Jurnalist din 1992. Corespondent pentru "România liberă", "Ziua", "Antena 1", BBC (1992-1997).

Redactor la biroul din Bucureşti al BBC World Service, secţia în limba română (1997-2000). Redactor-
şef adjunct si editorialist la "Evenimentul zilei" (2000-2006). Redactor-sef "Compact", Ringier
România (2006). Redactor-şef "Adevărul" (2006-2008). Director editorial "Adevărul" şi "Adevărul de
seară" (2008-2010).

Ce ne impiedica sa iesim din mocirla in care traim astazi?

Ca tara, ca oameni, ca natiune, ca tot ce vrem, suntem practic prizonierii unei stari de fapt din care pare
ca nu avem nicio iesire.

De 23 de ani de cand incercam sa traim altfel decat in dictatura (a nu se intelege ca traim in pura
democratie) vedem acelasi film cu acelasi scenariu tragic, doar actorii joaca roluri diferite.

Rotatia guvernelor nu aduce acea schimbare de paradigma atat de necesara la

capatul careia sa functionam ca o tara normala.

Nenorocirea e ca lumea voteaza intotdeauna din ratiuni populiste sau vindicative, niciodata rational.
Cata vreme asta e procedura, de ce nu s-ar folosi partidele de sistemul electoral actual pentru a pune
mana pe bugete?

Bun, si cum putem iesi din aceasta stare? Exista vreo solutie sau suntem pur si simplu pierduti ca in
Triunghiul Bermudelor?

Nicio teorie nu poate garanta schimbarea radicala si intrarea intr-o stare fireasca, in care politicienii isi
fac treaba cinstit, oamenii de afaceri traiesc intr-o competitie corecta, arbitrata de reguli si de justitie,
iar „clientii” (votantii) nu-si mai sfasie vietile in cautarea implinirii umane si profesionale.

Personal, nu cred ca altceva in afara de o prabusire prin implozie ne poate aduce in situatia de a ne
reseta starea actuala.
Dar o revolutie provocata de un dezastru intern este greu de conceput intr-o Europa in care
administratorii de la Bruxelles au inceput sa fie cerberi fara mila in raport cu situatia conturilor publice,
dupa debutul crizei euro.

Ca atare, vom trai in continuare tarandu-ne prin taxe si impozite, hranindu-ne cu ura interpersonala si
tabarand cu vorba si cu gandurile noastre razbunatoare la adresa puterii de moment, pe care o vrem
dusa indiferent ce si cine va veni dupa.

Exista insa o solutie mult mai simpla, dar totusi foarte complicata totodata. Aceea de a ne respecta mai
mult unii pe altii. Noi intre noi, indiferent ce facem, dar si noi pe politicienii momentului.

Stiu, suna absurd, dar cata vreme vom privi catre cei care ne conduc destinele doar ca la niste satane
puse pe capatuiala pe spinarea poporului nu vom face altceva decat sa asiguram rotatia la putere intru
permanentizarea sistemului actual.
Cum sa-i respectam cand ei ne rad in nas, ne fura, ne mint si ne ignora? Da, sunt intrebari corecte, dar
ce putem gasi dincolo de ele? Ne asigura asta garantia unei transformari radicale? Nu, stim bine cu
totii.

Asa e, primii interesati in mentinerea acestei stari de conflict intre „bine si rau”, intre „ei si noi” sunt
nimeni altii decat politicienii actuali.

Dar poate tocmai de aceea ar trebui sa le raspundem surprinzator, fara sa mai intram in jocul acesta al
urii interpartidice, fiind mai impacati cu soarta si raspunzandu-le cu o presiune sociala a respectului, nu
a conflictului.

Oare ce-ar simti partidele vazand ca dinspre societate nu se intoarce catre ei, prin vot, o stare de
razbunare perpetua, ci, dimpotriva, o relaxare intru respect si calitate?

Nu stiu daca o astfel de reactie va produce efecte radicale. Dar cred ca ne-ar pune mai mult la adapost
pe noi, cei folositi in acest scenariu continuu de razboi politic intern. Vom fi mai linistiti sufleteste,
macar. Cum vom invata respectul fata de cei care ne conduc, daca chiar vom puteam simti asa ceva, ce
ne lipseste noua, ca indivizi, sa-i tratam pe ei altfel decat acum? Sunt intrebari complicate, la care doar
timpul ne poate raspunde…

S-aveti zi buna! Si-o cafea pe cinste.

Laurentiu Ciocazanu