustineau ca, in realitate, Soros urmareste “dezmembrarea Rusiei ca stat, care
avea potentialul de a redeveni superputere mondiala”. Unul dintre adversarii lui Soros – miliardarul
Boris Berezovski – declara despre Soros: “Aproape am lesinat cand am auzit, cu ani in urma, ca Soros
este agent al CIA.”

Dupa ce a cheltuit 250 de milioane de dolari pentru “transformarea educatiei si economiei ruse”,
Soros a mai investit 100 de milioane de dolari pentru a crea in Rusia “International Science
Foundation”. SVR-ul rus l-a acuzat insa de spionaj. Vezi, in acest sens, “Washington Post” (Margaret
Shapiro: “Russian agency said to accuse americans of spying”), din 4 ianuarie 1995, sau “FSK suspects
financing of espionnage on Russia’s teritory”, 18 ianuarie 1995, Associated Press.

Soros i-a creat o fundatie lui Gorbaciov, cu sediul in SUA. Ca si lui Dalai Lama, la Presidio (California).

In China, adeptii lui Soros au fondat “Fund for the Reform and Opening China”, au fost organizatorii
mitingului-maraton din Piata Tien-An Men, miting inecat in sange de autoritatile de la Beijing, dupa o
indelungata ezitare. (In Romania, pentru spargerea mitingului-maraton din Piata Universitatii si
anihilarea opozitiei au fost preferati “minerii”.) Ulterior, chinezii l-au acuzat pe Soros de legaturi cu CIA
(vezi “Washington Post”, 8 august 1989, Mariane Yen: “Fund’s representative arrested in China”).

Probabil ca Vaclav Havel si “revolutia de catifea” de la Praga, din 1989, urmata de celelalte miscari de
schimbari pasnice din Europa de Est, au reprezentat marile succese ale filosofiei lui George Soros. Cu
exceptia notabila a Romaniei, peste tot nu s-au inregistrat morti sau raniti. Nu s-a tras un singur glont!
Schimbarea politica majora din 1989, din Europa de Est, a insemnat un veritabil “carnaval popular”,
care s-a propagat ca un dominou.

In timpul razboiului din fosta Iugoslavie, Soros a fondat “International Crisis Group”. Iar in 2003, si in
2004, George Soros a fost “creierul” din spatele loviturilor colorate din Georgia si Ucraina (vezi “Dosare
Ultrasecrete” din 17 ianuarie 2004, 18 decembrie 2004 si 9 aprilie 2005).

“Societatea deschisa” in Romania

Oficial, Soros a infiintat la Bucuresti, in 1990, fundatia care ii purta numele: “Fundatia Soros”. Ulterior,
numele a fost schimbat: “Fundatia pentru o Societate Deschisa” (FSD). A fost printre primele ONG-uri
infiintate in Romania.

In realitate, era vorba de o adevarata retea: “Soros Open Network Romania” (Reteau Deschisa Soros
din Romania). In cadrul acestei retele functioneaza o mare varietate de organizatii, asociatii, institutii,
cluburi etc.

Personalitatile de varf ale retelei “Soros Open Network Romania”: Renate Weber, Alina Mungiu,
Monica Macovei, Cristian Parvulescu, Razvan Ungureanu, Adrian Cioroianu etc. In cadrul retelei “Soros
Open Network Romania” sunt grupate ONG-uri cunoscute, si unele mai putin cunoscute.
Dintre cele mai putin afisate (pana acum) in public, remarcam: “Uniunea pentru Reconstructia
Romaniei”, “Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, “Centrul pentru Dezvoltare Economica”, Fundatia
“Concept” etc. Cele mai importante sunt: “Fundatia pentru o societate deschisa” (FSD), fosta pana in
1997, “Asociatia Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa”, care reprezinta punctul central al
“piramidei” celorlalte “ONG”-uri. Care se mai autodefinesc si drept “societatea civila”. FSD asigura
finantarea celorlalte ONG-uri, care insa – intre timp – si-au creat si surse proprii de subventionare. Mai
ales dupa 2000. Apartenenta la FSD a creat membrilor sai multiple oportunitati. Razvan Ungureanu
este un bun exemplu in acest sens. Pana in 1997, actualul ministru de Externe – Razvan Ungureanu – a
lucrat pentru FSD. Aceasta i-a permis sa beneficieze de burse si stagii de pregatire. Astfel, in ’90-’91,
Ungureanu a primit o bursa pentru masterat la “St. Cross College” al lui “University of Oxford”,
masterat luat in 1993. Acest lucru i-a ingaduit ulterior lui Ungureanu sa devina membru al
prestigioasei “European Association for Jewish Studies” de la Oxford. In 1998, Ungureanu a devenit
“Senior Fellow” la “Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies” din cadrul lui “St. Cross College”
(Oxford), cel mai cunoscut centru cu acest profil din lume. Primind “Premiul Posen”, Ungureanu a
beneficiat si de o bursa de doi ani (1996/1997 si 1997/1998), la cunoscuta “Universitate Ebrica” din
Ierusalim. In 2000, Ungureanu a sustinut cursuri ca “Senior Reader” la “NATO School” din
Oberammergau (Germania), iar in 2003 Ungureanu este “senior Reader” la “George C. Marshall
Center for Security Studies” de la Garmisch-Partenkirchen (Germania). Din martie 2005, Mihai
Ungureanu este profesor asociat si la “Universitatea Nationala de Aparare”. La 2 mai 2005,
intampinandu-l la Ierusalim pe Mihai Ungureanu, Silvan Shalom (ministrul de Externe al Israelului)
spunea: “Bine ai venit, prietene Ungureanu, expert in iudaism si prieten al Israelului!”

Mihai Razvan Ungureanu este doar un exemplu pentru oportunitatile oferite de FSD si George Soros
tinerilor romani. Acelasi lucru se poate spune despre multi altii dintre cei citati mai sus. Cele mai
cunoscute ONG-uri din cadrul lui “Soros Open Network Romania” (SON) sunt:

“ASOCIATIA PRO DEMOCRATIA” (APD). Infiintata in august 1990, de Adrian Moruzi, la Brasov. A fost
finantata, mai intai, de “National Democratic Institute”, dupa care a intrat in piramida SON. Are 30 de
filiale in intreaga tara si peste 1000 de membri. Specializare: supravegherea alegerilor, numaratoarea
paralela a voturilor etc. Organizeaza in fiecare an “Universitatea de vara de la Balvanyos” (Covasna),
alaturi de “Liga Pro-Europa”, si “Uniunea Tineretului Maghiar” precum si de FIDESZ. “Pro-Democratia”
este finantata pe langa SON (mai exact de FSD) si de: “National Democratic Institute”, “Freedom
House”, “USAID” (United States Agency for International Development) si “Westminster Foudation for
Democracy”. Din 1999, “Pro-Democratia” il are in frunte pe Cristian Parvulescu, care a analizat
finantarea partidelor in ultima campanie electorala. Rezultatul: nici un partid nu a respectat legea la
acest capitol! Cu o exceptie: Partidul Democrat!

“SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA” (SAR). Societate recent infiintata, condusa de Alina Mungiu. La
ultimele alegeri a venit cu ideea aliantei “DA” – dintre Partidul Democrat si Partidul National Liberal –
care le-a si castigat.
Finantarea vine de la “Open Society Institute”, precum si de la “Banca Mondiala”, “Freedom House”
(James Woolsey), si “Marshall Fund”.

“ASOCIATIA PENTRU APARAREA DREPTURILOR OMULUI IN ROMANIA-COMITETUL HELSINKI” (APADOR-

CH). Condusa la inceput de Renate Weber, apoi din 1996 de Monica Macovei. Trebuie precizat ca
“APADOR-CH” este, probabil singurul ONG apolitic din Romania, care corespunde criteriilor pretinse
acestor oranizatii non-guvernamentale.
“GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL” (GDS). Infiintat cu mult zgomot in 1990, in prezenta lui Ion Iliescu,
la “Hotelul Intercontinental”, GDS-ul s-a dovedit ulterior a fi principala pepiniera a FSD-FSN. Condus
actualmente de Radu Filipescu, GDS-ul numara intelectuali importanti ai Romaniei de azi: Gabriela
Adamesteanu, Mariana Celac, Andrei Cornea, Andrei Oisteanu, Adrian Cioroianu etc.

Din lipsa de spatiu tipografic, ne oprim aici cu enumerarea ONG-urilor din cadrul retelei SON. Nu
inainte de a aminti “AGENTIA DE MONITORIZARE A PRESEI ACADEMIA CATAVENCU” (Mircea Toma),
precum si “ALIANTA CIVICA”.

Finantarea Soros in Romania

George Soros a investit in 1990, pentru fundatia sa din Romania, 1,5 milioane de dolari. Banii au servit
implementarii unor programe civice. Intre 1990 si 1994, Fundatia s-a ocupat de pilda, cu elaborarea
“manualelor alternative” – scrise de membrii Fundatiei – in colaborare cu Ministerul Educatiei.
Investitiile lui Soros in Romania au crescut progresiv. De la 4,3 milioane de dolari in 1992, la 11,3
milioane de dolari in 1996, pentru a ajunge, in 1999, la suma record de 15,8 milioane de dolari. Din
anul 2000, insa, strategia finantarii Fundatiei s-a schimbat. Soros explica astfel strategia financiara a
Fundatiei sale: “Calea pe care Fundatia a ales-o este ca atunci cand a devenit foarte eficienta in
anumite domenii, sa infiinteze organizatii autonome in aceste domenii, la a caror finantare sa
contribuie doar partial.”

Astfel se explica scaderea finantarii lui Soros in Romania dupa 2000: ONG-urile din cadrul SON au
inceput sa se autofinanteze din acel an. De la 12 milioane de dolari, investiti in anul 2000, Soros a
ajuns la 7,6 milioane de dolari in 2002, la 5,4 milioane de dolari in 2003, la 3,9 milioane de dolari in
2004, si la 3,2 milioane de dolari in 2005.

Dupa alegerile din 2004, unii membri ai SON au ajuns in Guvern. Ceea ce ridica o problema de
“incompatibilitate”, sa recunoastem. Adica nu poti sa fii membru al unei “organizatii non-
guvernamentale” si acelasi individ sa ajunga si membru in Guvern! Pentru ca rolul unei “organizatii
non-guvernamentale”, prin definitie, este tocmai sa “supravegheze” viata politica, partidele,
Parlamentul, Presedintia, si, bineinteles, Guvernul. Or, cum poate cineva sa “arbitreze” Guvernul, de
pilda, si sa fie – in acelasi timp – membru al Executivului? Cu un picior in ONG si cu celalalt in
Parlament sau in Guvern! Cu speranta ca, dupa aderarea Romaniei la UE, sa ajunga si euro-
parlamentar!

Aici este o clara incompatibilitate, care ar trebui rezolvata. Altfel, alegatorii ar ramane cu impresia ca
ONG-ul a fost folosit ca “vector” (ca samanta) pentru lansarea unui individ in politica, in partide, sau in
Parlament. Si chiar in UE! Ceea ce ar compromite activitatea ONG-urilor. Suntem de parere ca membrii
ONG trebuie sa se abtina de la tentatiile – atat de numeroase – ale intrarii in partide, Parlament si
Guvern, pentru a-si putea pastra credibilitatea “arbitrarii” jocului politic. Metoda ingenioasa a lui
George Soros – de a atrage pe membrii “establishmentului” aflat la putere prin burse, catre filosofia
“societatii deschise” (a lui Karl Popper) – a creat o alta metoda de a “schimba pasnic, fara violenta,
regimurile nedemocratice”.

Intr-un foarte interesant interviu dat ziarului ZIUA, din 17 iunie 2006, Sandra Pralong, prima
conducatoare a “Fundatiei Soros” in Romania declara: “Trebuie sa acceptam si ideea ca, in general,
Partidul si Securitatea i-au recrutat pe cei mai buni.” Si: “Am vazut – si mama mea a vazut in jurul meu
– cum Securitatea venea sa-i recruteze in liceu pe elevii cei mai buni.” Sau: “Eu, in scoala generala,
cand nu m-au facut pioniera, am venit acasa plangand. Nu pot sa garantez ce as fi devenit (daca nu
plecam).” Despre dosare: “Ce credibilitate mai au dosarele, daca sunt deja suspectate de a fi
traficate?” Sandra Pralong adauga: “Daca au facut compromisuri, mi-ar placea sa mi-o spuna ei primii.
Sa nu aflu eu din terte surse. Voi avea un respect nemarginit pentru acesti oameni… Aduceti-va aminte
de Paleologu.”

Se foloseşte SUA de ONG-uri pentru a submina

regimurile din întreaga lume?
Notă: Pat Buchanan este comentator politic, autor, editorialist, politician, jurnalist. A fost consilierul a trei
preşedinţi americani: Richard Nixon, Gerald Ford şi Ronald Reagan.

Deși „Bibi” Netanyahu a fost reales, Subcomisia Permanentă de Investigații a Senatului SUA va face încă
cercetări pentru a stabili dacă Departamentul de Stat a finanțat o încercare clandestină pentru a determina
învingerea lui în alegeri.

Potrivit surselor, statul a direcționat 350.000 dolari către un ONG american numit „OneVoice”, care are o filială
în Izrael, „Victory 15”. Această filială a colaborat cu agenți ai SUA pentru a-l înlătura pe Bibi.

Dacă, în prezent, pompăm bani, în mod clandestin, în alegerile libere din țările ce ne sunt aliate, pentru a
elimina de la putere lideri pe care președintele Obama nu îi agreează, americanii au dreptul să știe de ce
aplicăm tactici caracteristice Războiului Rece împotriva unor democrații.

După cel de-al Doilea Război Mondial, Tom Braden, regretatul meu coleg de la emisiunea „Crossfire” de la CNN,
a transferat bani CIA către partidele democratice din Europa, a căror existență era amenințată de partidele
comuniste finanțate de Moscova.

Dar această strategie era aplicată pentru combaterea stalinismului într-o vreme când era în joc soarta
Occidentului într-un război rece care s-a încheiat în 1991.

Să sperăm că, după ce va investiga cazul „OneVoice” și „V15”, Senatul își va extinde investigațiile pentru a lămuri
o chestiune și mai importantă: Se folosește SUA de ONG-uri pentru a submina regimuri politice din întreaga
lume? Și, dacă da, cine decide care regimuri pot fi subminate?

CITEŞTE ŞI Propunere către Parlament: ONG-urile să fie obligate să-şi prezinte sursele de finanţare.
Organizaţiile finanţate direct sau indirect de alte state să fie EXCLUSE de la dezbaterea publică

Ceea ce impune un răspuns urgent la aceste întrebări este actuala criză care determină Moscova să-și îndrepte
rachetele către Europa și să-și trimită submarinele și bombardierele pentru a testa capacitățile de apărare ale
NATO.

America susține că anexarea Crimeii și sprijinirea rebeliilor proruși din Ucraina de către Vladimir Putin constituie
cauza relațiilor tot mai tensionate dintre Rusia și NATO.

Totuși, intervențiile lui Putin în Ucraina nu au avut loc înainte de răsturnarea regimului prorus de la Kiev, ales în
mod democratic, într-o lovitură de stat în care, susține Moscova, este evident amestecul SUA.

Nu numai John McCain a instigat, în Piața Maidan din Kiev, mulțimile care au înlăturat regimul de la putere, ci și
Victoria Nuland, asistentul Secretarului de Stat al SUA.

Într-o interceptare telefonică a unei convorbiri cu ambasadorul SUA la Kiev, Nuland l-a numit pe omul preferat
de SUA după ce președintele Viktor Ianukovici a fost demis. „Yats” a fost numele menționat de Nuland. Și, atunci
când Ianukovici a fugit, după masacrul de pe Maidan, Arseni Iațeniuk se afla, firește, la putere.

De asemenea, Nuland a dezvăluit că, începând din 1991, Statele Unite au cheltuit 5 miliarde dolari pentru a
influența Ucraina să se reorienteze spre Occident.

Acum, Nuland & Co. pot considera aducerea Ucrainei în UE și NATO drept un mare pas înainte către libertate și
progres.

Dar pentru Rusia acest pas înseamnă subminarea unei națiuni slave, cu care a avut legături strânse timp de
secole, pentru ca Ucraina să fie introdusă într-o uniune economică și într-o alianță militară îndreptată împotriva
Moscovei.

Iar dacă între NATO și Rusia tensiunile vor degenera într-un conflict militar, va fi ușor de dedus că factorul
declanșator al acestui conflict a fost lovitura de stat de la Kiev, pe care rușii o consideră lucrătura americanilor.

Dacă Statele Unite au avut un rol în această lovitură de stat, poporul american trebuie să știe, iar Senatul
trebuie să lămurească dacă Nuland & Co. s-au folosit de ONG-uri pentru a redeclanșa un război rece căruia
Ronald Reagan i-a pus capăt.

Iar dacă SUA se servește acum de ONG-uri ca de niște agenți necesari în operațiuni secrete care au drept scop
răsturnarea unor regimuri, atunci creăm suspiciuni asupra tuturor ONG-urilor din străinătate și le punem
existența în pericol.

Niciodată nu a trezit America mai multă neîncredere și dispreț ca astăzi. Una dintre cauze este că SUA este
percepută ca o țară care inițiază acțiuni pentru răsturnarea guvernelor care nu se conformează standardelor
noastre de democrație și care se amestecă, în mod constant, în treburile interne ale unor țări care nu constituie
o amenințare pentru noi.

În această nouă epocă, elitele care se ocupă cu politica externă a SUA s-au lăudat că au pus umărul la
declanșarea revoluțiilor „colorate” din Belgrad, Kiev, Tbilisi. În 2003, am ajutat la dărâmarea regimului georgian
a lui Eduard Șevardnadze, în urma „revoluției trandafirilor”, care l-a adus la putere pe Mihail Saakașvili. Iar
Saakașvili aproape că ne-a împins într-o confruntare cu Rusia, în 2008, când a invadat Oseția de Sud și a ucis
pacificatori ruși.

Ce interes vital am avut noi acolo, în acea țară mică, în Caucaz, locul de naștere al lui Stalin, pentru a justifica
faptul de a ne supune unui risc atât de mare?

Moscova nu e singura care este scoasă din răbdări din cauza amestecului SUA în treburile interne ale ei și ale
țărilor ei vecine.

Președintele Egiptului, Abdel Fattah al-Sisi, a expulzat membri aparținând unor ONG-uri finanțate de SUA.
Beijingul crede că ONG-urile cu finanțare din SUA au stat în spatele protestelor gen „Occupy-Wall-Street” din
Hong Kong.

Dacă toate acestea sunt adevărate, aceste acțiuni ale SUA ne fac să ne punem o întrebare esențială:

Care este scopul principal al politicii externe a SUA?

Constă acesta în protejarea intereselor vitale și a securității naționale a Republicii? Sau credem, precum George
W. Bush, că „menținerea libertății” în America „depinde de obținerea libertății în alte țări”?

Dacă este vorba de ultimul caz, atunci misiunea noastră este utopică și fără capăt.

Fiindcă, dacă credem că nu vom avea parte de libertate în America decât dacă întreaga omenire va deveni
„democratică”, atunci nu ne putem găsi liniștea până când nu vom asista la răsturnarea regimurilor care există
în prezent în Rusia, China, Coreea de Nord, Vietnam, Iran, Siria, Arabia Saudită, Egipt, Belarus, în majoritatea
țărilor arabe și africane, precum și în Venezuela și Cuba.
Și dacă aceasta este scopul nostru, Republica noastră va pieri încercând să-l atingă.